Sunteți pe pagina 1din 19

Legislatia Antitrust

[Type the document subtitle]


[Pick the date] [Type the company name] Balta Vlad , Bila Costin , Dumitru Jean , Enache Ciprian , Iordache Iulia

Sistemul american de legislatatie antitrust


Concurena, numita si legea Antitrust in Statele Unite ale Americii, reprezint confruntarea deschis, rivalitatea sau cooperarea dintre agenii economici vnztori-ofertani, ca rezultat al comportamentului lor specific interesat de atragere a consumatorilor, n vederea asigurrii unor profituri ridicate i sigure. Legea concurenei, cunoscut n Statele Unite, ca lege antitrust, sunt legi care promoveaz sau de a menine concurena pe pia prin reglementarea anti-concureniale conduit. Istoria dreptului concurenei ajunge napoi la Imperiul Roman . Practicile de afaceri ale comercianilor de pia, breslele i guvernele au fost ntotdeauna obiectul unui control, i uneori severe sanciuni. Din secolul 20, legislaia n domeniul concurenei a devenit la nivel mondial. Cele dou sisteme i cel mai influent mai mare de reglementare a concurenei sunt Statele Unite legislaia antitrust i a Uniunii Europene dreptul concurenei . Autoritile naionale i regionale de concuren din ntreaga lume s-au format sprijin internaional i a reelelor de aplicare. Modern legislaia n domeniul concurenei a evoluat istoric la nivel de ar a promova i menine concurena pe pieele n principal n limitele teritoriale ale statelor-naiune . dreptul concurenei naional, de obicei, nu acoper activitatea de dincolo de graniele teritoriale excepia cazului n care are efecte semnificative la nivel de stat-naiune. De protecie a concurenei internaionale este reglementat prin acorduri concurenei internaionale. n 1945, n timpul negocierilor care au precedat adoptarea Acordului General pentru Tarife i Comer (GATT) n 1947, limitat, concurena obligaiile internaionale au fost propuse n cadrul Cartei pentru un comer internaional Organizaiei. Aceste obligaii nu au fost incluse n cadrul GATT, dar n 1994, cu ncheierea Rundei Uruguay de negocieri multilaterale GATT, Organizaia Mondial a Comerului (OMC) a fost creat. Acordul de instituire a OMC a inclus o serie de prevederi limitat asupra concurenei transfrontaliere-diverse probleme pe o baz specific sectorului. [2] Legile care reglementeaz dreptul concurenei se gsesc n peste dou milenii de istorie. Roman mprai i medieval monarhi folosite deopotriv tarife pentru a stabiliza preurile sau de sprijinire a produciei locale. Studiul formal de " concuren ", nceput n mod serios n secolul 18 cu lucrri, cum ar fi Adam Smith "s Avuia naiunilor . termeni diferii au fost utilizate pentru a descrie acest domeniu de drept, inclusiv " practici restrictive "," legea monopolurilor "," acte combinaie "i" reinere de comer ".

Sistemul european
Concurena este un mecanism de baz al economiei de pia, care ncurajeaz companiile s ofere consumatorilor produse i servicii la cele mai bune condiii. Ea ncurajeaz eficiena i inovaia i reduce preurile. Pentru a fi eficienta, concurena cere companiilor s acioneze independent unul de cellalt, dar supuse presiunii concureniale exercitate de celelalte. Concurena este esenial pentru creterea economic i constituie un obiectiv central al politicii europene. De aceea, UE a stabilit reguli menite s garanteze o concuren liber i loial pe piaa sa. Comisia European are obligaia de a se asigura c regulile n materie de concuren sunt respectate i este mputernicit s corecteze orice fel de comportament anticoncurenial.

Politica european n domeniul concurenei


Antitrust Normele antitrust le interzic companiilor s ncheie acorduri care ar putea conduce la restricionarea concurenei sau s abuzeze de o poziie de pia dominant. Politica antitrust european a fost dezvoltat de la cele dou reguli centrale prevzute n Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.n primul rnd, acordurile dintre doi sau mai muli operatori de pia independente, care limiteaz concurena sunt interzise prin articolul 101 din Tratat. Aceast prevedere se refer att la acordurile orizontale (ntre concureni actuali sau poteniali care funcioneaz la acelai nivel al lanului de aprovizionare) i a acordurilor verticale (ntre firmele care opereaz la diferite niveluri, i anume acord ntre un productor i distribuitor acestuia). Dar exista si cateva exceptii prevazute in articol. Cel mai flagrant exemplu de comportament ilicit prevazut articolul 101 este crearea unui cartel ntre concureni (care poate implica stabilirea preurilor i / sau mprirea pieei).n al doilea rnd, articolul 102 din Tratat interzice firmelor care dein o poziie dominant pe o pia dominat s abuzeze de aceast poziie, de exemplu prin stabilirea de preuri inechitabile, prin limitarea produciei, sau prin refuzul de a inova n dezavantajul consumatorilor. Comisia este mputernicit prin Tratat de a aplica aceste norme de interdicie i deine o serie de competene de investigaie n acest scop (de exemplu, de inspecie la afaceri i non business premise, solicitri scrise de informaii, etc). Se poate impune, de asemenea, amenzi ntreprinderilor care ncalc normele antitrust ale UE. Principalele normele privind procedurile sunt prevzute n Regulamentul (CE) 1/2003 al Consiliului. Acorduri Sunt interzise acordurile dintre dou sau mai multe companii care conduc la restricionarea concurenei (articolul 101 din Tratat). De exemplu, cartelurile create n scopul controlrii preurilor sau al mpririi pieelor limiteaz concurena. Totui, unele acorduri sunt permise deoarece se dovedesc a fi benefice, de exemplu prin promovarea progresului tehnic sau prin mbuntirea reelei de distribuie. Exist chiar i exceptri pentru unele categorii, precum cercetarea i dezvoltarea i transferul de tehnologie. Aceste acorduri trebuie s ntruneasc anumite condiii pentru a putea fi considerate compatibile cu regulile UE n domeniul concurenei.

Carteluri Aciunea mpotriva cartelurilor este un tip specific de protectie antitrust. Cartelul este un grup de companii similare, independente, care se unesc pentru a fixa preurile, a limita producerea sau a mpri pieele sau clienii ntre ele.n loc de a concura cu alte fiecare, membrii cartelului se bazeaz pe cursul celorlali convenit de aciune, ceea ce reduce stimulentele lor de a oferi produse i servicii noi sau mai bune la preuri competitive. Ca urmare, clientii lor (consumatori sau alte ntreprinderi) sfresc prin a plti mai mult pentru calitate mai slaba. Acesta este motivul pentru cartelurile sunt ilegale n conformitate cu legislaia UE n domeniul concurenei i de ce Comisia European impune amenzi grele la companii implicate ntr-un cartel.Deoarece cartelurile sunt ilegale, ele sunt n general foarte bine ascunse i dovezi ale existenei lor nu sunt uor de gsit."Politica de clemen" ncurajeaz companiile din interiorul cartelului s predea dovezi ctre Comisia European. Prima companie din orice cartel a face acest lucru nu va trebui s plteasc o amend. Acest lucru duce la cartel a fi destabilizat. n ultimii ani, cele mai multe carteluri au fost depistate de ctre Comisia European dup ce un membru cartelului a mrturisit i a solicitat clemen, dei Comisia European de asemenea continu cu succes s efectueze propriile investigaii pentru depistarea cartelurilor.Din 2008 companiile depistate de Comisie ca au participat la un cartel isi pot rezolva cazul mai usor recunoscnd implicarea lor n cartel i pot obine o amend mai mic n schimb. Abuzul de poziie dominant Companiilor aflate ntr-o poziie dominant pe o pia li se interzice s abuzeze de aceast poziie (articolul 102 din Tratat). Situaia n care o companie practic preuri de dumping pentru a-i elimina rivalii de pe pia constituie un exemplu de abuz. Comisia European acord o atenie deosebit reclamaiilor referitoare la astfel de practici, formulate de ntreprinderi mai mici. n vederea aplicrii normelor n materie de concuren, Comisia poate iniia investigaii i poate impune sanciuni. De asemenea, poate solicita informaii i efectua inspecii inopinate la sediile companiilor. Companiile care ncalc reglementrile europene antitrust pot fi amendate sau obligate s i schimbe comportamentul. Principalele texte legislative pentru deciziile de fuziune sunt din Regulamentul CE privind concentrrile economice i de Regulamentul de aplicare. Regulamentul privind concentrrile economice conine principalele reguli de evaluare a concentraiilor, n timp ce regulamentul de aplicare se refer la aspecte procedurale (notificare, termenele limit, dreptul de a fi ascultat, ...). Formularele oficiale de notificare standard de fuziune (Formularul CO), notificri de concentrri economice simplificate (Short Form CO) i cererile de recomandare (Formularul CM) sunt anexate la regulamentul de aplicare. Fuziunile Companiile de dimensiuni mai mari care intenioneaz s fuzioneze au nevoie de aprobarea Comisiei Europene, indiferent de locul unde se afl sediul lor - criteriul este volumul de afaceri pe care l realizeaz n UE. n general, fuziunile dintre ntreprinderile mici nu fac obiectul procedurilor UE, dar pot face obiectul reglementrilor naionale.

Ajutoare de stat Uneori, statele membre utilizeaz resurse publice pentru a promova unele activiti economice sau pentru a proteja anumite sectoare ale industriei naionale. Acest tip de asisten guvernamental risc s plaseze unele companii ntr-o poziie avantajoas fa de rivalele lor, ceea ce conduce la denaturarea concurenei. Iat de ce Tratatul interzice, n general, ajutorul de stat. Exist i excepii n cazul ajutoarelor justificate de un interes comun. Tratatul enumer condiiile n care poate fi acordat ajutorul public. Comisia European rspunde de monitorizarea acestui sprijin i de echilibrarea efectelor pozitive i negative asupra concurenei. Dac o companie consider c altor companii concurente li s-au acordat ajutoare de stat n mod ilegal, poate semnala acest lucru utiliznd formularul de reclamaie on-line. Derogri De-a lungul anilor, UE a elaborat reglementri privind exceptrile pe categorii care prevd, n mod clar, situaiile n care sprijinul este considerat justificat. Acestea le permit statelor membre s acorde unele tipuri de sprijin fr a fi nevoie s trimit de fiecare dat notificri prealabile Comisiei. Normele actuale au fost armonizate i reunite ntr-un regulament privind exceptrile pe categorii, care acoper aspecte precum: ntreprinderile mici, dezvoltarea regional, cercetarea, inovarea, formarea, ocuparea forei de munc i capitalul de risc, protecia mediului i promovarea antreprenoriatului. Ajutorul de stat n favoarea ntreprinderilor mici Prin regulamentul general privind exceptrile pe categorii, guvernele pot ajuta mai uor ntreprinderile mici, deoarece acesta simplific reglementrile i ridic pragul sub care se consider c ajutorul public nu pune n pericol concurena. De asemenea, completeaz Small Business Act, permindu-le statelor membre s sprijine ntreprinderile mici n diferite etape ale dezvoltrii acestora. Din 2005, statele membre ale UE au fost ncurajate s ofere asisten mai redus, dar mai bine direcionat, pentru a contribui la promovarea locurilor de munc i la realizarea creterii economice i pentru a remedia deficienele de pia cu care se confrunt ntreprinderile mici. Concurenta este perceputa n mod diferit de la o tara la alta. Multe state au propriile legislatii cu ajutorul carora reglementeaza comportamentul concurential. Exista unele reglementari general acceptate dar politicile nationale ale concurentei pot diferi substantial. In acest context prin politici concurentiale ntelegem ansamblul de legi care protejeaza competitia pe piata si previn practicile anticoncurentiale cum ar fi monopolul sau cartelul. n prezentul material ne propunem o comparatie ntre politicile UE si SUA n domeniul concurentei.

Sistemul american
n 1890 Congresul SUA a adoptat prima politica privind reducerea puterii de monopol, prin Actul Sherman Antitrust.Partea 1 a Actului Sherman exprima clar: Orice contract, combinatie sub forma de trust sau altfel, n scopul de constrngere a comertului... este declarat ilegal, partea a doua declara:Orice persoana care va monopoliza, va combina sau conspira cu orice alta persoana sau persoane in scopul de a monopoliza orice parte a schimburilor sau comertuluiva fi vinovat si pedepsitde lege . n 1914 Actul Clayton a fost adoptat si astfel a crescut puterea guvernului care a permis astfel largirea cadrului legal mpotriva practicilor anticoncurentiale. Legislatia antitrust va fi de ajutor daca, spre exemplu Microsoft ar vrea sa fuzioneze cu Sun Microsystems, avocatii si economistii din cadrul Departamentului de Justitie ar studia propunerea de afacere si pot decide daca fuzionarea va reduce substantial concurenta pe piata software, astfel mpiedicnd ca aceasta fuzionare sa se realizeze. Legislatia antitrust de asemenea permite Guvernului SUA sa descompuna companii, precum AT&T n 1984. Legislatia de asemenea previne situatii n care companii diferite si pot coordona astfel activitatea nct sa reduca competitia. Exista si critici aduse legilor antitrust. Unii specialisti au ndoieli n ceea ce priveste capacitatea guvernului de a evalua daca o fuzionare sau orice alta ntelegere este cu adevarat distructiv pentru societate. Aceasta ntruct adeseori fuziunile cresc beneficiile sociale atta timp ct i desfoar activitatea eficient.

Diferenierea politicilor n domeniul concurenei n Uniunea European fa de S.U.A nelegerile pe vertical.


ncepnd cu anul 1911 legislaia american interzice impunerea de ctre productori a strategiei de pre a distribuitorilor, tocmai pentru a proteja independena acestora. Cu toate acestea libertatea produc torilor de a renuna oricnd la relaiile de distribuie sau la contractele de dealership a fost reabilitat. Accentul politicii n domeniul concurenei pare a cdea n prezent pe anchetarea i sancionarea acordurilor pe orizontal ntre concureni precum i a controlului concentrrilor ntre firmele concurente i mai puin pe disciplinarea comportamentului productorilor fade canalele de distribuie. Chiar i n aceastdirecie, criteriul eficienei pare a fi de multe ori acceptat n sensul n care practici sau tranzacii care prin formsunt anti-concureniale pot fi acceptate dacau ca rezultat creterea eficienei. Comisia Europeana acordat o atenie deosebit fade nelegerile pe vertical, acestea fiind subordonate obiectivului de integrare a pieelor naionale n cadrul unei Piee Unice europene. Reglementrile europene au dorit n permanen s protejeze independena distribuitorilor fa de productori precum i s limiteze libertatea de aciune a acestora din urmasupra lanului de distribuie n scopul evitrii compartimentrii pieei. Productorii au obligaia de a face publice criteriile de selecie a canalelor de distribuie iar exclusivitatea a fost mereu un subiect sensibil. Autoritile au ncercat n permanen s favorizeze canalele de distribuie multi-brand, n

sensul de a permite accesul la canalele de distribuie i a altor productori. nelegerile pe orizontal sunt cele care pot determina cele mai anti-concureniale practici din punctul de vedere al politicilor n domeniul concurenei. Practicile concertate sunt apreciate a avea efecte mai negative dect cele ale unei singure firme, de unde i rolul major jucat de anchetarea acestor nelegeri n cadru politicilor contemporane n domeniul concurenei. n 2005, Comisia Europeana a consideratnecesar nfiintarea unui directorat dedicat exclusiv anchetarii cartelurilor n cadrul Directoratului General Concurenta.Atitudinea autoritatilor americane fata de carteluri a fost apreciata a fi extrem de severa. Infractionalizarea comportamentului individual, corelat cu aplicarea privata a legii concurentei, au fost considerate a diferentia n mod semnificativ politica SUA fata de cea a UE n acest domeniu, si mai ales eficienta lor de operare.Una dintre inovatiile considerate definitorii ale politicii americane a fost lansarea n 1978 a procedurii de clementa, prin care firmele (si indivizii implicati) au fost motivate n a releva acordurile de tip cartel la care erau parte n scopul reducerii sanctiunilor pe care le primeau. Desi Uniunea Europeana a adoptat si ea ulterior aceasta procedura, utiliznd-o n mod activ, se considera ca eficienta aplicarii acesteia n Europa este cu mult mai redusa dect n SUA. Acest lucru se datoreaza tocmai diferentelor fundamentale n ceea ce priveste aplicarea legislatiei n domeniul concurentei. Motivatia indivizilor de a coopera cu autoritatile n cazul investigatiei unei practici anticoncurentiale este cu mult mai mare daca individul respectiv negociaza n nume propriu evitarea unei amenzi sau a detentiei personale dect n numele unei companii (actionarii fiind cei care, indirect, suporta amenda).

Abuzul de pozitie dominanta.


Politica europeana n domeniul concurentei atribuie firmelor aflate ntr-o pozitie dominanta o responsabilitate speciala n sensul ca libertatea de actiune a unei astfel de firme este limitata. Companiile ntr-o astfel de pozitie nu pot concura la fel de agresiv ca si o companie de talie mica. Mai mult, nsasi conceptul de dominanta, care este central politicii Uniunii Europene pe aceasta dimensiune pare a nu fi compatibil cu legislatia americana, care nu are dect conceptul de monopol.Dupa cum afirma unii analisti, deoarece este relativ usor pentru o firma mare si de succes sa satisfaca criteriile de a fi o firma dominanta, multe si chiar aproape toate dintre aceste firme mari si de succes se califica pentru a face parte din categoria de firme dominante. Ca urmare, ele vor fi supuse obligatiilor legale, legate de corectitudine si nediscriminare. Politica americana n domeniul concurentei ncurajeaza nsa orice forma de concurenta agresiva prin preturi, chiar si n cazul companiilor aflate n pozitii dominante.Daca legislatia europeana condamna clauzele nerezonabile (engl.unfair) si discriminatorii drept abuz de pozitie dominanta (dar si ca ntelegeri pe verticala anti-concurentiale), politica n domeniul concurentei din SUA a renuntat nca de la mijlocul anilor 70 la a le mai aplica. Politica europeana n ceea ce priveste concentrarile economice are un puternic caracter extrateritorial. Aceasta deoarece concentrarea unor firme non-europene prezente nsa pe piata europeana poate avea efect asupra concurentei de pe aceasta piata, putnd determina opozitia Uniunii Europene. Problema nu se pune numai din punctul de vedere al perspectivelor diferite asupra concurentei dar si datorita cotelor de piata diferite pe plan international ale acelorasi

firme. Pot exista 2 firme americane care pe piata americana sa aiba fiecare cote de piata reduse (5-10%) dar care pe piata europeana sa aiba individual cote de 30- 50%. n acest caz, Uniunea Europeana poate bloca o fuziune dintre ele desi o astfel de tranzactie ar fi perfect logica din punctul de vedere al prezentei lor pe piata americana.Uniunea Europeana poate impune conditii ntr-o astfel de fuziune care sa piarda din avantajele tranzactiei si sa determine firmele sa renunte.Astfel, realizarea eficientei pe piata americana este prevenita de catre decizia autoritatilor din Uniunea Europeana. Reglementarea 139 pe 2004 este la rndul sau expresia aceleiasi directii luata de catre Uniunea Europeana n reformarea politicii sale n domeniul concurentei. Ca si reglementarea 1 pe 2003, prezenta reglementare vizeaza o descentralizare a controlului concentrarilor economice n spatiul european.Astfel, Comisia si rezerva dreptul de a se pronunta doar n ceea ce priveste concentrarile care au o dimensiunea comunitara, ceea ce se traduce prin faptul ca celelalte concentrari vor fi analizate la nivelul autoritatilor nationale n domeniul concurentei din statele membre. Criteriile prin care o concentrare este calificata la o dimensiune comunitara sunt: 1. cifra de afaceri agregata a firmelor depaseste 5 miliarde euro iar fiecare din cel putin doua firme implicate au o cifra de afaceri mai mare de 250 de milioane de euro; 2. cifra de afaceri agregata a firmelor depaseste 2,5 miliarde euro iar fiecare din cel putin doua firme implicate au o cifra de afaceri mai mare de 100 de milioane de euro, la care se adauga conditia ca cifra de afaceri agregata a firmelor sa depaseasca 100 de milioane de euro n fiecare din cel putin 3 state membre iar cifra de afaceri a fiecareia din cel putin doua firme depaseste 25 de milioane n fiecare din cel putin 3 state membre. Problematica concentrarii se ridica nu numai n cazul tranzactiilor de fuziuni si achizitii ntre firme dar si n cazul stabilirii de societati-mixte concentrative.Un element care diferentiaza n mod semnificativ cele doua modele de politici n domeniul concurentei pare a fi atitudinea fata de ajutorul de stat. Daca n SUA, aceasta problematica este cu mult mai putin pregnanta, n Uniunea Europeana ea a jucat un rol cheie datorita obiectivului fundamental de creare a unei Piete Unice. n primul rnd, economia americana nu a cunoscut existenta unor ntreprinderi de stat, prin urmare existenta unei legislatii specifice asupra interventiei statului n/prin aceste entitati este inutila. Nu acelasi lucru se poate spune de tarile europene, unde prezenta statului prin ntreprinderi publice erau de multe ori asociate cu monopoluri locale. n al doilea rnd, ajutorul de stat n cazul statelor membre ale Uniunii Europene a fost adeseori un instrument de mentinere a obstacolelor n calea crearii Pietei Unice, interventia statului avnd, de cele mai multe ori, ca obiectiv sau ca efect pastrarea sau mbunatatirea pozitiei unor companii locale, mai ales n cazul celor de stat. Ori, n cazul SUA, un astfel de obiectiv este inexistent. nca din 1943-1944, Curtile de Justitie din SUA au acceptat principiul ca actiunile autoritatilor publice nu pot fi supuse legislatiei anti-trust, indiferent de intentia lor (imunitatea actiunii statului state action immunity. n anumite conditii, chiar companiile private pot aduce n apararea lor argumentul ca practicile lor anti-concurentiale sunt un rezultat al actiunii autoritatilor publice sau al reglementarilor n vigoare. Nu n ultimul rnd, spre deosebire de cazul Uniunii Europene, companiile care activeaza n industrii reglementate de catre autoritatile publice beneficiaza de imunitate anti-trust pentru actiunile care se ncadreaza n statutele respective.O asemenea perspectiva asupra efectelor anti-concurentiale ale actiunii autoritatilor publice este total contrara cu legislatia europeana, expresie a unor obiective diferite urmarite de catre politicile n domeniul concurentei. Legislatia europeana declara incompatibila cu concurenta orice actiune a

autoritatilor publice care are ca scop conferirea, deliberata sau nu, a unui avantaj concurential unor firme. Chiar si reglementarile fiscale se pot ncadra n aceasta categorie, n legislatia americana neexistnd prevederi similare. Din acest punct de vedere, legislatia europeana trebuie sa acorde exceptii explicite diferitelor forme de ajutor de stat care sunt declarate ca fiind acceptabile din punctul de vedere al concurentei. Este cazul transferurilor specifice politicii de dezvoltare regionala, al salvarii ntreprinderilor n dificultate, al sustinerii capitalului de risc necesar promovarii unei societati bazate pe cunoastere, etc. Unul dintre elementele care sunt considerate a face diferenta n mod fundamental ntre modelul american si cel european n domeniul concurentei este asa numita problema de eficienta. Daca ncepnd cu mijlocul anilor 70, curtile americane de justitie au aplicat acest criteriu n evaluarea practicilor anticoncurentiale si mai ales n evaluarea compatibilitatii concentrarilor cu concurenta libera, autoritatile europene au luat cu mult mai putin n considerare acest aspect, promovnd n continuare perspectiva rivalitatii ntre firme. Criteriul eficientelor pare a fi extrem de atragator pentru un economist, cel putin la prima vedere. Blocarea proceselor de restructurare industriala nu poate avea ca si consecinta dect mentinerea unor structuri concurentiale artificiale precum si, n mod evident, a ineficientelor n calea alocarii resurselor. Cu toate acestea, pozitia europeana pare a avea si motivatii destul de puternice n sprijinul sau. Din punct de vedere teoretic, eficientele luate n considerare de catre autoritatile n domeniul concurentei nu pot fi dect niste anticipari ex ante ale evolutiei companiei luate n considerare, respectiv a companiei ce se naste prin fuziune. Pe lnga economiile de scala directe care se nasc prin concentrare, structura de productie existenta n momentul fuziunii att la nivelul industriei ct si al companiei n cauza permit calcularea economiilor de costuri care iau nastere. Lund n considerare nsa dinamica pietei si a economiei n general, aceste eficiente ex ante pot deveni ineficiente ex post daca realitatea economica evolueaza ntr-o directie opusa anticiparilor implicite n ipotezele de lucru avute de catre companie si autoritati. Acest lucru, care reprezinta un argument al aceleiasi scoli a costurilor de tranzactionare reprezentata de catre Oliver Williamson, se datoreaza tocmai organizarii tranzactiilor anterior operate prin intermediul pietei n cadrul aceleiasi structuri ierarhice care o reprezinta firma concentrata. Unul dintre avantajele recunoscute ale organizarii tranzactiilor n cadrul relatiilor de piata este cel al flexibilitatii de adaptare a actorilor economici la evolutia (neanticipata) a economiei. Astfel, argumentul eficientelor n favoarea concentrarii economice ntre doua entitati nu reprezinta dect o anticipare speculativa asupra dinamicii ulterioare a pietei. Pericolul real pe care economia europeana l poate cunoaste si de care politica n domeniul concurentei va fi responsabila n totalitate prin adoptarea criteriului eficientelor este ca aceste concentrari care vor deveni posibile odata cu schimbarea de atitudine sa nu poata face fata dinamicii pietei prin restructurarea interna necesara n momentul schimbarii conditiilor sectorului si economiei n ansamblu. Iar aceasta realitate este perfect posibila n conditiile n care, n prezent, libertatea fuziunilor si achizitiilor ca sa nu mai vorbim de cele ostile este departe de a fi asigurata pe pietele financiare europene. Astfel, adoptarea de catre Uniunea Europeana a criteriului eficientelor poate fi un pas gresit n conditiile n care nu se asigura, concomitent, o piata libera si fara obstacole a controlului corporatist. America nsasi poate cunoaste astfel de pierderi de eficienta n conditiile n care propria piata a controlului corporatist si-a pierdut din dinamica si libertatea cunoscuta pna la sfrsitul anilor 80.

Cazul Intel
Intel Corporation este o companie americana, cea mai mare companie de semiconductoare din lume si cea care a inventat seria de procesoare x86, procesoare gasite in multe calculatoare personale de tip PC. Fondata in 1968 ca Integrated Electronics Corporation cu sediul in Santa Clara, California, SUA, Intel mai produce si asa-numite chipset-uri pentru placi de baza, placi de retea NIC, memorie flash, placi grafice si alte componente legate de comunicatii si computere. Fondata de pionierii semiconductoarelor Robert Noyce si Gordon Moore, Intel combina designul si capacitatea avansata a procesoarelor cu capabilitatea productiei de varf. Original cunoscuta ca prima in motoare si tehnologie, in anii 1990 Intel introduce campania "Intel Inside" si produce celebrele procesoare Pentium. Intel a fost primul producator al memorilor de tip SRAM si DRAM, acestea reprezentand majoritatea afacerilor pana in anii 1980. Intel a creat primul microprocesor comercial in 1971, dar l-a produs numai pana la crearea calculatorului personal, care a devenit afacerea primara. In anii 1990 si mai tarziu Intel investeste foarte mult in noi microprocesoare si in industria PCurilor, care se dezvolta rapid. In aceasta perioada Intel devine liferantul principal de microprocesoare pentru PC-uri, si a fost cunoscuta pentru tacticile agresive in apararea pozitiei pe piata, astfel de exemplu s-a aliat cu compania Microsoft, si mai tarziu si cu Apple, pentru a controla industria IT (tehnologia informatiei). Advanced Micro Devices, Inc. (AMD) este o companie multinationala americana, cu sediul in Sunnyvale, California. Este unul din marii producatori de microprocesoare, placi de baza si procesoare grafice pentru servere si calculatoare personale. Este al doilea producator de microprocesoare x86 din lume, dupa Intel, si al treilea producator de procesoare grafice. In 2007 era pe locul 11 in lume in productia de semiconductoare.

DESCRIEREA CAZULUI
Actiunea impotriva Intel a inceput in 2000, pe 18 octombrie cand AMD (Advanced Micro Devices) a depus o plangere la Comisia Europeana pentru incalcarea articolului 3 din regulamentul 17/62. Dosarului i-au fost adaugate dovezi in noimebrie 2003. In mai 2004, Comisia incepe o ancheta referitoare la elementele suplimentare din dosar. Pe aceasta baza, in iulie 2005, Comisia, asistata de mai multe autoritati nationale, au reazliat o

inspectie la fata locului la 4 dintre locatiile Intel din Anglia, Germania, Italia si Spania precum si la mai multi clienti Intel din Franta, Germania, Italia si Anglia. Pe 26 iulie 2007, Comisia emite o Declaratie de Opozitie destinata Corporatiei Intel si care se refera la conduita a 5 dintre principalii producatori de echipamente IT si anume : Dell, HP, Acer, NEC si IBM. Intel a raspuns pe 8 ianuarie 2008 si audierile verbale au avut loc pe 11 si 12 martie 2008. Cu un an inainte, pe 17 iulie 2006, AMD a depus o plangere si la Autoritatea Germana a Concurentei, sustinand ca Intel se angajase in acorduri de comercializare exclusiva si alte practici cu Media-Saturn-Holding Gmbh (MSH), un retailer european de dispozitive microelectronice. Autoritatea Germana a facut schimb de informatii cu Comisia pe aceasta tema aplicand articolul 12 al Regulamentului 1/2003. Comisia a luat masuri pentru a vedea daca acuzatiile AMD sunt fondate, inclusiv inspectii la fata locului la sediile mai multor retaileri europeni si la INTEL in februarie 2008. In plus, au fost solicitate in scris informatii mai multor producatori de echipamente IT. Pe 17 iulie 2008, Comisia emite o declaratie suplimentara de opozitie fata de conduita Intel cu MSH. Declaratia din 17 iulie 2008 de asemenea acopera si conduita Intel fata de Lenovo, continand de asemenea si dovezi noi obtinute de Comisie dupa data de 26 iulie 2007, ulterior emiterii Declaratiei din aceasta data. Intel nu a raspuns documentului din 17 iulie 2008. In schimb a depus o cerere Inaltei Curti a Justitiei prin care solicita Tribunalului sa puna la dispozitie Comisiei documente aditionale printre care si dosarele litigiilor dintre Intel si AMD din statul american Delaware. De asemenea Intel a incercat sa obtina o suspendare a procedurii Comisiei Europene si o prelungire a termenului in care sa poata raspunda Comisiei cu 30 zile. Pe 19 decembrie 2008, Comisia a trimis o scrisoare in care atrage atentia asupra unui numar de dovezi pe care Comisia urma sa le foloseasca intr-o posibila decizie finala . Intel nu a raspuns scrisorii pana la termenul limita, 23 ianuarie 2009. Pe 27 ianuarie 2009, Presedintele Inaltii Curti de Justitie respinge cererea Intel de prelungire a termenului raspunsului la Declaratia de opozitie din 17 iulie 2008. Ca urmarea a ordinului Presedintelui ICJ, Intel a trimis pe 5 februarie 2009 un document scris, continand si observatii referitoare la opozitia din 17 iulie 2008. Comisia a examinat relevanta argumentelor Intel, cu toate ca acestea veneau dupa termenul limita impus.

Pe 10 februarie 2009, Intel a cerut autoritatilor sa-i fie acordata sansa unei audieri verbale referitoare la Declaratie de Opozitie din 17 iulie 2008. Cererea a fost respinsa in 17 februarie. Comitetul consultativ privind practicile restrictive si pozitiile dominante a emis in unanimitate un aviz favorabil la 28 aprilie 2009 si 8 mai 2009.

PRODUSUL SI PIATA ANALIZATE


Produsele vizate de decizie sunt procesoarele cu arhitectura x86. Inainte de 2000, existau mai multi producatori de procesoare x86, cum multi dintre acestia au iesit de pe piata , Intel si AMD sunt principalele companii care inca mai produc procesoare x86. Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca piata relevanta nu a depasit piata procesoarelor x86. Decizia lasa deschisa problema daca piata ar putea fi segmentata in piata procesoarelor pentru sisteme desktop, notebook-uri sau servere, tinand cont ca Intel are o cota de piata diferite pe aceste segmente, neexistand insa diferente pentru concluzia dominantei. Aria geografica a pietei este internationala. In perioada analizata de catre Comisie (19972007), Intel a detinut cote de piata in jur de 70%. In plus exista bariere semnificative pentru intrarea si extinderea pe prezenta piata a procesoarelor x86. Acestea apar datorita investitiilor initiale mari in cercetare si dezvoltare, in proprietate intelectuala si a facilitatilor de productie ce sunt necesare producerii procesoarelor x86. Brandul puternic Intel si diferentele dintre produse constituie de asemenea o bariera. Greutatea de a intra pe piata este usor observabila si in structura pietei unde, cu exceptia AMD, ceilalti producatori fie au iesit de pe piata fie au cote de piata insiginifiante. Pe baza cotei de piata a corporatiei Intel si a barierelor de intrare pe piata si expansiune, Decizia conclude cu faptul ca cel putin in perioada acoperita (octombrie 2002 decembrie 2007) , Intel ocupa o pozitie dominanta pe piata.

Decizia descrie doua tipuri de comportament ale lui INTEL vis-a-vis de principalii sai parteneri comerciali: rabaturi conditionate si asa-numitele restrictii la vedere.

RABATURILE CONDITIONATE
TIPURILE DE RABAT. Intel a acordat rabaturi marilor producatori de calculatoare, care au fost conditionati la cumparare astfel incat sa li acopere toate sau aproape toate nevoile de aprovizionare. In acest caz regasim: Dell: rabaturile Intel pentru Dell in cursul perioadei cuprinse intre decembrie 2002 pana in decembrie 2005, au fost conditionate de achizitionarea de catre Dell exclusiv a procesoarelor de tip Intel; HP: Intel a oferit rabaturi pentru HP in perioada noiembrie 2002 - mai 2005, conditionand in particular ca achizitiile de procesoare HP privind calculatoarele tip desktop sa nu fie sub 95% de la Intel ( cei 5% ramasi pe care HP ii putea cumpara de la AMD au fost si ei restrictionati de anumite conditii de catre Intel) ; NEC: Intel a acordat rabaturi pentru NEC in perioada octombrie 2002 - noiembrie 2005, cu conditia ca necesitatile de procesoare pentru calculatoarele desktop si notebook sa fie de minim 80% cumparate de la Intel; Lenovo: in cursul anului 2007, Lenovo a primit rabaturi doar in conditiile achizitionarii de procesoare necesare pentru notebook-uri in procent de 100% de la Intel; Similar, Intel a acordat plati firmei Media Saturn Holding( MSH), cel mai mare vanzator de tip retail de calculatoare din Europa, conditia fiind sa vanda exclusiv PC-uri cu procesoare Intel. Aceste plati erau echivalentul rabaturilor pe care Intel le dadea marilor producatori de calculatoare. Curtea de Justitie a hotarat ca o intreprindere care este intr-o pozitie dominanta pe piata si stabileste o legatura cu unii cumparatori, chiar daca face asta la cererea lor, printr-o obligatie sau promisiune pentru a obtine toate sau aproape toate cerintele lor, abuzeaza de pozitia de lider conform articolului 86, daca obligatia in cerinta este stipulata fara calificare viitoare sau daca este luata in considerare ca finantare a unui rabat. La fel se aplica daca, intreprinderea, fara a face relatii cu unii cumparatori printr-o obligatie formala, fiind chiar sub termenii intelegerii fixati cu cumparatorul sau unilateral, realizeaza un sistem de fidelitate privind rabaturile, altfel zis acorda discounturi conditionate la toate sau majoritatea necesitatilor clientilor, indiferent de cantitate (cantitate cumparata doar de la firma dominanta a pietei).

Concluzia a fost ca rabaturile conditionate acordate de Intel constituie rabaturi de fidelitate care indeplinesc conditiile jurisprudentei lui Hoffmann-La Roche. Privind platile pe care Intel lea facut catre MSH, s-a stabilit ca mecanismul economic al acestor plati este echivalent rabaturilor conditionate catre marii producatori de PC-uri. Si acestea indeplinesc conditiile jurisprudentei Hoffmann-La Roche. Rabaturile si platile pe care Intel le-a acordat marilor producatori de calculatoare si MSH ar trebui sa fie privite in contextul cresterii amenintarii pe care AMD o reprezenta. In acest sens s-a aratat ca producatorii, managerii IT si Intel au considerat ca produsele AMD aveau un numar de atributii inovatoare pozitive, si erau alternative viabile ale celor de la Intel. Desi nu s-a luat nicio hotarare privind performantele tehnice ale produselor Intel si AMD, propunerile producatorilor si documentele actuale arata ca ei considerau ca procesoarele AMD x86 erau potrivite pentru cel putin o parte din necesitatile lor.

Intel a propus doua seturi de argumente diferite pentru a incerca sa justifice planul cu reduceri: ca folosind reduceri, Intel nu a facut decat sa raspunda la competitia de preturi din partea rivalilor sai; sistemul de reduceri folosit pentru fiecare producator original de echipamentea a fost necesar pentru a putea obtine eficientele necesare industriei procesoarelor. In legatura cu ultima, Intel a argumentat ca sunt patru tipuri de eficienta care au fost obtinute prin folosirea reducerilor: preturi mai mici, economie la scara, alte eficiente de scadere a costurilor si crestere a productiei si impartirea riscului. Pe deasupra, Intel a sustinut ca conditiile atasate reducerilor au fost indispensabile pentru a obtinerea acestor eficiente si impactul asupra competitiei a fost minor intrucat AMD a crescut in aceasta perioada. Comisia s-a ocupat de aceste argumente si a analizat cat de mult ar fi necesar comportamentul Intel-ului pentru a obtine aceste eficiente. Totusi, comisia a gasit argumentele Intel-ului ca fiind gresite, deoarece se refera mai mult la comportamentul pe care comisia nu il obiecta, reducerile si rabaturile, si nu la comportamentul analizat de comisie, anume conditiile atasate de aceste discounturi si rabaturi, si nici unul din argumente nu a furnizat o justificare obiectiva a comportamentului in chestiune.Decizia conclude ca reducerile conditionate acordate de Intel catre Dell, HP, NEC si MSH constituie un abuz al pozitiei dominante sub articolul 82 al Tratatului si articolul 54 al intelegerii SEE.

RABATURILE LA VEDERE
Intel a acordat plati majore POE (producatorilor originali de echipamente), care au conditionat ca acestia sa amane sau sa anuleze lansarea produselor cu arhitectura AMD si / sau restrictionarea distributiei de produse ce aveau arhitectura AMD. Exemple de plati ar fi: plati de la Intel catre HP, care au conditionat ca HP sa vanda desktop-uri business bazate pe tehnologia AMD numai pentru intreprinderile mici si mijlocii, si asta doar prin canale de distributie directa (fara intermediari sau distribuitori), precum si amanarea lansarii de catre HP a primului desktop business din Europa bazat pe tehnologia AMD cu 6 luni. Durata acestui abuz a durat incepand cu noiembrie 2002 pana in mai 2005; plati de la Intel catre a Acer, coditionand ca Acer sa amane lansarea notebook-urilor AMD din septembrie 2003 pana in ianuarie 2004; plati de la Intel catre Lenovo, conditionand ca Lenovo sa amane lansarea notebook-urilor AMD din iunie 2006 pana la sfarsitul anului 2006. In cazul Zaharului Irlandez, Tribunalul de Prima Instanta a ajuns la concluzia ca o intreprindere dominanta a convenit ca un angrosist si un comerciant cu amanuntul sa faca schimb de produse de zahar concurente constituie un abuz (spre exemplu 1 kilogram de zahar Eurolux sa fie inlocuit cu un pachet de Compagnie franaise de sucrerie). Prin acest acord de schimb in cauza, firma dominanta impiedica ca brandul concurent sa fie prezent pe piata, deoarece comerciantii cu amanuntul nu mai detineau un stoc de zahar Eurolux, acesta fiind inlocuit, schimbat cu zaharul intreprinderii dominante. In acest sens, TPI a constatat ca solicitantul a subminat structura concurentiala a piatei irlandeze de zahar. Decizia concluzioneaza ca Intel efectueaza in mod direct practici anti-concurentiale. Un produs pe care un furnizor ii planificase in mod activ lansare a fost amanat sau constrans sa ajunga pe piata. Prin urmare, consumatorii, au ajuns sa se confrute cu o oferta de produse diminuata. Comportametul companiei Intel nu constituie o concurenta loiala. In plus, platile efectuale de catre Intel catre producatori de a intarzia, anula sau in alt mod de a restrange lansarea unui produs ce incorpora tehnologia AMD sau sa-i restranga distributia acestuia nu a avut legatura cu vreo justificare obiectiva sau legitima.

STRATEGIA SINGULARA
Decizia stabileste ca fiecare dintre conduitele Intel vis--vis de producatorii individuali mentionate mai sus si vis--vis de MSH constituie un abuz al art.82 din Tratatul CE, dar ca aceste abuzuri individuale fac, de asemenea, parte dintr-o singura strategie tintita impotriva firmei AMD, sigurul concurent semnificativ al lui Intel de pe piata procesoarelor x86. Ca urmare abuzurile individuale fac parte dintr-o singura incalcare a art.82 din Tratatul CE. Decizia adauga faptul ca practicile Intel, care au fost aplicate pe doua niveluri ale lantului de distributie (producatori si comercianti cu amanuntul importanti), trebuiesc privite in contextul in care amenintarea concurentiala din partea AMD devenea din ce in ce mai mare. Efectele actiunilor efectuate de catre Intel au fost complementare, in sensul ca au blocat accesul concurentilor pe piata, prin urmare, diminuand in mod semnificativ capacitatea lor de a concura cu procesoarele Intel. Ca rezultat, clientii finali au fost impiedicati in mod artificial sa aleaga calculatoare ce nu contineau tehnologia Intel. In acest context, Comisia reaminteste, de asemenea jurisprudenta potrivit careia in cazul in care una sau mai mai multe intreprinderi aflate intr-o pozitie dominanta care pune in aplicare o practica al carei scop este de a elimina un concurent, chiar daca rezultatul urmarit nu este atins, acest fapt este considerat un abuz de pozitie dominanta, in sensul Articolul 86 [actualul articolul 82] din Tratat

DECIZIA
Decizia stabileste ca Intel a incalcat articolul 82 din Tratat si articolul 54 din Acordul SEE (Spatiului Economic European) prin implicarea intr-o incalcare unica si continua a articolului 82 din Tratat si a articolului 54 din Acordul SEE incepand cu octombrie 2002 pana in decembrie 2007 prin punerea in aplicare a unei strategii care vizeaza blocarea concurentilor de pe piata procesoarelor x86. O amenda in valoare de 1 060 000 000 EURO a fost impusa Corporatiei Intel pentru acest abuz. Corporatia Intel va pune imediat capat acestui abuz in masura in care acesta este in curs de desfasurare si se va abtine de la orice act sau comportament care are acelasi obiectiv sau efect echivalent.

Cazul Orange si Vodafone


In februarie 2011 companiile Orange i Vodafone au ncasat cea mai mare amend din istorie: 63,1 milioane de euro. Investigaiile privind activitatea celor dou companii au fost demarate la sfritul anului 2009, ca urmare a suspiciunilor c exist nelegeri pe piaa comercializrii produselor prepltite de telefonie mobil. Consiliul Concurenei a amendat Orange Romnia i Vodafone Romnia cu 63 milioane de euro, pentru abuz de poziie dominant, a declarat, mari, preedintele autoritii, Bogdan Chirioiu. "Decizia a fost adoptat luni, 14 februarie, ntr-o edin a Consiliului Concurenei. Orange a fost amendat cu peste 34 milioane de euro, iar Vodafone cu mai mult de 28 milioane de euro, reprezentnd puin peste 3% din cifra de afaceri a operatorilor n 2010", a spus Chirioiu, ntr-o conferin de pres. El a adugat c operatorii au dreptul s conteste decizia Consiliului Concurenei n justiie. Cei doi mari operatori de telefonie mobil au fost gsii vinovai de abuz de poziie dominant ntr-o investigaie a Consiliului Concurenei declanat acum patru ani. Consiliul Concurenei a lansat o investigaie din oficiu pentru a verifica dac Orange, Vodafone i Cosmote au apelat la practici anticoncureniale prin stabilirea preurilor de revnzare i nelegeri ntre agenii economici implicai pe ntreg lanul de distribuie al celor trei mari operatori de telefonie. Firma care a depus reclamaia ce a condus la declanarea investigaiei se numete Netmaster Communications. Ea este deinut de Sanjay Bhasin i Alexandru Albu. Ultimele date financiare disponibile la RECOM sunt din 2007 cnd societatea a nregistrat o cifr de afaceri de aproape 9 milioane de lei i un profit de 7.700 de lei. Pn n prezent cea mai mare amend acordat de Consiliul Concurenei a fost dat n 2005 pentru cei trei mai juctori din industria cimentului, Lafarge, Carpatcement i Holcim. Sub acuzaia de cartel au fost sancionai cu 28,5 milioane de euro. Carpatcement a contestat n instan amenda i a fost scutit de plata a 9 milioane de euro.

Concluzii
Daca n ceea ce priveste dimensiunea concurentei ntre firme, politica SUA n domeniul concurentei pare a beneficia de un avantaj n ceea ce priveste substanta si carenta, trebuie subliniat faptul ca si politica europeana are un rol consistent si inovator n diferite aspecte, precum ajutorul de stat. Atunci cnd aceasta problematica se va ridica n mod serios din perspectiva concurentei n cadrul diferitelor foruri internationale precum si a relatiilor bilaterale, se poate aprecia ca experienta europeana va oferi o valoare adaugata mai mare dect cea americana. Dorinta autoritatilor europene de a face politica europeana n domeniul concurentei la fel de eficienta precum cea americana s-a concretizat la rndul sau n Reglementarea 1 / 2003, denumita nu ntmplator (alaturi de pachetul legislativ care a nsotit-o) de modernizare. Intentia Uniunii Europene de a se apropia si n aceasta sfera de modelul SUA ridica nsa probleme destul de sensibile, care tin de relatia dintre aplicarea legislatiei n domeniul concurentei si sistemele nationale de drept ale statelor membre. Cert este ca politica n domeniul concurentei este cea care a ajuns sa joace rolul central n crearea unei Piete Unice la nivelul Uniunii Europene, fiind apreciata nu fara substanta n prezent drept motorul integrarii europene. Aceasta politica este cea care poate asigura ca realitatea economica, concretizata n actiunea efectiva a agentilor economici pe Piata Unica, va fi conforma cadrului de reglementare comunitar. Dilema majora care ramne este cea a evolutiei viitoare a relatiei dintre politicile diferitelor state n domeniul concurentei pe plan international si a legaturii dintre acestea si celelalte politici publice, si n primul rnd a celor comerciale. Ca o politica cu o puternica dimensiune de extrateritorialitate, se poate aprecia ca actualul context al concurentei la nivel international, din perspectiva legislatiei specifice, este nesatisfacator.

Bibliografie
Gutzman, A. The Case for International Antitrust, Berkeley School of Law, Public Law and Legal Theory, Research Paper 128, 2003; Kolasky, W.J. What is Competition? A Comparizon of U.S. and European Perspectives, Antitrust Bulletin, Spring 2004, 49, 1/2; Kunzlik, P.F. Globalization and Hybridization in Antitrust Enforcement: European Borrowings from the U.S. Approach, Antitrust Bulletin, Summer 2003, 48, 2; Musetescu, R. Paralelism si convergenta n politicile contemporane n domeniul concurentei: modelul european versus modelul american, Institutul European din Romnia, Bucuresti, 2006 Pientka, M. Antitrust violations (Survey of White Collar Crime), American Criminal Law Review, Spring 2004, 41, 2; Stuyck, J. EC Competition Law after Modernization: More than Ever in the Interests of the Consumer, Journal of Consumer Policy,2005, 28; http://www.wto.org/english/tratop_e/comp_e/history_e.html. http://www.internationalcompetitionnetwork.org/history.html http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/others/