Capitolul 1

ANALIZ

A FOURIER
1.1 SERII FOURIER
1.1.1 Preliminarii de algebra liniara
a. Descompunerea unui vector dintr-un spat iu euclidian dupa un
sistem ortogonal de vectori.
Daca v
1
, . . . , v
n
reprezinta un sistem de vectori nenuli si reciproc ortogo-
nali, i.e v
i
, v
j
=0 pentru orice i = j, unde , reprezinta produsul scalar al
spat iului, atunci orice vector v din el si care poseda o descompunere de forma
v =
n

i=1

i
v
i
,
va avea coecient ii
i
obt inut i prin formulele

i
=
v, v
i

v
i
, v
i

. (1.1)
Acest fapt se deduce direct din proprietat ile produsului scalar astfel:
amplicam scalar expresia lui v cu v
j
si folosind liniaritatea p.s. obt inem
v, v
j
=
n

i=1

i
v
i
, v
j
.
Deoarece n membrul drept termenii pentru care i = j sunt nuli, relat ia
devine
v, v
j
=
j
v
j
, v
j
.
Pe de alta parte, din pozitivitatea p.s. rezulta ca pentru orice vector nenul
v
j
: v
j
, v
j
= 0. Astfel obt inem expresia coecientului
j
.

In mod perfect similar se obt ine si expresia produsului scalar a doi vectori
v, w din acelasi spat iu - vectori care se exprima sub forma combinat iilor liniare
v =

n
i=1

i
v
i
si w =

n
j=1

j
v
j
:
v, w =
n

i=1
n

j=1

j
v
i
, v
j
=
n

i=1

i
v
i
, v
i
. (1.2)
1
2 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
1.1.2 Serii Fourier
Consideram un spat iu de funct ii f(t) denite pe intervalul [L, L], L > 0,
reale si continui
1
, avand reprezentari de forma
f(t) = a
0
+

i=1
(a
n
cos
nt
L
+b
n
sin
nt
L
). (1.3)

In acest spat iu se considera p.s.

f, g =
_
L
L
f(t)g(t)dt (1.4)
deducandu-se prin calcul urmatoarele rezultate (exercit ii!):
1, 1 = 2L ,
_
cos
nt
L
, cos
nt
L
_
= L,
_
sin
nt
L
, sin
nt
L
_
= L;
n = m
_
cos
nt
L
, cos
mt
L
_
= 0,
_
sin
nt
L
, sin
mt
L
_
= 0;
nm :
_
cos
nt
L
, sin
mt
L
_
= 0.
Extinzand la sumele innite de tipul (1.3) rat ionamentul care ne-a condus la
formulele pentru coecient ii
i
(conf.(1.1)), obt inem pentru coecient ii acestor
serii urmatoarele expresii:
a
0
=
1
2L
_
L
L
f(t)dt, a
n
=
1
L
_
L
L
f(t) cos
nt
L
dt, b
n
=
1
L
_
L
L
f(t) sin
nt
L
dt
(1.5)
Introducandu-le apoi n (1.3) obt inem seria Fourier a funct iei f(t).
1.1.3 Convergent a seriilor Fourier.

In intervalele de continuitate ale funct iei f(t) din [L, L], seria F. cores-
punzatoare acesteia converge uniform catre f(t).
Vom presupune ca n (L, L) f(t) are doar un numar nit (sau zero) de
discontinuitat i, care sunt toate de spet a I-a
2
. O astfel de funct ie se numeste
continua pe port iuni.
Atunci n punctele de discontinuitate seria F. converge punctual, iar suma
sa coincide, n ecare din ele, cu media celor doua limite laterale ale funct iei n
punctul respectiv.
1
Vom vedea ulterior ca aceasta ipotez a poate slabita.
2
In care limitele laterale ale funct iei f(t) exista si sunt nite.
1.1. SERII FOURIER 3
Exemplul 1.1 Funct ia
f(t) =
_
1 daca < t < 0
1 daca 0 < t <
are seria F. urmatoare
4

k=0
sin(2k + 1)t
2k + 1
.
Vericat i calculandu-i coecient ii!

In punctul de discontinuitate t = 0 seria F. capata valoarea 0. Limitele

laterale ale funct iei sunt:
f(0) = 1, f(0+) = 1, iar media lor este
f(0) +f(0+)
2
= 0.
1.1.4 Serii Fourier pentru funct ii pare, respectiv impare.
Daca funct ia f(t) este para, i.e. t : f(t) = f(t) atunci
_
L
L
f(t)dt = 2
_
L
0
f(t)dt
iar daca f(t) este impara, i.e. t : f(t) = f(t) atunci
_
L
L
f(t)dt = 0 (explicat i!)
De aici rezulta ca n cazul cand dezvoltam n serie F. o funct ie f(t) para
aceasta va cont ine doar termeni - funct ii pare, i.e.
a
0
+

n=1
a
n
cos
nt
L
(1.6)
iar coecient ii sai vor
a
0
=
1
L
_
L
0
f(t)dt, a
n
=
2
L
_
L
0
f(t) cos
nt
L
dt (1.7)
Similar, n cazul unei funct ii impare dezvoltarea sa Fourier va cont ine doar
funct ii impare, avand deci forma

n=1
b
n
sin
nt
L
(1.8)
cu coecient ii corespunzatori
b
n
=
2
L
_
L
0
f(t) sin
nt
L
dt (1.9)
4 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Exemplul 1.2. f(t) = |t| pentru 1 < t < 1 este o funct ie para. Seria F.
va avea atunci forma (1.6), iar coecient ii sai - forma(1.7).
a
0
=
_
1
0
tdt =
1
2
a
n
= 2
_
1
0
t cos ntdt = [
cos nt
n
2

2
+
sin nt
n
]
1
0
=
2
n
2

2
(cos n 1)
de unde a
2k
= 0 si a
2k+1
=
4
(2k + 1)
2

2
, k = 0, 1, 2, . . .
Deci seria F. a funct iei f(t) este
1
2

4

k=0
1
(2k + 1)
2
cos(2k + 1)t.
Exemplul 1.3. f(t) = t pentru 2 < t < 2. Este o funct ie impara, seria F.
avand atunci forma (1.8) cu coecient ii de forma (1.9):
b
n
=
1
2
_
2
2
t sin
nt
2
dt =
2
n
2

2
[sin
nt
2

1
2
nt cos
nt
2
]
2
2
=
4 cos n
n
= (1)
n+1
4
n
.
Astfel seria F. va
4

n=1
(1)
n+1
n
sin
nt
2
.
1.1.5 Funct ii periodice. Prelungirea prin periodicitate.
Dezvoltarea n serie F. a unei funct ii periodice f(t) cu perioada p = 2L se
extinde, n mod natural, de la intervalul [L, L] lantreg intervalul de denit ie a
ei (eventual toata axa reala). Aceasta se poate realiza si n cazul cand f(t) este
denita numai pe [L, L] prelungind-o prin periodicitate. Adica denind-o
n afara acestui interval prin condit ia
t [L, L] n Z : f(t +np) = f(t).
Exemplul 1.4. Funct ia f(t) = |t|, 1 < t < 1 se poate prelungi prin
periodi-citate, cu perioada p = 2, denind-o astfel
f(t) =
_
{|t|} daca 2k < t < 2k + 1
1 {|t|} daca 2k + 1 < t < 2k + 2
unde {|t|} reprezinta partea fract ionara din |t|, iar k orice numar ntreg.

In acest caz seria F. a funct iei ramane aceeasi

1
2

4

k=0
1
(2k + 1)
2
cos(2k + 1)t,
dar ea converge catre funct ia extinsa f(t) n ecare punct al axei reale.

In plus, datorita continuitat ii funct iei f(t) (vezi gura) convergent a seriei
sale Fourier este uniforma.
1.1. SERII FOURIER 5
1.1.6 Integrarea si derivarea seriilor Fourier.
Integrarea termen cu termen a seriilor Fourier.
Seria F. (1.3) a unei funct ii f(t) denita n intervalul [L, L] , continua sau
continua pe port iuni (cf.1.1.3), poate integrata termen cu termen obt inandu-se
reprezentarea urmatoare:
_
t
L
f(u)du = a
0
(t+L)+
L

n=1
[
a
n
n
sin(
nt
L
)
b
n
n
(cos(
nt
L
)+(1)
n+1
)] (1.10)
pentru L t L.
Exemplul 1.5. Plecand de la funct ia f(t) din exemplul 1.1 si integrand
termen cu termen seria sa F. obt inem reprezentarea funct iei
_
t

f(u)du =
_
(t +) daca < t < 0
t daca 0 < t <
sub forma seriei F. urmatoare:
4

k=0
_
t

sin(2k + 1)u
2k + 1
du.
Trecand la primitive si distribuind suma
3
gasim:

k=0
cos(2k + 1)t
(2k + 1)
2

k=0
cos(2k + 1)
(2k + 1)
2
]
care, t inand seama ca
4

k=0
cos(2k + 1)
(2k + 1)
2
=

k=1
1
(2k + 1)
2
=

2
8
,
rezulta
4

k=0
cos(2k + 1)t
(2k + 1)
2
+

2
=
_
t + daca < t < 0
t daca 0 < t <
= |t|.
Ceea ce nu este decat o alta forma a rezultatelor obt inute n exemplul 1.2.
Explicat i!
3
Utilizam aici convergent a noii serii obt inute prin integrare termen cu termen.
4
Pentru ultima egalitate a se vedea exercit iul VII.
6 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Derivarea termen cu termen a seriilor Fourier.
Daca f(t) cu t [L, L] este o funct ie continua, avand o derivata f

(t)
continua pe port iuni (vezi 1.1.3) si vericand f(L) = f(L), atunci n ecare
t (L, L) pentru care f

(t) exista, derivata f

(t) se poate reprezenta prin

seria F.

n=1
(na
n
sin(
nt
L
) +nb
n
cos(
nt
L
)) (1.11)
obt inuta din seria F. (1.1) a lui f(t) prin derivare termen cu termen.
Exemplul 1.6. Reluam funct ia f(t) = |t|, t [1, 1] . Derivata sa
f

(t) =
_
1 daca 1 < t < 0
1 daca 0 < t < 1
are o discontinuitate cu salt nit n t = 0, f(1) = f(1) = 1, iar f

(t) exista
( si este nula) cu except ia originii. Asadar seria F. a funct iei f

(t) se obt ine

derivand termen cu termen seria funct iei f(t) din exemplul 1.2:
1
2

4

k=0
1
(2k + 1)
2
cos(2k + 1)t.
Ceea ce ne conduce la seria F. urmatoare:
4

k=0
1
(2k + 1)
sin(2k + 1)t.
Comparand-o cu cea obt inuta n exemplul 1.1, unde expresia funct iei era
aceeasi, constam ca singura deosebire rezidan aparit ia aici a lui la argumentul
sinusurilor. Ceea ce se justica usor daca ne raportam la forma generala (1.3)
si t inem seama ca aici L = 1, pe cand n exemplul 1.1, L = .
1.1.7 Funct ie denita pe o semiperioada. Dezvoltarea n
serie Fourier de cosinusuri/sinusuri.
Cand funct ia f(t) este denita pe intervalul [0, L] reprezentand o semiperioada,
atunci ea poate prelungita la intervalul [L, L]:
e ca funct ie para f(t) = f(t), t [0, L](g.1),
e ca funct ie impara f(t) = f(t), t [0, L](g.2).
1.1. SERII FOURIER 7

In primul caz funct ia se dezvolta n serie de cosinusuri, iar n al doilea caz -

n serie de sinusuri (conform 1.1.4).
Exemplul 1.7. Funct ia f(t), t [0, 2]
f(t) =
_
t daca 0 < t < 1
2 t daca 1 < t < 2
se prelungeste la funct ia para g(t), t [2, 2] prin condit ia
g(t) =
_
f(t) daca 2 < t < 0
f(t) daca 0 < t < 2
si la funct ia impara h(t), t [2, 2] prin condit ia
h(t) =
_
f(t) daca 2 < t < 0
f(t) daca 0 < t < 2
Ele au urmatoarele reprezentari grace:
Pentru g(t) observam ca ea reprezinta restrict ia funct iei f(t) din exemplul
1.4 la intervalul [2, 2] si conform celor stabilite anterior, seria sa F. coincide
cu cea a lui f(t), adica
1
2

4

k=0
1
(2k + 1)
2
cos(2k + 1)t.
8 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Funt ia h(t) ind impara va avea o serie F. de sinusuri. Calculandu-i coecient ii
obt inem seria
8

k=0
(1)
k
(2k + 1)
2
sin
(2k + 1)t
2
.
1.1.8 Serii Fourier n complex.

Intrucat funct iile trigonometrice cos t si sin t se pot exprima cu ajutorul

funct iei exponent iale complexe e
it
prin formulele
cos t =
e
it
+e
it
2
si sin t =
e
it
e
it
2i
nlocuindu-le n seria (1.3) obt inem
a
0
+

n=1
(a
n
e
int
L
+e

int
L
2
+b
n
e
int
L
e

int
L
2i
).
Apoi rearanjand termenii n suma
a
0
+

n=1
a
n
ib
n
2
e
int
L
+

n=1
a
n
+ib
n
2
e

int
L
(1.12)
Vom nota noii coecient i ce apar
c
0
= a
0
, c
n
=
a
n
ib
n
2
, c
n
=
a
n
+ib
n
2
si astfel seria Fourier va capata forma complexa
5

n=
c
n
e
int
L
. (1.13)
Totodata coecient ii complecsi c
n
se pot deduce din formulele (1.5) astfel:
c
n
=
1
2
(a
n
ib
n
) =
1
2L
_
L
L
f(t)(cos
nt
L
i sin
nt
L
)dt
Deci
c
n
=
1
2L
_
L
L
f(t)e

int
L
dt n Z I (1.14)
Exemplul 1.8. Consideram funct ia urmatoare:
f(t) =
_
_
_
0 daca < t <

2
1 daca

2
< t <

2
0 daca

2
< t <
5
Sensul acestei notat ii este, ca si n cazul seriilor obisnuite, cel de limit a; anume aici
lim
n

k=n
k=n
c
k
e
ikt
L .
1.1. SERII FOURIER 9
Aici
L = , c
0
=
1
2
_

f(t)dt =
1
2
_
2

2
dt =
1
2
c
n
=
1
2
_

f(t)e
int
dt =
1
2
_
2

2
e
int
dt =
1
n
(
e
in
2
e

in
2
2i
), n Z.
Ultima paranteza este exact sin
n
2
astfel ncat c
n
=
1
n
sin
n
2
. Observam
ca c
n
= c
n
deoarece f(t) este funct ie para si ca pentru n = 2k, c
n
= 0.

Intrucat c
2k1
=
(1)
k1
(2k1)
(explicat i!) seria complexa se reduce la
1
2
+

(1)
k1
(2k 1)
(e
i(2k1)t
+e
i(2k1)t
).
Ultima paranteza ind 2 cos(2k 1)t, rezulta ca aceasta serie este o funct ie
reala, asa cum era si de asteptat. Ea converge uniform catre funct ia f(t) n
toate punctele intervalului [, ] cu except ia punctelor

2
si

2
, de disconti-
nuitate ale lui f(t), n care converge punctual catre
1
2
.
1.1.9 Interpretarea zica a seriilor Fourier.
Seriile F. reprezinta un concept matematic esent ial n studiul multor fenomene
zice. De exemplu, n cazul celor periodice (oscilat ii, vibrat ii, etc), se opereaza
cu not iuni ca: frecvent a unghiulara, amplitudine, faza s.a. Sa notam cu T pe-
rioada unui astfel de fenomen. Atunci
2
T
va reprezenta frecvent a unghiulara
pe care o vom nota cu
0
.

Intrucat T = 2L rezulta ca

L
=
0
si reprezentarea
unei funct ii f(t), t [L, L] ca serie F. va conform (1.3)
f(t) = a
0
+

n=1
(a
n
cos n
0
t +b
n
sin n
0
t)
unde coecient ii respectivi se calculeaza dupa formulele:
a
0
=
1
T
_ T
2

T
2
f(t)dt; a
n
=
2
T
_ T
2

T
2
f(t) cos n
0
tdt; b
n
=
2
T
_ T
2

T
2
f(t) sin n
0
tdt.
Introducem not iunea de amplitudine denita prin A
n
= (a
2
n
+b
2
n
)
1/2
si cea
de faza denita prin
n
= Arctan(b
n
/a
n
).
Reprezentarea lui f(t) poate astfel adusa la formele
f(t) = a
0
+

n=1
A
n
(
a
n
A
n
cos n
0
t +
b
n
A
n
sin n
0
t)
si apoi
6
f(t) = a
0
+

n=1
A
n
cos(n
0
t +
n
) (1.15)
6
Alegerea lui A
n
si
n
conduc la a
n
/A
n
= cos
n
, b
n
/A
n
= sin
n
.
10 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Numerele:
0
, 2
0
, 3
0
, . . . alcatuiesc spectrul de frecvent a a lui f(t),
numarul n
0
reprezentand a n-a frecvent a armonica, iar numarul
n
- al n-lea
unghi de faza.
Numerele A
0
= |a
0
|, A
1
, A
2
, . . . reprezinta spectrul de amplitudine a lui f(t),
funct ia cos(n
0
t +
n
) reprezentand a n-a armonica a lui f(t).
Precizam ca n cazul reprezentarii prin serie F., spectrul de amplitudine
este discret deoarece aceasta serie este denita doar pentru un sir discret de
frecvent e.
Exemplul 1.9. Sa determinam armonicele si spectrul de amplitudine al
funct iei
f(t) =
_
daca < t < 0
t daca 0 t
Funct ia este denit a pe [, ], T = 2,
0
= 2/T = 1. Spectrul
frecvent elor va : 1, 2, 3 . . . , iar reprezentarea Fourier prin frecvent e va avea
forma
f(t) = a
0
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt)
unde
a
0
=
1
2
_
0

dt +
1
2
_

0
( t)dt =
3
4
,
a
n
=
1

_
0

cos ntdt +
1

_

0
( t) cos ntdt =
1
n
2
[1 (1)
n
].
Din care rezulta a
2k1
=
2
(2k1)
2

, a
2k=0
, k = 1, 2, . . . .
Apoi b
n
=
1

_
0

sin ntdt +
1

0
( t) sin ntdt =
(1)
n
n
, n = 1, 2, . . . .
Astfel ncat
f(t) =
3
4
+
2

k=1
cos(2k 1)t
(2k 1)
2
+

n=1
(1)
n
sin nt
n
pentru t .
Pentru a determina armonicele si spectrul de amplitudine trebuie grupat i
termenii cu aceleasi frecvent e. Ceea ce conduce la urmatoarea rearanjare a
seriei F.
f(t) =
3
4
+ (
2

cos t sin t) +
1
2
sin 2t + (
2
9
cos 3t
1
3
sin 3t)+
+
1
4
sin 4t + (
2
25
cos 5t
1
5
sin 5t) +. . .
Astfel putem, de exemplu, trage concluzia ca a cincea armonica este proport ionala
cu
2
25
cos 5t
1
5
sin 5t. De asemenea gasim amplitudinile
A
0
=
3
4
, A
1
= [(
2

)
2
+ (1)
2
]
1/2
, A
2
=
1
2
, A
3
= [(
2
9
)
2
+ (
1
3
)
2
]
1/2
, etc
1.1. SERII FOURIER 11
1.1.10 Aproximarea funct iilor cu polinoame trigonome-
trice.
O alta aplicat ie importanta a seriilor F. o constituie aproximarea funct iilor.
Fie f(t) cu t [, ] o funct ie reprezentabila pe acest interval printr-o serie
Fourier a
0
+

n=1
(a
n
cos nt+b
n
sin nt). Aceastanseamna ca pentru t [, ]:
f(t) = lim
N
[a
0
+
N

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt)] (1.16)
Deci putem aproxima f(t) cu suma nita de sub limita, adica cu o suma
part iala a seriei F. pentru f(t).
Vom numi polinom trigonometric de gradul N orice funct ie
F(t) = A
0
+
N

n=1
(A
n
cos nt +B
n
sin nt) (1.17)
unde A
0
, A
n
, B
n
, n = 1, 2, . . . sunt numere reale.
Pentru a evalua calitatea aproximarii funct iei f(t) printr-un polinom trigono-
metric pe ntreg intervalul [, ], este necesar sa consideram o distant a
ntre astfel de funct ii denite pe acest interval. Exista mai multe posibilitat i de
alegere
7
dintre care aici vom face urmatoarea:
E(f, F) =
_

(f(t) F(t))
2
dt. (1.18)
Ea poarta numele de eroare patratica, pe intervalul [, ], a lui F(t) fat a
de f(t) si este un numar nenegativ.
Problema. Sa se determine polinomul trigonometric de grad N (xat)
avand cea mai mica eroare patratica, pe intervalul [, ], fat a de funct ia f(t).
Pentru nceput vom exprima aceasta eroare sub forma
_

f
2
dt 2
_

fFdt +
_

F
2
dt (1.19)
obt inuta prin dezvoltarea integrandului si distribuirea integralei.
Prin calcul, ultima integrala se poate exprima astfel
8
_

F
2
dt = (2A
2
0
+
N

n=1
A
2
n
+
N

n=1
B
2
n
) (1.20)
si totodata a doua dintre cele trei integrale se poate exprima sub forma
_

fFdt = (2A
0
a
0
+
N

n=1
A
n
a
n
+
N

n=1
B
n
b
n
). (1.21)
7
Spre exemplu: max
t
|f(t) F(t)|
8
Se folosesc relat iile de ortogonalitate ntre funct iile:1, cos t, sin t, cos 2t, . . . n raport cu
produsul scalar f(t), g(t) =

f(t)g(t)dt (vezi 1.1.1 si 1.1.2)

12 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER

Inlocuim aceste doua expresii n (1.19)

E =
_

f
2
dt2[2A
0
a
0
+
N

n=1
(A
n
a
n
+B
n
b
n
)] +[2A
2
0
+
N

n=1
(A
2
n
+B
2
n
)]. (1.22)

Inlocuim n (1.22) coecient ii polinomului trigonometric A

0
, A
n
, B
n
respec-
tiv cu coecient ii Fourier corespunzatori a
0
, a
n
, b
n
si obt inem expresia
E

=
_

f
2
dt [2a
2
0
+
N

n=1
(a
2
n
+b
2
n
)]. (1.23)

In nal scadem ultima relat ie din penultima

E E

= {2(A
0
a
0
)
2
+
N

n=1
[(A
n
a
n
)
2
+ (B
n
b
n
)
2
]}. (1.24)
Avand n membrul drept o suma de patrate rezulta ca E E

0 egali-
tatea realizandu-se doar atunci cand A
0
= a
0
, A
n
= a
n
, B
n
= b
n
. Adica are loc
urmatoarea
Teorema. Dintre toate polinoamele trigonometrice de grad N, cel care
aproximeaza cel mai bine funct ia f(t) pe intervalul [, ], n sensul ca eroarea
patratica sa e minima, este polinomul avand coecient ii Fourier ai funct iei
f(t). Aceasta eroare minima este E

, data de formula (1.23).

Plecand de la rezultatele de mai sus putem trage cateva concluzii importante
din p.d.v. teoretic. Pentru nceput sa observam ca polinomul trigonometric
avand coecient ii Fourier ai funct iei f(t) reprezinta suma part iala
S
N
= a
0
+
N

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt) (1.25)
a seriei F. si avand ca limita funct ia f(t) (cf(1.16)).

Inlocuind-o n (1.22), t inand seama de semnict ia lui E si de simplicarile

ce ne-au condus la (1.23), obt inem
_

[f(t) S
N
(t)]
2
dt =
_

f
2
dt [2a
2
0
+
N

n=1
(a
2
n
+b
2
n
)]. (1.26)
Integrala din membrul stang ind nenegativa (deoarece integrandul este
nenegativ), rezuta ca pentru orice N
2a
2
0
+
N

n=1
(a
2
n
+b
2
n
)
_

f
2
dt (1.27)
Pentru N se obt ine
2a
2
0
+

n=1
(a
2
n
+b
2
n
)
_

f
2
dt (1.28)
1.1. SERII FOURIER 13
numita inegalitatea lui Bessel pentru seriile Fourier.
Presupunand ca integrala din dreapta exista si este nita, aceasta inegalitate
demonstreaza convergent a seriei 2a
2
0
+

n=1
(a
2
n
+b
2
n
) si deci ca
lim
n
a
n
= 0 si lim
n
b
n
= 0. (1.29)
Un alt rezultat important este faptul ca daca
lim
N
[
_

[f(t) S
N
(t)]
2
dt] = 0
ceea ce se verica de catre toate funct iile ce apar n aplicat ii, atunci are loc
2a
2
0
+

n=1
(a
2
n
+b
2
n
) =
_

f
2
dt (1.30)
numita relat ia lui Parseval pentru seriile Fourier.
1.1.11 Utilizarea softului MATHEMATICA
9
(M) n cal-
culul seriilor Fourier
Putem face diverse calcule legate de seriile F., atat simbolice, cat si nu-
merice, folosind comenzi ale acestui soft. Vom trece n revista cateva dintre ele
exemplicandu-le.
Dezvoltarea unei funct ii periodice f[t], cu perioada p = 2L, n serie Fourier
trunchiata la primii n termeni
10
, se face prin comanda
FourierTrigSeries[f[t],t,n,FourierParameters > {1, (/L)}]
Cand parametrii Fourier nu sunt specicati, ei au valorile {1, 1}, adica pe-
rioada p = 2.
Exemplul 1.1 reluat(vezi 1.1.2). Funct ia
f(t) =
_
1 daca < t < 0
1 daca 0 < t <
se poate codica n M prin comanda
f[t ]:=Which[ < t < 0, 1, 0 < t < , 1].
Astfel
FourierTrigSeries[f[t],t,5,FourierParameters > {1, 1}]
are ca rezultat
4 sin[t]

+
4 sin[3t]
3
+
4 sin[5t]
5
reprezentand primii 5 termeni ai seriei
9
In acest paragraph ne referim la versiunea 7 a acestui soft.
10
Acestia se considera raport andu-ne la formula (1.3).
14 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
4

k=1
sin(2k1)t
2k1
.
De ment ionat ca ceilalt i 2 termeni sunt nuli, ind n cosinusuri.
Daca vrem sa obt inem termenul general al acestei serii, putem apela la co-
manda
FourierSinCoecient[f[t],t,2n-1,FourierParameters > {1, 1}]
care ne furnizeaza rezultatul

4
2
2n
.
Constatam imediat ca este exact coecientul b
2n1
din seria F. corespunzatoare.
Pentru a dezvolta o funct ie f[t] denita pe o semiperioada (cf.1.1.6) n serie
de cosinusuri/sinusuri dispunem de comenzile corespunzatoare:
FourierCosSeries si respectiv FourierSinSeries.
Exemplul 1.7 reluat.(cf.1.1.6) Funct ia f(t), t [0, 2] denita astfel
f(t) =
_
t daca 0 < t < 1
2 t daca 1 < t < 2
va putea dezvoltata n serie F. ca funct ie para, respectiv impara, fara a
mai construi prelungirile g(t) si h(t).
Astfel pentru a obt ine primii 6 termeni din prima dezvoltare, aplicam funct iei
f[t ]:= Which[0 < t < 1, t, 1 < t < 2, 2 t ]
comanda
FourierCosSeries[f[t],t,6,FourierParameters > {1, /2}]
si obt inem
1
2

4

2
cos[t]
4
9
2
cos[3t].
Similar, pentru a determina primii 6 termeni din a doua dezvoltare, utilizam
comanda
FourierSinSeries[f[t],t,6,FourierParameters > {1, /2}]
obt inand
8

2
sin[
t
2
]
8
3
2
sin[
9t
2
] +
8
25
2
sin[
5t
2
].
Confruntand aceste rezultate cu cele doua serii Fourier corepunzatoare din
exemplul 1.7, constatam coincident a cu termenii lor similari, daca i raportam
la forma generala (1.3).
1.1. SERII FOURIER 15
1.1.12 EXERCITII
I) Se considera sistemul de vectori coloana
v
1
= (1, 1, 1, 1)
T
, v
2
= (1, 1, 1, 1)
T
, v
3
= (0, 2, 2, 0)
T
,
ortogonal n raport cu produsul scalar v, w = v
T
w si vectorul v = (2, 1, 1, 3)
T
.
Determinat i coecient ii
i
ai dezvoltarii v =

3
i=1

i
v
i
.
II) Determinat i perioada ecareia din urmatoarele funct ii:
1)cos t + sin 2t; 2)2sin 2t 3 cos
t
3
; 3)sin t cos t; 4)3sin
t
3
+ cos
t
2
.
III) Folosit i identitat i trigonometrice pentru a obt ine dezvoltarile n serii
Fourier (nite) ale urmatoarelor funct ii:
1) sin t cos t; 2) 1-2sin
2
t; 3)4 cos 2t cos 5t.
IV) Determinat i dezvoltarile n serie F. ale urmatoarelor funct ii pe intervalul
lor de denit ie:
1)
f(t) =
_
3 daca < t < 0
1 daca 0 < t <
2)
f(t) =
_
t + 1 daca 1 < t < 0
t 1 daca 0 < t < 1
3)
f(t) = 1 |t|, 1 < t < 1
V) Dezvoltat i n serie F. de cosinusuri (funct ie para) urmatoarele funct ii
denite pe o semiperioada:
1)
f(t) = | cos t|, 0 t
2)
f(t) =
_
cos t daca 0 < t < /2
0 daca /2 < t <
3)
f(t) = (t )
2
/
2
, 0 t
16 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
VI) Dezvoltat i n serie F. de sinusuri (funct ie impara) urmatoarele funct ii
denite pe o semiperioada:
1)
f(t) = sin t, 0 t
2)
f(t) =
_
sin t daca 0 < t < /2
0 daca /2 < t <
3)
f(t) = (t )
2
/
2
, 0 t
VII) Aplicat i relat ia lui Parseval (1.30) dezvoltarii n serie F. a funct iei
f(t) =
_
1 daca < t < 0
1 daca 0 < t <
pentru a arata ca

k=1
1
(2k+1)
2
=

2
8
.
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 17
1.2 Integrale Fourier. Transformata Fourier
1.2.1 Integrale Fourier
Seriile Fourier pot reprezenta funct ii denite pe intervale nite [L, L], sau
funct ii periodice cu perioada 2L.

In cazul reprezentarii funct iilor neperiodice
denite pe intervale nenite se impune o generalizare pentru L numita
reprezentare integrala Fourier. Aceasta reprezentare constituie baza trans-
formarii integrale Fourier, similara n multe privint e tranformarii integrale
Laplace, atat din p.d.v. al propriet at iilor sale cat si al aplicat iilor sale.
Pentru a deni reprezentarea integrala F. plecam de la o funct ie denita pe
(, ), avand n ecare interval nit:
- un numar nit (sau zero) de puncte de extrem si
- un numar nit (sau zero) de discontinuitat i de I-a spet a (vezi 1.1.3).
Pentru o astfel de funct ie f(t) pentru care exista integralele
11
_

f(u)du
si
_

|f(u)|du, denim:
A() =
1

f(u) cos udu si B() =

1

f(u) sin udu (1.31)

reprezentarea integrala Fourier a funct iei f(t) ind
f(t) =
_

0
[A() cos t +B() sin t]d (1.32)
Rezultat. Daca funct ia f(t) satisface condit iile stipulate mai sus, atunci n
orice punct t de continuitate a ei, f(t) verica relat ia (1.32) si n orice punct t
de discontinuitate relat ia (1.33).
1
2
[f(t + 0) +f(t 0)] =
_

0
[A() cos t +B() sin t]d (1.33)
Exemplul 2.1. Determinat i reprezentarea integrala F. pentru f(t) = e
|t|
.
Funct ia satisface condit iile de existent a ale reprezentarii si este para.Vericat i!
Deci si f(t) cos t este para, astfel ncat
A() =
1

e
|u|
cos udu =
2

_

0
e
u
cos udu
=
2

(
usin u cos u
1 +
2
)|

u=0
=
2
(1 +
2
)
.
Totodata e
|u|
sin u este funct ie imparan , deci B() = 0. Fiind continua
pe R, satisface relat ia (1.32)
e
|t|
=
2

_

0
cos t
1 +
2
d.
Observat ie. Cand funct ia este impara, A() = 0, iar
B() =
2

_

0
f(t) sin td.
11
Se mai spune n acest caz ca funct ia este integrabil a, respectiv absolut integrabila pe
(, ).
18 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Exemplul 2.2. Determinat i reprezentarea integrala F. pentru
f(t) =
_
t daca |t| < a
0 daca |t| > a
unde a > 0.
Funct ia satisface condit iile de existent a ale reprezentarii si este impara.
Vericat i! Conform observat iei A() = 0, iar
B() =
2
a
_
a
0
t sin tdt =
2
a
(
sin t

2

t cos t

)|
a
0
=
2
a
2

.(sin a a cos a)
Pentru t (a, a) funct ia este continua, deci satisface (1.32)
f(t) =
2
a
_

0
sin t(sin a a cos a)

2
d.

In t = a, avand o discontinuitate, n virtutea relat iei (1.33):

2
a
_

0
sin a(sin a a cos a)

2
d
va egala cu
1
2
[f(a + 0) +f(a 0)] =
1
2
.
Egalitate din care putem extrage formula de calcul a integralei improprii ce
apare n ea
_

0
sin a(sin a a cos a)

2
d =
a
4
.
1.2.2 Transformata Fourier
Introducandn (1.33) expresiile coecient ilor A() si B() din (1.31) obt inem
1
2
[f(t + 0) +f(t 0)] =
1

_

0
[
_

f(u)(cos ucos t + sin usin t)du]d =

=
1

_

0
[
_

f(u) cos (u t)du]d =

1

_

0
[
_

f(u) cos (t u)du]d

Intrucat integrandul primei integrale este funct ie para de , prin extinderea

limtelor acesteia de la la aceasta se dubleaza (explicat i!). Deci putem
continua sirul expresiilor egale cu
1
2
_

[
_

f(u) cos (t u)du]d.

Adica
1
2
[f(t + 0) +f(t 0)] =
1
2
_

[
_

f(u) cos (t u)du]d (1.34)

1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 19
Pe de alta parte
_

[
_

f(u) sin (t u)du]d = 0 (1.35)

integrandul
_

f(u) sin (t u)du ind funct ie impara n raport cu .

Amplicand (1.35) cu i si adunand-o la (1.34) obt inem
1
2
[f(t + 0) +f(t 0)] =
1
2
_

[
_

f(u)[cos (t u) +i sin (t u)]du]d

echivalenta cu
1
2
[f(t + 0) +f(t 0)] =
1
2
_

[
_

f(u)e
i(tu)
du]d

Intrucat e
i(tu)=e
it
e
iu
putem scoate de sub a doua itegrala factorul e
it
ce nu tepinde de u. Totodata scoatem factorul
1

2
n fat a membrului drept;
rezulta
1
2
[f(t + 0) +f(t 0)] =
1

2
_

e
it
[
1

2
_

f(u)e
iu
du]d.

In ipoteza continuitat ii lui f(t), aceasta formula capata forma simplicata

f(t) =
1

2
_

e
it
[
1

2
_

f(u)e
iu
du]d. (1.36)
Introducem urmatoarea notat ie

f() =
1

2
_

f(t)e
it
dt. (1.37)

Intrucat variabila u din (1.36) poate nlocuita cu oricare alta, din (1.36)
si (1.37) rezulta
f(t) =
1

2
_

f()e
it
d. (1.38)
Funct ia

f() se numeste transformata Fourier a funct iei f(t) si se mai
noteaza F{f(t)}.

In aceste condit ii, funct ia f(t) va reprezenta transformata Fourier in-

versa a funct iei

f(), notandu-se cu F
1
{

f()}.
Astfel formula (1.36) exprima fapul ca F
1
{F{f(t)}} = f(t).
Prin permuarea integralelorn (1.36) se poate arata ca are loc si F{F
1
{

f()}} =

f().
Condit iile de existent a ale transformatelor F., directa si inversa, sunt
aceleasi ca n cazul integralelor F.(cf.1.2.1)
Exemplul 2.3. Determinat i transformata F. a funct iei
f(t) =
_
1 daca |t| < a
0 daca |t| > a
20 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Solut ie.

f() =
1

2
_
a
a
e
it
dt =
1

2
e
ia
e
ia
i
=
1

_
2

e
ia
e
ia
2i
=
_
2

sin a

Se observa ca, deoarece sin a este marginit, lim

||

f() = 0.
Comentariu. Funct ia Sinc() =
sin

se numeste sinus cardinal si are

gracul din gura. Cu ajutorul ei transformata funct iei din exemplu capata
expresia
_
2

aSinc(a).
Exemplul 2.4. Determinat i transformata F. a funct iei
g(t) =
_
1 daca 0 < t < a
0 altfel.
Solut ie.
g() =
1

2
_
a
0
e
it
dt =
1

2
1 e
ia
i
.
Ca si n exemplul precedent, numaratorul ind marginit, lim
||
g() = 0.
Observam aici ca, desi g(t) este funct ie reala, g() este funct ie complexa.
1.2.3 Proprietat i ale transformatei Fourier
Liniaritatea transformatei F este proprietatea prin care, pentru orice
funct ii transformabile F. f si g si orice numere a si b,
F{af(t) +bg(t)} = aF{f(t)} +bF{g(t)} (1.39)
Aplicat ie. Utilizand cele doua exercit ii anterioare calculam transformata
funct iei 3f(t) 2g(t):
F{3f(t) 2g(t)} = 3F{f(t)} 2F{g(t)} =
_
2

(
3 sin a

1 e
ia
i
).
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 21
Transformata Fourier a derivatei. Daca f(t) este derivabila,
lim
|t|
f(t) = 0 si f

(t) este absolut integrabila pe (, ), atunci

F{f

(t)} = i

f() (1.40)
Demonstrat ie.
F{f

(t)} =
1

2
_

(t)e
it
dt =
=
1

2
[f(t)e
it
|

(i)
_

f(t)e
it
dt] = iF{f(t)} = i

f().
Observat ie. Daca f

(t) si f

(t) satisfac condit iile anterioare referitoare la

f(t) si f

(t), atunci
F{f

(t)} =
2

f() (1.41)
Demonstrat ia se face aplicand de doua ori proprietatea precedenta.
Alte proprietat i ale transformatei Fourier:
a)scalarea lui t:
F{f(at)} =
1
a

f(

a
)
unde a > 0.
12
b)translat ia lui t:
F{f(t a)} = e
ia

f()
c)translat ia lui :
F{e
it
f(t)} =

f( )
Demonstrat ie a)
F{f(at)} =
1

2
_

f(at)e
it
dt =
prin schimbarea de variabila t =
u
a
=
1

2
_

f(u)e
i
u
a
du
a
=
1
a

2
_

f(u)e
i

a
u
du =
1
a

f(

a
).
Exercit ii: demonstrat i b) si c).
Funct ia delta (t) a lui Dirac si transformata sa Fourier.
Numita impropriu funct ie, (t) este o operat ie ce capata sens doar atunci
cand apare n integrandul unei integrale denite. Relat iile
_

(t a)f(t)dt =
_

(a t)f(t)dt = f(a) (1.42)

12
Cand a < 0 : F{f(at)} =
1
a

f(

a
).
22 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
unde a este orice numar real, sunt denitorii pentru (t). Pe baza lor deter-
minam
F{(t a)} =
1

2
_

(t a)e
it
dt =
1

2
e
ia
. (1.43)
Exemplul 2.5. Determinat i transformata F. a funct iei f(t) = (ta)e
b
2
t
2
.
Solut ie. Conform (1.43)
F{(t a)e
b
2
t
2
} =
1

2
_

(t a)e
b
2
t
2
e
it
dt =
1

2
e
(a
2
b
2
+ia)
.
1.2.4 Produsul de convolut ie si teorema convolut iei
Ca si n cazul transformatei Laplace si n cel al transformatei Fourier se
deneste o operat ientre doua funct ii transformabile F. - operat ie numita produs
de convolut ie
13
si notata .
Denit ia ei este urm atoarea
(f g)(t) =
_

f(u)g(t u)du =
_

f(t u)g(u)du. (1.44)

Legatura stransa pe care aceasta operat ie o are cu transformata F. apare n
Teorema convolut iei. Daca funct iile f(t) si g(t) sunt transformabile F.,
corespunzandu-le funct iile

f() si respectiv g(), atunci
F{(f g)(t)} =

2F{(f)(t)}F{(g)(t)} =

2

f() g() (1.45)
si reciproc
(f g)(t) =
_

f() g()e
it
d. (1.46)
Exemplul 2.6. Pentru a calcula transformata F. inversa
F
1
{
2 sin
2

2
}
putem folosi un rezultat obt inut n exemplul 2.3 din 1.2.2 (aici pentru a=1)
f(t) = F
1
{
_
2

sin

} =
_
1 daca |t| < 1
0 daca |t| > 1.
Conform (1.45) funct ia cautata va
1

2
(f f)(t).
Pentru a determina produsul de convolut ie f f ne vom folosi de o funct ie
larg utilizata si numita funct ia lui Heaviside sau treapta unitate. Denit ia
sa este
13
Ea difera de operat ia cu acelasi nume din cazul transformatei Laplace.
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 23
H(t a) =
_
0 daca t < a
1 daca t > a
(1.47)
Cu ajutorul ei f(u) = H(1 |u|) si f(t u) = H(1 |t u|), iar
f(u)f(t u) =
_
1 daca 1 < u < t + 1 (2 < t < 0)
0 n rest
si
f(u)f(t u) =
_
1 daca t 1 < u < 1 (0 < t < 2)
0 n rest.
Convolut ia va obt inuta sub forma
(f f)(t) =
_
_
t+1
1
du = 2 +t, daca 2 < t < 0
_
1
t1
du = 2 t, daca 0 < t < 2,
iar n rest (f f)(t) = 0. Sau altfel
(f f)(t) =
_
2 |t|, daca |t| < 2
0 daca |t| > 2.

In nal
F
1
{
2 sin
2

2
} =
_
2|t|

2
, daca |t| < 2
0 daca |t| > 2.
Demonstrat ia teoremei convolut iei.
F(f g) =
1

2
_

[
_

f(u)g(t u)du]e
it
dt.
Prin schimbarea ordinii de integrare
F(f g) =
1

2
_

f(u)g(t u)e
it
dtdu.
Luand ca noua variabila de integrare pe t u = v n locul lui t rezulta
t = u +v si
F(f g) =
1

2
_

f(u)g(v)e
i(u+v)
dvdu.
Aceasta ultima integrala se descompune n produsul
1

2
_

f(u)e
iu
du
_

g(v)e
iv
dv
care se mai poate scrie sub formele
1

2
[

2F(f)][

2F(g)] =

2F(f)F(g).
24 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
Relat ia (1.46) se obt ine din (1.45) prin aplicarea transformarii Fourier in-
verse F
1
.
Relat ia lui Parseval pentru transformata Fourier
_

|f(t)|
2
dt =
_

f()|
2
d (1.48)
se poate obt ine facand t = 0n relat ia (1.46). Membrul stang al acestei relat ii
devine astfel
_

f(u)g(u)du.

Inlocuim apoi g(u) cu f(u) si observam ca
F{f(t)} va conjugata complexa a funct iei

f() (deoarece f(t) este o funct ie
reala). Astfel integrandul din stanga devine f
2
(t) = |f(t)|
2
, iar cel din dreapta

f()

f() = |

f()|
2
.
1.2.5 Transformatele Fourier prin cosinus si prin sinus
Plecand de la descompunerea funct iei exponent iale e
it
= cos t i sin t
transformata F. a funct iei f(t) se poate descompune, la randul sau astfel
F{f(t)} =
1

2
_

f(t) cos tdt i

1

2
_

f(t) sin tdt.

Daca f(t) este o funct ie para, atunci integrandul primului termen va si el
funct ie para, pe cand integrandul celui de al doilea termen va funct ie impara.
Astfel ncat transformata lui f(t) capata n acest caz forma (explicat i!):
F{f(t)} =
_
2

_

0
f(t) cos tdt.

In mod analog, cand f(t) este funct ie impara, integrandul primului termen
va si el funct ie impara, iar integrandul celui de al doilea termen - funct ie para.
Asfel
F{f(t)} = i
_
2

_

0
f(t) sin tdt.
Se numeste transformata Fourier prin cosinus a funct iei f(t)
14
funct ia
F
c
{f(t)} =
_
2

_

0
f(t) cos tdt (1.49)
notata si

f
c
().
Se numeste transformata Fourier prin sinus a funct iei f(t) funct ia
F
s
{f(t)} =
_
2

_

0
f(t) sin tdt (1.50)
14
In cazul ambelor transformate funct ia f(t) trebuie sa satisfaca aceleasi condit ii ca si n
cazul transformatei F. (vezi 1.2.1)
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 25
notata si

f
s
().
Exemplul 2.7. Sa se determine

f
c
() si

f
s
() daca
f(t) =
_
1 daca 0 < t < a
0 daca t > a
, a > 0.
Rezolvare.

f
c
() =
_
2

_
a
0
cos tdt =
_
2

(
sin a

f
s
() =
_
2

_
a
0
sin tdt =
_
2

(
1 cos a

).
Transformatele F
c
si F
s
se bucura de proprietat i identice sau asemanatoare
cu cele ale transformatei F. complexe F.
1) Liniaritatea
F
c
{af(t) +bg(t)} = aF
c
{f(t)} +bF
c
{g(t)}. (1.51)
F
s
{af(t) +bg(t)} = aF
s
{f(t)} +bF
s
{g(t)}. (1.52)
2)Transformatele derivatelor
Proprietate. Daca f(t) este continua si absolut integrabila pe R, f

(t)
exista si este continua pe port iuni, iar lim
t
f(t) = 0, atunci
F
c
{f

(t)} = F
s
{f(t)}
_
2

f(0), (1.53)
F
s
{f

(t)} = F
c
{f(t)}. (1.54)
Demonstrat ie (1.53).
F
c
{f

(t)} =
_
2

_

0
f

(t) cos tdt =

=
_
2

[f(t) cos t|

t=0
+
_

0
f(t) sin tdt] =
=
_
2

f(0) +F
s
{f(t)}.
Demonstrat ie (1.54). Exercit iu!
Daca exista f

(t) si f

(t) satisfacand condit iile pe care le satisfac f(t) si f

(t)
din proprietatea anterioara, atunci aplicandu-le aceasta proprietate obt inem
formulele
F
c
{f

(t)} = F
s
{f

(t)}
_
2

(0) =
2
F
c
{f(t)}
_
2

(0), (1.55)
26 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
F
s
{f

(t)} =
2
F
s
{f(t)} +
_
2

f(0). (1.56)
Exemplul 2.8. Sa se determine F
c
{f(t)} unde f(t) = e
at
, a > 0.
Solut ie.

Intrucat f(t) verica
f

(t) = a
2
f(t) (exercit iu!)
prin aplicarea lui F
c
obt inem conf.(1.55)
a
2
F
c
(f) = F
c
(f

) =
2
F
c
(f)
_
2

(0) =
2
F
c
(f) +a
_
2

.
Ceea ce conduce la
(a
2
+
2
)F
c
(f) = a
_
2

de unde
F
c
(e
at
) =
_
2

(
a
a
2
+
2
).
Inversele transformatelor F
c
si F
s
se noteaza F
1
c
si respectiv F
1
s
.
Ele se denesc, ca si n cazul celor directe, plecand de la transformata F.
complexa, aici F
1
, descompunand-o:
F
1
{

f()} =
1

2
_

f() cos td +i
1

2
_

f() sin td
Analizand, pe rand, cazul

f() funct ie para, respectiv impara, ajungem la
fel ca si n cazul direct, la egalitat ile corespunzatoare:
F
1
c
{

f()} =
_
2

_

0

f() cos td (1.57)

F
1
s
{

f()} =
_
2

_

0

f() sin td. (1.58)

Exemplul 2.9. Sa se determine F
1
c
{
1
1+
2
} =
_
2

0
cos t
1+
2
d.
Solut ie.

Intrucat

f() =
1
1+
2
este o funct ie para, putem extinde intervalul
de integrare la ntreaga axa reala, njumatat ind totodata integrala
F
1
{
1
1 +
2
} =
1

2
_

cos t
1 +
2
d.
Noua integrala se poate calcula utilizand metoda reziduurilor din analiza
complexa (vezi capitolul corespunzator) si se obt ine expresia e
|t|
. Revenind
la integrala init iala, unde t > 0, obt inem
F
1
{
1
1 +
2
} =
_

2
e
t
.
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 27
Exemplul 2.10. Sa se determine F
1
s
{e
a
} (discut ie dupa a R).
Solut ie.

Intrucat integrandul transformatei
F
1
s
{e
a
} =
_
2

_

0
e
a
sin td
are o primitiva de tip elementar, anume

e
a
(t cos t +a sin t)
a
2
+t
2
,
calculul se reduce la aplicarea formulei Leibniz - Newton. Singura problema
ramane stabilirea condit iei de existent a a limitei
lim

e
a
(t cos t +a sin t)
a
2
+t
2
.
Aceasta condit ie este ca exponent iala e
a
sa e descrescatoare, adica a > 0.
Caz n care
F
1
s
{e
a
} =
_
2

t
a
2
+t
2
.
1.2.6 Utilizarea softului MATHEMATICA
15
(M) n cal-
culul transformatelor Fourier
La fel ca n 1.1.9 vom trece si aici n revista principalele comenzi ale aces-
tui soft, acum legate de transformatele Fourier anterior prezentate, si le vom
exemplica.
Transformata F. complexa, pe care am notat-o F, aplicata unei funct ii f(t)
este calculata n M prin comanda
InverseFourierTransform[f[t],t,]
16
Exemplul 2.3 reluat. Reamintim codicarea n M a unei funct ii denite
pe ramuri, cum este
f(t) =
_
1 daca |t| < a
0 daca |t| > a
anume
f[t ]:= Which[Abs[t] < a, 1, Abs[t] > a, 0]
Prin comanda
InverseFourierTransform[f[t],t,]
15
In acest paragraph ne referim la versiunea 7 a acestui soft.
16
Notat ia variabilei funct iei f si a funct iei transformate

f sunt la alegerea operatorului.
28 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
vom obt ine urmatorul rezultat

_
2

sin[a](1 +UnitStep[a])

Funct ia UnitStep este codicarea n M a funct iei lui Heaviside sau treapta
unitate (vezi exemplul 2.6), acest rezultat mai complicat datorandu-se faptului
ca am introdus n denit ia lui f parametrul a neprecizandu-i caracteristicile.
Pentru a elimina aceasta nedeterminare vom include comanda de mai sus ntr-o
comanda care sa faca precizarea necesara astfel
Assuming[a > 0,InverseFourierTransform[f[t],t,]]
Acum primim exact rezultatul din exemplul 2.3
_
2

sin[a]

.
Exemplul 2.4 reluat.
Aici vom utiliza si o alta M-instruct iune prin care sa exprimam funct iile
denite pe ramuri (ndeosebi cele cu doua ramuri), anume
g(t) =
_
1 daca 0 < t < a
0 altfel.
Aceasta este
g[t ]:=If [0 < t < a, 1, 0]
T inand cont de cele anterior discutate, folosim si condit ionala Assuming
construind instruct iunea
Assuming[a > 0,InverseFourierTransform[g[t],t,]]
si obt inem
i +i cos[a] + sin[a]

2
adica un rezultat aparent diferit de cel obt inut n exemplul corespunzator de
mai sus. Aplicand o noua M-comanda:
i +i cos[a] + sin[a]

2
//ExpToTrig
obt inem transformarea acestei expresii prin nlocuirea funct iilor trigonometrice
cu cele exponent iale complexe, respectiv
cos[a] =
e
ia
+e
ia
2
, sin[a] =
e
ia
e
ia
2i
rezultatul ind

2
+
ie
ia

2
echivalent cu cel de mai sus.
Exemplul 2.6 reluat. Transformata F. inversa F
1
a unei funct ii

f[] se
obt ine prin M-comanda:
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 29
FourierTransform[

f[],,t].
Astfel pentru funct ia

f[] = {
2 sin
2

2
} prin comanda ment ionata obt inem
(2 +t)Sign[2 +t] +tSign[2 +t] 2tSign[t] + 2Sign[2 +t] +tSign[2 +t]
2

2
Pentru a o explicita vom folosi tot condit ionala Assuming precizand cate unul
din intervalele [, 2], [2, 0], [0, 2], [2, ] de pe axa t. Spre exemplu, alegand
intervalul [2, 0]:
Assuming[2 < t < 0, FourierTransform[

f[],,t]]
produce rezultatul
2+t

2
, adica exact expresia funct iei obt inute n exemplul 2.6
pentru acest interval.
Transformatele Fourier prin cosinus, respectiv prin sinus, precum si inversele
lor, se obt in in mod similar prin comenzile:
FourierCosTransform pentru F
c
FourierSinTransform pentru F
s
InverseFourierCosTransform pentru F
1
c
InverseFourierCosTransform pentru F
1
s
.
Exemplul 2.7 reluat. Pentru funct ia f(t) depinzand de parametrul real
a > 0 si codicata n M prin instruct iunea
f[t ] := If[0 < t < a, 1, 0]
transformata F
c
{f(t)} prin comanda
FourierCosTransform[f[t],t,]
produce urmatorul rezultat

Sin[a](1+UnitStep[a])

.
Utilizand condit ionala pentru a > 0
Assuming[a > 0, FourierCosTransform[f[t],t,]]
obt inem rezultatul asteptat
_
2

Sin[a]

.
Exemplul 2.10 reluat.
Comanda
InverseFourierSinTransform[e
a
, , t]
produce rezultatul
17

t
a
2
+t
2
.
17
Acesta reprezinta o scapare (bug), t inand seama de discut ia de mai sus!
30 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
1.2.7 EXERCITII
I) Determinat i reprezentarea integrala (1.32) pentru urmatoarele funct ii:
1)
f(t) =
_
/2 daca 0 t < 1
0 daca n rest
si ducet i din ea formula
_

0
sin

cos td =
_
_
_
/2 daca 0 t < 1
/4 daca t = 1
0 daca t > 1
2)
f(t) =
_
t daca 0 < t < 1
0 daca t > 1
si ducet i din ea formula
_

0
sin cos

2
sin td =
_
_
_
t/2 daca 0 < t < 1
/4 daca t = 1
0 daca t > 1
II) Determinat i transformata Fourier (complexa) F{f(t)} pentru ecare din
urmatoarele funct ii:
1)
f(t) =
_
e
2t
daca t < 0
0 daca t > 0
2)
f(t) =
_
1 daca 0 < t < a
0 n rest
3)
f(t) =
_
e
2it
daca |t| < 1
0 daca |t| > 1
4)
f(t) =
_
t daca |t| < 1
0 daca |t| > 1
III) Determinat i transformata Fourier prin cosinus F
c
{f(t)} pentru ecare
din urmatoarele funct ii:
1)
f(t) =
_
_
_
1 daca 0 < t < 1
1 daca 1 < t < 2
0 daca t > 2
1.2. INTEGRALE FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER 31
2)
f(t) =
_
t daca 0 < t < 1
0 daca t > 1
3)
f(t) =
_
t
2
daca 0 < t < 1
0 daca t > 1
4)
f(t) =
_
cos t daca 0 < t <
0 daca t >
IV) Determinat i transformata Fourier prin sinus F
s
{f(t)} pentru ecare din
urmatoarele funct ii:
1)
f(t) = e
t
2)
f(t) =
_
sin t daca 0 < t <
0 daca t >
3)
f(t) =
_
1 daca 0 < t < 1
2 t daca 1 < t < 2
4)
f(t) =
_
1 t
2
daca 0 t < 1
0 daca t > 1
V) Determinat i transformatele Fourier inverse urmatoare:
1)
F
1
c
{
sin

}
2)
F
1
s
{
sin cos

2
}
Indicat ie. Utilizat i exercit iul I.
VI) Vericat i rezultatele urmatoarelor convolut ii:
1)
e
t
H(t) e
t
H(t) = te
t
H(t)
2)
e
t
H(t) e
t
H(t) = (1/2)e
|t|
32 CAPITOLUL 1. ANALIZ

A FOURIER
3)
e
t
H(t) e
2t
H(t) = (e
t
e
2t
)H(t)
unde H(t) este funct ia Heaviside (conf.1.2.4).
VII) Vericat i ca:
1)
F{e
i
0
t
} =

2(
0
)
2)
F
1
{e
i
0
t
} =

2( +
0
)
3)
F{cos
0
t} =
_

2
[( +
0
) +(
0
)]
4)
F{sin
0
t} = i
_

2
[( +
0
) (
0
)]
unde () este funct ia Dirac (vezi 1.2.3).