Sunteți pe pagina 1din 15

www.leaders.

ro

Ce este leadershipul ?
In lucrarea lui Stogdill (1974, pag. 259),acesta concluziona ca sunt tot atatea definitii alea leadershipului cate personae incearca sa-l defineasca. In mijlocul problemei definirii leadershipului stau doua dificultati fundamentale. In primul rand, spre deosebire de notiuni precum dragostea, libertatea sau fericirea, leadershipul este un concept complex deschis interpretarilor subiective. Fiecare intelege in mod intuitive ce reprezinta notiunea de conducere, bazat pe o multitudine de experiente de invatare, ceea ce face dificila prinderea acestora intr-o singura definitie succinta. In al doilea rand,modul in care leadershipul este definit si inteles este puternic influientat de pregatirea teoretica a persoanei respective. Exista grupuri de oameni care vad leadershipul ca o consecinta a caracteristicilor unui lider, in timp ce alte grupuri vad conceptual ca fiind un process social ce se dezvolta in cadrul relatiilor dintr un grup. Astfel de opinii divergente vor avea ca rezultat o opinie diferita cu privire la natura leadershipului.

Leadershipul pare sa fie exact ca puterea, un concept esential contestat ( Gallie, 1995 printat in Grint, 2004, pag. 1 ) Grint, (2004) indentifica patru problem ce fac foarte improbabil un consens asupra definirii leadershipului. Prima, este problema procesului - un total dezacord in ceea ce priveste derivarea leadershipului din calitatile personale alea liderului sau daca o persoana devine lider prin ceea ce face(process social). A doua, este problema pozitiei- are liderul autoritate formala sau conduce din front, autoritate informala. A treia este problema filozofica liderul exercita o influienta intentionata asupra comportamentului adeptiolor lui sau sunt actiuni determinate e situatie si context sau chiar atribuite retrospective? A patra probema si ultima este una legata de puritate este leadershipul specific indivizilor sau grupurilor si daca este un fenomen pur uman? In plus fata de aceste notiuni teoretice, Grint face distinctia intre anumite curente ce duc spre constrangerea definirii conceptului. Unele definitii restrictioneaza leadershipul doar atunci cand este utilizat spre atingerea unor obiective commune. Intr-un astfel de cadru,oameni precum Hitler,Stalin sau Saddam Hussein nu ar fi vazuti drept lideri ci mai degraba ca tirani. Astfel de definitii sunt intotdeauna problematice pentru ca aproape toti liderii pot fi vazuti drept tirani de catre anumiti indivizi si grupuri.

Liderii sunt ca noi toti: de incredere sau inselatori, fricosi sau viteji, generosi sau lacomi. A presupune ca toti liderii sunt oameni buni am fi orbi fata de realitatile conduitei umane si ne va afecta sever scopul nostrum de a devein lideri eficienti (Kellerman, 2004, pag. 45) Versiunea psihodramatica realizata de specialistii de la institutul Tavistock adauga alte elemente de pot fi luate in cosiderare: care sunt factorii psihologici ce incurajeaza oamenii sa devina lideri sau adepti si de ce grupurile , organizatiile si societatea dau nastere perceptiei de leadership? Acest mod de abordare accentueaza importanta intelegerii de sine si a altor personae si prin acest lucru, sa intelegem natura relatiilor dintre lideri si adepti ( Stech 2004). Astfel, de exemplu, am putea concluziona ca liderul indeplineste rolul de a oferi securitate sis cop adeptilor lui acesta fiind motivul pt care il urmeaza. Intr-un recent rezumat al teoriilor pe leadership, Northouse (2004) identifica patru teme commune privind modul in care leadershipul este exprimat: 1.Este un process. 2.Implica infuienta.3.Apare in contextual crearii unui grup. 4. Implica atingerea unor obiective. In acest mod definind leadershipul ca fiind un proces in care un individ influienteaza un grup spre atingerea unor obiective commune. Aceasta este o definitie buna, dar tot localizeaza individul ca principal sursa de leadership.O variant mai colectiva a conceptului provine de la rezumatul lui Yukl:Cele mai multe definitii reflecta presupunerea de implicare a procesului social de influientare in care influienta intentioanata este exercitata de o singura persoana (sau grup) spre alti oameni (sau grupuri) pentru a structura activitatile si relatiile intr-o organizatie (Yukl,2002, pag. 3) Chiar si aceasta definitie pune in umbra tot atata cat dezvaluie. Care este natura acestei influiente sociale ; cum poate structura activitatile si reatiile si atuncu cand este aplicat intr un grup cine este liderul ? Pe scurt, leadershipul este un fenomen complex ce atinge aproape toate procesele organizationale,sociale si personale.Depinde de un process de influienta,in care oamenii sunt insiprati spre a atinge anumite obiective prin motivatie personala. leadershipul este ca si Omul de Zapada Abominabil, ai carui pasi sunt peste tot dar nu este nicaieri de vazut (Bennis si Nanus, 1985)

Ce este leadershipul? (conform DEX.) Leadership: Capacitatea managerului proiectului de a-I determina pe membrii echipei de proiect s ail urmeze in realizarea obiectivelor, pe baza unei puternice implicari affective si operationale.

Termenul leadership este polisemantic si nu poate fi tradus in limba romana printr -un singur cuvant care sa exprime adevaratele lui semnificatii. Dictionarele romanesti il traduc prin: -conducere, comanda, sefie,comandament; -directie, conducere,conduita;

De pe scribd Leadearship Definiie 1. Leadership-ul nseamn viziune, ncurajare, entuziasm, dragoste, energie, pasiune, obsesie,consecven, utilizarea simbolurilor, a fi atent la prioritile altora, dram adevrat (cauzat ide management), crearea eroilor la toate nivelurile, instruire, plimbri eficiente prin organizaiei nc o grmad de alte lucruri (Tom Peters & Nancy Austin. A Passion for Excellence. TheLeadership Difference. London: Fontana; 1986. p. 5-6).

2. Leadership-ul este o interaciune ntre doi sau mai muli membri ai unui grup, grup careadesea implic o structurare sau o restructurare a situaiei, percepiilor i ateptrilor membr ilor Leadership-ul apare cnd unul dintre membrii grupului modific gradul demotivare sau competenele celorlali n grup. Oricare membru al grupului poate prezenta ntr-oanume msur caracteristici ale leadership-ului (Bass, B. Bass & Stogdills Handbook of Leadership. New York: The Free Press. 1990. p. 19-20). 3. Considerm leadership-ul ca pe o activitate prin care se influeneaz comportamentul,credinele i sentimentele membrilor grupului ntr-o direcie intenionat (Wright, Peter L. andTaylor, David S. Improving Leadership Performance. Great Britain: Prentice-Hall InternationalLtd; 1984. p. 2). 4. Un leader are abilitatea de a face oamenii s fie mulumii cu ceea ce fac i ajut oamenii ssimt c munca lor ajut la atingerea scopului pe termen lung pe care l are organizaia. Unleader provoac angajaii s treac de nivelul de baz de eficien i s ncerce s ating potenialul lor maxim; se strduiesc s obin ceea ce este mai bun de la angajai. Un leader este cel care recunoate realizrile, succesele i recompenseaz persoanele n cauz cum secuvine. Una dintre cele mai importante trsturi ale leaderului este c trateaz greelile caexperiene de nvare. (Kouzes, J.M., Pozner, B.Z. Student leadership practices inventory.San Francisco, CA: Jossey-Bass Publishers. 1998).

Bogdanmandru.wordpress.com/leadership-teorii-mituri-si-realitati-despre-leadership/ Ce intelegem prin leadership? Arta conducerii se defineste prin procesul complex de leadership, care se refera la participarea obtinuta prin mijloace necoercitive(o participare liber consimtita), avand ca finalitate indeplinirea obiectivelor. In esenta, leadershipul este procesul prin care se exercita influenta in sensul de capacitate de a-I convinge pe alti oameni de a te urma (leadership= leader + followers)

www.apubb.ro Termenul de Leadership apare mult mai trziu, pe la 1700 (Stogdill, 1974), i confer diverse conotaii termenului, dar putem considera acest moment ca un debut al analizei moderne asupra fenomenului

Tabelul de mai jos prezint o serie de definiii reprezent ative ale conceptului (adaptat dup Yukl, 2010, p. 21). Leadership-ul reprezint comportamentul unui individ care direcioneaz activitile unui grup ctre un scop comun (Hemphill, Coons, 1957, p. 7) -ul este elementul de influen care depete conformarea mecanic cu ordinele rutiniere din cadrul organizaiei (Katz, Kahn, 1978, p. 528). -ul este exercitat atunci cnd un individ mobilizeaz resurse instituionale, politice, psihologice sau de alt natur pentru a stimula, angaja i satisface motivele sau nevoile adepilor (Burns, 1978, p. 18). re unul sau mai muli indivizi definesc i tranform cu succes realitatea celor din jur (adepilor) (Smirchich, Morgan, 1982, p. 258). -ul se refer la procesul de influenare a activitilor a unui grup organizat de indivizi pentru a atinge un scop anume (Rauch, Behling, 1984, p. 46). -ul nseamn articularea unei viziuni, ntruchiparea unor valori i crearea unui mediu nauntrul cruia obiectivele pot fi atinse (Richards, Engle, 1986, p. 206). -ul este un proces de creare a unui scop i oferire a unei direcii semnificative (expresia original este meaningful direction) unui efort colectiv i determinarea unui efort voluntar pentru a atinge acest scop ( Jacob, Jaques, 1990). -ul reprezint abilitatea de a iei n afara culturii i a iniia un proces de schimbare evolutiv capabil de adaptare (Schein, 1992, p. 2). -ul este procesul de nelegere (n original making sense) a activitilor pe care indivizii le desfoar mpreun, astfel nct acetia s fie devotai acestor activiti (Drath, Palus, 1994, p. 4). i grup, care obin ataamentul grupului i apoi reuesc s motiveze grupul pentru a atinge rezultatele dorite (Conger, 1992, p. 18). -ul e un proces prin care un individ influeneaz un grup de indivizi pentru a atinge un scop comun (Northouse, 2004, p. 3). -ul graviteaz n jurul viziunii, ideilor, i are de-a face mai degraba cu inspirarea oamenilor privind direcia, sensul i obiectivele pe care trebuie s le ating dect cu implementarea activitilor de zi cu zi. Un lider, trebuie s fie capabil s-i depeasc propriile

limite. Trebuie s fie o surs de inspiraie pentru cei din jur i s-i determine s realizeze obiectivele propuse n mod voluntar (Bennis, 1989, p. 139)

HTTP://CTB.KU.EDU/EN/TABLE-OF-CONTENTS/LEADERSHIP/ LEADERSHIPIDEAS/ETHICAL-LEADERSHIP/MAIN

ETHICAL LEADERSHIP Ethical leadership really has two elements. First, ethical leaders must act and make decisions ethically, as must ethical people in general. But, secondly, ethical leaders must also lead ethically in the ways they treat people in everyday interaction, in their attitudes, in the ways they encourage, and in the directions in which they steer their organizations or institutions or initiatives. Ethical leadership is both visible and invisible. The visible part is in the way the leader works with and treats others, in his behavior in public, in his statements and his actions. The invisible aspects of ethical leadership lie in the leaders character, in his decision -making process, in his mindset, in the set of values and principles on which he draws, and in his courage to make ethical decisions in tough situations. Ethical leaders are ethical all the time, not just when someones looking; and theyre ethical over time, proving again and again that ethics are an integral part of the intellectual and philosophical framework they use to understand and relate to the world. Some important components of ethical leadership (under How do you practice ethical leadership?):

The ability to put aside your ego and personal interests for the sake of the cause you support, the organization you lead, the needs of the people you serve, and/or the greater good of the community or the world. The willingness to encourage and take seriously feedback, opinions different from your own, and challenges to your ideas and proposed actions. The encouragement of leadership in others. Making the consideration and discussion of ethics and ethical questions and issues part of the culture of the group, organization, or initiative. Maintaining and expanding the competence that you owe those who trust you to lead the organization in the right direction and by the best and most effective methods. Accepting responsibility and being accountable.

Perhaps most important, understanding the power of leadership and using it well sharing it as much as possible, never abusing it, and exercising it only when it will benefit the individuals or organization you work with, the community, or the society.

The 5 Principles of Ethical Leadership http://drbilldonahue.com/ethical-leadership/

http://www.ethicalleadership.com/BusinessArticle.htm
What is Ethical Leadership? The ethical leader understands that positive relationships are the gold standard for all organizational effort. Good quality relationships built on respect and trustnot necessarily agreement, because people need to spark off each otherare the single most important determinant of organizational success. The ethical leader understands that these kinds of relationships germinate and grow in the deep rich soil of fundamental principles: trust, respect, integrity, honesty, fairness, equity, justice and compassion. Stephen Covey (4) calls such principles the laws of the universe. The ethical leader knows that by acting in accordance with these laws, living in harmony with these basic principles, human enterprise flourishes and is sustained. Early last century the German philosopher and theologian, Martin Buber, described these successful relationships as I-Thou relationships, in which people recognize the intrinsic worth and value of others and treat each other with sincerity and respect. In the language of the 18th century German philosopher, Immanuel Kant, this is the principle of always treating the other person as an end and never merely as a means to serve your own personal interests. The ethical leader moves and acts in a world of I-Thou relationships, where in any situation, to the fullest extent possible in the circumstances, the intent is to honor and respect the worth of the other person. In this way the ethical leader embraces the act of service as described by Robert Greenleaf (5) in his concept of servant leadership. The effective leader acts as a servant to others engaged in the enterprise, not in any sense of inferiority, but as one who empowers others to achieve success by focusing on right action. The ethical leader understands the truth of our interconnectedness to each other, and that it is through our willingness to serve each other that we release our combined energy and potential to benefit the greater good of which we are all a part.

http://ethicalleadership.org/about-us/philosophies-definitions/ethical-leadership Definition: Ethical leadership is knowing your core values and having the courage to live them in all parts of your life in service of the common good.

Relatia leadershipului cu etica.

La baza succesului unui proces de leadership de lung durat stau integritatea i comportamentul etic. Integritatea personal reprezint sursa i fudatia integritii i eticii organizatiei. Stephen R. Covey consider c puterea bazat pe principii reprezint calea spre reuit. Adevrata putere de a conduce deriv dintr-un caracter onorabil i din exercitarea anumitor principii i unelte ale puterii. Dar cele mai mari discuii despre conducere se axeaz pe teorii genetice despre marele om, pe teorii ale personalitii care vorbesc despre trsturi sau pe teorii ale comportamentale care vorbesc despre stil. De aici rezult c, ntr -o conducere eficient, este vorba despre comportamentul etic (marele om, trasturi) ct i d espre leadership (stil de a conduce). Pornind de la aceaste afirmaii vom analiza cele dou noiuni i convergena lor i vom constata c nu putem vorbi de leadership fr a vorbi i de etic. Despre etic se spune c este un domeniu al tiinei care studiaz principiile morale, legile de dezvoltare istoric a acestora, rolul lor n viaa social, respectiv totalitatea normelor de conduit moral corespunztoare ideologiei unei societi sau unui grup reprezentativ din cadrul acesteia. n ultimele decenii, odat cu implementarea unui nou management n cadrul organizaiilor, att publice ct i private, a devenit din ce n ce mai imperios necesar adoptarea unui sistem de valori. Acest sistem se afl la baza funcionrii n condiii normale a organizaiei i se afl n strns conexiune cu etica organizaiei. n management, conceptul de etic n organizaie se contureaz clar, respectarea acesteia fiind o condiie de baz pentru funcionarea eficient i raional a organizaiilor. Conform acestei concepii: Etica are misiunea de a un acord optim ntre natura i nivelul existenei sociale i contiina moral , ceea ce presupune eliminarea mentalitilor ntrziate i contribuia la modelarea unor contiine care s devanseze existena social actual, care s gndeasc i s acioneze prospectiv. Pentru o organizaie, fie ea public sau privat , etica constituie un element deosebit de important n relaiile cu membrii organizaiei, cu clienii i cu mediul exterior. Comportamentul etic mbuntete climatul intern nlturnd divergenele i alte aspecte care in de nerespectarea unor reguli nscrise sau nu n legislaie Termenul de etic provine din greaca veche: ethos ( Homer) obiceiuri, moravuri, caracter, i ethike (Aristotel) - tiina cunoaterii i poate fi utilizat ntr-o dubl accepiune:

- o disciplin tiinific care are ca obiect de studiu normele de comportament ce reglementeaz relaiile interumane - ansamblul normelor ce reglementeaz comportamentul oamenilor n societate i care sunt impuse prin fora obiceiurilor i a deprinderilor n societate. Putem deci considera etica ca fiind tiina ethosului (a moralei), a binelui/rului (Socrate, Platon, Cicero), a fericirii, a virtuii (Aristotel), a plcerii (Aristip), a idealului social. Etica a aprut ca ramur distinct a cunoaterii, datorit lui Socrate. Ca disciplin tiinific ea exist din timpul lui Aristotel, care a ridicat etica la nivelul "demnitii tiinelor". Etica este definit ca "tiina care se ocup cu studiul principiilor morale, cu legturile lor de dezvoltare istoric, cu coninutul lor de clas i cu rolul lor n viaa social; totalitatea normelor de conduit moral corespunztoare ideologiei unei clase sau societi". Etica reprezint forma de cunoatere i legitimare n contiin prin intermediul normelor i imperativelor morale, a unor acte i fapte omeneti.

http://www.bus.miami.edu/_assets/files/executive-education/leadership-institute/ethics-andleadership.pdf The Johnson A. Edosomwan Ethics and Leadersip(2009) Ethics is the heart of leadership, as reflected in the title of the 1998 Leadership classic by Joanne B. Ciulla. Indeed, ethics and leadership should go hand in hand. In his book Meeting the Ethical Challenges of Leadership, Craig E. Johnson uses the analogy of heroes and villains when discussing how leaders attempt to affect change. The power that comes from being a leader can also be used for evil as well as good. When we assume the benefits of leadership, we also assume ethical burdens, he asserts. In making ethical decisions, the leader tries to cast light not shadow. Although a graphic and unpleasant comparison, think of the Hitler and Ghandi. If one subscribes to traditional definitions such as influencing people toward achievement of a common goal, both were leaders. Clearly, however, their ethics were different.

Etica este un concept central in procesul de leadership prin aceasta leadershipul stabileste valori organizatinale. Valorile promovate de catre leaderi au un impact semnificativ asupra angajatilor. Acestia joaca un rol primordial in stabilirea climatului etic organizational. Un conducator este important din doua motive, primul, acesta rezolva problemele in ceea ce priveste modul de organizare a efortului colectiv, in acest context, el este cheia spre eficienta unei organizatii. In al doilea rand este important din perspective morala,etica, intrucat este

actorul principal in modelarea valorilor oragnizatiei(Hogan, & Kaiser, 2005). Etica se preocupa de valorile si moral ape care o societate le gaseste ca fiind potrivite. Etica in leadership, aceasta este preocupata de natura comportamentelor leaderilor si de decenta acestora. Se presupune ca in procesul de luare a deciziilor problemele de etica sunt oricum prezente, fie la nivel implicit sau la nivel explicit (Northhouse, 2001). Mai jos, teoriile vehiculate pe etica sunt grupate in doua categorii: - teorii preocupate de modul de conducere a superiorului - teoriile despre caracterul leaderului. Teoriile ce se centreaza pe modul de conducere a leaderilor se impart la randul lor, in cele ce sunt preocupate de consecintele actiunilor leaderilor si cele care sunt preocupate de obligatiile si regulile ce influenteaza comportamentul acestora.

http://www.indicatorideperformanta.ro/blog/2010/10/01/conducerea-morala-simanagementul-performantei-2/ Leadershipul este abilitatea de a mobiliza un grup si de a-l ghida spre realizarea unui scop comun. In mod ideal, acesta ar fi un scop pozitiv, carecontribuie atat la progresul grupului cat si al umanitatii in general. Cu toate acestea, exista multe cazuri in care rezultatele actiunilor liderului au fost negative, atat pentru conducerea grupului, cat si pentru societatea in ansamblu. Chiar si atunci cand scopul urmat este pozitiv prin natura sa, mijloacele de realizare a acestuia sunt cateodata in contradictie cu valorile grupului sau ale liderului, afectandu-le negativ sau chiar depasind valoarea adaugata prin rezultatele obtinute. Leadershipul incepe cu o destinatie, cu o situatie dorita in viitor, in care liderul crede si pe care se straduieste sa o obtina. Pentru un lider moral aceasta viziune a viitorului ar trebui sa reflecte o panorama vasta de imagini, care reflecta nu numai starea grupului condus, ci si a diferitelor entitati care pot fi influentate de realizarea acestei viziuni. De exemplu, daca un lider al unei companii miniere este interesat in extinderea operatiunilor printr-o noua exploatare, in evaluarea meritelor unei astfel de initiative, liderul ar trebui sa ia in considerare nu numai castigul potential generat pentru actionari, ci si impactul exploatarii asupra comunitatii locale, al habitatului, al angajatilor si a umanitatii in general. O astfel de calibrare ar asigura urmarirea unuia dintre principiile etice fundamentale: cel mai mare bine pentru cel mai mare numar de oameni. http://www.apubb.ro/wpcontent/uploads/2011/03/Management_si_leadership_in_organizatii_publice.pdf

Nici pn n momentul de fa, nu exist o definiie exact a ceea ce se numete leadership performant. Considerm c acest fapt se datoreaz n mare parte situaiilor extrem de variate pe care un conductor le poate ntlni n practic. Astfel, este foarte greu de prescris un anumit tip de comportament performant. n finalul prii teoretice, dorim s prezentm ceea ce Warren Bennis i Bart Nanus definesc ca fiind mituri distruse ale leadership-ului (Bennis,Nanus, p. 219): Mitul 1 Capacitatea de a conduce este un talent rar mpotriva acestui mit, Bennis i Namus consider c abilitile de conductor sunt accesibile majoritii oamenilor; Mitul 2 Liderii se nasc, nu se fac Bennis i Nanus consider c oamenii pot nva cum s conduc; pot s-i nsueasc competene care s le confere capacitatea de a conduce; Mitul 3 Liderii sunt carismatici Bennis i Nanus consider nu toi liderii sunt carismatici i c aceast trstur nu este indispensabil pentru a conduce; Mitul 4 Capacitatea de a conduce exist numai la vrf Bennis i Nanus argumenteaz falsitatea acestui mit prin faptul c exist persoane competente i capabile la toate nivelurile ierarhice ale unei organizaii; Mitul 5 Liderul controleaz, direcioneaz, ndeamn i manipuleaz Este n opinia lui Bennis i a lui Namus ca fiind fals, pe motiv c a conduce nu nseamn a folosi putere a asupra celorlali; ci i ai mputernici pe ceilali.

http://economiaonline.ro/cui-ii-este-frica-de-etica-in-afaceri/ Daniela Tatiana Corodeanu(Aghirghiesei)In ziua de azi s-ar parea ca a fi etic in afaceri inseamna, in mod paradoxal, a pierde profit. Etica devine importanta atunci cand nu este prezenta, exact ca in teoria lui Frederick Herzberg cu factorii igienici: prezenta lor devine obligatorie, ne asteptam sa ii avem asigurati de la sine inteles dar nu aduce in mod direct satisfactie, dar lipsa lor creaza insatisfactie. Cu toate acestea etica si profitul sunt un mariaj necesar dar si de succes. A fi in afaceri inseamna automat a utiliza resurse, dar si a avea misiunea de a crea plusvaloare si a aduce bunastare societatii in care iti desfasori operatiunile. A avea profit zero, chiar si cu scuza investitiilor, este de multe ori o capcana Legea de aur a eticii (The Golden Rule) spune ca Ce tie nu iti place, altuia nu ii face! Important este sa fim empatici si sa dorim relatii de afaceri de calitate. Etica in sine este o investitie pe termen lung si cu avantaje intangibile la prima vedere, dar totusi sigure si care pot fi transformate in rezultate concrete si benefice: poti sa iti faci o carte de vizita si sa iti mediatizezi afacerea chiar pe baza acestei investitii: Noi nu ne jucam cu etica, noi investim in ea, Pentru noi, a fi corect in afaceri inseamna a fi lider si ne permitem asta, etc..pot fi sloganuri credibile, care sa te ajute sa iti pozitionezi afacerea in mintea clientilor si a partenerilor tai de afaceri. Mesajul primit ar fi ca firma este puternica, ca isi permite, si ca este capabila sa isi respecte niste valori in toate tranzactiile intreprinse, si ca poate fi intr-adevar un lider.

Un leadership etic, care pune bazele unei culturi etice in organizatie creaza loialitate din partea angajatilor, care sunt partenerii tai si la bine si la greu.

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap9.htm

Leadership-ul reprezint un atribut dorit i cerut de organizaii managerilor lor. Liderii au ncredere n propriile fore i genereaz ncredere celorlali. n preajma adevrailor lideri, angajaii se simt mai competeni i gsesc munca mai interesant. Leadership-ul se afl n relaie direct cu capacitatea de a influena comportamentul oamenilor. Leadership-ul reprezint un atribut al managerului care intrig, uimete, dar i nedumerete n acelai timp.
Conceptul de leadership este crucial pentru aceast revoluie- att de crucial nct credem c c ar trebui s se renune la cuvntul management.-T.Peters ; N. Austin

Unii specialiti din domeniu consider c manager i lider sunt termeni sinonimi i i folosesc n mod alternativ. ns, leadership-ul i managementul reprezint de fapt dimensiuni distincte ale persoanelor din conducere: leadership-ul reprezint capacitatea de a determina oameni s acioneze. Managerul, n schimb, este individul care asigur atingerea obiectivelor organizaionale prin planificare, organizare i orientarea muncii ctre finalitate. Prin urmare, o persoan poate fi un manager eficient fr a avea capacitile unui lider. n ultimul deceniu, se acord o tot mai mare atenie orientrii managerilor spre obinerea de rezultate mai bune n leadership. Leadership-ul reprezint o caracteristic pe care toate organizaiile doresc s o regseasc la managerii lor. Liderii: sunt capabili s i orienteze pe oameni, crend o viziune pe care o comunic acestora; inspir ncredere i au ncredere n ei nii; au suficient experien pentru a privi greelile drept o alt distragere de la drumul ctre succes; i fac pe oamenii s se simt mai puternici n preajma lor. Oamenii se simt mai competeni i mai ncreztori n ei nii, gsind astfel munca mai interesant i mai provocatoare. De-a lungul timpului, au fost enunate o serie de teorii pentru a explica modul n care ia natere leadership-ul, punndu-se problema dac liderii au caliti nnscute sau devenirea lor este influenat de un factot situaional. Unii specialiti consider c leadership-ul este rezultatul carismei, n timp ce alii susin c leadership-ul reprezint suma comportamen-telor care pot fi deprinse/nvate. Cercettorii au descoperit c liderii de succes acord: o mai mare importan anumitor activiti de conducere precum planificarea sau instruirea oamenilor; mai mult ncredere subalternilor, fiind mai puternic orientai ctre oameni. Dei unele abiliti din leadership pot fi deprinse, este sortit eecului ncercarea de a -i instrui pe cei care nu consider c au o nevoie de a-i mbunti aceste abiliti.

In trecut, studiul leadership-ului a fost dominat de patru abordri principale. n opinia lui C.G.Browne i T.S. Coltor se disting: teoria omului mare; abordarea situaional; abordarea liderului carismatic; abordarea comportamental.

Teoria omului mare reprezint o abordare a leadership-ului bazat pe presupoziia conform creia unii oameni s-au nscut pentru a conduce sau c liderii apar n anumite momente istorice prielnice, atunci cnd evenimentele fac posibil plasarea lor n poziii de conducere. De aici, ia natere urmtoarea ntrebare: istoria creeaz lideri sau liderii creeaz istoria ? Exemplele sunt numeroase, precum V. I. Lenin sau A. Hitler. Abordarea situaional, spre deosebire de teoria omului mare, consider c cerinele situaiei determin cine va conduce. Unind cele dou abordri, reiese c liderul este acea persoan nzestrat cu atribute care i permit s profite de apariia unei anumite situaii. De exemplu, I. Gandhi. Abordarea liderului carismatic este asemntoare teoriei omului mare, bazndu -se pe ideea c anumii oameni sunt nzestrai cu unele atribute deosebite - chiar selectate de intervenia Divinitii- astfel nct ceilali i urmeaz. De exemplu, Moise sau Isus Hristos. n perioada modern, conceptul de carism este legat mai mult de atributele de personalitate, precum: farmec, clarviziune, entuziasm, energie i inteligen. i mai puin de graia divin. Exemplele sunt numeroase, precum J.F. Kennedy sau R. Reagan. Abordarea comportamental a fost des folosit n cercetarea leadership -ului, pornind de la ncercarea de a observa: ce fac liderii eficieni; ce funcii ndeplinesc ei pentru a asigura atingerea obiectivelor; cum i motiveaz pe ceilali.

Astfel, accentul nu mai cade pe caracteristicile personale, ci pe comportamentele adoptate de lideri n desfurarea unor activiti, aciuni sau funcii. Avantajul acestei abordri este acela c sunt considerate drept irelevante caracteristicile nnscute, fiind n

schimb importante comportamentele observabile. Prin urmare, dac poate fi identificat comportamentul care asigur eficiena n leadership, atunci acesta poate fi nvat, iar dac este nevoie de caliti nnscute, atunci vor fi selectai oamenii care le posed, instruirea devenind irelevant.