Alcoolul si dependenta de alcool

Elementul esential al dependentei de orice substanta il constiutie un grup de simptome cognitive, comportamentale si fiziologice indicand ca individul continua uzul substantei in ciuda aparitiei unor probleme importante in legatura cu substanta. Exista un pattern de autoadministrare repetata care duce de regula la toleranta, abstinenta si la un comportament de luare compulsiva a drogului. Dorinta ardenta este posibil sa fie experimentata de cei mai multi indivizi cu dependenta de o substanta, daca nu chiar de toti. De cele mai multe ori, persoanele care consuma abuziv alcool sau cele dependente de alcool neaga sau refuza discutiile referitoare la consumul si problemele cauzate de dependenta de alcool. Consumul de alcool poate cauza in timp dependenta psihica si dependenta fizica. Semne ale dependentei psihice: starile de indispozitie (frustrare, anxietate, stari depresive) sunt inlaturate prin consum; anticiparea consumului, planificarea consumului si a ocaziilor de a consuma; evocarea cu placere a momentelor de consum, memoria momentelor placute; in fata unor situatii limita sau a unor momente cu mare presiune emotionala (deces, boala, divort, pierdere, castig, euforie) dependentul se gandeste automat la consumul de alcool. Semne ale dependentei fizice: in lipsa consumului apare tremuratul matinal al mainilor si palmelor;

dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si de mers; transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi; durere de cap, tensiune, probleme cardiace; tulburari de somn; alte semne specifice sevrajului alcoolic. Toate acestea dispar sau se amelioreaza imediat ce persoana consuma bautura alcoolica. Indiferent daca este sub forma de bere, vin sau lichior, bauturile alcoolice sunt substante chimice care afecteaza activitatea mentala, emotionala si comportamentala. Retineti ca alcoolul este un drog puternic!!! Deoarece bauturile alcoolice sunt atat de comune si accesibile in cultura noastra, uitam ca alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. Alcoolul devine astfel un risc din ce in ce mai mare pentru ca poate fi acceptat si incurajat de catre cei din anturaj si cel putin temporar ii poate face sa para si sa se simta mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza invatarii sociale.

Efectele consumului de alcool Alcoolismul are nenumarate efecte atat asupra persoanei in cauza cat si asupra celor din jur, si vorbim de efecte ce tin de sfera psihologica dar si de efecte fizice. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidentari, inclusiv accidentele de masina, de pilda. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool, fara a mai numara miile de raniti rezultati in fiecare an. Un alt efect neplacut, periculos atat pentru persoana cat si pentru ceilalti, este violenta si agresivitatea. Sub influenta consumului de alcool poti interpreta

gresit o remarca sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive si violenta. Asupra organismului, consumul de alcool are efecte multiple: Organismul foloseste energie pentru inlaturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult sub influenta alcoolului. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie. Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa. Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afecteaza celulele nervoase. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian. Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.

O alta serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Initial si in doze mici se produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul de iritabilitate nervoasa) asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau excitanta a consumului. Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor (reactii slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate. Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se observa in timp mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea functiei memoriei (apar lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Iar consumul abuziv poate provoca in timp leziuni organice la nivelul sistemului nervos central ce pot provoca pana la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor. Mai pot sa apara: neliniste interioara, iritabilitate; tulburari de somn, cosmaruri;

depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade de grandomanie; lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea; izolarea si reducerea sferelor de interes; lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.

Dependenta de alcool cauzeaza in timp alterarea sentimentelor si relatiilor cu membrii familiei, tulburarea relatiilor interpersonale la servici si in cercul de prieteni, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la locul de munca, accidente de munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului de munca. Se considera ca tratamentul celor care abuzeaza de alcool este dificil, deoarece consumul prelungit al acestuia conduce la dereglari ale sistemului nervos central, consecintele facandu-se simtite atat la nivelul procesarii informatiei, cat si in planul echilibrului emotional. Netratate, aceste efecte conduc la cresterea abuziva si compulsiva a consumului care afecteaza toate sectoarele vietii psihice si devine unica strategie de a face fata tulburarilor emotionale si situatiilor stresante specifice vietii cotidiene. Sunt subminate astfel toate resursele adaptative ale persoanei: forta egoului, vointa, suporturile sociale, locul de munca, starea sanatatii si capacitatea de rezolvare de probleme. Rezistenta emotionala a consumatorului scade foarte mult, reactiile sale afective capatand un caracter imprevizibil din cauza tulburarilor de natura neurologica. Pacientul se identifica tot mai mult cu rolul social de consumator de substante, structura sa psihica devenind tot mai rezistenta la schimbare. Din acest motiv, consumatorii de alcool reprezinta unul dintre cele mai expuse grupuri de risc la situatiile de criza psihologica. Desi acesti subiecti resimt o serie de efecte negative in urma abuzului de substante, ei sunt ambivalenti fata de terapie si, de regula, nu doresc in mod real sa-si modifice comportamentul. Aceasta ambivalenta se manifesta si in cazul pacientilor care au fost internati fortat pentru dezintoxicare. categorie aparte o formeaza acei pacienti care se prezinta la terapie la dorinta altei persoane (membrii familiei) sau pentru alte probleme psihopatologice. Acestia au tendinta de a nega sau minimaliza problema abuzului, fapt ce creeaza dificultati suplimentare pentru terapeut.

Abstinenta (renuntarea totala la consumul de alcool) este singura solutie pentru iesirea din dependenta. Alcoolismul se poate trata prin: consiliere psihologica sau psihoterapie; asistenta medicala - cura de dezalcoolizare; tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare; participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.

Psihoterapia (consilierea psihologica) poate fi primul pas in tratamentul alcoolismului si consta intr-o discutie confidentiala intre bolnav si terapeut. In cadrul sedintei de consiliere se poate discuta despre problema dependentei, posibilele cauze ale acesteia, evolutia ei si mai ales despre modalitatile de tratament ale dependentei. Consilierea psihologica ajuta persoana sa inteleaga mai bine cauzele, aspectele fizice si psihce ale dependentei, sa dobandeasca incredere si motivatie puternica pentru a parcurge un program de tratament cu scopul de a renunta la consumul de alcool si pentru a mentine abstinenta se pot urma diverse directii de recuperare si metode de tratament. Una dintre problemele mari cu care se confrunta psihoterapia atunci cand este folosita ca instrument de lupta imptriva alcoolismului este rezistenta pe care o opune clientul actului terapeutic. Rezistentele reprezinta comportamente care vin in contradictie cu obiectivele terapiei si au menirea de a contribui la conservarea vechilor structuri psihice dezadaptative. Acestea se manifesta prin neparticipare sau participare limitata la terapie. Pacientii pot raspunde monosilabic si superficial, nu-si indeplinesc sarcinile trasate de catre terapeut pentru indeplinirea scopului si nu-si modifica stilul de viata. Uneori, ei evita sa discute problema reala, orientand conversatia intr-o alta directie: problema mea reala este relatia cu prietenul meu". Rezistentele se pot manifesta si prin tentativele de a face din terapeut un aliat sau, dimpotriva, prin abordarea lui cu ostilitate. Terapeutul care lucreaza

cu astfel de subiecti se afla intr-o situatie conflictuala: in cazul in care il abordeaza pe pacient mai autoritar, acesta se va retrage si va abandona terapia, iar in cazul in care cauta sa formeze o relatie terapeutica calda si apropiata, risca sa valideze comportamentul patologic al acestuia. Enumeram in continuare cateva din situatiile de criza pe care le poate experimenta un alcoolic: consumarea unor supradoze si suicidul, pierderea locuintei, disparitia de la domiciliu, pierderea locului de munca, pierderea unei relatii apropiate, afectiunile medicale, probleme cu legislatia in vigoare. In lucrul cu o persoana aflata in oricare din aceste situatii psihoterapia are rol hotarator pentru succes. Teoria alcoolismului Dezalcoolizarea este necesara persoanelor care se afla in faza critica sau in faza cronica a dependentei de alcool. De obicei dezalcoolizarea se realizeaza in sectiile de dezalcoolizare ale spitalelor de psihiatrie si dureaza aproximativ 1417 zile. In aceasta perioada pacientului i se administreaza o medicatie pentru tratamentul sevrajului, reechilibrarea functiilor respiratorie si cardiaca, corectarea hipoglicemiei, tratamentul complicatiilor sau al bolilor asociate (hepatita, infectii acute sau cronice, tulburari neurologice, etc.). Acest tratament medicamentos se adreseaza in special ameliorarii dependentei fizice. Dupa perioada de spitalizare se recomanda continuarea tratamentului prin consiliere psihologica si/sau internare in centre de tratament, pentru tratamentul dependentei psihice. In ultimii ani au aparut in Romania centrele de tratament si recuperare post-cura ce ofera celor asistati cure de tratament cu o durata cuprinsa intre 2-6 luni, in care se asigura asistenta medicala, psihologica, sociala si spirituala. In terapia acestor centre se pune accent pe recuperarea psihologica si comportamentala. Aici pacientul poate dobandi in cateva luni cunostinte suficiente despre dependenta si isi poate dezvolta aptitudini pentru a putea ajunge la o abstinenta stabila si durabila. Principalul instrument terapeutic este

psihoterapia de grup, urmata de ergoterapie, psihoterapie si consiliere individuala. O astfel de organizatie este Crucea Albastra din Romania. Alcoolii sunt compusi hidroxilici in care gruparea functionala hidroxil (OH) este legata la un atom de carbon saturat, in stare de hibridizare sp3. Etanolul este un alcool monohidroxilic, cu doi atomi de carbon, saturat, cu formula: CH3-CH2-OH. Alcoolul etilic este un lichid incolor, cu gust arztor, cu miros specific, inflamabil, perfect solubil n ap i n numeroi ali solveni, avnd punctul de fierbere la 78,4oC. n cursul amestecrii alcoolului cu apa, etanolul sufer o micorare uoar a volumului, o contractare, fenomen nsoit de degajare de cldur. Dac se amestec 100 ml de etanol cu 100ml de ap, rezult 190ml de amestec n loc de 200 ml. Etanolul reaciionez cu metalele alcaline formnd alcoolai (alcoolai de sodiu, alcoolai de potasiu, etc) Etanolul rezult din fermentaia alcoolic, proces larg rspndit n natur, fenomen care a putut fi controlat i dirijat de ctre om nc din zorii istoriei sale. Concentraia alcoolic a soluiilor se exprim n mililitrii alcool la 100 ml. soluie, sub form procentual (% din volum) sau n grade (o). De exemplu, "tria" unei beri de 4,7% (4,7o), se traduce prin faptrul c acest bere conine 4,7ml. etanol la 100ml. lichid. Alcoolul din snge (alcoolemia) se exprim (la mie) ceea ce reprezint volumul de alcoool etilic, n mililitrii, la un litru de snge. Alcoolul etilic ca dezinfectant extern, are cea mai mare putere antiseptic la 70oC, form n care se gsete spirtul sanitar, o form de etanol denaturat, toxic n administrare intern, colorat de ctre fabricant pentru avertizare.

La peste 70 % din volum, alcoolul precipit proteinele. Fermentaia alcoolic este un proces anaerob (care se realizeaz n lipsa oxigenului gazos) prin care o anumit cantitate de glucide se transform n etanol. Lund ca etalon glucoza, reacia general este urmtoarea: C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2 + 22 kcal glucoz 100% etanol 51% dioxid de carbon 49%

Cea mai important enzim impicat n metabolismul alcoolului etilic este alcoolhidrogenaza (ALD). ALD se secret la femei numai la nivelul ficatului, iar la brbai att la nivel hepatic ct i intestinal nainte de absorie. Din acest mo tiv tolerana organismului la etanol este mai mare la brbai dect la femei. Secreia de ALD este sczut la abstineni i la persoanele care consum doar ocazional alcool i chiar lipsete n comunitiile care nu au consumat alcool mai multe generaii (musulmani). Dac nivelul ALD este sczut, concentraia etanolului n snge crete rapid i semnificativ dup consumul unei cantiti mici de alcool. Sub aciunea enzimelor, alcoolul etilic trece n aldehid acetic, apoi n acid acetic i mai departe n acetil activ. Creterea nivelului aldehidei acetice (acetilaldehidei) precum i a raprotului NAD+/NADH conduce la fenomene mai mult sau mai puin toxice, mai ales prin perturbarea reaciilor din cadrul ciclului lui Krebs. Rezult deci, c att alcoolul etilic n sine, ct i produii si rezultai n urma metabolismului, peste limitele tolerate de ctre organism, exercit o aciune toxic. Aldehida acetic se formeaz n urma dehidrogenrii catalitice a etanolului. Acidul acetic, urmtorul compus intermediar n metabolismul etanolului, este mult mai bine tolerat de ctre organism, formndu-se n mod obinuit i pe parcursul metbolismului lipidelor. n cazul ingurgitrii de alcool metilic, n loc de

acid acetic, ca metabolit apare acidul formic, substan deosebit de toxic pentru om. Acetilul activ poate participa n mod direct la sinteza lipidelor sau poate intra n ciclul lui Krebs oxidndu-se pn la CO2 i H2O. La om, n medie, viteza de metabolizare a alcoolului este de cca. 8g etanol pe or. Oxidarea etanolului n organismul uman, furnizeaz o energie echivalent cu aproximativ 7Kcal. pentru fiecare gram de alcool "ars'. Pe baza acestui fapt s-a pus problema dac alcoolul poate fi considerat un aliment. Metabolizarea alcoolului presupune un consum important de substane, unele eseniale, care nu intr n structura etanolului, producnd o carenare a organismului. Alcoolul etilic se absoarbe la nivelul stomacului n proporie de 15-20% i prin pereii intestinului subire- 75-80%. Absoria etanolului este mai mic n prezena lipidelor i a proteinelor. Rapiditatea absoriei crete odat cu "tria" alcoolic a buturii i cu rapiditatea ingerrii ei. Deasemeni, prezena dioxidului de carbon (bere, ampanie) i a glucidelor cu absorie rapid (lichioruri), face ca viteza de ptrundere a alcoolului etilic n snge s fie mai crescut. Metabolizarea alcoolului are loc la nivelul ficatului, iar o parte din alcool (510%) circul cu structura neschimbat prin sistemul circulator. Prin excreie i metabolizare, organismul omului, are capacitatea de a elimina sau neutralizeaz cca. 8g. de alcool etilic pe or. n cantiti mari, alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central. Etanolul nu este un excitant nervos propriu-zis nici mcar n doze mici. Alcoolul nu intensific procesle de excitaie, ci frneaz procesele de inhibiie, afectnd, la nivelul scoarei cerebrale, echilibrul dintre cele dou laturi ale exprimrii energiei psihice.

Alcoolul afecteaz att cortexul cerebral ct i bulbul rahidian, reducnd controlul i coordonarea centrilor de la acest nivel, fapt ce conduce la relaxar ea centrilor inferiori. n doze mici, etanolul, prin slbirea inhibiiei, deja afecteaz sfera neuropsihic, omul ncepnd s i dezvluie gndurile, uneori cele mai ascunse i chiar adevrata personalitate n ansambul ei. La o alcoolemie nc realtiv sczut omul devine mai puin reinut. Se aude adesea despre unele persoane c ar fi "extraordinare" pn beau, "impregnarea" cu alcool fcndu-i violeni sau bdrani. Adevrul este c asemenea oameni sunt n sine violeni sau bdrani, dar prin autocontrol reuesc s se stpnesc, pn cnd alcoolul, dar i situaiile limit, i va demasca. De la zona superioar a psihicului etanolul trece repede la funciile psihomotorii. Att coordonarea micrilor ct i rspunsul la stimuli cunosc o alterare. Mai mult, invers proporional cu abilitile, curajul crete i apar tendinele spre acte temerare, de multe ori hazardante. Aa se explic multitudinea de accidente de circulaie sau de munc cauzate de consumul de alcool. n doze mari, alcoolul are o aciune deprimant, narcotic, toxic i paralizant asupra sistemului nervos central, iar peste un anumit prag provoc com sau chiar mortea. Alcoolul prezint o aciune excitosecretorie asupra mucosei gastrice. Este adevrat c n doze mici, consumat naintea meselor, etanolul stimuleaz apetitul, ns consumat pe stomacul gol poate provoca tulburri ale funciilor stomacului. Etanolul este un iritant gastric care trebuie evitat de ctre persoanele care sufer deiferite afeciuni ale stomacului. n multe cazuri alcoolul, n doze mici, acionez favorabil asupra tubului digestiv crescnd secreiile stomacului i motilitatea intestinal. Acesta este motivul utilizrii unor extracte hidroalcoolice, mai ales vinuri medicinale n unele afeciuni gastrointestinale (gastrite hipoacide, anorexie, constipaie, etc.).

Un alt motiv pentru care fitoterapia i homeopatia folosesc poiuni alcoolice, este faptul c acestea se absorb repede, i ajung n snge i n ficat cu puine modificri. Dei pare deplasat, folosirea unor formule hidroalcoolice n bolile ficatului, este ntemeiat, cu condiia ca tratamentul s fie corect, responsabil i profesional aplicat. Alcoolul, n cantiti terapeutice, deci foarte mici, mpreun cu principiile din extract intesc cu prioritate zona hepatic, unde aciunea curativ se poate desfura nentrziat. Etanolul produce o vasodilataie periferic i de aici senzaia de cldur. Pe ger, nclzirea produs de alcool este trectoare, deoarece pierderile de cldur prin tegument cresc. Pe baza observaiilor efectuate s-a observat c pe vreme foarte rece, persoanele care au consumat alcool au suferit degerturi mai grave dect cele care s-au abinut. ntreinerea unei clduri periferice satisfctoare cu ajutorul alcoolului, cere cantiti mari i repetate de etanol, ceea ce conduce la tulburri i accidente grave i la dependen. Alcoolul etilic stimuleaz circulaia, crete pulsul, vasodilataie, stimuleaz activitatea contractil a miocardului. produce

Etanolul ca afrodisiac se comport mai modest dect renumele su. Dup cum se spune, el crete dorina dar scade putina. Alcoolul etilic este diuretic i provoc deshidratarea organismului, primul semn al fenomenului fiind uscarea gurii. Etanolul scade glicemia i provoac dureri de cap, fenomene care se manifest, alturi de sete, mai ales n mahmureala de a doua zi. Credina c alcoolul prezint proprieti dezinfectante interne sau c stimuleaz imunitatea este cu totul fals. Alcoolul este un antiseptic la o concentraie ce depete 40 % din volum, cu un maxim la 70%. Ori n snge, o alcoolemie de 0,25 %, provoc coma la o concentraie de 160 de ori mai mic dect cea antiseptic. Mai mult, alcoolul deprim sistemul imunitar.

Teoretic, orice abuz de alcool, poate provoca orice boal dobndit neinfecioas a ficatului i a pancreasului. Trecerea glucidelor n alcool i dioxid de carbon se desfoar n realitate n urma unor reacii succesive complexe, din care rezult i diveri produi secundari (aldehide, diferii ali alcooli, acizi aromai, etc.), n funcie de substratul supus procesului de fermentaie. Principalele glucide care n cursul fermentaiei se transform n alcool sunt: glucoza, fructoza, zaharoza i maltoza. Glucidele care posed nsuirea de a se transforma n alcool etilic sub aciunea fermenilor produi de microorganisme se numesc glucide fermentescibile. Galactoza i lactoza posed slabe capaciti fermentescibile. Fermentaia alcoolic este un proces biochimic svrit de unele microorganisme anaerobe (drojdii Saccharomyces, bacterii - Bacillus macerans, etc.), care se desfor i la nivelul intestinului gros, sub aciunea unor microorganisme, fr ca procesul endogen s conduc ,de cele mai multe ori, la creterea alcolemiei. O parte din alcoolul etilic consumat (5-11%) se elimin din organism ca atare, prin respiraie i urinare, n timp ce cea mai mare parte din etanolul ingerat se metabolizeaz. Alcoolul etilic se absoarbe la nivelul stomacului n proporie de 15-20% i prin pereii intestinului subire- 75-80%. Absoria etanolului este mai mic n prezena lipidelor i a proteinelor. Rapiditatea absoriei crete odat cu "tria" alcoolic a buturii i cu rapiditatea ingerrii ei. Deasemeni, prezena dioxidului de carbon (bere, ampanie) i a glucidelor cu absorie rapid (lichioruri), face ca viteza de ptrundere a alcoolului etilic n snge s fie mai crescut. Metabolizarea alcoolului are loc la nivelul ficatului, iar o parte din alcool (5-10%) circul cu structura neschimbat prin sistemul circulator.

Prin excreie i metabolizare, organismul omului, are capacitatea de a elimina sau neutralizeaz cca. 8g. de alcool etilic pe or. n cantiti mari, alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central. Etanolul nu este un excitant nervos propriu-zis nici mcar n doze mici. Alcoolul nu intensific procesle de excitaie, ci frneaz procesele de inhibiie, afectnd, la nivelul scoarei cerebrale, echilibrul dintre cele dou laturi ale exprimrii energiei psihice. Alcoolul afecteaz att cortexul cerebral ct i bulbul rahidian, reducnd controlul i coordonarea centrilor de la acest nivel, fapt ce conduce la relaxarea centrilor inferiori. n doze mici, etanolul, prin slbirea inhibiiei, deja afecteaz sfera neuropsihic, omul ncepnd s i dezvluie gndurile, uneori cele mai ascunse i chiar adevrata personalitate n ansambul ei. Expresia latin "In vino e veritas" este pe deplin justificat. La o alcoolemie nc realtiv sczut omul devine mai puin reinut. Se aude adesea despre unele persoane c ar fi "extraordinare" pn beau, "impregnarea" cu alcool fcndu-i violeni sau bdrani. Adevrul este c asemenea oameni sunt n sine violeni sau bdrani, dar prin autocontrol reuesc s se stpnesc, pn cnd alcoolul, dar i situaiile limit, i va demasca. De la zona superioar a psihicului etanolul trece repede la funciile psihomotorii. Att coordonarea micrilor ct i rspunsul la stimuli cunosc o alterare. Mai mult, invers proporional cu abilitile, curajul crete i apar tendinele spre acte temerare, de multe ori hazardante. Aa se explic multitudinea de accidente de circulaie sau de munc cauzate de consumul de alcool. n doze mari, alcoolul are o aciune deprimant, narcotic, toxic i paralizant asupra sistemului nervos central, iar peste un anumit prag provoc com sau chiar mortea.

Alcoolul prezint o aciune excitosecretorie asupra mucosei gastrice. Este adevrat c n doze mici, consumat naintea meselor, etanolul stimuleaz apetitul, ns consumat pe stomacul gol poate provoca tulburri ale funciilor stomacului. Etanolul este un iritant gastric care trebuie evitat de ctre persoanele care sufer deiferite afeciuni ale stomacului. n multe cazuri alcoolul, n doze mici, acionez favorabil asupra tubului digestiv crescnd secreiile stomacului i motilitatea intestinal. Acesta este motivul utilizrii unor extracte hidroalcoolice, mai ales vinuri medicinale n unele afeciuni gastrointestinale (gastrite hipoacide, anorexie, constipaie, etc.). Un alt motiv pentru care fitoterapia i homeopatia folosesc poiuni alcoolice, este faptul c acestea se absorb repede, i ajung n snge i n ficat cu puine modificri. Dei pare deplasat, folosirea unor formule hidroalcoolice n bolile ficatului, este ntemeiat, cu condiia ca tratamentul s fie corect, responsabil i profesional aplicat. Alcoolul, n cantiti terapeutice, deci foarte mici, mpreun cu principiile din extract intesc cu prioritate zona hepatic, unde aciunea curativ se poate desfura nentrziat. Etanolul produce o vasodilataie periferic i de aici senzaia de cldur. Pe ger, nclzirea produs de alcool este trectoare, deoarece pierderile de cldur prin tegument cresc. Pe baza observaiilor efectuate s-a observat c pe vreme foarte rece, persoanele care au consumat alcool au suferit degerturi mai grave dect cele care s-au abinut. ntreinerea unei clduri periferice satisfctoare cu ajutorul alcoolului, cere cantiti mari i repetate de etanol, ceea ce conduce la tulburri i accidente grave i la dependen. Alcoolul etilic stimuleaz circulaia, crete pulsul, vasodilataie, stimuleaz activitatea contractil a miocardului. produce

Etanolul ca afrodisiac se comport mai modest dect renumele su. Dup cum se spune, el crete dorina dar scade putina. Alcoolul etilic este diuretic i provoc deshidratarea organismului, primul semn al fenomenului fiind uscarea gurii.

Etanolul scade glicemia i provoac dureri de cap, fenomene care se manifest, alturi de sete, mai ales n mahmureala de a doua zi. Credina c alcoolul prezint proprieti dezinfectante interne sau c stimuleaz imunitatea este cu totul fals. Alcoolul este un antiseptic la o concentraie ce depete 40 % din volum, cu un maxim la 70%. Ori n snge, o alcoolemie de 0,25 %, provoc coma la o concentraie de 160 de ori mai mic dect cea antiseptic. Mai mult, alcoolul deprim sistemul imunitar. Teoretic, orice abuz de alcool, poate provoca orice boal dobndit neinfecioas a ficatului i a pancreasului. Buturile alcoolice sunt lichide comestibile, toxice peste o anumit limit, care conin, n diferite concentraii alcool etilic, substan cu diferite efecte, ntodeauna nocive n abuz, asupra organismului omului. Pe lg etanol, buturile pot conine o serie de substane, unele dintre ele nocive pentru om (alcool metilic, conservani, arome artificiale, etc.). Alcoolul etilic care st la baza buturilor, rezult din fermentaia anaerob a unor monoglucide (glucoz, fructoz) din fructe, din unele diglucide provenite din cerealelele germinate (maltoza) sau din amidonul din cereale, cartofi, etc.. n urma fermentrii mustului, rezult buturi alcoolice cu un coninut sczut de alcool (2-14%). Aceste produse poart enumirea de BUTURI ALCOOLICE FERMENTATE. Prin distilarea mustului sau a buturilor fermentate, rezult produse cu o concentraie a etanolului mai mare de 15% d in voum. Distilarea alcoolului const n separarea etanolului de alte fraciuni ca: apa, aldehide, alcool metilic, acizii aromai, etc., pe baza punctului diferit de fierbere a acestora. Spre deosebire de cereale, majoritatea fructelor (prune, pere, struguri din soiuri hibride, piersici, etc.) conin pectine, care n cursul fermentaiei alcoolice se transform n alcool metilic. Desigur c metanolul din cidrurile sau

vinurile rezultate din fermentaia acestor fructe se afl ntr-o concentraie foarte mic (nu pot produce orbirea sau moartea), dar totui destul de mare nct s dezvolte fenomene toxice. Alcoolul metilic se poate separa de alcoolul etilic cunoscndu-se c punctul lor de fierbere este diferit (64.7oC-metanol, 78,4oC-etanol). Se tie din vechime n popor, c la distilarea fructelor prima fraciune recoltat din cazan se arunc, acesta fiind ncrcat cu alcool metilic, care apare dup distilare prima dat, avnd punctul de fierbere mai jos. Distilatele din cereale sunt nc din stadiul de must libere de metinol. Principiul distilrii const n creterea temperaturii mustului aflat ntr -un recipient, la nivelul la care etanolul se evapor. Vaporii rezultai, condui pe tuburi, vor fi condensai n zona n care pereii exteriori a-i tubului intr n contact cu apa rece, recoltndu-se n final la captul capilarului. Cu ct au loc mai multe distilri, cu att concentraia alcoolului va crete.

Sursele de inspiratie: www.umfcv.ro www.bioterapi.ro