Lucian Boia-Evolutia istoriografiei romanesti

Primele scrieri istorice romanesti sunt analele sau cronicile, in care sunt insiruite date si evenimente ,legate intre ele nu prin logica dezvoltarii istorice, ci prin simpla succesiune cronologica. Cronicile cu caracter oficial sunt scrise pana la sfarsitul sec. XVI in slavona, limba oficiala a statului si bisericii. Centrele sunt curtea domneasca si manastirile Prima-Cronica lui Stefan cel Mare, scrisa la curtea domnitorului, prin care sunt caracterizate consolidarea puterii domnesti si lupta pentru mentinerea independentei. Exista o preocupare pentru precizia cronologica, stilul, remarcandu-se prin simplitate si vigoare .Este redactata prima Cronica a Moldovei de la intemeierea statului, realizandu-se Letopisetul. Cronica lui Stefan cel Mare-Cronica Moldovei Letopisetul de la Bistrita Letopisetul anonim al Moldovei Letopisetul de la Putna Cronica moldo-germana Cronica moldo-rusa Cronica moldo-polona Letopisetul Cantacuzinesc-Stoica Ludescu Invataturile lui Neagoe Basarab Cronica Buzestilor Povestire despre Dracula Voievod Istoria domnilor Tarii Romanesti si Viata lui Constantin Brancoveanu-Radu Popescu Domnul Tarii Moldovei-Mitropolitul Dosoftei

Umanismul modifica substantial vechile cadre slavo-bizantine.Slavona este inlocuita cu limba romana. Este prezenta constiinta de neam, ideea originii latine si unitatii limbi romane si a poporului roman, atitudinea critica fata de izvoare care joaca rol in explicarea faptelor istorice, caracterul laic.

Cronicari din secolul XVI Macarie Eftimie Azarie

Cronicari din secolul XVII Grigore Ureche-Letopisetul Tarii Moldovei Miron Costin De neamul moldovenilor si Cronica Moldovei, Cronica a tarii Moldovei si a Munteniei Nicolae Costin-Letopisetul Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601, Cronica domniei lui Nicolae Mavrocordat si Dimitrie Cantemir Ion Neculce- O sama de cuvinte

Constantin Cantacuzino :Istoria Tarii Romanesti Dimitrie Cantemir : Istoria Ieroglifica Descrierea Moldovei Istoria Imperiului Otoman Cresteria si Descresterea Imperiului Otoman Cercetarea filosofica a monarhiilor Viata lui Constantin Cantemir Evenimentele Cantacuzinilor si ale Brancovenilor Hronicul Romano-moldo-vlahilor

Scoala Ardeleana

Jocul cu trecutul Intre istorie si alteritate

Istoria este un interminabil discurs despre ceilalti, despartiti de noi in timp si in spatiu. Preluata din imaginar, alteritatea reala se poate atenua, pana la disparitie sau pana se poate amplifica pana la dezembrarea speciei. Tentatiile nationaliste si rasiste ale epocii moderne surprind in toata splendoarea functionarea sistemului mental. Autori ca Johann Gottlieb Fichte isi considera compatriotii mai apropiati decat celelalte popoare de tip uman orognar, de perfectiunea inceputurilor. Consecintele grave si dramatice sunt indepartarea celorlalti de indivizi. Imaginarul diferentelor functioneaza la parametri mai inalti decat in realitatea in sine. Deosebirile dintre rase natiuni si culturi sunt minime in raport cu esentialul care-i defineste pe oameni. Imaginarul alteritatii se complace in hiperbolizarea diferentelor pana la eclipsarea a tot ce inseamna fond comun. Jocurile alteritatii se organizeaza in jurul conceptului de centru si al axei care reuneste centrul cu periferia. Orice istorie se scrie din centru. Istoria presupune pe langa punctul de observatie temporal si un punct de observatie spatial. Unele centre se dovedesc mai influente decat altele, in raport cu forta de expansiune si de aculturatie a civilizatiilor respectivwe. Sunt centre ale lumii prin excelenta, in sensul forte al termenului. Sentimentul alteritatii profunde a celuilalt a condus irezistibil la confruntarile sangeroase ale ultimului secol, actuala pedagogie antirasita si antinationalista , atat de insistenta in occident, se confrunta cu forta arhetipului.Lasate in voia lor, rasismul, nationalismul , tribalismul , intoleranta au iesit la suprafata, fiind si starnite. Nimic nu se cultiva mai lesne si mai ieftin decat exarcerbarea propriei identitati si devalorizarea sau diabolizarea celuilalt. Fiecare cetate isi are nucleul sau social si ideologic, sistemul sau de valori dominante si in raport, cu acestea, propriile categorii de minoritari si marginali, care intruchipeaza valori diferite si adverse. Prin nazism, celalalt era o fiinta biologica diferita, comunismul a fost un fabricant neobosit de alteritate.Istoria scrisa si izvoarele scrise care stau la temelia discursului istoric, se prezinta ca un discurs fabricant la centru. Informatia privitoare la conditia feminina este in general de sorginte masculina. Informatia privitoare la clasele defavoritzate sunt din randurile elitei. Fiecare observator alege dintr-un noian, ceea ce il intereseaza si toara materia in tiparele propriului sau sistem de valori.

Istoria se face cu documente

Istoria isi pastreaza personalitatea, se ghideaza dupa anumite norme pe care se straduieste sa le respecte. Istoricul extrage faptele din izvoare, le leaga intr-un lant de determinari cauzale. Cand definim istoria, totul se invarte in jurul izvoarelor. Izvoarele reflecta realitatea, adaptand-o si deformand-o. O metoda riguroasa este susceptibila de a reduce considerabil riscurile unei lecturi naive. Izvoarele nu acopera decat o mica parte din ceea ce oamenii au gandit, proiectat si facut de-a lungul istoriei. Reconstruirea trecutului seamana cu un joc de puzzle. Nici o metodologie nu-i spune istoricului cum sa imbine faptele si ce sens sa le dea. Exceptand ancheta directa privitoare la propria epoca, istoricii se sprijina masiv pe scrierile predecesorilor, de la care isi insusesc esentialul informatiei. Istoricii moderni devin mai scrupulosi in ceea ce priveste examinarea autenticitatii documentelor. Regula de aur era apelul la document si numai la document. Unde nu sunt documente, nu este istorie. Istoria a procedat prin eliminare, pastrand ceea ce se parea ca ofera un grad inalt de autenticitate.In privinta mentalitatilor, abordarea istorica s-a hranit din ciocnirea mentalitatilor prezente, iesind in evidenta conflictul dintre generatii si diversitatea culturilor, relativitatea valorilor.Diversificarea istorie implica diversificarea metodologica. Istoria a inceput ca o ancheta orala. Scrisul a depreciat comunicarea orala. Astazi, istoricul traieste intr-o lume in care scrisul, oralitatea si imaginea isi impart terenul oarecum egal.