Relaia dintre termenii presbiter i episcop

ntalnii frecvent n scrierile Noului Testament pentru desemnarea treptelor ierarhice, cei doi termeni nu prezint destul precizie. Cuvintele prezbiter i episcop nu sunt totdeauna distincte, deseori fiecare fiind ntrebuinat pentru a desemna funcia celuilalt, astfel prezbiter apare cu sensul de episcop, iar episcop cu sensul de prezbiter. Aceast lips de precizie, n ntrebuinarea termenilor a dat prilej unora, sa tgduiasc sau s pun la ndoial existena episcopatului ca treapt a ierarhiei bisericeti, de origine divin, susinnd c puterea episcopal ar fi instituit mai trziu n sec al II-lea prin uzurparea drepturilor prezbiterilor. Un loc scripturistic in aparenta, dificil de explicat este acela care istoriseste intalnirea Sfantului Apostol Pavel cu conducatorii Bisericilor din partile Efesului. "Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii" (Fapte XX, 17). Aceasta s-a intamplat la sfarsitul calatoriei a treia misionare. Intre alte sfaturi le da si urmatorul indemn: "Drept aceea luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus Episcopi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu pe care a castigat-o cu insasi sangele Sau" (Fapte XX, 28). Observam ca Pavel cheama la sine "tous presbiterous tis eclisias", dar in cuvantarea rostita ii numeste episcopi. Asadar aceiasi slujitori bisericesti sunt numiti si preoti si episcopi. Exista atunci la Efes, episcopi in intelesul de astazi? Cel dintai episcop al Efesului, Timotei, inca nu fusese asezat in aceasta treapta, el aflandu-se intre insotitorii lui Pavel. Apoi despre existenta unor episcopi in satele dintre Efes si Milet nu avem nici o stire. Din aceasta cauza cei mai multi parinti si scriitori bisericesti, socotesc ca asa-numitii de Pavel episcopi, in cuvantarea sa, nu sunt decat preotii care pastoreau obstiile de credinciosi din Efes si regiunile invecinate. Comentariul numit Ambroziaster arata ca "primii presbiteri - episcopi appelabantur se numeau episcopi". Sf. Ioan Hrisostom, Teodoret al Cirului si altii, vorbesc despre folosirea in comun a numelor preoti si episcopi. Dealtfel, Sfantul Apostol Pavel si in alte locuri din epistolele sale numeste episcopi pe preoti. Scriind Filipenilor, el trimite urarile sale de "har si pace" de la Dumnezeu sfintilor, impreuna cu episcopii si diaconii". Sa fie acestia episcopi in sensul de azi al cuvantului? Dupa stirile din Epistola Sfantului Policarp, la inceputul veacului al doilea, ierarhia bisericeasca in aceasta cetate era alcatuita tot numai din doua trepte, dar de asta data in loc de episcopi sl diaconi intalnim preoti si diaconi. Se intelege ca este vorba de aceiasi slujitori bisericesti care sunt numiti episcopi de Pavel si preoti de Policarp. Comentand acest text, Sfantul Ioan Gura de Aur se intreba: "Ce este aceasta? Erau multi episcopi ai unei cetati? Nicidecum! Ci pe preoti i-a numit asa. Caci atunci

aveau inca nume comune, episcopul chemandu-se si diacon, si preotii in vremea veche se numeau episcopi si diaconi ai lui Hristos si episcopii se numeau preoti". In Epistola I-a catre Timotei, vorbind despre preoti sub raportul activitatii lor ii imparte in preoti si preoti proestosi, adica acei care se ostenesc indeosebi, in lucrarea misionara in cuvant si invatatura. "Preotii care isi tin bine dregatoria sa fie invredniciti de indoita cinstire, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si invatatura". Rezulta din acest text ca numele propriu al slujitorilor din treapta a doua a Ierarhiei bisericesti este presbiter. Termenul preot in biserica veche s-a legat strains de lucrarea de sfintire a credinciosilor, iar preot proestos arata pe preotul care depaseste pe ceilati frati de preotie in lucrarea de propovaduire a adevarului crestin, iar pentru a pune in lumina lucrarea de pastorire a credinciosilor de catre unii preoti Sfantul Apostol Pavel vorbeste, in cuvntarea din Milet, despre "presbiteroi episcopoi", iar Sfantul Apostol Petru despre "presbiteroi episcopountes" = preotii care supravegheaza, cerceteaza, deci pastoresc turma. Asadar, atunci cand Sfantul Apostol scrie lui Timotei si Tit "se cuvine ca episcopul sa fie fara prihana" are in vedere pe preot privit sub latura lui de pastor. Dou terorii mai importante s-au formulat cu privire la existena episcopatului: Teoria presbiterian susinut mai ales de patrologul Allan Brent i de teologul Peter Lampe, susine c la nceput, puterea conductoare a fost deinut de ctre un colegiu de presbiteri, uzurpat mai trziu de ctre o monarhie episcopal. Astfel n urma unei lecturi atente a cap 16, al Ep ctre Romani, observm c la Roma, Biserica era alctuit din comuniti-case. n jurul anului 250 ep Corneliu menioneaz c n Biserica Romei existau 46 de prezbiteri, 7 diaconi, 7 ipodiaconi, 42 de acolii, 52 de exorciti, citei uieri si peste 1500 de vduve i sraci. Cu alte cuvinte Biserica Romei, precum si celelalte Biserici era alctuit dintr-o serie de comuniti-case independente economic, conduse de cte un consiliu de prezbiteri cu funcie de preziden proestos i de supraveghere episcopos. Acest consiliu se ntrunea periodic pentru a discuta chestiuni de interes comun, cu privire la ajutorarea sracilor sau la erorile doctrinare, iar hotrrile lui erau fcute public de cel mai de vaz dintre prezbiterii episcopi, cu rol de secretar. Momentul critic decisiv n procesul, concentrrii autoritii, n persoana prezbiterului episcop, secretar al colegiului prebiterial, a fost intervalul n care aceast funcie a fost deinut de ctre Calist (217-222), aceast evoluie a ierarhiei conducnd la protestul comunitii cas conduse de ctre Ipolit, care pleda pentru o constituie bisericeasc a prezbiterilor episcopi i colegialitii lor, dup tradiia apostolic. n cele din urm comunitatea lui Ipolit s-a supus monarhiei episcopale, pierznd astfel disputa constituional pe de o parte, ns ctigndu-o pe cea teologica pe de alt parte cci a reuit s impun triadologia i hristologia Logosului n ierarhie. Teoria Fer. Ieronim, care nu atribuie ambiiei i intrigilor, ridicarea autoritii unuia din colegiul presbiterilor asupra celorlali ci ca o urmare a consimmntului liber al presbiteriului nsui. Ceea ce ar fi contribuit mai mult la aceasta ar fi fost si necesitatea de a pstra unitatea nvturii mai ales ca o contrapunere, fa de ereziile care ameninau comunitile cretine. Lipsa de precizie a celor doi termeni, poate fi explicat i prin faptul c la nceput apostolii exercitau slujba episcopal propriu-zis i hirotoneau episcopi atunci cnd erau aproape de moarte. Preoii numii uneori episcopi nu aveau aceast funcie cci chiar dac ei conduceau comunitatea cretinilor, erau sub supravegherea direct a apostolilor. O cercetare a tuturor textelor din Noul Testament in care se vorbeste despre slujitorii bisericesti arata destul de

limpede ca termenul "presbiteros" = preot se refera indeosebi la lucrarea de sfintire pe care o indeplinesc slujitorii bisericesti, iar cel de "episcopos" este mai strans legat de lucrarea de pastorire a turmei crestine. Cautand mai ales spre harul divin crestinii proveniti dintre evrei vedeau in slujitorii bisericii in primul rand pe sfintitori = preoti. In lumea pagana insa nevoia de indrumare a celor intorsi la Hristos pe calea unei trairi noi a determinat dezvoltarea actiunii de pastorire a credinciosilor de catre slujitorii bisericesti. De aceea, in preot, paganii convertiti vedeau, in primul rand, pe pastorul care pastorea turma crestina. Acestui fapt se datoreaza caracterizarea slujitorilor bisericesti ca preoti in Palestina chiar cand erau episcopi, si ca episcopi in lumea pagana chiar cand erau preoti. Pana la fixarea definitiva a terminologiei bisericesti, folosirea termenului episcop si preot, unul in locul altuia, este explicabila. Credinciosii numeau preot pe episcop cand priveau la puterea lui de a sfinti si numeau episcop pe preot, cand aveau in vedere puterea lui de a pastori. In urma fiecare dintre aceste denumiri a fost strans legata de indatorirea principala a slujitorilor din aceste trepte ale Ierarhiei bisericesti. Slujitorul din treapta din mijloc a carei indatorire principala este de a sfinti pe credinciosi a pastrat numele de preot, fiind mai propriu pentru denumirea acestei lucrari bisericesti. Iar slujitorul din cea mai inalta treapta a Ierarhiei bisericesti a pastrat numele de episcop care caracterizeaza lucrarea de pastorire a turmei crestine. Exista numeroase marturii ale traditiei despre Ierarhia bisericeasca in timpurile postapotolice. Amintim in primul rand pe Clement Romanul care arata in epistola sa scrisa crestinilor din Corint intre anii 92-96 existenta Ierarhiei bisericesti impartind pe slujitorii bisericesti in trei categorii: diaconi, preoti carora le da numele de episcopi si alti barbati eminenti, care asemenea apostolilor randuiau pe ceilalti in slujba. Ierarhia bisericeasca are o autoritate indiscutabila pentru ca este de origine divina. Ignatie Teoforul face distinctie clara intre cele trei trepte ale Ierarhiei bisericesti: diaconi, preoti, episcopi, aratand, totodata, locul pe care-l ocupa fiecare in Biserica, acestia fiind instituiti potrivit cu vointa Mantuitorului prin puterea Duhului Sfant. Fara ierarhie nu exista Biserica. Sintetizand cele aratate despre slujitorii bisericesti din treapta a doua vom spune ca in lumina scrierilor Noului Testament preotul, privit ca sfintitor al credinciosilor, este randuit in treapta respectiva de catre episcop prin punerea mainilor (hirotonie), rugaciune si post.