Metode de dezvoltare a creativitatii specifice matematicii

III.3.1. Natura creativitatii

n sens larg, creativitatea este un concept care se refera la potentialul de care dispune o
persoana pentru a desfasura o activitate creatoare.
Activitatea creatoare este una dintre formele fundamentale ale activitatii omului (alte
forme fiind jocul, nvatarea, munca si comunicarea). Se deosebeste de celelalte forme de
activitate umana prin caracteristicile produselor n care se concreti 333g65d zeaza si prin
procesualitatea psihica ce i este caracteristica.
Produsele activitatii creatoare ntrunesc o serie de atribute specifice: noutate,
originalitate, ingeniozitate, utilitate si valoare sociala.
Din punctul de vedere al structurilor psihologice implicate, creativitatea este o
dimensiune integrala a personalitatii subiectului creativ: presupune imaginatie, dar nu se reduce
la procesele imaginative; implica inteligenta, dar nu orice persoana inteligenta este si creatoare;
presupune motivatie si vointa, dar nu poate fi explicata doar prin aceste aspecte etc.
Ca proces, creativitatea este legata de rezolvarea de probleme, nsa persoana creatoare
este cea care descopera noi probleme, pentru care nu exista o strategie rezolutiva anterioara, caci
problema nu poate fi ncadrata ntr-o clasa cunoscuta de probleme.
III.3.2. Strategii pedagogice de stimulare a creativitatii elevilor
Dezvoltarea potentialului creativ uman presupune, n primul rnd, o optima interactiune
educativa a tuturor factorilor de educatie care interactioneaza ntr-o societate, scoala nefiind
singurul factor de influenta. Sunt necesar actiuni concertate n trei planuri distincte: a) social; b)
individual- psihologic; c) calitatea vietii.
n plan social, de o deosebita importanta pentru descatusarea energiilor creatoare umane
sunt preocuparile de a asigura (1) o larga participare democratica si creativa la procesele
decizionale care privesc viata oamenilor; (2) aprecierea sociala a muncii creative si a persoanelor
creative de catre societate; (3) crearea unor posibilitati reale cetateanului de a-si petrece timpul
liber prin desfasurarea unor activitati creative, dupa preferinta s.a.
n plan individual psihologic, prezinta importanta: (1) crearea unui sistem eficient de
instruire si educatie permanenta; (2) ridicarea calitatii educatiei si nvatamntului; (3) preocupari
sistematice de calificare a oamenilor; (4) educatia pentru creativitate s.a.
n ceea ce priveste calitatea vietii se impune crearea unor conditii favorabile unui regim
de munca igienic, de natura sa sustina fizic efortul creator.
n contextul tuturor acestor conditii social-educative ale creativitatii, scoala urmeaza sa
realizeze finalitati educative specifice, de care este direct responsabila. Ei i revine
responsabilitatea de a actiona pentru stimularea potentialului creativ al elevilor n urmatoarele
directii:
1 identificarea potentialului creativ al elevilor;
2 crearea premiselor gnoseologice ale activitatii creatoare, libere si constiente a omului (o
conceptie despre lume care sa dea sens si sa orienteze activitatea creativa);
3 dezvoltarea posibilitatilor individuale de comunicare, care sa nlesneasca punerea
rezultatelor creatiei la dispozitia societatii;
4 dinamizarea potentialului creativ individual, n sensul valorificarii adecvate a talentelor
si a cultivarii unor atitudini creative n special a acelor care constituie principalii factori
vectoriali ai creativitatii;
5 asigurarea suportului etic al comportamentului creator.
Cta vreme creatia era socotita un privilegiu dobndit ereditar de o minoritate, scoala nu
s-a ocupat n mod special de acest aspect, desi, e drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru
supradotati. De cnd se arata ca automatele dirijate de calculatoare nfaptuiesc toate muncile
monotone, stereotipe si deci omului i revin mai mult sarcini de perfectionare, de nnoire,
cultivarea gndirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe lnga efortul
traditional de educare a gndirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major.
Aceasta implica schimbari importante, att n mentalitatea profesorilor, ct si n ce priveste
metodele de educare si instruire.
n primul rnd, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive,
puternice n scoala din trecut. Se cer relatii distinse, democratice, ntre elevi si profesori, ceea ce
nu nseamna a cobor statutul social al celor din urma. Apoi, modul de predare trebuie sa solicite
participarea, initiativa elevilor, e vorba de acele metode active, din pacate prea putin utilizate n
scoala romneasca. n fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia
cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic.
n cele ce urmeaza, prezentam cteva metode de dezvoltare a creativitatii care
se pot folosi n cadrul orelor de matematica: brainstorming, metoda mozaicului, metoda
cubului, turul galeriei, ciorchinele.
III.3.3. Brainstorming
Brainstormingul este o metoda care ajuta la crearea unor idei si concepte creative si
inovatoare. Pentru un brainstorming eficient, inhibitiile si criticile suspendate vor fi puse de-o
parte. Astfel exprimarea va deveni libera si participantii la un proces de brainstorming si vor
spune ideile si parerile fara teama de a fi respinsi sau criticati. Un brainstorming dureaza n jur de
o jumatate de ora si participa n medie 10 elevi sau grupuri de minim 10 elevi. Se expune un
concept, o idee sau o problema si fiecare si spune parerea despre cele expuse si absolut tot ceea
ce le trece prin minte, inclusiv idei comice sau inaplicabile. O varianta a brainstormingului este
brainwritingul.
O sesiune de brainstorming bine dirijata da fiecaruia ocazia de a participa la dezbateri si
se poate dovedi o actiune foarte constructiva.
Etapele unui brainstorming eficient sunt urmatoarele: deschiderea sesiunii de
brainstorming, o perioada de acomodare de 5-10 minute, partea creativa a brainstormingului,
prelucrarea ideilor si stabilirea unui acord.
n deschiderea sesiunii de brainstorming se prezinta scopul acesteia si se discuta tehnicile
si regulile de baza care vor fi utilizate.
Perioada de acomodare dureaza 5-10 minute si are ca obiectiv introducerea grupului n
atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participantii sunt
stimulati sa discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.
Partea creativa a brainstormingului are o durata de 25-30 de minute. Este recomandabil
ca n timpul derularii acestei etape, coordonatorul (profesorul) sa aminteasca timpul care a trecut
si ct timp a mai ramas. Sa "preseze" participantii si n finalul partii creative sa mai acorde cte
3-4 minute n plus. n acest interval de timp grupul participant trebuie sa fie stimulati sa-si spuna
parerile fara ocolisuri.
La sfrsitul partii creative coordonatorul brainstormingului clarifica ideile care au fost
notate si puse n discutie si verifica daca toata lumea a nteles punctele dezbatute. Este momentul
n care se vor elimina sugestiile prea ndraznete si care nu sunt ndeajuns de pertinente. Se face si
o evaluare a sesiunii de brainstorming si a contributiei fiecarui participant la derularea sesiunii.
Pot fi luate n considerare pentru evaluare: talentele si aptitudinile grupului, repartitia timpului si
punctele care au reusit sa fie atinse.
Pentru a stabili un acord obiectiv cei care au participat la brainstorming si vor spune
parerea si vor vota cele mai bune idei. Grupul supus la actiunea de brainstorming trebuie sa
stabileasca singuri care au fost ideile care s-au pliat cel mai bine pe conceptul dezbatut.
Pe timpul desfasurarii brainstormingului participantilor nu li se vor cere explicatii pentru
ideile lor. Aceasta este o greseala care poate aduce o evaluare prematura a ideilor si o ngreunare
a procesului n sine.
Metoda creativa denumita brainstorming are o lunga istorie, dar ea a fost reactivata de
profesorul Alex Osborne, prorector la Universitatea Buffalo si fondator al Institutului de Creatie
Tehnica, USA.
Fiecare dintre noi este o persoana creativa sau are anumite laturi creative. De multe ori
ideea este "omorta" chiar de catre creatorul ei de frica nfruntarii criticilor colegilor sai, de
teama de a nu se face de rs. Autocritica distruge momentul n care o idee creativa este irosita
nainte de a prinde viata. Brainstormingul functioneaza dupa principiul: asigurarea calitatii prin
cantitate si si propune sa elimine exact acest neajuns generat de autocritica.
Va recomandam 7 reguli pe care elevii le vor respecta n scopul unei sedinte reusite de
brainstorming:
1. Nu judecati ideile celorlalti - cea mai importanta regula.
2. ncurajati ideile nebunesti sau exagerate.
3. Cautati cantitate, nu calitate n acest punct.
4. Notati tot.
5. Fiecare elev este la fel de important.
6. Nasteti idei din idei.
7. Nu va fie frica de exprimare.
Exemplul 1. Aplicarea metodei brainstorming la rezolvarea unei probleme
de geometrie la clasa a VII-a (a se vedea Anexa1).
Este important de retinut ca obiectivul fundamental al metodei brainstorming
consta n exprimarea libera a opiniilor prin eliberarea de orice prejudecati. De aceea, acceptati
toate ideile, chiar traznite, neobisnuite, absurde, fanteziste, asa cum vin ele n mintea elevilor,
indiferent daca acestea conduc sau nu la rezolvarea problemei. Pentru a determina progresul n
nvatare al elevilor este necesar sa i antrenati n schimbul de idei; faceti asta astfel nct toti
elevii sa si exprime opiniile!
III.3.4. Mozaicul (Metoda Jigsaw)
Jigsaw (n engleza jigsaw puzzle nseamna mozaic) sau "metoda grupurilor
interdependente" este o strategie bazata pe nvatarea n echipa (team-learning). Fiecare elev are o
sarcina de studiu n care trebuie sa devina expert. El are n acelasi timp si responsabilitatea
transmiterii informatiilor asimilate, celorlalti colegi.
n cadrul acestei metode rolul profesorului este mult diminuat, el intervine semnificativ la
nceputul lectiei cnd mparte elevii n grupurile de lucru si traseaza sarcinile si la sfrsitul
activitatii cnd va prezenta concluziile activitatii.
Exista mai multe variante ale metodei mozaic iar noi vom prezenta varianta standard a
acestei metode care se realizeaza n cinci etape.
1. Pregatirea materialului de studiu
1 Profesorul stabileste tema de studiu si o mparte n 4 sau 5 sub-teme. Optional,
poate stabili pentru fiecare sub-tema, elementele principale pe care trebuie sa puna accentul
elevul, atunci cnd studiaza materialul n mod independent. Acestea pot fi formulate fie sub
forma de ntrebari, fie afirmativ, fie un text eliptic care va putea fi completat numai atunci cnd
elevul studiaza materialul.
2 Realizeaza o fisa-expert n care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse si care va
fi oferita fiecarui grup.
2. Organizarea colectivului n echipe de nvatare de cte 4-5 elevi (n functie de numarul
lor n clasa)
3 Fiecare elev din echipa, primeste un numar de la 1 la 4-5 si are ca sarcina sa
studieze n mod independent, sub-tema corespunzatoare numarului sau.
4 El trebuie sa devina expert n problema data. De exemplu, elevii cu numarul 1
din toate echipele de nvatare formate vor aprofunda sub-tema cu numarul 1. Cei cu numarul 2
vor studia sub-tema cu numarul 2, si asa mai departe.
5 Faza independenta: fiecare elev studiaza sub-tema lui, citeste textul
corespunzator. Acest studiu independent poate fi facut n clasa sau poate constitui o tema de
casa, realizata naintea organizarii mozaicului.
3. Constituirea grupului de experti
6 Dupa ce au parcurs faza de lucru independent, expertii cu acelati numar se
reunesc, constituind grupe de experti pentru a dezbate problema mpreuna. Astfel, elevii cu
numarul 1, parasesc echipele de nvatare initiale si se aduna la o masa pentru a aprofunda sub-
tema cu numarul 1. La fel procedeaza si ceilalti elevi cu numerele 2, 3, 4 sau 5. Daca grupul de
experti are mai mult de 6 membri, acesta se divizeaza n doua grupe mai mici.
1 Faza discutiilor n grupul de experti: elevii prezinta un raport individual
asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discutii pe baza datelor si a materialelor avute la
dispozitie, se adauga elemente noi si se stabileste modalitatea n care noile cunostinte vor fi
transmise si celorlati membrii din echipa initiala.
2 Fiecare elev este membru ntr-un grup de experti si face parte dintr-o echipa
de nvatare. Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experti
trebuie plasate n diferite locuri ale salii de clasa, pentru a nu se deranja reciproc.
3 Scopul comun al fiecarui grup de experti este sa se instruiasca ct mai bine,
avnd responsabilitatea propriei nvatari si a predarii si nvatarii colegilor din echipa initiala.
4. Rentoarcerea n echipa initiala de nvatare
4 Faza raportului de echipa: expertii transmit cunostintele asimilate, retinnd la
rndul lor cunostintele pe care le transmit colegii lor, experti n alte sub-teme. Modalitatea de
transmitere trebuie sa fie scurta, concisa, atractiva, putnd fi nsotita de suporturi audio-vizuale,
diverse materiale.
5 Specialistii ntr-o sub-tema pot demonstra o idee, citi un raport, folosi
computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt
stimulati sa discute, sa puna ntrebari si sa-si noteze, fiecare realizndu-si propriul plan de idei.
5. Evaluarea
6 Faza demonstratiei: grupele prezinta rezultatele ntregii clase. n acest moment
elevii sunt gata sa demonstreze ce au nvatat. Profesorul poate pune ntrebari, poate cere un
raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecarui elev o fisa de evaluare. Daca se recurge la
evaluarea orala, atunci fiecarui elev i se va adresa o ntrebare la care trebuie sa raspunda fara
ajutorul echipei.
Exemplul 2. Aplicarea metodei mozaicului la predarea unei lectii de
aritmetica la clasa a V-a (a se vedea Anexa 2).
Ca toate celelalte metode de nvatare prin cooperare si aceasta presupune urmatoarele
avantaje:
11 stimularea ncrederii n sine a elevilor;
12 dezvoltarea abilitatilor de comunicare argumentativa si de relationare n cadrul grupului;
13 dezvoltarea gndirii logice, critice si independente;
14 dezvoltarea raspunderii individuale si de grup;
15 optimizarea nvatarii prin predarea achizitiilor altcuiva.
"Trebuie sa remarcam calitatea metodei grupurilor interdependente de a
anihila manifestarea efectului Ringelmann. Lenea sociala, cum se mai numeste acest efect, apare
cu deosebire atunci cnd individul si imagineaza ca propria contributie la sarcina de grup nu
poate fi stabilita cu precizie. Interdependenta dintre membri si individualizarea aportului fac din
metoda Jigsaw un remediu sigur mpotriva acestui efect".
III.3.5. Metoda cubului
Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situatii din mai multe
perspective, permitnd abordarea complexa si integratoare a unei teme.
Sunt recomandate urmatoarele etape:
1 Realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara,
analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza.
2 Anuntarea temei, subiectului pus n discutie.
3 mpartirea clasei n 6 grupe, fiecare dintre ele examinnd tema din perspectiva
cerintei de pe una din fetele cubului.
1 Descrie: culorile, formele, marimile, etc.
2 Compara: ce este asemanator? Ce este diferit?
3 Analizeaza: spune din ce este facut, din ce se compune.
4 Asociaza: la ce te ndeamna sa te gndesti?
5 Aplica: ce poti face cu aceasta? La ce poate fi folosita?
6 Argumenteaza: pro sau contra si enumera o serie de motive care vin n sprijinul
afirmatiei tale.
7 Redactarea finala si mpartasirea ei celorlalte grupe.
8 Afisarea formei finale pe tabla sau pe peretii clasei.
Exemplul 3. La lectia de recapitulare si sistematizare a cunostintelor
- Unitatea de nvatare: Divizibilitatea numerelor naturale - clasa a VI-a, am folosit metoda
cubului si turul galeriei (a se vedea Anexa 3).
III.3.6. Turul galeriei
Turul galeriei este o metoda interactiva de nvatare bazata pe colaborarea
ntre elevi, care sunt pusi n ipostaza de a gasi solutii de rezolvare a unor probleme. Aceasta
metoda presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de
elevi.
Astfel, turul galeriei consta n urmatoarele:
1. Elevii, n grupuri de trei sau patru, rezolva o problema (o sarcina de nvatare)
susceptibila de a avea mai multe solutii (mai multe perspective de abordare).
2. Produsele muncii grupului se materializeaza ntr-o schema, diagrama, inventar
de idei etc. notate pe o hrtie (un poster).
3. Posterele se expun pe peretii clasei, transformati ntr-o veritabila galerie.
4. La semnalul profesorului, grupurile trec pe rnd, pe la fiecare poster pentru a
examina solutiile propuse de colegi. Comentariile si observatiile vizitatorilor sunt scrise pe
posterul analizat.
5. Dupa ce se ncheie turul galeriei (grupurile revin la pozitia initiala, nainte de
plecare) fiecare echipa si reexamineaza produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalti si
discuta observatiile si comentariile notate de colegi pe propriul poster.
Turul galeriei se foloseste cu succes mpreuna cu metoda cubului asa cum se poate vedea
si n exemplul 3 prezentat anterior.
III.3.7. Ciorchinele
Desi este o varianta mai simpla a brainstorming-ului, ciorchineleeste o
metoda care presupune identificarea unor conexiuni logice ntre idei, poate fi folosita cu succes
att la nceputul unei lectii pentru reactualizarea cunostintelor predate anterior, ct si n cazul
lectiilor de sinteza, de recapitulare, de sistematizare a cunostintelor.
Ciorchinele este o tehnica de cautare a cailor de acces spre propriile cunostinte
evidentiind modul de a ntelege o anumita tema, un anumit continut.
Ciorchinele reprezinta o tehnica eficienta de predare si nvatare care ncurajeaza elevii sa
gndeasca liber si deschis.
Metoda ciorchinelui functioneaza dupa urmatoarele etape:
1. Se scrie un cuvnt / tema (care urmeaza a fi cercetat) n mijlocul tablei sau a
unei foi de hrtie.
2. Elevii vor fi solicitati sa-si noteze toate ideile, sintagmele sau cunostintele pe
care le au n minte n legatura cu tema respectiva, n jurul cuvntului din centru, tragndu-se linii
ntre acestea si cuvntul initial.
3. n timp ce le vin n minte idei noi si le noteaza prin cuvintele respective, elevii
vor trage linii ntre toate ideile care par a fi conectate.
4. Activitatea se opreste cnd se epuizeaza toate ideile sau cnd s-a atins limita
de timp acordata.
Exista cteva reguli ce trebuie respectate n utilizarea tehnicii ciorchinelui:
1 Scrieti tot ce va trece prin minte referitor la tema / problema pusa n discutie.
2 Nu judecati / evaluati ideile produse, ci doar notatiile.
3 Nu va opriti pna nu epuizati toate ideile care va vin n minte sau pna nu expira timpul
alocat; daca ideile refuza sa vina insistati si zaboviti asupra temei pna ce vor aparea unele
idei.
4 Lasati sa apara ct mai multe si mai variate conexiuni ntre idei; nu limitati nici numarul
ideilor, nici fluxul legaturilor dintre acestea.
Avantajele acestei tehnici de nvatare sunt:
1 n etapa de reflectie vom utiliza "ciorchinele revizuit" n care elevii vor fi ghidati prin
intermediul unor ntrebari, n gruparea informatiilor n functie de anumite criterii.
2 Prin aceasta metoda se fixeaza mai bine ideile si se structureaza infomatiile facilizndu-
se retinerea si ntelegerea acestora.
3 Adesea poate rezulta un "ciorchine" cu mai multi "sateliti".
Exemplul 4. Aplicarea metodei ciorchinelui la rezolvarea unei probleme de
geometrie la clasa a VII-a (a se vedea Anexa 4).
BIBLIOGRAFIE
Ardelean L., Secelean N. - Didactica matematicii - notiuni generale,
comunicare didactica specifica matematicii, Ed. Universitatii Lucian
Blaga, Sibiu, 2007
Ardelean L., Secelean N. - Didactica matematicii - managementul,
proiectarea si evaluarea activitatilor didactice, Ed. Universitatii Lucian
Blaga, Sibiu, 2007
Dumitru I.A. Dezvoltarea gndirii critice si nvatarea eficienta,
Ed. de Vest, Timisoara, 2000
Sarivan L. coord. - Predarea interactiva centrata pe elev, Educatia 2000+,

Anexa 1. Aplicarea metodei brainstorming la rezolvarea unei probleme
de geometrie la clasa a VI I -a.
Etape:
1. Alegerea sarcinii de lucru
Fie ABCD un patrulater convex, n care BC si AD nu sunt paralele, fie
Ee(BC) si Fe(AD) astfel nct . Construim paralelogramele ABEG si ECDH.
Demonstrati ca:
a) AG ,, DH; b) < GFA < DFH; c) Punctele G, F, si H sunt coliniare;
d) |EF este bisectoarea unghiului GEH.
(cf. Manual de matematica pentru clasa a VII-a, Ed. Teora, 2000)
2. Solicitarea exprimarii ntr-un mod ct mai rapid, a tuturor ideilor legate de rezolvarea
problemei. Sub nici un motiv, nu se vor admite referiri critice.
Cereti elevilor sa propuna strategii de rezolvare a problemei. Pot aparea, de
exemplu, sugestii legate de realizarea unei figuri ct mai corecte, de verificare "pe desen" a
proprietatilor cerute n concluzia problemei, de masurare a unor unghiuri sau segmente. Lasati
elevii sa propuna orice metoda le trece prin minte!
3. nregistrarea tuturor ideilor n scris (pe tabla). Anuntarea unei pauze pentru asezarea
ideilor (de la 15 minute pna la o zi).
Notati toate propunerile elevilor. La sfrsitul orei, puneti elevii sa transcrie
toate aceste idei si cereti-le ca pe timpul pauzei, sa mai reflecteze asupra lor.
4. Reluarea ideilor emise pe rnd si gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, etc.
Pentru problema analizata, cuvintele-cheie ar putea fi: masurare, congruenta,
asemanare, paralelism.
5. Analiza critica, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior.
Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de solutii fezabile pentru problema
supusa atentiei.
Puneti ntrebari de tipul: Am putea rezolva problema folosind masuratori pe o
figura ct mai corecta? Este util sa studiem un caz particular al problemei? Au ntrebarile
problemei legatura ntre ele? Ce anume trebuie sa demonstram?
6. Afisarea ideilor rezultate n forme ct mai variate si originale: cuvinte, propozitii, colaje,
imagini, desene, etc.
Ca urmare a discutiilor avute cu elevii, trebuie sa rezulte strategia de rezolvare
a problemei. Aceasta poate fi sintetizata sub forma unor indicatii de rezolvare de tipul:
1 construim figura;
2 aplicam un criteriu de asemanare;
3 folosim teorema bisectoarei.
Anexa 2. Aplicarea metodei mozaicului la predarea unei lectii de
aritmetica la clasa a V-a.
Etape:
1. mpartirea clasei n grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre acestia primind cte o
fisa de nvatare numerotata de la 1 la 4. Fisele cuprind parti ale unui material, ce
urmeaza a fi nteles si discutat de catre elevi.
Propuneti lectia "Propozitii compuse" din Manualul de matematica pentru
clasa a V-a, Ed. Sigma, 2002. Cele patru fise de lucru sunt paragrafele prezentate n manual cu
titlurile: Cnd obtinem propozitii adevarate folosind "si"/ "sau"/ "nu"/ "daca.atunci."?.
2. Prezentarea succinta a subiectului tratat. Explicarea sarcinii de lucru si a modului n
care se va desfasura activitatea.
n cazul analizat, subiectul analizat este "Propozitii compuse".
3. Regruparea elevilor, n functie de numarul fisei primite, n grupuri de experti: toti elevii
care au numarul 1 vor forma un grup, cei cu numarul 2 vor forma alt grup s.a.m.d.
Asadar, unul dintre grupurile de "experti" va fi format din toti elevii care au
primit, n cadrul grupului initial de 4, portiunea de lectie cu titlul: Cnd obtinem propozitii
adevarate folosind "si"?
4. nvatarea prin cooperare a sectiunii care a revenit fiecarui grup de experti. Elevii citesc,
discuta, ncearca sa nteleaga ct mai bine, hotarasc modul n care pot preda ceea ce au
nteles colegilor din grupul lor originar.
Elevii din fiecare grup decid cum vor "preda". Ei pot folosi desene, exemple
numerice, texte n vorbirea curenta, simboluri matematice.
5. Revenirea n grupul initial si predarea sectiunii pregatite celorlalti membri. Daca sunt
neclaritati, se adreseaza ntrebari expertului. Daca neclaritatile persista se pot adresa
ntrebari si celorlalti membrii din grupul expert pentru sectiunea respectiva.
n fiecare grup, sunt astfel "predate" cele patru secvente ale lectiei. n acest
fel, fiecare elev devine responsabil att pentru propria nvatare, ct si pentru transmiterea corecta
si completa a informatiilor. Este important sa monitorizati aceasta activitate, pentru ca achizitiile
sa fie corect transmise.
6. Trecerea n revista a materialului dat prin prezentare orala cu toata clasa / cu toti
participantii.
Cteva ntrebari bine alese de profesor vor evidentia nivelul de ntelegere a
temei.
Metoda Mozaicului are avantajul ca implica toti elevii n activitate si ca fiecare dintre ei
devine responsabil, att pentru propria nvatare, ct si pentru nvatarea celorlalti. De aceea,
metoda este foarte utila n motivarea elevilor: faptul ca se transforma, pentru scurt timp, n
"profesori" le confera un ascendent moral asupra colegilor.
Anexa 3. La lectia de recapitulare si sistematizare a cunostintelor
- Unitatea de nvatare: Divizibilitatea numerelor naturale - clasa a VI -a, am folosit metoda
cubului si turul galeriei.

Am realizat un cub din carton si am colorat fiecare fata diferit, iar fiecarei fete
i-am asociat un verb, astfel:
n desfasurarea activitatii, am avut grija sa dau indicatii unde a fost necesar, sa solutionez
situatiile n care nu toti elevii s-au implicat n cadrul activitatii n grup sau atunci cnd un elev a
monopolizat toate activitatile.
Elevii care au primit fisa de lucru cu verbul DESCRIE au avut urmatoarele sarcini:
- de enuntat definitiile pentru divizor, multiplu
- de enumerat criteriile de divizibilitate nvatate
- de identificat numerele prime, numere prime ntre ele
- de stabilit relatia ntre c.m.m.d.c., c.m.m.m.c. si produsul a doua numere
Elevii care au primit fisa de lucru cu verbul COMPAR au stabilit asemanari si deosebiri
ntre criteriile de divizibilitate (cu 3 si 9; cu 4 si 25); ntre procedeele de calcul pentru c.m.m.d.c.
si c.m.m.m.c.
Elevii care au primit fisa de lucru cu verbul ASOCIAZ au identificat dintr-o multime
numerele divizibile cu 2, cu 3, cu 5, cu 10 si au completat spatiile punctate cu raspunsuri corecte.
Pentru grupa care a avut verbul ANALIZEAZ, sarcina de lucru a cerut ca elevii sa
analizeze n ce mod se poate forma un dreptunghi cu ajutorul unor betisoare de lungimi diferite si
cine este cstigatorul unui joc.
Elevii care au primit o fisa de lucru cu verbul ARGUMENTEAZ au avut de analizat si
justificat n scris valoarea de adevar a unor propozitii, ce au continut si chestiuni capcane. Le-am
cerut sa realizeze si scurte demonstratii sau sa descopere greseala dintr-o redactare a unei
rezolvari.
Elevii din grupa verbului APLIC au avut un set de ntrebari grila n care au aplicat
criteriile de divizibilitate, metodele de calcul a c.m.m.d.c. si c.m.m.m.c., teorema mpartirii cu
rest, etc.
Pentru evaluarea activitatii, dupa expirarea timpului de lucru (20-25 minute), am aplicat
metoda "turul galeriei".
Materialele realizate au fost expuse n 6 locuri vizibile. Elevii din fiecare grup si-au
prezentat sarcina de lucru si modul de realizare a ei, dupa care au acordat note materialelor
realizate de celelalte grupe, urmnd ca eu sa discut mpreuna cu ei obiectivitatea notelor acordate
si sa corectez eventualele erori.
Ca PREMIU, fiecare echipa a primit cte un material informativ, astfel:
1 Echipa 1 - un material despre Arhimede
2 Echipa 2 - un referat despre criterii particulare de divizibilate (cu 7, cu 11, cu 13)
3 Echipa 3 - un material despre "Ciurul lui Eratostene"
4 Echipa 4 - un material informativ despre Aristotel
5 Echipa 5 - un referat despre Cantor
6 Echipa 6 - un material informativ despre repartitia numerelor prime
Fisa nr.1: Verbul "DESCRIE"
1. Enuntati definitia divizibilitatii numerelor naturale.
2. Enumerati criteriile de divizibilitate studiate.
3. Scrieti multimea divizorilor lui 24.
4. Identificati n multimea divizorilor numarului 24, divizorii proprii si divizorii
improprii.
5. Stabiliti relatia dintre c.m.m.d.c., c.m.m.m.c. si produsul a 2 numere naturale.
Fisa nr.2: Verbul "COMPAR"
1. Realizati un scurt eseu matematic n care sa puneti n evidenta asemanari si deosebiri
sau analogii ntre criteriile de divizibilitate cu 3 si 9; cu 4 si 25; cu 8 si 125.
2. Calculeaza c.m.m.d.c. si c.m.m.m.c. si compara rezultatele, pentru numerele:
a) 324 si 432; b) 120; 201; 504; c)35 si 54.
Fisa nr.3: Verbul "ASOCIAZ"
1. n multimea A = identifica numerele divizibile cu 2; cu 3; cu 5; cu 10.
2. Completati spatiile punctate cu raspunsurile corecte:
a) pentru x e .
b) pentru x e .
c) pentru a + b e.
Fisa nr.4: Verbul "ANALIZEAZ"
1. Avnd 4 betisoare cu lungimea de 1 dm fiecare, 5 betisoare cu lungimea de 2 dm
fiecare, 7 betisoare cu lungimea de 3 dm fiecare si 8 betisoare cu lungimea de 4 dm fiecare,
analizati daca se poate forma un dreptunghi avnd asezate toate aceste betisoare cap la cap pe
conturul sau?
2. Doi jucatori joaca urmatorul joc: ei aleg, pe rnd, un divizor natural pozitiv al
numarului 1000, cu conditia ca, de fiecare data, numarul ales sa nu divida nici unul din divizorii
deja alesi pna atunci. Primul care alege 1000 ca divizor pierde. Analizati ce se ntmpla daca
jocul se schimba, n sensul ca fiecare numar nou ales sa nu aiba mai putini divizori dect oricare
din numerele anterioare alese. Analizati cine cstiga jocul.
Fisa nr.5: Verbul "ARGUMENTEAZ"
1. Precizati valoarea de adevar a propozitiilor urmatoare, justificnd raspunsurile:
a) Suma a doua numere naturale pare este un numar par.
b) Suma a doua numere naturale impare este un numar impar.
c) Daca me N este divizibil cu 6 si cu 4, atunci m este divizibil cu 24.
d) Daca me N este divizibil cu 17, atunci (15 m) este divizibil cu 51.
2. a) Gasiti un multiplu comun al numerelor 30 si 37. Aratati ca orice multiplu comun al
lor este divizibil cu produsul lor.
b) Este adevarata afirmatia si n cazul numerelor 36 si 40? Justificati.
Fisa nr.6: Verbul "APLIC"
1. Aflati doua numere naturale al caror produs este 26460, iar c.m.m.d.c. al lor este 14.
2. Exista un numar care mpartit la 3 sa dea restul 1, mpartit la 4 sa dea restul 2, mpartit
la 5 sa dea restul 3, iar mpartit la 6 sa dea restul 4?
3. Sa se determine toate numerele naturale de 4 cifre, care mpartite la sa dea ctul
10 si restul 12, stiind ca se divide cu 6.
4. Fie A multimea numerelor de forma divizibile cu 12 si B multimea numerelor de
forma divizibile cu 15.
a) Sa se determine multimile A si B.
b) Sa se afle A B, A B, A - B, B - A.
Anexa 4. Aplicati metoda ciorchinelui la rezolvarea problemei de
geometrie, clasa a VI I -a:
Fie ABCD, trapez dreptunghic ( AB||CD), , AB = 26 cm, CD = 8 cm,
si . Aflati:
1. AD ( minim 3 metode); 2. BC ; 3. ; 4. ; 5. AC; 6. BD; 7. DM;
8. MC ( minim 3 meotde); 9. ; 10. ; 11. ; 12. natura ;
13. ; 14. ; 15. ; 16. ; 17.
18. .