Sunteți pe pagina 1din 1

Principii generale de tratament n tulburarile nevrotice .

Esentiale pentru tratamentul tulburarilor nevrotice sunt: psihoterapia comportamentala, psihanalitica (restructurarea personalitatii, cresterea ego-ului, rezolvarea inconstienta a conflictelordurata doi, sau mai multi ani, cu o ritmicitate a ntlnirilor de 3 ori pe saptamna), cognitiva (de scurta durata, -!" de ore, utilizeaza metoda socratica bazndu-se pe un model educational), familiala, de grup si interventia psihofarmaceutica simptomatica (sedative, an#iolitice, atidepresive, inductoare de somn, roborante). $ratamentul urmareste e#plicarea propriilor sentimente, gnduri, trairi, nvatarea unor noi maniere de a percepe mediul ncon%urator, asimilarea unor noi tipuri de coping, interventia n modificarea stilului de viata care ntareste comportamentul nevrotic. Interventia primara se centreaza pe sporirea stimei de sine, ncura%area copiilor n directia comunicarii deschise si nondefensive, sporirea abilitatilor de rezolvare a problemelor. &copul interventiei primare n colectivitatile de copii este de a identifica riscurile si de a minimaliza efectele factorilor care predispun la tulburari nevrotice. 'sistentul social care intra n familiile cu risc are sarcina de a identifica copiii asimptomatici proveniti din medii n care oamenii stabilesc ntre ei relatii de dependenta, dominare sau lipsa de atasament, la care se adauga alte conditii care pot predispune indivizii la tulburari nevrotice: istoricul familiei, dinamica familiala, practicile cresterii copiilor care promoveaza sentimente de rusine si vina, rolul stresului si asteptarile sociale nerealiste. (rin consultanta familiala si parentala familiile sunt a%utate sa nvete mai multe tipuri de comportamente adaptative: tehnici de reducere a stresului (meditatia, rela#area progresiva, e#ercitii fizice), tipuri de e#primare a sentimentelor n an#ietate. )n copil nascut ntr-o familie n care unul, sau ambii parinti, sunt nevrotici este ntr-o pozitie vulnerabila. *aspunderea parentala inadecvata, saracia, soma%ul, alti factori stressanti din mediu contribuie la situatia de criza cronica, putnd mpiedica abilitatea copiilor de a realiza o dezvoltare normala. Interventia secundara vizeaza identificarea timpurie a copiilor cu tulburari nevrotice, instituirea unui tratament prompt si eficace (medicamentos si psihoterapic-individual si familial), urmarirea reintegrarii n comunitate. Preventia tertiara include identificarea indivizilor care manifesta simptome nevrotice cronice. *eadaptarea functionala n nevroze nu genereaza infirmitati psihologice severe, e#ceptnd indivizii cu hipocondrie.