CURS MORALA Curs 1

Lectie introductiva. Etimologia cuvantului morala

Exista doi termeni pentru aceasta disciplina, etica si morala. Acestor termeni li se adauga atributele: filosofica ori crestina. Grecii nu au alt cuvant pentru disciplina decat cel de etica (itos) ceea ce noi, definim cu termenul de morala. Etica a parut filosofilor ca exprima mai bine obiectul demersurilor lor de abstracti are, adica cugetarea filosofica cu privire la principiile generale ale activitatii morale sau studiul metodelor sau sistemelor de morala. Etica pare o disciplina care nu e normativa. !re inta obiectiv anumite dectrine morale sau principii etice. E rationala si abstracta. Morala " disciplina legata de un animit mod de a te comporta, care prescrie norme de urmat mai mult sau mai putin obligatorii. #n greaca cuvantul $itos% (comportament) vine de la acelasi cuvant, care insemna initial $obicei%. &a 'omer aceasta inseamna $locuinta oamenilor si a animalelor, locul unde acesta avea liniste si relativa siguranta. Apoi desemna patria si abia mai tar iu in intreaga gandire greceasca capata semnificatia de $ceva interior, conceptia, caracterul cuiva sau un fel statornic de a actiona. Aristotel numeste virtutile etice cele care se intemeia a pe obicei, deprinderi, deosebite de cele neetice, fundamentate pe cunoasterea abstracta. (upa el se intrebuintea a in intreaga filosofie anterioara. #n ).*. termenul $iti% este folosit in 1Cor. 1+,,, cu sensul de datina, obicei: %)u va lasati inselati, tovarasiile rele strica obiceiurile bune$ (datina , depridere). &c 1,-: datina liturgica: %A iesit la sorti dupa obiceiul preotiei sa tamaie e intrand in templul (omnului%. ..A.1,1/,1-0 11,21: datina individuala: %3i iesind 34a dus dupa obicei in 5untele 5aslinilor si ucenicii &4au urmat%.(&uca 22,,-) 4datina nationala: %ca l4au au it icand ca #isus )a arineanul 6v4a strica locul acesta si va sc7imba datinile pe care ni le4a lasat noua 5oise%. Cuvantul morala vine din ad8ectivul latin $moralis, morale% care este traducerea grecescului $itos% in latina .E un ad8ectiv substantivi at de la $mos, moris% (obicei). 3eneca foloseste termenul de $p7ilosop7ia moralis%. (esi cei doi termeni sunt aproape sinonimi vom folosi termenul %morala% din doua conveniente: 1 4 de ordin lingvistic: l4a primit din limba latina, apoi mai tar iu pe cel grecesc de etica. 2 notiunea $morala% implica un caracter mai mult practic decat teoretic. Obiectul Moralei crestine il constituie faptele omenesti constiente si libere. #nstinctele, actele reflexe, automatismele ar parea la prima vedere ca nu fac obiectul 5oralei. (e fapt, ele sunt manifestari ale personalitatii, sunt functii controlate de ratiune si responsabile.
1

Actele savarsite din frica sau constrangere nu constituie obiectele 5oralei, $faptele care nu se savarsesc in deplina libertate, nu au valoare vesnica%(3ofronie de la Essex). 9biectul moralei e vointa omeneasca. .aptele sunt consecinta vointei. Metodele de cercetare: sunt cele folosite indeobste de stiintele umaniste: observatia, ac7eta, demonstratia si altele. 5orala crestina aprecia a nu numai faptele ci si gandurile, intentiile, vorbele. )u se multumeste numai sa constate calitatea pre enta sau trecuta a faptelor omenesti, ci vrea sa dea calitate si perspectiva viitoarelor noastre fapte. 3f. #oan Gura de Aur arata ca faptele noastre au repercursiuni istorice. )u suntem responsabili numai fata de noi insine, ci si fata de urmasii nostri (suferinta copiilor mici): $!arintii mananca agurida6%. De inita Moralei generale: (isciplia normativa care stabileste si pre inta in mod sistematic si critic pe de o parte normele dupa care omul trebuie sa4si oriente e vointa, iar pe de alta parte, modalitatile prin care omul reuseste infaptuirea binelui moral. Morala ca disci!lina teologica sunt multe sisteme de 5orala religioasa. 5orala crestina e o disciplina teologica. # vorul ei principal e :evelatia divina. *emeiul tuturor evaluarilor faptelor omenesti il ofera :evelatia lui #isus, transmisa prin 3f. 3criptura si 3f. *raditie. 5orala crestina vrea sa oriente e vointa si faptele omenesti spre scopul final al omului, spre fericirea in #mparatia lui (umne eu (indumne eirea). De inita "eologiei morale este disciplina teologica care pe ba a :evelatiei dumne eiesti transmisa prin 3f. 3criptura si 3f. *raditie si propovaduita de ;iserica, infatisea a in mod sistematic normele dupa care trebuie sa se conduca orice crestin pentru a dobandi asemanarea cu #isus, ;inele suprem, fericirea. Obiectivul "eologiei morale: e fericirea in #mparatia lui #isus. Acest obiectiv trebuie ales si urmarit de4a lungul intregii vieti pamantesti. .ericirea este personala, dar si comunitara $putem sa ne pierdem de unul singur, dar suntem fericiti impreuna%. .ericirea este ec7ivalenta cu sfintenia ($comunios sanctorum%) si cu viata eterna. *eologia morala propune omului nu doar un scop pamantesc, ci si un scop transcendent, comuniunea descoperirii in lumina lui (umne eu. #n lumina acestui scop etern vor fi evaluate faptele oamenilor. .ara sa sublinie e lumina rationala, morala crestina va da prioritate deosebita adevaratelor revelatii care sunt absolute si eterne sau care pot conduce la eterni are in #mparatia lui (umne eu. .orta rationala va capata valente noi in lumina revelatiei. )ormalitatea functionarii ratiunii este garantata numai in interiorul credintei.

Curs 2
Caracteristicile moralei crestine
5orala cre<tin= este profund 7ristologica. Ea isi are temeiul in purificarea firii omenesti prin moartea si #nvierea (omnului 'ristos. .inalitatea ei presupune comuniunea es7atologica cu (omnul 'ristos si in .iul cu *atal si cu (u7ul 3fant. !rin (omnul 'ristos, umanul a a8uns la indumne eire reali andu4se astfel $omul nou% (3f. Ap. !avel). Etosul crestin se intemeia a pe comuniunea intertrinitara si pe impartasirea firii omenesti de frumusetea si slava firii divine.

1. Caracterul ontologic se fundamentea a pe #ntruparea lui (umne eu si pe intreaga lui

opera de mantuire. El ne4a dat sansa sa devenim fii lui (umne eu (#oan 1,12). Etosul crestin se fundamentea a pe constiinta omului ca e fiu al lui (umne eu. $Credinta si marturisirea% (5t. 1>, ,24,,) constituie conditii pentru intrarea in noua ontologie, in ;iserica $trup al lui 'ristos%. 3copul moralei crestine e cultivarea vietii in 'ristos.

2. .iind una care se implineste in trupul tainic al lui 'ristos, morala crestina e profund

ecle iala. !rin ;ote omul se integrea a in ;iserica acolo unde isi cultiva atat calitatea sa de fiinta sociala cat si calitatea de fiu al lui (umne eu si mostenitor al imparatiei 3ale. #n ;iserica etosul crestin primeste dimensiuni pe care nu le poate oferi simpla societate omeneasca. 3unt dimensiuni dumne eiesti, descoperite si facute posibile de si in 'ristos (umne eu.

5orala crestina si in special cea ortodoxa e morala 3f. &iturg7ii. !etre *utea a recunoscut ca problema sa a fost ca nu a fost o $fiinta liturgica%. A lucra cu intelectul este o osteneala si o asce a catre (umne eu (3f. #oan (amasc7in). 5ircea Eliade: $Cultura adevarata este permanenetul contact cu tainele din ?nivers%. 3ofronie: $)u pot sa fii ortodox fara: credinta dogmatica, viata liturgica, ascetica.% !r. (. 3taniloae: $5antuirea e in 'ristos si in ;iserica%.

3. Este profund marcata de etosul mona7al. 3crierile mona7ilor ne4au descoperit in modul cel
mai profund calea pe care trebuie sa o urme e crestinul pentru a se curata de patimi, pentru a dobandi virtutile si indumne eirea. Etosul mona7al este etosul asce ei si rugaciunii. :ugaciunea lui #isus constiuie centrul vietii mona7ale.

4.

Are un profund caracter dialogat. 9mul este o fiinta sociala care exista $din% si $pentru% comuniunea cu altii ((umne eu, ingerii, semenii). #n intalnirea cu alti oameni, cu generatii viitoare, omul devine responsabil de faptele sale. &ibertatea pe care a pus4o in sufletul nostru (umne eu este infinita , dar libertatea nu presupune alegerea binelui sau a raului ci alegerea binelui dintr4o multime infinita de aspecte oferite de (umne eu.
3

3imeon )oul *eolog: $#n acelasi loc in care a avut caderea apoi restaurarea. Adam a ca ut sufleteste apoi trupeste. 5ateria nu a fost transfigurata (@)%. :eligia insasi este relatia dintre (umne eu si om ba ata pe intalnirea tainica du7ovniceasca din trairi. (umne eu se interesea a de om, se descopera lui, i se adresea a, il c7eama, si in aceasta c7emare se afla fundamentul religiei. 9mul este apoi c7emat de propria sa constiinta si in c7ip liber sa raspunda lui (umne eu. (umne eu ofera omului 7arul 3au, comunica cu el prin cuvinte, acte, imagini, iar omul e c7emat sa raspunda cu credinta, iubire si incredere. :aspunsul omului la c7emarea lui (umne eu imbraca doua forme: direct, atunci cand omul va and slava lui (umne eu isi manifesta credinta, iubirea si nade8dea prin acte doxologice, cultice. Este si un raspuns indirect la c7emarea lui (umne eu atunci cand omul intoarce darul primit de la (umne eu lumea aceasta4 imprimand in el c7ipul 3au, altfel spus umani and cat mai mult cosmosul. 3copul omului e sa fie preot al creatiei. Ale *ale dintru ale *ale.

5. .oloseste pe langa mi8loacele naturale si mi8loace 7arice. )u e numai o modalitate de

instruire religioasa, ci mai ales una de crestere du7ovniceasca. Ea utili ea a mi8loacele naturale puse la dispo itie de stiintele materiale:filosofia , psi7ologia, pedagogia, in vederea educarii omului. (ar pentru viata noua pe care o propune ;iserica prin 3f. *aine si prin intregul cult ortodox in general.

6. #si intemeia a intregul sau continut pe autoritatea divina. ;inele moral ce trebuie infaptuit
repre inta viata lui (umne eu. Exigentele morale apar ca porunci ale lui (umne eu sau ale ;isericii, prin urmare poruncile, morala avand autoritate divina se impun constiintei morale ca un imperativ absolut. A. &atura sociala a moralitatii crestine nu e despartita de morala individuala, personala, si de dimnesiunea du7ovniceasca, ;iserica cuprinde omul si societatea.Gandita in ;iserica, societatea fireasca nu poate exista fara 'ristos. 9mul deodata membru al ;isericiisi al societatii face ca structurile sociale sa tina cont de idealul ;isericii daca vor sa fie alcatuite din cetateni onesti. ;iserica si socieatea exista dintr4o relatie peri7oretica. ;iserica ofera credinta, ba a, pentru o noua gandire sociala. Ea face ca societatea sa inteleaga faptul ca probleme fundamnetale, cri ele ei ma8ore sunt de ordin moral si du7ovnicesc, inainte sa fie probleme sociale, etc. ;iserica nu pre inta societatii un sistem politic. )u cultiva sisteme sisteme politice paralele cu cele existente, ci propune, pe 9mul cel nou, pe 'ristos si iubirea 3a de oameni. !ornind de la 'ristos se pot constitui noi temeiuri pentru viata sociala a omului. .ara latura crestina orice cultura, societate, civili atie, raman inc7ise in sfera lumii acesteia, seculare, si nu pot sa4l elibere e pe om inainte de toate de el insusi.

8. 5orala nu a separat lucrarea ei de innoire de activitate sociala a acesteia, dar a inteles ca

viata du7ovnoceasca trebuie sa existe concret in viata de i cu i a oamenilor. #n expunerea metodica a moralei vorbim de morala individuala, sociala si de mistica sau spiritualitate. Cele trei aspecte nu sunt separate, viata morala fiind una singura si unitara. )u putem separa morala de viata du7ovniceasca si nici de etosul ecle ial. )u pot fi crestini i olati de ;iserica sau de mediul uman si social in care ti4a fost randuit sa traiesti.

9. 5orala crestina este o morala religioasa. )u intotdeauna morala si religia au fost gandite
impreuna si legate indisolubil. 5orala incepe intotdeauna cu afirmarea binelui moral, care este in cele din urma (umne eu. !laton venerand eii cetatii si numind ideea de $bine absolut% se pare ca nu l4a numit (umne eu. Aristotel, l4a numit pe (umne eu fara a fi religios. &a !laton intentia dobandirii binelui nu era ec7ivalenta cu religio itatea.

Exista morale nereligioase si c7iar antireligioase in care toate obligatiile, normele, legile isi gasesc ratiunea de a fi in eul omului, in mod exclusiv. 5orala antropocentrica este asadar o morala nereligioasa. 5orala crestina se vrea prin excelenta religioasa. ?neori putem avea de a face cu o morala antropocentrica, umanista, care isi spune totusi $religioasa%. 3e numeste asa insa numai pentru ca pentru aceasta morala religia apare a fi doar o suprastructura care o sanctionea a. :elatia dintre un asemenea sistem de morala si religie e doar una formala, exterioara. 5orala crestina nu vede religia doar ca o realitate autoritativa, care sanctionea a. Ea e marcata de dialogul personal si intim dintre (umne eu si om. )umai asa morala poate crea responsabilitate( sunt responsabil in relatia cu cineva, nu in fata unui principiu, idee, etc.).

Curs ,
!orunca si legea divina ca elemente ale dialogului religios !orunca divina este un element religios prin excelenta. #n porunca lui (umne eu isi are revelatia slava 3a absoluta $eu sunt (omnul si (umne eul *au care te4a scos din *ara Egiptului %. !oruncile lui (umne eu sunt cuvinte pe care (umne eu4iubire ni le adresea a. #mplinirea poruncilor e raspunsul responsabil datorat lui (umne eu, pe care4& ascultam, cu care intram in dialog. .ericitul Augustin 4 legea lui (umne eu este $expresia fiintei si a vointei lui preasfinte%((espre liberul arbitru B#). &egea e scrisa de (umne eu in oricare inima omeneasca ca o c7emare cu totul speciala adresata tuturor. !orunca divina e criteriul obiectiv al faptelor omenesti. 3une foarte multe forme, morala laica a preferat si prefera dreptatea, care consta in cautarea generoasa a ceea ce pare corect prin sine, negli8and implinirea poruncii revelata obiectiv. (aca intentia dreapta nu este unita cu implinirea poruncilor, dialogul cu (umne eu va fi denaturat. Altfel spus, fascinata de subiectul desavarsirii de sine morala bunei intentii va falsifica profund morala. (e4a lungul istoriei, nominalismul si Cantianismul au exagerat absoluti and autoritatea poruncii si a &egii. Ele s4au fundamentat pe vointa suprema a lui (umne eu. 9mul trebuie doar s4o asculte si s4o implineasca. Dant distruge astfel caracterul dialogal al moralei. 5orala crestina este deopotriva religioasa si dialogala, fiinta ei este viata in 'ristos. A vietui in 'ristos nu inseamna a4# copia modelul de a fi intr4un mod servil, a4# reproduce demersurile 3ale intr4un mod exterior, ci a deveni un raspuns iubitor pentru semeni si pentru (umne eu cu 'ristos si in 'ristos. A urma lui 'ristos inseamna a te conforma (u7ului 3fant, a deveni madular al trupului 3au, a incerca dupa putere sa participi la edificarea imparatiei 3ale incepand de aici. Ordinea morala (espre ordine in general

9bservand cu atentie fenomenele care se produc in 8urul nostru si in noi insine intelegem ca toate urmea a o anumita ordine. :atiunea vede o anumita ordine a firii. !ornind de la aceasta, stiinta a constata ca exista legi dupa care este guvernat universul. Asadar, exista legi ale naturii, o ordine care domneste atat in universul mare cat si in universul mic(om). 3e vorbeste de o intreita ordine: fi ica, logica, morala.

a)

i#ica: este evidentiata de raporturile constante ce exista intre fenomenele fi ice din lume. &umea vie, sub unele aspecte, este produsul unor fenomene bioc7imice, biofi ice si de natura biologica. #n functie de aceasta ordine fi ica toate functione a urmand o ordine precisa a carei rationalitate este dincolo de lume.

b) logica: ordinea din lumea fi ica se oglindeste intr4un anumit fel si in gandirea omeneasca.

!r. 3taniloae: ratiunea umana este forma cea mai inalta de rationalitate a cosmosului. :atiunea umana e regina ratiunii cosmice. 9rdinea logica este o evidenta de necontestat. !e ba a constatarii existentei acestei ordini orice 8udecata sanatoasa respecta anumite principii (identitatii, contradictiei, tertului exclus) necesare in orice domeniu s4ar exersa gandirea. 9mul gandeste logic pentru ca ordinea gandirii logice este structurala fiintei cugetatoare. Certitudinea existentei acestei ordini e data de faptul ca oamenii se inteleg intre ei de indata ce recurg la limba8ul comun al logicii (ex. codurile existente in diverse stiinte) c7iar daca vorbim limbi diferite. (aca s4ar produce suspendarea conditiilor fi ice din univers am avea parte de cataclisme la scara globala. 3uspendarea ordinii logice generea a nebunia.

c) morala: toate popoarele pe orice scara sociala s4ar fi gasit si4au reglementat viata dupa
anumite norme, prescriptii si legi care urmareau infaptuirea binelui si evitarea raului individual sau public. $3untem vinovati de toate si pentru toti%((ostoievsCi). *oate acestea exprima ordinea morala care reglementea a bunurile raporturi dintre membrii respectivei societati, fiecarei persoane si societate in care aceasta traieste. Existenta constiintei morale e cea care garantea a existenta ordinii morale la nivel individual si c7iar colectiv. #mpartirea faptelor in bune si rele la nivel individual si social are la ba a exigentele ordinii morale, asigurata de existenta unor principii morale. Acestea sunt elaborate la randul lor prin aplicarea functiei constiintei morale la situatiile concrete. Asa au aparut toate legile si preceptele morale care au calificat faptele in bune sau rele si in consecinta le4au sanctionat sau le sanctionea a. 9rdinea morala din lume a fost impusa uneori prin norme morale, iar alteori prin u ul comun (bunul simt, gura satului). Asadar ordinea fi ica e legata in mod necesar de fenomenele naturii. 9rdinea logica de activitatea gandirii iar ordinea morala de viata morala a oamenilor. $iinta ordinii morale 5oralitatea e o stare de fapt, care se constituie in procesul de raportare a faptelor noastre libere si constiente la legea morala. (aca 8udecata sanatoasa spune ca o fapta corespunde exigentelor legii morale iar eu ma 7otarasc in mod liber sa o savarsesc in conformitate cu exigentele legii morale, atunci fapta savarsita e o fapta morala. (aca 8udecata sanatoasa imi spune ca fapta respectiva e contrara legii morale iar eu ma 7otarasc sa o savarsesc, fapta respectiva va fi rea, imorala. 3impla raportare a faptei (cuvantului, gandului, gestului) la legea morala confirma moralitatea faptei, iar re ultatul acestei raportari la calificativul faptei de fapta buna sau rea.

Ra!ortarea a!tei la legea morala e iinta moralitatii

.apte morale sunt numai acelea care sunt re ultatul voinei libere si responsabile si sunt savarsite cu un anumit scop. (aca faptele presupun libertatea si constienti area morala este legata in c7ip esential de persoana. )u putem considera fapte morale bune sau rele pe cele savarsite de fiinte care nu au constiinta evaluarii faptelor (boli psi7ice). 9biectul ordinii morale il constituie faptele morale insele (faptele libere constiente raportate la legea morala impreuna cu toate celelalte impre8urari, relatii, situatii, care influentea a faptele, gandurile, cuvintele intr4un sens bun sau unul rau. 9rdinea morala consta in totalitatea faptelor morale impreuna cu tot ceea ce se refera la ele. .aptele morale sunt fapte libere si constiente raportate la legea morala. #n relatie cu aceasta lege, faptele (cuvintele, gandurile) primesc calificativul de bune sau rele. 5oralitatea este insusirea ce o dobandesc faptele libere si constiente ale omului prin raportarea lor la legea morala, iar fiinta moralitatii sta tocmai in raportul sau relatia dintre aceste fapte si legea morala in general.

Curs /
%inele din !unct de vedere crestin
$*ot laudandu4ne o sa ne prinda Apocalipsa nepregatiti% (Bla7uta) ;inele este valoarea morala fundamentala. *oate sistemele de morala accepta acest lucru. )umai modul in care fiecare sistem de morala foloseste binele moral, deosebeste un sistem de altul. !rin bine intelegem tot ceea ce corespunde: cerintelor, dorintelor si in general preferintelor vietii omenesti. ;inele nu trebuie sa fie ceva subiectiv ci obiectiv. *rebuie sa aiba pecetea universalitatii (universalitatii). #n ceea ce priveste binele moral acesta trebuie sa respecte demnitatea umana si valoarea pesonalitatii umane. (in punct de vedere crestin binele este sfintenia, identic cu vointa lui (umne eu. (e la inceput binele nu este o idee (vi iunea filosofica), ci un concept universal, o realitate concreta. )umai in aceasta calitate binele se poate uni cu viata omeneasca si sa o determine pe aceasta la sc7imbare, la modelare, transfigurare. ;inele nu trebuie cautat numai in afara omului, ca daca s4ar gasi numai in afara si ar fi inaccesibil lui ar fi inutil. Astfel nici lumea nu ar fi buna, nu ar avea bunatate in ea insasi. Experienta umana confirma ca in lume e bine, ca lumea e buna, ca binele e in lume si in om, dat fiind faptul ca omul si lumea se intrepatrund. Ca binele sa fie cu adevarat bine el trebuie sa fie accesibil fiecarui om pentru ca si omul e o parte a lumii. !articiparea oamenilor
7

la bine trebuie sa nu cree e dispute, ci sa fie cau a unirii dintre ei. ;inele e (umne eu si imparatia &ui. E asadar personal si realitate personala. (umne eu ca spirit absolut este ;inele 3uprem atat in inteles metafi ic cat si in inteles moral si4si descopera vointa sa prin legea morala. !otrivit invataturii crestine binele nu e o idee ci persoana sau mai precis treime de persoane. $nimeni nu este bun fara numai unul (umne eu% (5t. 1-, A). 3f. Grigorie de )Essa: (umne eu e binele inainte de toate si in mod legitim binele. #n firea lui este bunatatea. Ca si (umne eu binele e si dincolo de lume si in lume si in om. 3e ofera tuturor oamenilor pentru ca toti sunt creati dupa $c7ipul 3au% si c7emati la $asemanarea cu El% (.ac. 1, 2F). !re enta lui (umne eu in lume si in om constituie cau a unitatii lumii si a unirii dintre (umne eu, cosmos si om, ca si a oamenilor intruolalta. Existenta omului isi are originea in actul creator al lui (umne eu. 9mul isi are fiinta imprumutata. Avand inceput omul se gaseste intr4o continua miscare catre tinta sa finala, intr4un proces de sc7imbare ontologica. (estinul uman implica urcusul de la c7ip la asemanare, respectiv de la omul vec7i la omul nou. 3c7imbarea omului nu se identifica cu sc7imbarile ce au loc in cosmos. )u este determinata din exterior, ci launtric si reali ata prin intalnirea mintii cu inima (in rugaciunea curata).

&nclinatia omului s!re bine sau rau

#mplica sau presupune sc7imbarea axiologica ce determina propria lui antologie. )u omul crea a binele ci acesta exista obiectiv, iar omul e c7emat sa participe la el si sa si4l improprie e tot mai mult $urcand din inceputuri prin inceputuri care nu au niciodata sfarsit (3f. Grigorie de )Essa). !articiparea omului la bine e un act de ascultare, de acord al vointei sale cu vointa dumne eiasca. Cosmosul intreg participa mai plenar la bine prin om. !otentialitatile bune ale cosmosului trebuie actuali ate prin lucrarea buna a omului. A lucra asupra cosmosului inseamna insa a lucra asupra trupului si mintii noastre, eliberarea trupului si a mintii omenesti de placere, inseamna dupa 3f. 5axim 5arturisitorul un plus de bine, nu doar in trupul si in viata omului ci si in destinul cosmosului. Expresia concreta a pre entei binelui in om si in lume este transfigurarea sau indumne eirea. 3fantul 5axim vorbeste despre o indumne eire a cosmosului.

Cunoasterea binelui
(aca binele se identifica cu (umne eu (creatia e buna prin participare, (umne eu e bine in sine), cunoasterea binelui se identifica cu cunoasterea lui (umne eu (#oan 1A, ,). ;inele nu e un obiect, ci realitatea personala ce intra in comuniune cu omul, urmea a ca si cunoasterea lui se va reali a la nivelul relatiilor de comuniune personala. 9mul intra in comuniune in integralitatea fiintei sale. Aceasta comuniune personala se desc7ide cu descoperirea lui (umne eu din propovaduirea ;isericii (sa si comunitata). Ea poate sa se nasca si prin descoperirea pre entei lui (umne eu in lume in calitate de creator si sustinator al ei. !re enta lui (umne eu in viata oamenilor sau in cosmos este o c7emare. 9mul este c7emat sa dea un raspuns asteptarii dumne eiesti. *impul (!r. 3taniloae) e intervalul intre c7emarea lui (umne eu si raspunsul omului. (escoperirea lui (umne eu arata iubirea lui fata de om si fata de lume. ;inele e bine daca se imparte, risipeste, daruieste. (umne eu e binele in sine care se risipeste in cosmos prin ratiuni. Cunoasterea lui (umne eu se reali ea a prin
8

raspunsul iubitor al omului la iubirea lui (umne eu. Cu cat participam la iubirea &ui mai mult cu atat #l cunoastem mai bine si cu cat il cunoastem mai bine cu atat #l iubim mai mult. #ubirea este cel mai bun instrument de cunoastere. (aca in fiinta 3a (umne eu ramane necunoscut in #isus 'ristos intalnim c7ipul deplin al lui (umne eu, precum si al omului. 9mul 'ristos transfigurea a umanul si binele omenesc este intr4un urcus permanent. (umne eu e cunoscut in lucrurile 3ale necreate, in persoane si in actiuni istorice(3f. 5axim 5arturisitorul). 3f. )icodim Ag7ioratul vorbeste despre fiinta, energii si persoana. Energiile divine necreate ne trimit catre cosmologie. !ersoana ne trimite catre istorie. *eologia istoriei cu cosmologia se intalneste in om. Cea mai evidenta sc7imbare sc7imbarea la fata a (omnului. (omnul e pre ent in intreaga fire umana. Aceasta descopera iubirea lui fara de margini si libertatea lui creatoare sustinatoare. Cunoasterea binelui nu are limite. ;inele autentic e infinit dupa cum fara de limite e cunoasterea lui (umne eu. :ealitatile concrete in care cunoasterea binelui sunt: lumea (cosmosul), omul, 5antuitorul #isus 'ristos. (aca privim in 8urul nostru putem sa cunoastem binele. &umea poate fi mi8loc de cunoastere a binelui (toate oglindesc bunatatea lui (umne eu 9rigen) asa cum este mi8loc de cunoastere a lui (umne eu. &umea vorbeste despre binele dumne eiesc pentru ca se impartaseste de binele dumne eiesc. )atura asteapta rascumpararea fiilor lui (umne eu. #n momentul in care omul a ca ut sti7iile vroiau sa scape de om (3f. 3imeon )oul *eologul). 9 data transfigurat trupul omenesc natura revine la frumusetea initiala. &umea da marturie despre bine pentru ca se impartaseste de bine avand in sine binele 7arului dumne eiesc. &umea insa nu are in sine intregul bine pentru ca energiile sunt mult mai multe. (umne eu nu e doar energie ci si persoana. &umea da marturie despre bine dar nu e ea insasi ;inele. E buna pentru ca e rodul lucrarii lui (umne eu si pentru ca ga duieste in ea prin energiile divine necreate pe (umne eu #nsusi. &umea creata da marturie despre Creator. (upa cadere insa lumea este afectata, iar pre enta lui (umne eu in ea este mai greu sesi abila. Consecintele caderii sunt reale c7iar dupa venirea (omnului #isus 'ristos. 3i in conditiile restaurarii lumii ne aflam in continuare intr4o lume ca uta. 9mul a ca ut mai intai sufleteste si a murit cu moarte sufleteasca si vesnica, apoi trupeste. :estaurarea are loc la fel. 5ai intai du7ovniceste, apoi la cea de a doua venire si trupeste. #ndumne eirea trupului numai dupa transfigurarea lumii. &uarea la cunostiinta a raului din lume provoaca dorul si nostalgia binelui. #n vi iunea ortodoxa insa nostalgia binelui nu e doar una paradisiaca ci nostalgia imparatiei, a indumne eirii firii omenesti.

:estaurarea
firea ca uta restaurata e firea lui Adam firea transfigurata e mai presus de firea lui Adam (cea indumne eita).

Curs +
9mul (pre enta binelui in om) insusi e factor de cunoastere al binelui mai ales anali andu4si propriile puteri va intelege intelepciunea infinita a lui (umne eu. Ca ut in pacat, restaurat in 'ristos, omul pastrea a $inrudirea cu (umne eu%, fiind c7ipulGfata &ui. C7iar pacatos fiind omul nu incetea a sa oglindeasca in el ar7etipul c7iar daca o face intr4un mod foarte palid.
9

9mul e o fiinta logica (rationala) creat dupa modelul &ogosului divin. #ndepartadu4se de pacat si impropriindu4si lumina dumne eiasca el se face insusi lumina. Ba oglindi lumina si puterea &ogosului dumne eiesc dar numai in relatie cu &ogosul dumne eiesc va constienti a profund ;inele din el insusi. Cunoasterea binelui va fi rod al comuniunii personale care presupune curatia inimii. Constiinta absentei binelui ca stare naturala a celor care au fost create $bune foarte% face sa apara in om dorinta, na uinta dupa bine. (e aceea (umne eu 'ristos fericeste pe cei care $insetea a si flaman esc dupa dreptate%. !arintele !etroniu 3f. )ifon al Constantianei 4cea mai larga pre entare a vietii unui sfant 4s4a pastrat imaginea 8udecatii finale(vedenia sa) 43orin (umitrescu a anali at pictura 8udecatii 4pre enta la 8udecata a paganilor, care nu au cunoscut legea lui 'ristos dar din fire au tinut4o potrivit constiintei lor, dar datorita faptului ca nu au avut ;ote ul ortodox participa cu toate simturile mai putin cu simtul vederii. Evang7elia e plinatatea firii si plinatatea legii. $Cel care se 8udeca pe sine toata viata, nu se mai duce la 8udecata%. Adevaratul bine e cel care se impartaseste. #ubirea nu socoteste niciodata (cand risipeste), dar e si singura care socoteste(in dar trebuie intoarsa). $#ubirea e singurul bun care se inmulteste cand se risipeste.% (proverb persan)

%inele si virtutea
#ntrucat binele nu e o idee, concept, principiu impersonal, ci (umne eu cel personal si efect al lucrarii lui (umne eu, urmea a ca virtutea in calitate de bine infaptuit, constant isi ia fiinta din relatia personala cu (umne eu. Birtutea in calitate de putere se va gasi in cele din urma in vointa lui (umne eu. Conformitatea vointei e mai mult decat un 7abitus (stare dobandita prin deprindere, obisnuinta de a indeplini un cuantum de principii morale). )u le exclude pe acestea dar nu se reduce la ele. Birtutea e o putere general vorbind. $(umne eu detine orice virtute% (3f. Grigorie de )Essa, (espre rugaciune). 3f. 5axim 5arturisitorul: #isus 'ristos e $fiinta virtutii%. Bointa lui (umne eu se intipareste in firea omului, asa incat virtutea va fi conformitatea vointei umane cu firea. Activitatea conforma firii implica relatia de comuniune cu (umne eu (ceea ce dupa pacatul stramosesc nu se mai poate constata). !rin urmare virtutea e participarea constanta, libera si constienta a omului la bunatatea lui (umne eu. .ara acest gen de participare nu poate exista virtute in sens crestin. (esavarsirea de sine ca virtute autonoma este o miscare in interiorul firii, dar totul se petrece in limitele stricte ale orgoliului, care este opusul virtutii. $.ara (umne eu, virtutile sunt vicii stralucitoare% (.er. Augustin) Asa isele $virtuti naturale% ale omului se datorea a faptului ca omul are pecetea lui (umne eu, ca e c7ip al 3au. #ubirea, pacea, genero itatea, exista la om in mod natural dar nu atat ca virtuti ci ele sunt native, mai degraba ca trasaturi firesti ale personalitatilor adulte educate. .ara (umne eu ele pot fi folosite, din nefericire, nu numai spre bine ci si spre rau. ;una lor folosire e posibila numai prin luminarea de catre (umne eu. (si umanismul are c7ipul binelui, $lupta finala va fi intre uman si divino4uman% #. !opovici) (upa cum lampa cu ulei nu va lumina de nu se va atinge de flacara, tot asa si sufletul cu virtutile lui naturale va ramane stins si intunecat, inc7is in limitele lui naturale daca nu va primi luminarea 7arului lui (umne eu. .ara acesta virtutile naturale nu inseamna altceva
10

decat posibilitati indoielnice. Birtutea e calea de mi8loc. Birtutea corespunde vietii potrivit naturii. Aceasta ideea a fost pusa in circulatie de filosofia stoica. Crestinismul a preluat4o si valori at4o altfel. (.ilosofii au fost primii profeti dintre pagani). .ilosofia a a8uns la o fundatura existentiala. Biata nu mai are sens stoicii4 si a8ung la de nade8de, sinucidere. !laton spune ca virtutea este $privirea spre cel care este intr4adevar bun%. 3fintii !arinti spun ca desavarsirea e vederea lui (umne eu. )u exista o discordanta intre natural si 7ar. (omnul a facut ca sa straluceasca 7arul din om. 3ocrate le4a numit $(eimon%, dar nu se stia catre ce na uia sufletul. 9mul nu na uieste catre un principiu ci catre o persoana. .inalitatea 7arului din noi e intalnirea cu !ersoana care luminea a 7arul din noi. 9arecum stoicii s4au apropiat de conceptul de $persoana%. 'arul e o prelungire a lucrarii unei !ersoane. .iinta e o abstractiune a mintii, ceva general. #ubirea e fundamentala cand vorbim de !ersoana. Crestinismul pune iubirea in centrul ontologiei sale. (e aceea nu separa ontologicul de etic. 'arul se inmulteste nu pentru stradaniile omenesti, ci potrivit milostivirii dumne eiesti. #n crestinism au existat doua atitudini fata de filosofie: demonica (inc7inare a lumii) si de a asuma cultura cultura antic7itatii intr4un mod po itiv (3f. Basile cel 5are) Crestinismul botea a anumite concepte si idei ale antic7itatii. Aristotel defineste virtutea astfel: $9 dispo itie stabila6 care produce totdeauna o anumita fapta care se caracteri ea a drept cale de mi8loc0 ca un ec7ilibru intre exigentele aflate in conflict%. (aca omul pastrea a starea de existenta dupa fine va ramane in virtute. 3f. 1. 2. ,. #gnatie ;riancianinov stare paradisiaca, postedenica, transfigurarea. conformitate intre firea umana si c7ip distorsionata prin pacat (neconformitate cu c7ipul lui (umne eu) indumne eirea firii omenesti

3tiinta se ocupa cu firea ca uta. Es7atologia ne descopera originea (3f. 5ax 5arturisitorul). #dealul omenesc nu e starea paradisiaca, ci cea es7atologica. (3f. 5axim). Crestinismul propune o nostalgie es7atologica. $#isus 'ristos sau restaurarea omului% apoi indumne eirea omului. 5antuirea e restaurare apoi indumne eirea. Crestinismul nu are o vi iune ciclica asupra omului ci una desc7isa, nostalgia invierii. :iturile originii pagane duc catre originalitatea paradisiaca. 3f.3imeon )oul *eolog spune ca raiul a fost idit in iua a opta. Adam era c7emat sa se uneasca cu (umne eu. #mparatia era o nostalgie viitoare. )e intrebam care e starea naturala a omuluiH Care este criteriul in functie de care el va putea afirma ca e in stare naturala, ca se comporta in limitele naturaleH Conformitatea in ceea ce facem noi asta i si virtutea e acelasi lucruH )u orice fel de bine e in conformitate cu (umne eu. #ubeste si fa ce vrei. Cand iubesti pe (umne eu faci voia &ui. #n lume nu exista un asemenea criteriu. 9mul nu este acest criteriu.)u in om aflam notiunea de bine plenar. Exista , stari ale fiintei umane. (esi restaurati noi ne aflam intr4o stare ca uta. 3f. 3iluan Atonitul are plansul lui Adam. Criteriul il gasim la creator. El ne descopera care e firea autentica, El ne descopera prin revelatie criteriul in functie de care ne definim propria natura. 9mul se cunoaste pe sine numai prin (umne eu. 9rice cunoastere omeneasca presupune teologia.#n #isus 'rsitos umanul e descoperit in c7ip deplin. 9rice cunoastere umanista e idolatra. 9mul ia cunostiinta de starea sa naturala numai in lumina revelatiei lui (umne eu. !otrivit revelatiei naturale omul nu se mai afla in starea in care a fost creat de (umne eu. )oi
11

ne aflam intr4o stare mai inalta decat Adam prin ;ote (asemanare, restaurarea firii in starea cea dintai), asemanarea o dobandim prin virtuti si prin 3f. *reime. (5irungere darul (u7ului 3fant). 5ai pre8os decat Adam dupa trup noi suntem in continuare in starea postedenica, prin venirea lui 'ristos ea nu a fost restaurata, bolile si suferintele omenesti nu au fost restaurate de 'ristos. 9mul a fost creat ca incununare a creatiei apoi restaurarea cosmosului si trupul omenesc (cea mai inalta plastici are a cosmosului). 'eidegger spunea ca existenta umana a existat spre moarte (trupesc da, dar nu si sufleteste). Ceea ce noi numim natural nu mai este natural ci nenatural, ca ut in pacat. Cel care pacatuieste bote at fiind pierde 7arul bote ului ((iodor al .oticeei). )umim existenta aceasta naturala pentru ca omul pe aceasta o cunoaste, nu alta. 9 numeste naturala pentru ca s4a obisnuit cu ea, fara ca ea sa mai fie ceea ce a voit si a creat (umne eu. (umne eu ingaduie existenta noastra ca uta, are cu ea un plan. Ceea ce stim din existenta naturala de dincolo de pacat e ca ea era un mod de existenta neamestecata cu vreun element eterogen (raul), omul indeplinind in mod constient si liber voia lui (umne eu pana la cadere. !rin urmare, numai modul de existenta in care e implinita voia lui (umne eu e unul dupa fire, natural. )aturalul uman nu e i olat de divin, omul e natural daca indeplineste voia &ui. !acatele firii sau impotriva firii sunt pacate impotriva lui (umne eu. *raieste $dupa fire% omul care isi foloseste toata puterea in scopul pentru care a fost creat, asemanator cu (umne eu. Atata vreme cat omul incalca voia lui (umne eu e gresit sa afirmam ca ramane in starea lui naturala, ca ar fi o fiinta virtuoasa. Adevarata participare la (umne eu presupune si cunoasterea deplina a lui (umne eu (conformitate intre credinta mea si descoperirea lui (umne eu). A crede a fi credincios lui (umne eu, a implini poruncile lui (umne eu (3f. Grigorie !alama). )u avem toti acelasi (umne eu, pentru ca (umne eu e si om. !rin 'ristos cunoastem divinitatea pentru ca in 'ristos divinul s4a unit cu umanul. :eligia (unirea) deplina se reali ea a in 'ristos. )oi trebuie sa ne conformam 7arului $7aina luminoasa% 7aina paradisiaca. (upa cadere (umne eu a facut lui Adam tunici de piele. Biata !arintelui )icolae !lanas pruncii vedeau minunile care se intamplau cu ). !lanas. 3e ruga 3f. celor fara de arginti. !entru oc7ii du7ovnicesti lumea e alta decat cea pe care o vedem noi. )oi vedem lumea si omul potrivit pacatului din noi. #maginea lumii e cea infatisata de 'ristos si sfintii &ui. (upa Aristotel virtutea e considerata drept cale de mi8loc intre doua extreme. 9 intalnim si la 3fintii !arinti : $dreapta socotinta%, discernamant. 3f. #ustin 5artirul si .ilosoful avea o vi iune asumativa, acei $logoi% ratiuni seminale. 5antuitorul a venit inainte de toate sa mantuiasca lumea. Birtutea se afla in relatie cu afectele si actiunile in care excesul este gresit si insuficienta blamata6deci virtutea este o anumita cale de mi8loc, tinta ei fiind masura dreapta dintre doua extreme. Birtutea nu e simpla stare 7abituala insusita prin deprindere ci mai degraba expresia existentei extatice, a existentei care se defineste numai in relatie cu un altul, cu (umne eu virtutea nu se limitea a la calitatile impropriate de umanitate. $(aruind voi dobandi%. Birtutile nu sunt asadar comoditati individuale sau roada comoditatii prin care ocolim extremele. .inalitatea virtutii nu este numai in noi, ci trebuie sa savarsim binele inc7inandu4ne viata noastra lui (umne eu si semenilor. Birtutea nu e starea egoista de ec7ilibru in raport cu semenii si cu (umne eu, ci starea de comuniune activa cu realitatile prin care eu ma definesc in calitate de om. (ar a fi in comuniune cu (umne eu inseamna a trai viata potrivit poruncilor &ui. Ca sa stabilesc ec7ilibru sau calea de mi8loc am nevoie de un criteriu obiectiv care sa4mi arate extremele, lipsa si excesul. Acest criteriu nu4l gasim nici in firea asa is naturala, nici in societate ci in
12

revelatie. Criteriul este 'ristos. 5antuitorul ne invata ca $fara 5ine nu puteti face nimicG din ceea ce este adevarat bun% (#oan 1+, +). ?nirea cu (omnul umple viata omului de putere si4l face sa biruiasca slabiciunile si excesele. $3ingurul bun care ne4a mai ramas din paradis e lenea% (9rtega). ?nirea cu 'ristos umple viata de 7arul lui (umne eu care ne ofera si virtutea cumpatarii. Ceea ce putem dobandi prin propriile noastre puteri dobandim prin 7arul lui (umne eu. (esi virtutile se nasc din 7arul lui (umne eu ele nu lucrea a in om in c7ip ire istibil incalcand vointa omeneasca (pilda talantilor). ;ucuria, pacea si celelalte virtuti sunt roade ale 3f. (u7 si ale stradaniilor personale. Gri8a noastra nu trebuie sa fie aceea de a dobandi aritmetic virtutile caci atunci ele devin $vicii stralucitoare%. 3copul vietii crestine e dobandirea (u7ului 3fant si in El avem virtutile (3f. Atanasie cel 5are, 3f. 3erafim de 3arov).

Solidaritatea virtutilor
Birtutile se gasesc intr4o relatie organica unele cu altele. 9 virtute cuprinde pe cealalta, este sustinuta de alta. (u7ul libertatii face posibile virtutile, este i vorul lor. )u dobandirea aritmetica a virtutilor cu dobandirea (u7ului 3fant ca i vor al lor este sensul vietii crestine. #n (u7ul lui (umne eu virtutile sunt inseparabile. 3f. 3imeon )oul *eolog considera ca dobandirea unei virtuti inseamna dobandirea tuturor virtutilor. 3epararea lor de legaturile organice dintre ele si de viata in 'ristos deformea a firea virtutilor. Birtutile crestine sunt nu doar credinta, nade8dea, dragostea, ci si smerenia, ingaduinta, blandetea, barbatia, discernamantul, etc. 3merenia si virtutile inrudite cu ea incetea a insa sa mai aiba de fapt valoare atunci cand nu sunt insotite de sinceritat, barbatie si conditia existentei lor nu face posibila implinirea binelui in cadrul relatiilor interpersonale. ;inele e o realitate universala nu individuala. Birtutea ingaduintei nu trebuie sa anule e dreptatea. 3merenia nu va anula barbatia. ;arbatia nu se va substitui smereniei sau ingaduintei mai ales atunci cand altii fac nedreptate sau cand lumea e dominata de institutii sociale nedrepte. Crestinismul e ingaduitor dar nu ingaduitor cu raul si nici indelung ingaduitor cu slabiciunile sale si ale altora. 5ai mult c7iar ingaduinta nu poate merge pana la acceptarea nedreptatii. Ea nu poate sa nu proteste e fata de nedreptatea facuta aproapelui sau mediului social. Ea nu trebuie confundata cu lasitatea. $#ngaduinta e atunci cand cineva suporta nedreptatea care se face lui insusi, iar lasitatea (lipsa de cura8) e atunci cand toleram nedreptatea care se face altuia. 9nestitea e atunci cand omul lupta pentru altul, iar obra nicia cand libertatea de a vorbi e folosita in interes egoist% (3f. #oan Gura de Aur, $9milii la .acere%) Birtutea ingaduintei este cu adevarat virtute in relatie cu barbatia si onestitea si invers. Cultivand virtutile crestinul nu lucrea a de unul singur ci conlucrea a cu 7arul lui (umne eu, in vederea biruirii raului. ;iruind raul din el si din lume omul se face impreuna lucrator cu 'ristos la biruirea celui viclean si participand sau partas la slava lui (umne eu. Birtutea inseamna deopotriva biruinta raului si pomovarea binelui. Biata crestina presupune transformarea inimii iubitoare de sine in inima atotiubitoare. Ca sa biruiasca raul si sa dobandeasca virtutea, crestinul trebuie sa paraseasca egoismul si sa asculte faptuitor de vointa lui (umne eu. !erformanta individuala fara smerenie si ascultare de voia lui (umne eu poate fi 7abitus insa nu virtute, o performanta orgolioasa, un pacat devi at $dupa cum
13

intunericul nu are legatura cu lumina tot asa si cel mandru nu are legatura cu virtutea% (3f. #oan 3cararul $3cara treapta 2,). (efinind virtutea 3f. 5axim 5arturisitorul spune: $?nirea slabiciunilor omenesti cu puterea lui (umne eu% (:aspunsul catre *alasie +1). !entru acest motiv performantele omenesti fara smerenie si ascultarea de (umne eu pot fi uneori reali area unui bine partial (de ordin social sau individual) dar nu vor fi niciodata virtuti. .ara a8utorul lui (umne eu, virtutile sunt de neatins, ireali abile.Birtutea ramane un simplu produs omenesc in interiorul naturii, o instruire morala, fara a fi biruirea celui rau si participare la imparatia lui (umne eu, cu atat mai putin. 3f. Ap. !avel: $*ot ceea ce nu este din credinta e pacat% (:omani 1/, 2,). #n viata crestinului totul trebuie raportat la (umne eu ;inele suprem: $ori de mancati, ori de beti, ori de altceva faceti, toate spre slava lui (umne eu sa faceti% (1 Cor. 1>, ,1). Crestinul e c7emat sa ofere orice fapta si orice gand, orice clipa a vietii sale lui 'ristos. !rin urmare nu este posibil ca viata virtuoasa sa fie independenta de 'ristos, de invierea 3a. Egoismul si interesul personal nu sunt intamplatoare, ci sunt forme de cri a ale omului insensibil la noua ontologie, la faptul ca a devenit madular al trupului lui 'ristos. 3entimentul plinatatii, al vietii noi, pe care doar (omnul 'ristos o ofera te eliberea a de angoasa stricaciunii si a mortii, te a8uta sa devii din egoist generos din pacatos virtuos. 9rice gand, cuvant, fapta, care se refera la 'ristos cultiva comuniunea cu El si oricine traieste in 'ristos este firesc sa se configure e dupa 'ristos, dupa modul &ui de a fi, iar aceasta configurare dupa 'ristos ;inele iposta iat e virtutea. (aca virtutea care are calitatea de a fi moralmente buna, care4l orientea a pe om spre bine presupune o existenta dreapta, inseamna ca singura optiune funamental dreapta e 'ristos. Evaluarea dreapta a obisnuintelor, faptelor, gandurilor nu va putea califica drept virtuti si obisnuinte faptele, cuvintele, gandurile noastre fara 'ristos. Adevarata virtute re ulta dintr4 o alegere existentiala corecta inradacinata intr4o orientare precisa, fara ec7ivoc, in sensul scopului ultim participarea la imparatia lui (umne eu. 9ri nu poti participa la ea fara 'ristos, (u7ul 3fant, ;iserica. 3ofronie de Essex: trei lucruri sunt de neinteles pentru viata crestina: o credinta nedogmatica, neeclesiala, neascetica. Asadar virtutea nu poate exista in afara credintei articulata dogmatic si traita si eclesial4liturgic si ascetic.Birtutea nu se naste din asa4 isa credinta autonoma. 3fantul Grigorie !alama face o distinctie intre credinta in (umne eu si credinta lui (umne eu. 5ona7ul e traitor cu (umne eu. A lega virtutea de tendinta de autoperfectionare e o greseala. (*rebuie sa iesim din inc7inarea fata de sine. )u pentru viata noastre trebuie sa a8ungem la desavarsire ci pentru (umne eu. $(e acum nu mai traiesc eu6% dobandirea unei vieti in (umne eu, dau intaieteatea vietii lui 'ristos). 9 autodesavarsire care nu ma conduce la imparatia lui (umne eu nu poate fi virtute. Birtutea crestina este desc7isa de 'ristos, are i vorul in 'ristos si tinde spre unirea deplina es7atologica cu El. 'ristos este inceputul si sfarsitul virtutii, fiinta virtutii (3f. 5axim 5arturisitorul).
14

Bointa virtuoasa e plasarea in prea8ma pre entei binelui ca realitate personala, vi and nu numai viata activa controlata de cen ura constiintei ci si fiecare manifestare a omului in calitate de fiinta vie. Birtutea vi ea a pana si subconstientul uman (visam noaptea ce traim iua), pana si starea de somn in vise. !racticarea rugaciunii lui #isus ne arata ca rugaciunea poate fi neincetata, ca ea poate infrumuseta gandurile cele mai adanci, miscarile cele mai fine ale sufletului, cuvintele, faptele si toate gesturile omului. 3fintii nu sunt mareti in cele mari, ci si in cele mici, in fiecare gest, in gingasia fiecarei fapte imediate.

15