Lucrurile pe care ti le doresti vin la sine - trebuie doar sa crezi in ele

SHARE
ADAUGAT IN 13 NOIEMBRIE 2013

Trebuie sa crezi si sa ai rabdare. Foto: sxc.hu

De mica am avut sansa sa descopar ca, pentru lucrurile pe care ti le doresti in viata, trebuie sa muncesti, ca sa te poti bucura de ele. Si nu o data am primit cate o palma dupa ceafa ca sa ma trezesc si sa realizez asta.
La inceput am descoperit rautatea oamenilor. Apoi am descoperit ca unii oameni primesc gratuit unele lucruri, iar altii trebuie sa munceasca o viata pentru ele. Si in tot procesul asta, am trecut de la tristete, la oftica si dezamagire, ca sa ajung in final la acceptare, bucurie si recunostinta. Dar sa va povestesc. Am fost mereu un copil grasut. Ok, gras. Desi incercam tot felul de sporturi, pentru ca eram o fire sportiva. Si prima lectie de viata am primit-o undeva in clasa a IV-a, cand ma jucam Flori, fete sau baieti cu copiii din fata blocului. Aveam bucurii la un baiat. Era mai mare. Nu era un secret ca toate fetele il placeau. Si el stia asta. Si, intr-o zi, cand s-a aflat ca si mie imi place de el, a venit si mi-a spus in fata Cum crezi ca m-as putea uita vreodata la tine? Nu te uiti la tine cum arati?. Inima mea mica de copil s -a imprastiat atunci in mii de bucatele. De unde atata rautate? De ce asa? Imi amintesc si acum ca m-am dus in casa, am plans si mi-am zis asa: Intr-o buna zi, o sa slabesc, si baiatul asta o sa ma roage sa ies cu el. Si atat a fost. Un gand lansat in univers. In putin timp, am u itat de el. Asa e cand esti copil, gandurile vin si pleaca. Cand eram in clasa a XII-a, m-a sunat intr-o seara un numar necunoscut. Necunoscut de mine. Si n-am raspuns. A sunat de trei ori. Nu-mi amintesc motivul pentru care n-am raspuns, insa imi amintesc ca dupa

cele trei apeluri, a urmat un mesaj: Buna, sunt S. de la scara 2. Ma chinui de o saptamana sa fac rost de numarul tau de telefon. Vrei sa iesim la o cafea?. L-am refuzat, insa nu va pot povesti cat de mult m-a bucurat acel mesaj. Nu-mi mai placea de baiat acum, si nu am planuit niciodata sa ma razbun, insa in acel moment mi-am dat seama ca orice gand pe care il lansam la un moment dat, se intoarce in fapte cumva, la alt moment dat. Si mi-am dat seama ca pentru mine, copil fiind, gandul acela a avut puterea a o mie de oameni in lupta. Atunci mi-am format si primul principiu dupa care ma ghidez: Faci bine si vei primi bine. Reciproca e valabila de asemenea. In perioada in care faceam sport de performanta, am mai avut o mare revelatie. Munceam mult si adoram sa fac sport. Viata de sportiv te formeaza frumos, atat fizic cat si spiritual si mental. Nu concepeam atunci sa fac altceva cu viata mea. Sportul era pentru mine totul, si dadeam totul pe teren. Dar asa eram eu. Ma ofticam ca celelalte fete nu gandeau la fel ca mine. Cand intram pe teren, nu exista nimic altceva, nici durere, nici probleme, nimic. Si ma deranja cand le auzem pe colegele mele ca si-ar dori sa se accidenteze sa nu mai faca antrenament, sau se speriau ca trebuie sa intre in teren cand aveam adversare mai puternice. Insa lectia a fost alta. Aveam colege carora nu le pasa, insa tot ce faceau, le iesea bine. Atunci am descoperit diferenta dintre oamenii cu talent si oamenii care trag tare sa ajunga la un nivel. Mie nu-mi ieseau lucrurile din prima. Eu mereu faceam o schema de o gramada de ori ca sa-mi iasa, desi intelegeam foarte repede despre ce e vorba. Si atunci am primit inca o palma. Mi-am dat seama ca asa stau lucrurile si ca probabil asa va fi mereu. Intotdeauna vor fi oameni mai buni ca tine in orice domeniu pentru ca au fler sau talent, iar tu va trebui sa muncesti de 3 ori mai mult ca sa ajungi la nivelul lor. Mi-a luat mult sa trec de la tristete la recunostinta. Insa atunci cand am realizat ca eu, care muncesc mai mult, ma bucur mai mult de roadele muncii mele, totul a avut sens. In punctul culminant al carierei mele de handbaliste, m-am accidentat si m-am operat la un genunchi. Atunci mi-am dat seama ca sportul nu e totul, ci sanatatea. Mai crescusem un nivel. Cand a fost vorba de baieti, tatal meu avea mereu o vorba pentru mine: Lasa, tata, ce -i al tau e pus deoparte. Atat de naiv mi se parea sa spuna asta, incat radeam si ziceam ca ce -i al meu e pus DEPARTE. Ma indragosteam mereu de cine nu trebuia. La inceput de baieti care nu se uitau la mine, apoi de baieti carora le eram cea mai buna prietena si nu le ziceam niciodata, apoi barbati incapabili sa iubeasca, barbati prinsi in drame (drame care nu aveau nici o legatura cu mine), barbati lasi, barbati egoisti. Aveam sa aflu mai tarziu ca de fapt nu stiam ce e iubirea. Ma indragosteam de fapt de ideea de a oferi afectiune, doar pentru ca aveam multa de dat. Dar am invatat cate ceva din fiecare relatie din lista de mai sus. Iarasi primele sentimente au fost ran chiunoase, apoi am trecut la acceptare si recunostinta. Abia atunci, ca un facut, am cunoscut omul care m-a facut sa inteleg ce imi spusese tatal meu de cand eram mai copila. El este ceea ce era pus deoparte pentru mine si cumva, miam dat seama de asta imediat. Tot el mi-a aratat ca ceea ce numeam eu iubire pana in acel moment era o joaca in curtea scolii. Cand e vorba de cariera, am inteles din timp ca daca faci ceea ce-ti place, lucrurile merg ca unse. Cum ziceam mai devreme, ma bucur de realizari, pentru ca muncesc mult pentru ele. Poate mai mult decat altii. Pana sa ajung sa fac ce-mi place, am trecut prin multe incercari.

Am dormit cu o prietena intr-un pat de o persoana timp de un an, am mancat pate si paine cu unt luni intregi, am impartit mancarea de acasa cu toti colegii mei si am muncit pe tura de noapte, in timpul in care terminam o facultate, un master si dansam intr-o trupa de dans. Mereu cu rabdare si cu increderea ca daca faci bine, primesti bine. Poate rabdarea a fost cel mai de pret lucru pe care l-am invatat. Lucrurile pe care ti le doresti vin la sine. Trebuie doar sa crezi in ele si sa ai rabdare. Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului UNA de la ING.