Sunteți pe pagina 1din 10

Scoala engleza a Relatiilor Internationale Scoala engleza a Relatiilor Internationale sau rationalismul s-a afirmat in anii 60-70 pe fundalul

traditiei imperiale britanice si a pozitiei aparte pe care o detinea Commonwealth-ul britanic in constelatia de putere a vremii. Intre reprezentantii acestui curent de gandire se numara Hedley Bull, Martin Wight, Michael Walzer, John Vincent si Adam Watson. Dintre acestia cel mai important ramane Hedley Bull, autorul teoriei societatii internationale. Potrivit rationalistilor, relatiile internationale au cunoscut, in evolutia lor, trei etape calitativ diferite. O prima etapa se caracterizeaza prin existenta statelor ca entitati de sine statatoare, independente, fara legaturi intre ele. In acest stadiu exista doar state separate, neagregate, nu insa si relatii internationale sau un sistem international propriuzis. O a doua etapa se distinge prin intemeierea unui sistem de state caracterizat de existenta unor contacte suficient de dezvoltate intre doua sau mai multe state si a unui impact suficient de semnificativ al fiecaruia dintre aceste state asupra deciziilor celuilalt/celorlalte, astfel incat partile sistemului sa se comporte, cel putin intr-o anumita masura, ca parti ale unui intreg. A treia etapa se identifica cu aparitia unei societati internationale, respectiv a unui grup de state constiente de existenta unor interese si valori comune, care formeaza o societate in sensul ca se percep ca fiind legate printr-o serie de reguli comune si care impartasesc in comun functionarea unor institutii. Aceste norme si principii impartasite fac posibila existenta eticii in relatiile internationale Conform promotorilor Scolii engleze, in ultimele trei secole s-a dezvoltat o autentica societate internationala, ale carei limite geografice s-au extins treptat, pornind de la spatiul european si ajungand sa cuprinda, azi, intreg mapamondul. Societatea internationala a ultimelor trei secole s-a structurat in jurul a trei trei scoli de gandire in Relatiile Internationale: realismul, rationalismul si revolutionarismul, carora le corespund, potrivit lui Martin Wight, trei traditii de filosofie politica cea hobbesiana, lockeana si grotiana sau kantiana. Prima traditie teoretica, centrata pe notiunile de conflict, razboi si violenta, isi trage seva din opera lui Thomas Hobbes. In raport cu aceasta traditie, ideea de societate internationala reprezinta o contradictie in termeni. In absenta unui contract intre ele, statele sunt angajate, asemenea indivizilor din traditia hobbesiana, intr-o permanenta lupta pentru putere, politica internationala fiind caracterizata de conflict, razboi si violenta. A doua traditie, ce-si are radacinile in gandirea lui John Locke, sustine ca anarhia caracteristica starii naturale precontractuala nu este nici haotica, nici armonioasa la modul absolut, iar oamenii trebuie intelesi ca fiinte sociale in perpetua interactiune. Spre deosebire de prima, aceasta traditie accentueaza relatiile de schimb si cooperare in relatiile internationale. Cea de a treia traditie, a carei viziune normativa o reprezinta societatea globala sau mondiala, considera ca emergenta acesteia din urma este

impiedicata de sistemul etatic actual. Inspirata de viziunile lui Hugo Grotius (Hugo de Groot) si Immanuel Kant despre posibilitatea instaurarii pacii perpetue si a armoniei universale, ea cultiva internationalismul si se focalizeaza asupra proceselor de solidarizare transnationala si a realitatii pe care o desemnam azi prin notiunea de guvernare globala. In viziunea rationalismului, pe intreg parcursul existentei societatii internationale, intalnim reunite fenomene proprii fiecareia dintre cele trei traditii, ele coexistind in conditiile prevalentei temporare a uneia sau alteia dintre ele. Spre deosebire de Martin Wight, care nu s-a identificat cu nici una dintre cele trei traditii, Hedley Bull s-a plasat ferm pe pozitiile rationalismului, pe care o socotea o abordare neogrotiana a teoriei si practicii internationale. Scoala engleza constitue primul curent de teoretizare a Relatiilor Internationale care a subliniat ideea conform careia desi in politica internationala nu avem o autoritate centrala, ordinea nu este cu totul absenta. Din acest punct de vedere, Bull a supus unei critici sistematice premisa realista a naturii hobbesiene a politicii internationale. Potrivit lui Bull, ordinea internationala difera de anarhia lui Hobbes din mai multe motive: domeniul Relatiilor Internatonale este caracterizat prin interdependenta economica; statele sunt mai putin vulnerabile decat indivizii; statele sunt mult mai independente decat indivizii; iar diferentele de putere dintre state au un impact cooperativ si stabilizator asupra comportamentului acestora. Hedley Bull defineste ordinea ca model de activitate care sustine obiectivele sociale elementare ale societatii, un aranajament menit sa asigure urmarirea unor scopuri comune, care sa se instituie in factori de mentinere a coeziunii si structurare a societatii internationale. Societatea internationala de astazi si, prin urmare, ordinea existenta in cadrul sau vizeaza, in ordinea descrescatoare a importantei, mentinerea urmatoarelor scopuri: pastrarea sistemului in sine; pastrarea independentei statelor; pacea; limitarea violentei; respectarea promisiunilor (a acordurilor, intelegerilor, tratatelor); si stabilitatea posesiunilor. Cele sase scopuri sunt identificate ca alcatuind interesul comun minim pe care statele lumii il pot recunoaste pentru a putea vorbi despre o societate internationala. Pentru realizarea acestor scopuri, pe parcusul timpului au aparut cateva categorii importante de institutii internationale. Concepute ca seturi de obiceiuri si practici stabilite pentru a realiza obiective comune , aceste institutii sunt echilibrul de putere, dreptul international, diplomatia, razboiul (ca mijloc ultim), marile puteri (functia manageriala a marilor puteri) si, mai recent, organizatiile internationale si drepturile omului. In lucrarea Societatea anarhica (The Anarchical Society, 1977) Bull a intreprins o analiza detailata a rolului pe care il joaca aceste institutii, atat in mentinerea, cat si in

subminarea ordinii internationale. Totodata, catre finalul lucarii, Bull a prognozat evolutia societatii internationale catre un nou Ev Mediu, caracterizat de fenomene precum existenta si amplificarea integrarii regionale, coexistenta unor loialitati multiple supranationale si subnationale, tendinta de dezintegrare statala, privatizarea violentei, dezvoltarea organizatiilor transnationale si unificarea tehnologica a lumii. In esenta, teoria societatii internationale sustine ca statele pot adopta o conduita rationala, ce se poate constitui in premisa instaurarii pacii si justitiei pe plan international. In cadrul sau pot fi distinse doua curente : cel al solidaristilor, reprezentati de Grotius, interesati de instituirea unui sistem de solidaritate si interventie umanitara, ce sustine ca in unele situatii, mai ales in cazul promovarii unei cauze nobile, dreptul international surclaseaza suvernitatea nationala; si cel al pluralistilor, al caror adept este Bull, care pune accentul pe ordinea internationala si suveranitatea statala si intemeiaza dreptul international pe intelegerile de moment dintre state. Recunoscand statele ca actori primordiali, rationalismul accentueaza elementele de ordine existente in planul vietii internationale si diferentele existente intre ordinea internationala si cea proprie cadrelor nationale de fiintare a societatilor. Rationalistii se arata preocupati si de modalitatile prin care ordinea poate fi prezervata pe plan international, daca ea merita sau nu pastrata, din unghi de vedere normativ, si cum poate fi reconciliata ordinea internationala cu promovarea justitiei, altfel spus, cum poate fi asigurat echilibrul dintre pastrarea ordinii existente, intemeiata pe reguli si norme caracteristice unui numar minoritar de state, si schimbarea ei in conformitate cu valorile si interesele majoritatii statelor intrate recent in societatea internationala aspect ce ar implica si chestiunea spinoasa a unei eventuale redistribuiri a puterii si a resurselor la nivel global. Spre deosebire de alti reprezentanti ai Scolii engleze, Terry Nardin si-a bazat interpretarea cu privire la natura dreptului international pe fundamentele operei filosofice ale filosofului politic englez Michael Oakeshott. El a preluat distinctia primara facuta de acesta din urma intre asocierea civila (orientata spre scop) si asocierea intreprinzatoare(practica) si a aplicat-o la nivel global. Nardin considera ca societatea internationala reprezinta o asociere practica intre state, statele indeplinind rolul atribuit de Oakeshott indivizilor in societatea civila. Societatea statelor si dreptul international nu trebuie intelese ca o asociere orientata spre un scop, deoarece statele nu impartasesc aceleasi scopuri, fiecare dintre ele urmarind propria sa viziune cu privire la o viata buna pentru cetatenii sai. Aceasta nu inseamna ca statele nu au si unele scopuri comune si nu incheie acorduri pentru indeplinirea acestor scopuri. Spre deosebire de Wight, Nardin nu considera ca practicile autoritare ale societatii internationale mediaza intre realism si revolutionarism. Totodata, Nardin sustine ca este posibil sa se justifice interventia in afacerile interne ale statelor pe baza violarii drepturilor omului de catre acestea si, in acelasi timp, sa se impuna constrangeri importante si severe

interventiei din consideratii etice cu privire la cel ce detine dreptul de interventie, imprejurare care face ca interventia sa fie foarte dificil de justificat in practica. Teoria razboiului just, prezentata in lucrarea Razboaie juste si injuste (Just and Unjust Wars, 1977) i-a furnizat lui Michael Walzer principiile de baza si limitele morale pentru a restrange motivele pentru care statele pot apela in mod legitim la razboi (jus ad bellum) cat si limitele comportamentului lor dupa ce razboiul a inceput (jus in bello).Walzer a incercat sa puna bazele unei versiuni moderne a doctrinei crestine medievale privitoare la razboi, intr-un context modern, laic. El s-a bazat pe notiunea moderna a preeminentei drepturilor individuale. Statele nu sunt entitati organice si nici uniuni mistice, drepturile individuale stand la baza celor mai importante rationamente cu privire la razboi. Drepturile statelor se bazeaza pe acordul comun al membrilor lor. Walzer dezvolta astfel paradigma legalista, realizand legatura dintre drepturile omului si drepturile statelor si sustinand ca integritatea teritoriala si suveranitatea politica pot fi aparate in acelasi mod ca si viata si libertatea individuala. Asemeni lui Nardin, John Vincent a demonstrat imposibilitatea existentei unei cai de mijloc intre realism si revolutionarism. Puternic influentat de Wight si Bull, Vincent s-a preocupat de analiza comparativa a sistemelor internationale in timp si spatiu, in special in termenii practicii si culturii diplomatice, a supus analizei ceea ce Bull numeasocietatea statelor, accentuand rolul vointei, mai presus decat al necesitatii in explicarea comportamentului statelor, si a dezvoltat tema tensiunii existente intre cerintele ordinii internationale si cele ale justitiei cosmopolite. In lucrarile sale se observa o trecere de la o sustinere stricta a interpretarii pluraliste a societatii statelor, catre una mai solidara. Cea mai semnificativa contributie pe care rationalismul a adus-o in studierea Relatiilor Internationale ramane teoretizarea conceptului de ordine internationala. Scoala engleza a Relatiilor Internationale a atras atentia asupra faptului ca in pofida vizibilitatii mediatice de care se bucura conflictul si violenta, realitatea de rutina a politicii internationale o constituie interactiunile ordonate, existenta unor institutii, norme si interese comune. Focalizandu-se pe rolul institutiilor internationale, valorilor, normelor si regulilor in formarea, prezervarea si schimbarea societatii internationale, rationalismul a completat contributiile lui Robert Keohane si Joseph Nye privitoare la impactul deosebit pe care ideile si interactiunile transnationale le au asupra politicii mondiale

coala englez a Relaiilor Internaionale coala englez a Relaiilor Internaionale sau raionalismul s-a afirmat n anii 60-70 pe fundalul tradiieiimperiale britanice i a poziiei aparte pe care o deinea Commonwealth-ul britanic n constelaia de putere a vremii. ntrereprezentanii acestui curent de gndire se numr Hedley Bull, Martin Wight, Michael Walzer, John Vincent i AdamWatson. Dintre acetia cel mai important rmne Hedley Bull, autorul teoriei societii internaionale .Potrivit raionalitilor, relaiile internaionale au cunoscut, n evoluia lor, trei etape calitativ diferite.O prim etap se caracterizeaz prin existena statelor ca entiti de sine stttoare, independente, fr legturi ntre ele. nacest stadiu exist doar state separate, neagregate, nu ns i relaii internaionale sau un sistem internaional propriu-zis.O a doua etap se distinge prin ntemeierea unui sistem de state caracterizat de existena unor contacte suficient de dezvoltate ntre dou sau mai multe state i a unui impact suficient de semnificativ al fiecruia dintreaceste state asupra deciziilor celuilalt/celorlalte, astfel nct prile sistemului s se comporte, cel putin ntr-o anumitmsur, ca pri ale unui ntreg.A treia etap se identific cu apariia unei societi internationale , respectiv a unui grup de state contiente deexistena unor interese i valori comune, care formeaz o societate n sensul c se percep ca fiind legate printr-o serie dereguli comune i care mprtesc n comun funcionarea unor institutii. Aceste norme i principii mprtite fac posibilexistena eticii n relaiile internaionaleConform promotorilor colii engleze, n ultimele trei secole sa dezvoltat o autentic societate internaional,ale crei limite geografice s-au extins treptat, pornind de la spaiul european i ajungnd s cuprind, azi, ntregmapamondul. Societatea internaional a ultimelor trei secole s-a structurat n jurul a trei trei coli de gndire n RelaiileInternaionale: realismul, raionalismul i revoluionarismul, crora le corespund, potrivit lui Martin Wight, trei tradiii defilosofie politic cea hobbesian, lockean i grotian sau kantian. Prima tradiie teoretic, centrat pe noiunile deconflict, rzboi i violen, i trage seva din opera lui Thomas Hobbes. n raport cu aceast tradiie, ideea de societateinternaional reprezint o contradicie n termeni. n absena unui contract ntre ele, statele sunt angajate, asemeneaindivizilor din tradiia hobbesian, ntr-o permanent lupt pentru putere, politica internaional fiind caracterizat deconflict, rzboi i violen. A doua tradiie, ce-i are rdcinile n gndirea lui John Locke, susine c anarhia caracteristicstrii naturale precontractual nu este nici haotic, nici armonioas la modul absolut, iar oamenii trebuie nelei ca fiine 6

sociale n perpetu interaciune. Spre deosebire de prima, aceast tradiie accentueaz relaiile de schimb i cooperare nrelaiile internaionale. Cea de a treia tradiie, a crei viziune normativ o reprezint societatea global sau mondial,consider c emergena acesteia din urm este mpiedicat de sistemul etatic actual. Inspirat de viziunile lui HugoGrotius (Hugo de Groot) i Immanuel Kant despre posibilitatea instaurrii pcii perpetue i a armoniei universale, eacultiv internaionalismul i se focalizeaz asupra proceselor de solidarizare transnaional i a realitii pe care odesemnm azi prin noiunea de guvernare global.n viziunea raionalismului, pe ntreg parcursul existenei societii internaionale, ntlnim reunitefenomene proprii fiecreia dintre cele trei tradiii, ele coexistnd n condiiile prevalenei temporare a uneia sau alteiadintre ele. Spre deosebire de Martin Wight, care nus-a identificat cu nici una dintre cele trei tradiii, Hedley Bull s-a plasat ferm pe poziiile raionalismului, pe care osocotea o abordare neogrotian a teoriei i practicii internaionale.coala englez constitue primul curent de teoretizare a Relaiilor Internaionale care a subliniat ideeaconform creia dei n politica internaional nu avem o autoritate central, ordinea nu este cu totul absent. Din acest punct

de vedere, Bull a supus unei critici sistematice premisa realist a naturii hobbesiene a politicii internaionale.Potrivit lui Bull, ordinea internaional difer de anarhia lui Hobbes din mai multe motive: domeniul Relaiilor Internaonale este caracterizat prin interdependen economic; statele sunt mai puin vulnerabile dect indivizii; statelesunt mult mai independente dect indivizii; iar diferenele de putere dintre state au un impact cooperativ i stabilizator asupra comportamentului acestora.Hedley Bull definete ordinea ca model de activitate care susine obiectivele sociale elementare alesocietii, un aranajament menit s asigure urmrirea unor scopuri comune, care s se instituie n factori de meninere acoeziunii i structurare a societii internaionale. Societatea internaional de astzi i, prin urmare, ordinea existent ncadrul su vizeaz, n ordinea descresctoare a importanei, meninerea urmtoarelor scopuri: pstrarea sistemului n sine; pstrarea independentei statelor; pacea; limitarea violenei; respectarea pro misiunilor (a acordurilor, nelegerilor,tratatelor); i stabilitatea posesiunilor.Cele ase scopuri sunt identificate ca alctuind interesul comun minim pe care statele lumii l potrecunoate pentru a putea vorbi despre o societate internaional. Pentru realizarea acestor scopuri, pe parcusul timpuluiau aprut cteva categorii importante de instituii internaionale. Concepute ca seturi de obiceiuri i practici stabilite pentru a realiza obiective comune , aceste instituii sunt echilibrul de putere, dreptul international, diplomaia, rzboiul(ca mijloc ultim), marile puteri (funcia managerial a marilor puteri) i, mai recent, organizaiile internaionale idrepturile omului. n lucrarea Societatea anarhic ( The Anarchical Society , 1977) Bull a ntreprins o analiz detailat arolului pe care l joac aceste instituii, att n meninerea, ct i n subminarea ordinii internaionale. Totodat, ctrefinalul lucrii, Bull a prognozat evoluia societii internaionale ctre un nou Ev Mediu, caracterizat de fenomene precumexistena i amplificarea integrrii regionale, coexistena unor loialiti multiple supranaionale i subnaionale, tendina dedezintegrare statal, privatizarea violenei, dezvoltarea organizaiilor transnaionale i unificarea tehnologic a lumii.n esen, teoria societii internaionale susine c statele pot adopta o conduit raional, ce se poateconstitui n premisa instaurrii pcii i justiiei pe plan internaional. n cadrul su pot fi distinse dou curente : cel al solidaritilor , reprezentai de Grotius, interesai de instituirea unui sistem de solidaritate i intervenie umanitar, cesusine c n unele situaii, mai ales n cazul promovrii unei cauze nobile, dreptul internaional surclaseaz suvernitateanaional; i cel al pluralitilo

r, al cror adept este Bull, care pune accentul pe ordinea internaional i suveranitateastatal i ntemeiaz dreptul internaional pe nelegerile de moment dintre state.Recunoscnd statele ca actori primordiali, raionalismul accentueaz elementele de ordine existente n planul vieii internationale i diferenele existente ntre ordinea internaional i cea proprie cadrelor naionale de fiinare asocietilor. Raionalitii se arat preocupai i de modalitile prin care ordinea poate fi prezervat pe plan internaional,dac ea merit sau nu pstrat, din unghi de vedere normativ, i cum poate fi reconciliat ordinea internaional cu promovarea justiiei, altfel spus, cum poate fi asigurat echilibrul dintre pstrarea ordinii existente, ntemeiat pe reguli inorme caracteristice unui numr minoritar de state, i schimbarea ei n conformitate cu valorile i interesele majoritatiistatelor intrate recent n societatea internaional aspect ce ar implica i chestiunea spinoas a unei eventualeredistribuiri a puterii i a resurselor la nivel global.Spredeosebirede ali reprezentani ai colii engleze , TerryNardini-a bazat interpretarea cuprivirelanaturadreptuluiinternaional pefundamentele operei filosofice ale filosofului politicenglez Michael Oakeshott. El apreluat distincia primarfcut de acesta din urmntre asocierea civil ( orientat sprescop ) i asocierea ntreprinztoare ( practic )i a aplicat-o lanivel global. Nardin consider c societatea internaional reprezinto asociere practic ntre state,statelendeplinind rolulatribuit de Oakeshott indivizilornsocietatea civil. Societatea statelor idreptul internaional nutrebuie nelesecao asociereorientat spre unscop,deoarecestatelenu mprtescaceleai scopuri, fiecare dintre ele urmrind propriasaviziune cu privire 7

laoviabun pentru cetenii si. Aceastanu nseamn c statelenu aui unele scopuri comune inu ncheie acorduri pentrundeplinirea acestorscopuri. Spre deosebirede Wight, Nardinnuconsider c practicile

autoritare ale societii internaionalemediaz ntre realismi revoluionarism. Totodat, Nardin susinec este posibilsse justifice intervenian afacerile interneale statelorpe baza violrii drepturilor omului de ctre acestea i, n acelai timp,s seimpun constrngeri importanteisevereinterveniei din consideraii etice cu privirela celcedeinedreptul deintervenie, mprejurare care facecaintervenias fiefoarte dificil de justificat n practic.Teoria rzboiuluijust ,prezentatn lucrarea Rzboaie justei injuste ( Just and Unjust Wars ,1977) i-a furnizat lui Michael Walzerprincipiilede bazi limitele morale pentru a restrnge motivele pentru care statelepot apela n mod legitimla rzboi (jus adbellum) cti limitele comportamentului lordup ce rzboiul a nceput (jus inbello) . Walzer ancercat s pun bazeleunei versiuni moderne a doctrinei cretine medievale privitoarela rzboi, ntr-uncontext modern, laic. Els-a bazat penoiunea modern apreeminenei drepturilor individuale.Statelenu suntentiti organicei nici uniuni mistice,drepturileindividualestnd labaza celor mai importanteraionamente cuprivire larzboi. Drepturile statelorse bazeaz peacordul comun al membrilorlor. Walzer dezvolt astfel paradigmalegalist, realiznd legtura dintre drepturileomuluiidrepturilestatelori susinnd c integritatea teritorial i suveranitatea politicpot fi aprate nacelai mod ca iviaailibertateaindividual.Asemeni lui Nardin, John Vincent ademonstrat imposibilitateaexistenei unei cide mijloc ntre realismirevoluionarism. Puternic influenat de Wighti Bull, Vincent s-a preocupat de analizacomparativ a sistemelor internaionalen timp i spaiu,nspecial ntermeniipracticii iculturii diplomatice, asupus analizei ceea ce Bull numea societatea statelor , accentund rolul voinei, mai presus dect al necesitii n explicarea comportamentului statelor, i adezvoltat tematensiuniiexistententre cerineleordiniiinternaionale icele ale justiiei cosmopolite. n lucrrilesalese observo trecere de la osusinere strict a interpretrii pluralistea societii statelor, ctre una mai solidar.Cea mai semnificativ contributie pe care raionalismul aadus-o n studierea Relatiilor Internationale rmne teoretizarea conceptului de ordine internaional. coala englez aRelaiilor Internaionale a atras atenia asupra faptului c n pofida vizibilitii mediatice de care se bucur conflictul iviolena, realitatea de rutin a politicii internationale o constituie interaciunile

ordonate, existena unor institutii, norme iinterese comune. Focalizndu-se pe rolul instituiilor internaionale, valorilor, normelor i regulilor n formarea, prezervarea i schimbarea societii internationale, raionalismul a completat contribuiile lui Robert Keohane si Joseph Nye privitoare la impactul deosebit pe care ideile i interaciunile transnaionale le au asupra politicii mondiale

S-ar putea să vă placă și