Sunteți pe pagina 1din 187

Analiz a I: calcul diferent ial si integral pentru

funct ii de o variabila real a


Curs an I, sem I
3c + 4s
Versiune preliminara si incompleta
Eugen Popa
January 22, 2013
2
Cuprins
1 Numere reale 7
1.1 Axiomatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Axioma marginii superioare . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Consecint e directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Glosar de topologie general a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2 Siruri si serii de numere reale. 21
2.1 Not iunea de limita a unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.1.1 Siruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.1.2 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2 Teoreme de baz a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.2.1 Teorema de convergent a a sirurilor monotone. . . . . . 27
2.2.2 Teorema lui Cantor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2.3 Lema lui Ces`aro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2.4 Teorema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2.5 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.3 Serii convergente, propriet at i generale . . . . . . . . . . . . . . 40
2.4 Criterii de convergent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.4.1 Principii de comparat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.4.2 Criteriul lui Cauchy cu limita superioar a . . . . . . . . 42
2.4.3 Criteriul raportului (dAlembert). . . . . . . . . . . . . 43
2.4.4 Criteriul condens arii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.5 Criteriul lui Gauss. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.6 Scrierea n baza b. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.4.7 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Serii cu termeni oarecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.5.1 Serii alternate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.5.2 Criteriile lui Abel si Dirichlet. . . . . . . . . . . . . . . 50
2.5.3 Produse de serii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3
4 CUPRINS
2.5.4 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.6 Siruri si serii de funct ii; convegent a uniforma. . . . . . . . . . 55
2.6.1 Denit ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.6.2 Criteriul lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6.3 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6.4 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.6.5 Modele de lucrari de control . . . . . . . . . . . . . . . 60
3 Limita, continuitate 63
3.1 Limita unei funct ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.1.1 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.2 Funct ii continue. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.2.1 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.3 Teoreme fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.3.1 Proprietatea valorii intermediare . . . . . . . . . . . . 71
3.3.2 Teorema lui Weierstrass . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3.3 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.4 Funct ii monotone. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.4.1 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.5 Transfer de limit a si continuitate. . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.5.1 Modele de lucrari de control. . . . . . . . . . . . . . . . 82
4 Calcul diferent ial 85
4.1 Generalit at i. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4.1.1 Derivabilitatea funct iilor elementare. . . . . . . . . . . 88
4.1.2 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.2 Teoremele fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.2.1 Teorema lui Fermat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.2.2 Proprietatea Darboux a derivatei. . . . . . . . . . . . . 93
4.2.3 Teorema lui Rolle. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.2.4 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.2.5 Teorema lui Lagrange si consecint e. . . . . . . . . . . . 96
4.2.6 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.2.7 Regula lui lH opital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.2.8 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.3 Derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
4.3.1 Funct ii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
4.3.2 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4.3.3 Formula lui Taylor cu restul lui Peano . . . . . . . . . 107
4.3.4 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange . . . . . . . . 109
4.3.5 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
CUPRINS 5
4.4 Transfer de derivabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
4.4.1 Aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.4.2 Funct ii analitice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.4.3 Cateva dezvoltari remarcabile. . . . . . . . . . . . . . . 121
4.4.4 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4.4.5 Modele de lucrari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5 Calcul integral 125
5.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.1 Metode de calcul pentru primitive. . . . . . . . . . . . 127
5.2 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.2.1 Denit ia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.2.2 Proprietat i ale integralei Riemann . . . . . . . . . . . . 135
5.2.3 Clase de funct ii integrabile. . . . . . . . . . . . . . . . 139
5.2.4 Metode de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
5.3 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.3.1 Preliminarii: funct ii de dou a variabile . . . . . . . . . . 162
5.3.2 Trecere la limita sub integrala . . . . . . . . . . . . . . 163
5.3.3 Derivare sub semnul integralei . . . . . . . . . . . . . . 168
5.3.4 Schimbarea ordinii de integrare . . . . . . . . . . . . . 170
5.3.5 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
5.3.6 Modele de subiecte de examen . . . . . . . . . . . . . . 183
6 Anexe 185
6.1 Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
6.1.1 Aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
6.1.2 Mult imi de m asura nul a . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
6 CUPRINS
Capitolul 1
Numere reale
1.1 Axiomatica
Vom adopta o denit ie axiomatica pentru mult imea numerelor reale.
Denit ia 1. Vom numi mult imea numerelor reale o mult ime, notata R,
cu urmatoarele proprietat i:
I. este nzestrata cu operat ia de adunare notata + : R R R (adica
oricarei perechi (x, y) i corespunde un element, numit suma lui x si y, notat
x + y), astfel ncat:
I.1. (comutativitatea adunarii): x + y = y + x, x, y R;
I.2. (asociativitatea adunarii): x + (y + z) = (x + y) + z, x, y, z R;
I.3. (existent a elementului neutru la adunare): exista un numar real,
notat 0 R, cu proprietatea x + 0 = x, x R.
I.4. (existent a opusului): pentru ecare numar real x, exista un numar
real, notat x (numit opusul lui x) cu proprietatea x + (x) = 0 .
(R, +) este grup comutativ. Ca de obicei, n loc de x + (y) se va scrie
simplu x y. Se arat a ca elementul neutru 0 este unic; iar opusul ec arui
element este de asemeni unic (exercit iu!).
II. este nzestrata cu operat ia de nmult ire notata : R R R (adica
oricarei perechi (x, y) i corespunde un element, numit produsul lui x si y,
notat xy), astfel ncat:
II.1. (comutativitatea nmult irii): xy = yx, x, y R;
II.2. (asociativitatea nmult irii): x(yz) = (xy)z, x, y, z R;
II.3. (existent a elementului neutru la nmult ire): exista un numar real,
notat 1 R, diferit de 0, astfel ncat x1 = x, x R;
II.4. (existent a inversului): pentru ecare numar real x, diferit de 0,
exista un numar real, notat
1
x
R, cu proprietatea x
1
x
= 1.
7
8 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
Cu alte cuvinte (R0, ) este grup comutativ. Desi nmult irea cu 0 este
denit a, nu trebuie crezut c a (R, ) este grup: 0 nu are invers. Ca de obicei,
n loc de x
1
y
se scrie simplu
x
y
(dac a y ,= 0). Vom folosi notat ia R

pentru
R 0.
Se arata ca elementul unitate la nmult ire 1 este unic; iar inversul ecarui
element, diferit de 0, este unic (exercit iu!).
Cele dou a operat ii sunt conectate prin intermediul proprietat ii de dis-
tributivitate:
III. x(y + z) = xy + xz, x, y, z R;
(R, +, ) este corp comutativ.
Se deduc urm atoarele propriet at i:
0x = 0, pentru orice x;
(1)x = x;
xy = 0 x = 0 sau y = 0
IV. este nzestrata cu o relat ie de ordine (notat a ) :
IV.1. (reexivitate): x x
IV.2. (antisimetrie): x y si y x implica x = y.
IV.3. (tranzitivitate): x y si y z implica x z.
IV.4. ( totala ) pentru orice doua elemente x, y R are loc (cel put in)
una din relat iile x y sau y x .
Notat ia x < y nseamn a: x y si x ,= y; scrierea x y nseamn a
y x. Numerele reale x 0 se numesc pozitive, iar cele cu x 0 negative.
Numerele reale x > 0 se numesc stict pozitive, iar cele cu x < 0 strict
negative.
Se pot deni acum intervalele: dac a a < b sunt numere reale, atunci se
noteaz a:
(a, b) := x R [ a < x < b (interval deschis);
[a, b] := x R [ a x b (interval nchis, are sens si pentru a = b);
[a, b) := x R [ a x < b;
(a, b] := x R [ a < x b
Incluziunea [a, b] [c, d] este echivalent a cu a c si b d.
V. Relat ia de ordine verica urmatoarele proprietat i de compatibilitate cu
operat iile de adunare si de nmult ire:
V.1. x y x + z y + z, x, y, z R;
V.2. x y si z 0 xz yz, x, y R;
Se arata urm atoarele proprietat i:
x y, y z si x = z implic a x = y = z;
x < y si y z implic a x < z;
x y este echivalent cu 0 y x si cu y x;
1.1. AXIOMATICA 9
x < y implic a x + z < y + z.
Funct ia modul. Fie x, y dou a numere reale. Din proprietatea de totala
ordonare, deducem ca unul din cele doua numere este mai mare decat celalalt:
l vom nota cu max(x, y) ; cel mai mic dintre cele dou a numere va notat
cu min(x, y) . Astfel are loc x + y = max(x, y) + min(x, y).
Prin denit ie [x[ := max(x, x) (numit modulul sau valoarea absoluta
num arului x). Asadar:
pentru orice x, [x[ este pozitiv;
[x[ = x dac a si numai dac a x este pozitiv;
[x[ = x dac a x 0;
[ x[ = [x[.
Au loc formulele:
max(x, y) =
1
2
(x + y +[x y[) ; min(x, y) =
1
2
(x + y [x y[)
Mai notamx
+
:= max(x, 0) (partea pozitiv a a numarului x) si x

:= max(x, 0)
(partea negativ a).
Deci x

= (x)
+
; x = x
+
x

, [x[ = x
+
+ x

.
Relat ia de ordine si nmult irea. Pentru orice x R avem x
2
0:
n particular 1 > 0. Vom deni mult imea numerelor naturale, notata N, ca
ind cea mai mica submult ime a lui R, care cont ine 0 si odat a cu elementul
n, cont ine si n + 1.
Astfel, prin construct ie are loc teorema induct iei matematice. Se arat a
[6] echivalent a cu principiul bunei ordonari:
Orice parte nevid a A N are un prim element, adic a exist a a A astfel
ncat oricare ar a

A s a avem a a

.
Dac a includem si opusele numerelor naturale, se obt ine mult imea nu-
merelor ntregi, notat a cu Z. Mult imea c aturilor de forma
m
n
, cu m si n > 0
numere ntregi, formeaza mult imea numerelor rat ionale, notata Q. Astfel:
N Z Q R. Numerele reale, care nu sunt rat ionale se numesc irat ionale
(ex.

2, , e ).

2 nu este num ar rat ional; cu alte cuvinte, nu exista un num ar rat ional
(pozitiv), a c arui patrat s a e 2.
Demonstrat ia se face prin reducere la absurd. Daca ar exista un asemenea
num ar, e
m
n
scrierea sa ca fract ie ireductibila. Din
_
m
n
_
2
= 2 deducem
m
2
= 2n
2
. Rezulta ca m este numar par; e m = 2m
1
.

Inlocuind, obt inem
2m
2
1
= n
2
, de unde va rezulta si n num ar par, n contradict ie cu faptul ca m
si n sunt prime ntre ele.
10 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
Aceast a descoperire a fost facut a de (scoala lui) Pitagora, sub forma
urm atoare: nu exist a o unitate de m asur a, cu care sa putem masura simul-
tan latura si diagonala unui p atrat. S a presupunem ca o asemenea unitate
ar exista, deci ar intra de n ori n latura patratului si de m ori n diagonal a.
Acum avem relat ia m
2
= 2n
2
, de unde, ca mai sus, rezulta m par si apoi
n par. Astfel, am putea folosi ca unitate de masur a dublul unit at ii init iale
(care sar cuprinde tot de un num ar ntreg de ori, at at n latura, c at si n
diagonala patratului). Deoarece acest procedeu poate continua indenit, iar
pentru k destul de mare, 2
k
va deveni mai mare ca latura p atratului, obt inem
contradict ia. Mai clar, sar putut presupune de la nceput c a se alege cea
mai mare unitate de masura care convine.
Acest rezultat arata ca funct ia radical nu se poate deni n Q, deci
intervent ia metodelor de analiza matematic a pare inevitabil a.
Mult imea numerelor rat ionale verica toate aceste proprietat i. Vom ad aga
o axioma suplimentar a, care va deosebi unic mult imea numerelor reale (printre
corpurile comutative, total ordonate):
1.1.1 Axioma marginii superioare

In orice mult ime ordonat a, putem deni not iunile urmatoare. Fie A R.
Spunem c a a R este un majorant al mult imii A dac a oricare ar x A
are loc x a. O mult ime care admite cel put in un majorant se numeste
majorata .
Analog se deneste not iunea de minorant si de mult ime minorat a . O
mult ime care este simultan majorat a si minorat a se numeste marginita .
Spunem c a a R este marginea superioara a mult imii A dac a este cel mai
mic majorant. Cu alte cuvinte, marginea superioar a este acel num ar real a
care ndeplineste urm atoarele doua propriet at i:
(majorant): oricare ar x A are loc x a;
(cel mai mic majorant): oricare ar a

R, care este majorant al mult imii


A (deci oricare ar x A are loc x a

) avem a a

.
Dac a exist a, marginea superioar a a mult imii A R se noteaza sup A .
Analog se deneste not iunea de margine inferioar a : a R este marginea
inferioara a mult imii A dac a este cel mai mare minorant. Cu alte cuvinte,
marginea inferioara este acel num ar real a care ndeplineste urmatoarele doua
propriet at i:
(minorant): oricare ar x A are loc a x;
(cel mai mare minorant): oricare ar a

R, care este minorant al


mult imii A (deci oricare ar x A are loc a

x), avem a

a.
Dac a exist a, marginea inferioara a mult imii A R se noteaza inf A .
1.1. AXIOMATICA 11
VI Axioma marginii superioare. Fiecare mult ime nevida si majorata
de numere reale admite margine superioara.
Rezult a c a orice mult ime nevida si minorata de numere reale admite
margine inferioar a. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = sup(A)
Vericare. Mult imea (A) este evident nevid a. Se arata imediat c a ori-
care ar a minorant pentru A, urmeaz a c a (a) este majorant pentru (A).
Astfel, mult imea (A) are margine superioar a. S a notam a := sup(A) si
s a demonstr am faptul c a a este marginea inferioara a mult imii A.
Fie x A, deci (x) (A) arat a ca x a, de unde a x;
deci a este minorant pentru mult imea A. Fie acum a

un minorant pentru
mult imea A. Urmeaza c a a

este majorant pentru mult imea (A), deci


(a) (a

), ceea ce este echivalent cu a

a. Astfel a este cel mai mare


minorant al mult imii A.
Dac a mult imea A admite cel mai mare element, adic a daca exist a a A
cu proprietatea c a oricare ar x A are loc x a, atunci a este si margine
superioar a pentru mult imea A.
Exemple. Intervalul (0, 1] are cel mai mare element (care este si margine
superioar a) 1.
Intervalul (0, 1) are marginea superioara 1, dar nu are cel mai mare ele-
ment.
Are loc urm atoarea caracterizare a marginii superioare:
Propozit ie. a = sup A dac a si numai dac a (x a, x A si > 0
x

A astfel nc at a < x

).
Demonstrat ie. a ind cel mai mic majorant, rezult a c a a nu este
majorant pentru A. Prin negare, se obt ine exact concluzia.
Presupun and c a ar exista un majorant a

pentru A iar a

< a, este
sucient sa alegem := a a

. Ar exista deci x

A astfel nc at a < x

,
adic a a

< , ceea ce contrazice presupunerea ca a

este majorant pentru A.


Aceast a denit ie axiomatic a ridica unele probleme:
(i) Exista o asemenea structur a?
R aspunsul armativ se obt ine prin construct ia, n cadrul teoriei mult imi-
lor a unui model (a se vedea [6], [10])
(ii) Este unic a?
R aspunsul este armativ, p an a la un izomorsm. Adic a, dac a R si R
1
veric a toate axiomele considerate, atunci exista si este unic a o biject ie f :
R R
1
, cu urm atoarele propriet at i:
f(x + y) = f(x) + f(y);
12 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
f(xy) = f(x)f(y);
pentru orice mult ime nevida si majorata A R avem
f (sup A) = sup f(A)
(iii) Sunt axiomele independente? (adic a nici o axiom a s a nu e consecint a
a celorlalte).
O asemenea proprietate se verican general, prin construct ia unui model,
care sa verice toate axiomele, cu except ia celei n cauz a.
Pentru sistemul axiomatic prezentat, proprietatea nu este valabila: co-
mutativitatea adun arii este consecint a a celorlalte.
1.1.2 Exercit ii
1) S a se arate ca [x + y[ [x[ + [y[, oricare ar x, y numere reale. S a se
arate ca [x + y[ = [x[ +[y[ dac a si numai dac a xy 0.
S a se deduc a inegalitatea:
[[x[ [y[[ [x y[
Inegalitatea se poate rescrie echivalent:
[x y[ [x z[ +[z y[
oricare ar x, y, z R. Cazul de egalitate are loc daca si numai daca z este
ntre x si y.
2. (i) Daca a este num ar real, pozitiv, atunci: [x[ a a x a.
(ii) Fie a < b. Sa se arate c a x (a, b)

x
a + b
2

<
b a
2
.
Cele doua propriet at i se pot deduce una din alta.
(i) (ii)

b a
2
< x
a + b
2
<
b a
2
(ii) (i) b = a
Ce interpretare geometric a are (ii)?
3) (Inegalitatea lui Cauchy). Fie (x
k
)
k
, (y
k
)
k
numere reale. Atunci:
_
n

k=1
x
k
y
k
_
2

_
n

k=1
x
2
k
__
n

k=1
y
2
k
_
1.1. AXIOMATICA 13

In ce caz are loc egalitatea?


Se poate utiliza trinomul
n

k=1
(x
k
X + y
k
)
2
0
4) (Inegalitatea mediilor) Fie (x
k
)
k
numere strict pozitive. Atunci:
n
1
x
1
+
1
x
2
+ . . . +
1
x
n

x
1
x
2
. . . x
n

x
1
+ x
2
+ . . . + x
n
n

In ce caz are loc egalitatea?


Interpretare ca extrem: suma minima daca produsul este constant/produs maxim dac a suma este
constanta.
Demonstrat ie (Cauchy) prin induct ie dup a n = 2
m
. Pentru 2
m
n <
2
m+1
se alege x
n+p
= S.
5) (Inegalitatea lui Bernoulli) Pentru x > 1 si n N are loc
(1 + x)
n
1 + nx
cu egalitate pentru n = 1 sau x = 0.
Demonstrat ie prin induct ie.
Varianta
(1 + x)
a
1 + ax
pretinde cunoasterea funct iei putere generale. Se rezolv a folosind derivata.
Pentru a (0, 1) are loc inegalitatea invers a.
6) Se consider a funct ia f : [0, +) [0, +), f(x) =
x + 2
x + 1
.
a) Sa se calculeze f

(x), x [0, +).


b) S a se arate ca funct ia f este strict descrescatoare pe intervalul [0, +).
c) Sa se arate c a f(

2) =

2.
d) S a se arate c a, daca x, y (0, +), x ,= y, atunci [f(x)f(y)[ < [xy[.
f) S a se arate ca

p
q

>

p + 2q
p + q

, p, q N

Se calculeaza direct f(x) f(y) si apoi din b), d) se obt ine x >

2
f(x) < 2.
7) (Inegalitatea lui Holder) Se considera funct ia f : (0, +) R, f(x) =
x

x, pentru (0, 1).


14 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
a) Sa se calculeze f

(x), x > 0.
b) Sa se arate c a f

(x) > 0, x (0, 1) iar f

(x) < 0, x (1, +).


c) Sa se deduca inegalitatea x

x 1 , x > 0.
d) Pentru a, b > 0 si , (0, 1), cu + = 1, sa se vericie inegalitatea:
a

a + b (se poate folosi inegalitatea precedent a, pentru x =


a
b
).
e) Pentru s, t > 0 si p, q > 1 cu
1
p
+
1
q
= 1, sa se arate c a: st
s
p
p
+
t
q
q
.
f) Utilizand punctul precedent, s a se arate ca daca a
1
, . . . , a
n
, b
1
, . . . , b
n
sunt strict pozitive, atunci:
a
1
b
1
+ . . . + a
n
b
n
(a
p
1
+ . . . + a
p
n
)
1/p
(b
q
1
+ . . . + b
q
n
)
1/q
Cazul p = 1, p = 2? Cazuri de egalitate?
8) Se consider a o funct ie f : R R, monoton crescatoare pe R, care verica
propriet at ile:
f(x + y) = f(x) + f(y), x, y R si f(1) = 1
a) Sa se verice ca f(0) = 0.
b) Sa se verice ca f(x) = f(x), x R.
c) Utiliz and metoda indut iei matematice, sa se arate c a: n N

,
a
1
, a
2
, . . . , a
n
R avem:
f(a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
) = f(a
1
) + f(a
2
) + . . . + f(a
n
)
d) Sa se arate c a: f
_
1
n
_
=
1
n
, n N

.
e) Sa se arate c a f(x) = x, x Q.
f) Utiliz and eventual faptul c a, pentru orice a < b R exist a r Q astfel
ncat a < r < b, sa se arate c a f(x) = x, x R.
1.2 Consecint e directe
O prima consecint a importanta a axiomei marginii superioare este:
Lema lui Arhimede. Pentru ecare x R exist a un numar natural
n N astfel nc at n > x.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Deci presupunem c a n x,
oricare ar n N. Astfel, mult imea numerelor naturale ar majorata. Fie
a := sup N. Folosind caracterizarea, cu = 1, rezult a ca exist a n
1
N astfel
ncat a 1 < n
1
a. Deducem a < n
1
+ 1. Cum n
1
+ 1 este tot un numar
natural, s-a ajuns la contradict ie cu faptul c a a este majorant pentru N.
1.2. CONSECINT E DIRECTE 15
Uneori, lema lui Arhimede se reformuleaz a astfel: e x > 0 si y numere
reale. Atunci exista un num ar natural n, pentru care nx > y; interpret and
c a putem goli oceanul cu o lingurit a (si mult a rabdare!).
Lema. Fiecare num ar real x este atat marginea superioara a mult imii
numerelor rat ionale, mai mici (strict) decat x; c at si marginea inferioar a a
mult imii numerelor rat ionale, mai mari (strict) dec at x.
Demonstrat ie. Din lema lui Arhimede, mult imea numerelor rat ionale,
mai mari ca x este nevida. Deci exista x
0
marginea inferioara a acestei
mult imi iar x x
0
. Dac a am presupune ca x < x
0
, atunci, tot din lema lui
Arhimede, gasim un num ar natural n, astfel ncat n >
1
x
0
x
. Din denit ia
marginii inferioare, exista un numar rat ional r astfel nc at x
0
r < x
0
+
1
n
.
Acum r
1
n
este evident rat ional si avem x r
1
n
< x
0
, ceea ce contrazice
faptul ca x
0
este un minorant.
Demonstrat ia privind marginea superioara se face analog.
Consecint a directa a acestui rezultat este:
Proprietatea de densitate a numerelor rat ionale. Oricare ar
x < y numere reale, exista r Q num ar rat ional, astfel ncat x < r < y.
O proprietate similara are loc pentru numerele irat ionale: demonstrat i!
Parte ntreaga. Lema lui Arhimede permite si denirea funct iei parte
ntreag a.
Propozit ie si denit ie. Pentru ecare num ar real x, exista si este unic
un num ar ntreg k, numit partea ntreaga a lui x si notat [x] , astfel ncat :
k x < k + 1
Justicare. Existent a. Dac a x > 0, e mult imea numerelor naturale,
care sunt mai mari ca x. Din lema lui Arhimede, aceast a mult ime este
nevid a, deci din proprietatea de buna ordonare deducem c a are cel mai mic
element. Cu alte cuvinte, exista un num ar natural n
0
, astfel nc at n
0
> x,
dar n
0
1 x. Este deci sucient s a alegem k := n
0
1.
Cazul x ntreg ind imediat, s a consider am ca x < 0 si nu este ntreg.
Aplic am rezultatul de mai sus pentru x si g asim n x < n + 1. Deci
n 1 < x < n (deoarece x nu este ntreg), astfel c a alegerea k := n 1
convine.
Unicitate. Dac a am avea simultan
k x < k + 1
k

x < k

+ 1
16 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
cu k si k

ntregi, prin sc adere (explicat i!) obt inem: kk

1 < 0 < kk

+1,
ceea ce se scrie echivalent 1 < k

k < 1. Unicul numar ntreg, strict cuprins


ntre 1 si 1 ind 0, concluzia rezult a.
Dreapta reala extinsa. Vom considera mult imea R := R
+, si + ind doua elemente care nu apart in lui R .
Nu vom c auta sa denim operat ii cu aceste noi elemente, desi unele ar
avea sens: de ex. x + = +; ()() = + etc.
Ne va interesa doar relat ia de ordine, care se extinde pe R prin <
x < +, pentru orice x R.
Astfel, orice mult ime nevid a din R admite margine superioara si margine
inferioar a n R.
Apar intervale cu una sau ambele extremit at i sau +. De exemplu
(, +) = R.
1.2.1 Exercit ii
1) Sa se justice sup[0, 1) = 1.
2) Sa se determine marginile superioar a si inferioar a ale mult imii:
_
(1)
n
+
1
n
[ n N

_
3) Fie f : R R o funct ie oarecare. Sa se arate c a
inf[f(x) f(y)[ [ x ,= y = 0
Solut ie. Marginea inferioar a a := inf[f(x) f(y)[ x ,= y 0 exista.
Presupunem prin reducere la absurd c a a > 0. Scriind R =
_
kZ
[ka, (k + 1)a),
observ am c a n ecare interval [ka, (k + 1)a) exista cel mult o valoare f(x).
Astfel, ar urma c a R este cel mult num arabil.
4) Sa se arate c a mult imea r Q[r
2
2 este nevida si marginit a, dar
nu admite margine superioar a n Q (altfel spus, Q satisface toate axiomele,
cu except ia axiomei marginii superioare, care este deci independenta de cele-
lalte).
5) (Lema lui Knaster) Fie f : [a, b] [a, b] (cu a < b) o funct ie crescatoare.
S a se arate ca exist a x
0
[a, b] astfel nc at f(x
0
) = x
0
(punct x).
Dar daca f este presupusa descresc atoare?
6) Daca I
1
, I
2
sunt intervale, cu I
1
I
2
,= , atunci I
1
I
2
este tot un interval.
1.3. GLOSAR DE TOPOLOGIE GENERAL

A 17
7) Fie (I

)
A
o familie de intervale deschise, cu proprietatea ca
[0, 1]
_
A
I

S a se arate ca exist a
1
,
2
, . . .
n
A, astfel nc at
[0, 1]
n
_
k=1
I

k
Demonstrat ie. Se considera mult imea acelor numere x [0, 1], cu pro-
prietatea c a [0, x] se poate acoperi cu un num ar nit de intervale. Evi-
dent, 0 face parte din mult ime: exista un interval din familie care cont ine
0. Prin construct ie, mult imea este majorata; e deci a marginea superioara
a mult imii considerate. Problema este rezolvata dac a ar atam c a a = 1. S a
presupunem c a a < 1. Exista un interval din familie care cont ine a, e acesta
(, ). Deoarece < a, din denit ia marginii superioare rezulta ca exista un
element al mult imii, s a zicem x
0
, cu proprietatea < x
0
a. Acum [0, x
0
]
este acoperit de o familie nita de intervale. Daca la aceasta familie mai
ad augam intervalul (, ), obt inem tot o familie nit a, care acopera [0, ),
deci orice interval nchis [0, b], cu b < . Acum a < contrazice faptul ca a
este un majorant.
8) Sa se determine si s a se compare:
a)

n=1
[0,
1
n
] si

n=1
(0,
1
n
];
b)

n=1
[
1
n
,
1
n
] si

n=1
(
1
n
,
1
n
)
1.3 Glosar de topologie generala
Vecinatate (a unui num ar real a) este orice mult ime V care cont ine un
interval deschis a (, ) V .
Vecinatate pentru sau +: orice mult ime V care cont ine un interval
de forma (, a) resp. (a, +).
Sistemul 1 al vecin atat ilor unui punct a are urm atoarele proprietat i car-
acteristice:
1. a V , V 1;
2. V W si V 1 W 1
18 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
3. V
1
V
2
1, V
1
, V
2
1;
4. V 1 W V , W 1 cu proprietatea ca, pentru ecare b W, V
este vecin atate pentru b.
Mult imea num arabil a de vecin atat i
_
a
1
n
, a +
1
n
_
este numit a (un) sis-
tem fundamental de vecinatat i (pentru a), deoarece orice vecin atate pentru
a include o vecinatate din sistem.
Mult ime deschisa. Spunem c a mult imea D R este deschis a dac a: e
este vida; e pentru ecare a D, D este vecin atate pentru a.
Se veric a imediat c a reuniunea oricarei familii de mult imi deschise este
mult ime deschis a.
Se demonstreaza ca, n R, mult imile deschise sunt exact reuniunile cel
mult num arabile de intervale deschise, disjuncte.
Mult ime nchisa. Mult imea F R se numeste nchisa dac a R F este
deschis a.
Deci intersect ia oric arei familii de mult imi nchise este nchisa.
Rezult a ca pentru ecare mult ime A R exist a o cea mai mica mult ime
nchis a, care cont ine A. Aceasta mult ime se noteaza cl A sau A si se numeste
nchiderea mult imii A . Este util de ret inut c a x A dac a si numai dac a
exist a un sir (x
n
)
n
din A, astfel nc at x
n
x.
Punct de acumulare pentru o mult ime A R este orice punct a cu
proprietatea c a ecare vecinatate a sa cont ine cel put in un punct din A,
diferit de a.
Punct aderent pentru o mult ime A R este orice punct a cu propri-
etatea ca ecare vecin atate a sa cont ine cel put in un punct din A.
Desigur, orice punct din A este punct aderent pentru A; dac a nu este si
punct de acumulare pentru A, atunci se numeste punct izolat (reformulat i
denit ia pentru a v a convinge ca denumirea este adecvat a).
Punctele aderente, resp. de acumulare ale unei mult imi, se caracterizeaz a
cu siruri.
x este punct aderent, resp. de acumulare pentru mult imea A dac a si
numai daca : exista un sir (x
n
) de puncte din A (resp. x
n
,= x, n) astfel
ncat x
n
x.
Punct interior. a se numeste punct interior pentru mult imea A dac a A
este vecin atate pentru a. Mult imea punctelor interioare mult imii se numeste
interiorul lui A, se noteaz a int A si este cea mai mare mult ime deschisa,
inclus a n A.
Mult imi compacte. Fie K R; mult imea K se numeste compacta
dac a este ndeplinita una din urm atoarele propriet at i echivalente:
1.3. GLOSAR DE TOPOLOGIE GENERAL

A 19
1. K este mult ime nchisa si marginit a.
2. Orice sir din K admite un subsir convergent n K.
3. Orice acoperire deschis a a lui K are o subacoperire nit a.
Mult imi conexe. Mult imea A se numeste conexa dac a nu exist a
submult imile deschise A
1
, A
2
cu AA
1
,= , AA
2
,= , A
1
A
2
A = si
A A
1
A
2
.
Se demonstreaz a c a mult imile conexe din R sunt exact intervalele.
20 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE
Capitolul 2
Siruri si serii de numere reale.
2.1 Not iunea de limita a unui sir
Denit ia 1. Vom numi sir (de numere reale) orice funct ie x : N R.
Vom utiliza notat ia tradit ional a x
n
pentru valoarea funct iei x n n. Vari-
abila n se numeste rang.
Trebuie f acuta distinct iantre sir (care este o funct ie) si mult imea valorilor
sale x
n
[ n N, care este o mult ime nevid a de numere reale.
Sirul (x
n
) se numeste majorat, resp. minorat, resp. marginit dac a mult i-
mea valorilor sirului are aceasta proprietate.
Sirul (x
n
) se numeste crescator dac a x
n
x
n+1
, oricare ar n. Denit ie
similar a pentru sir descresc ator. Un sir care este e cresc ator, e descrescator,
se numeste monoton .
Denit ia 2. Un sir (x
n
)
n
de numere reale se numeste convergent dac a
exist a x R astfel nc at :
pentru ecare > 0 exista un rang n

N astfel nc at pentru orice


n n

s a avem [x
n
x[ < .
x se numet e limita sirului.
Se scrie: x
n
x sau lim
n+
x
n
= x .
Echivalent, putem reduce totul la cazul sirurilor convergente la 0:
x
n
x ([x
n
x[ 0, c and n +)
O denit ie separata se impune pentru limita .
Denit ia 3. Vom spune ca sirul (x
n
) are limita + (dar nu vom spune
c a sirul este convergent), dac a:
pentru orice > 0 exista un rang n

astfel nc at oricare ar n n

avem x
n
> .
21
22 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Desigur, spre deosebire de denit ia sirului convergent, n care interesau
valorile arbitrar de mici ale lui , n denit ia precedenta conteaz a valorile
arbitrar de mari ale lui .
Dent ie similar a pentru sir cu limita (exercit iu!).
2.1.1 Proprietat i generale ale sirurilor convergente.
Proprietat i imediate. (i) Daca exist a, limita unui sir este unic a.
(ii) Orice sir convergent este m arginit.
Reciproc nu: sirul x
n
:= (1)
n
este marginit, dar nu este convergent
(ar atat i!).
Vericare. (i) Dac a x
n
x
0
si x
n
x

0
, iar x
0
,= x

0
, e :=
1
2
[x
0
x

0
[.
Astfel, exist a n

si n

astfel nc at pentru orice n n

avem [x
n
x
0
[ < iar
pentru orice n n

avem [x
n
x

0
[ < . Pentru n := max(n

, n

) se ajunge
la relat ia contradictorie:
[x
0
x

0
[ [x
0
x
n
[ +[x
n
x

0
[ < + = [x
0
x

0
[
(ii) Exist a n
1
astfel ncat [x
n
x
0
[ < 1, pentru orice n n
1
. Notand M :=
max ([x
0
[, . . . , [x
n
1
1
[, 1 +[x
0
[), avem [x
n
[ M, oricare ar n, deoarece:
[x
n
[ [x
n
x
0
[ +[x
0
[ 1 +[x
0
[
dac a n n
1
.
Operat ii cu siruri cu limita. I. a) Dac a x
n
x si y
n
y atunci
x
n
+ y
n
x + y. Dac a x
n
x si y
n
+ atunci x
n
+ y
n
+. Pentru
simplitate, vom scrie x+ = +; analog: +x = ; ++ = +;
= ;
n timp ce + este nedeterminare: aceasta nseamna c a exis a ex-
emple de siruri x
n
+, y
n
iar x
n
+ y
n
are orice comportare (are
orice limita, nu are limita).
b) Daca x
n
x, atunci x
n
x (inclusiv ).
II. a) Dac a x
n
x si y
n
y atunci x
n
y
n
xy. Aici intr a si formulele
()() = ; x
0
= daca x
0
,= 0;
n timp ce 0() este nedeterminare.
b) Dac a x
n
x, si x ,= 0, atunci
1
x
n

1
x
(se nt elege ca n
0
astfel ncat
n n
0
x
n
,= 0 (se spune de la un loc ncolo).
Dac a x
n
, atunci
1
x
n
0.
Dac a x
n
0 si x
n
> 0 (cel put in de la un loc ncolo), atunci
1
x
n
+.
2.1. NOT IUNEA DE LIMIT

A A UNUI SIR 23
Apar cazurile de nedeterminare
0
0
si

.
III. Dac a x
n
x
0
, y
n
y
0
iar x
n
y
n
n, atunci x
0
y
0
(inclusiv cazul
limitelor innite).
Se poate ns a ca inegalitatea ntre termenii sirului s a e stricta, dar lim-
itele sa e egale (dat i un exemplu!).
Demonstrat ie. I. Rezult a din aplicarea denit iei, utiliz and inegalitatea
[(x
n
+ y
n
) (x + y)[ [x
n
x[ +[y
n
y[
Rat ionamentul complet este urmatorul: e > 0; scriind convergent a siru-
rilor (x
n
), resp. (y
n
), obt inem rangurile n

, resp n

pentru care: oricare ar


n n

avem [x
n
x[ < /2, resp. oricare ar n n

avem [y
n
y[ < /2.
Pentru orice n max(n

, n

) obt inem [(x


n
+ y
n
) (x + y)[ < , pe baza
inegalit at ii ment ionate.
Dac a y
n
+, vom utiliza
x
n
+ y
n
y
n
[x
n
[
II. Vom scrie
[x
n
y
n
xy[ = [x
n
y
n
xy
n
+ xy
n
xy[ [x
n
x[[y
n
[ +[x[[y
n
y[
iar pentru primul termen vom folosi faptul c a sirul (y
n
) este m arginit.
b) S a consideram cazul x > 0. Lu and := x/2, deducem c a exista un
rang n
0
astfel nc at pentru orice n n
0
s a avem x
n
> x/2 > 0.

In particular,
x
n
,= 0. Acum vom scrie

1
x
n

1
x

=
[x x
n
[
[x[[x
n
[
2
[x x
n
[
[x[
2
Teorema (lema clestelui). Fie x
n
x, z
n
x. Dac a sirul (y
n
)
satisface x
n
y
n
z
n
, pentru ecare n, atunci y
n
x.
Demonstrat ie. Fie > 0. Exista deci un rang n

de la care ncolo avem


< x
n
x si z
n
x < . Astfel deducem
< x
n
x y
n
x z
n
x <
Desigur, daca x = +, este sucient s a vericam c a x
n
y
n
.
24 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
2.1.2 Exercit ii
1)
1
n
0 este echivalent cu lema lui Arhimede.
2) Scriet i negat ia faptului c a un sir este convergent (resp. c a are limita 0).
3) Sa se arate c a
x
n
x [x
n
[ [x[
Reciproc?
4) Fiecare din sirurile
1
lg n
,
1
n
2
,
1
10
n
are limita 0. Sa se determine, pentru
ecare din aceste siruri, rangul n

, corespunz ator valorilor: = 0, 1; 0, 01;


0, 001.
Solut ie. (i)
1
lg n
< lg n >
1

n > 10
1/
, deci n

= 1 +
_
10
1/

.
Astfel, cele trei valori sunt: 1 +10
10
; 1 +10
100
; 1 +10
1000
(acest ultim numar
are 1001 cifre, adica ar nevoie de aproape o jum atate de pagina pentru a
scris!). Acest sir converge foarte ncet la 0.
(ii)
1
n
2
< n >
1

deci n

= 1 +
_
1

_
. Valorile sunt: 4; 11; 32.
Pare evident ca acest sir tinde mai repede la 0 dec at precedentul.
(iii)
1
10
n
10
n
>
1

n > lg , deci n

= 1 + [lg ]. Valorile sunt:


2; 3; 4. Aici convergent a este si mai rapid a; corespunde vitezei cu care ecare
num ar real este aproximat de scrierea zecimal a.
Totusi, considerarea doar a unor cazuri pentru poate nsel atoare
(oricum, nu poate constitui o demonstrat ie pentru faptul c a sirul are limita
0). Astfel, sirul
1
n
10
are limita 0; pentru cele trei valori propuse pentru
g asim n

= 2 si am putea tentat i s a tragem concluzia (gresit a) c a este


cel mai rapid convergent. Ca nu este asa putem observa lu and, de exemplu,
=
1
10
100
: pentru sirul
1
10
n
, rangul corespunzator este 101, iar pentru
1
n
10
este
1 + 10
10
.
5) Stabilit i valoarea de adevar a ecareia din urm atoarele armat ii:
Dac a x
n
y
n
0, atunci e x
n
0, e y
n
0.
Dac a sirul (x
n
) are termenii strict pozitivi si este convergent, atunci
x
n+1
x
n
1.
FALS: rezultatul este adevarat dac a si limita este strict pozitiva. Dac a
x
n
0, atunci sirul
x
n+1
x
n
poate avea orice comportare:
S a se ae limitele urm atoarelor siruri:
2.1. NOT IUNEA DE LIMIT

A A UNUI SIR 25
6)

n + 1

n 1

n + 2

n
Prin amplicare cu conjugata, termenul general se rescrie ca:

n + 2 +

n + 1 +

n 1
Se observa c a termenul dominant este

n, deci rescriind:
_
1 +
2
n
+ 1
_
1 +
1
n
+
_
1
1
n
1
7)
1 + 2 + . . . + n
n

n
2
sirul se transform a:
n(n+1)
2
n

n
2
=
1
2
8)
1
n
2
+
2
n
2
+ . . . +
n 1
n
2
care se transform a:
n(n1)
2
n
2
=
n 1
2n

1
2
9)
1 + 3 + 5 + . . . + (2n 1)
n + 1

2n + 1
2
care se transform a:
n
2
n + 1

2n + 1
2
=
3n 1
2(n + 1)

3
2
10) (i) Fie (a
n
)
n1
progresia aritmetic a de rat ie r; iar (b
n
)
n1
progresia geo-
metric a de rat ie q. Sa se ae:
lim
n+
a
1
+ . . . + a
n
b
1
+ . . . + b
n
(ii) Fie (a
n
)
n1
progresia geometrica de rat ie q; iar (b
n
)
n1
progresia ge-
ometric a de rat ie q

. Sa se ae:
lim
n+
a
1
+ . . . + a
n
b
1
+ . . . + b
n
26 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Discut ie.

In cazul q

= q
2
, sa se ae:
lim
n+
a
1
+ . . . + a
2n
b
1
+ . . . + b
n
11) Se considera sirurile (a
n
)
n0
si (b
n
)
n0
denite de: a
0
= a
1
= 1; a
n+2
=
a
n+1
+ a
n
; si b
0
= 0; b
1
= 1; b
n+2
= b
n+1
+ b
n
.
S a se ae lim
n+
a
n
b
n
.
12) Sa se calculeze:
lim
n+
1 + . . . + n
n
2
lim
n+
1
2
+ . . . + n
2
n
3
lim
n+
1
3
+ . . . + n
3
n
4
Generalizare.
13) Sa se calculeze:
lim
n+
2
n
+ 5
n
3
n
+ 4
n
lim
n+
3
n
+ 4
n
2
n
+ 5
n
lim
n+
3
n
+ 4
n
3
n
+ 5
n
lim
n+
5
n
+ 3
n
3
n
+ 2
n
14) Sa se calculeze:
lim
n+
1
1.2
+
1
2.3
+ . . . +
1
n(n + 1)
lim
n+
1
1.3
+
1
2.4
+ . . . +
1
n(n + 2)
15) Fie k 1 un numar natural xat si numerele reale 0 a
1
a
2
. . .
a
k
. Sa se calculeze
lim
n+
n
_
a
n
1
+ a
n
2
+ . . . + a
n
k
16) Daca x
n
0 iar (y
n
) este un sir marginit, atunci x
n
y
n
0.
2.2. TEOREME DE BAZ

A 27
Solut ie. Fie M > 0 astfel nc at [y
n
[ M, pentru orice n. Fie > 0
arbitrar. Scriind denit ia faptului c a x
n
0, cu /M, obt inem un rang n

de la care ncolo [x
n
y
n
[ [x
n
[M <

M
M = .
17) S a se arate c a (x
n
+) ( x
n
> 0 de la un loc incolo si
1
x
n
0).
2.2 Teoreme de baza
2.2.1 Teorema de convergent a a sirurilor monotone.
Direct din axioma marginii superioare, rezulta:
Teorema Orice sir monoton si m arginit este convergent.
Demonstrat ie. Este sucient s a consider am cazul unui sir cresc ator si ma-
jorat. Exist a deci x := supx
n
[ n N. Vom ar ata ca x este limita sirului.
Fie > 0; conform caracterizarii marginii superioare, exist a un element al
mult imii, pe care l not am x
n

, astfel nc at x < x
n

x. Sirul ind
cresc ator, pentru orice n n

avem x
n
x
n

, deci x < x
n
x
0
. Cu atat
mai mult [x
n
x[ < .
Exist a siruri convergente, care nu sunt monotone:
(1)
n
n
.
Dac a [a[ < 1, atunci a
n
0.
Putem presupune a > 0, caz n care relat ia de recurent a a
n+1
= aa
n
arat a
c a sirul este strict descrescator; ind minorat, este convergent, iar limita L
verica L = aL, de unde L = 0.
Exercit iu rezolvat. Fie
x
n
:=
_
1 +
1
n
_
n
Sirul (x
n
)
n1
este crescator si majorat. Limita sa se noteaz a cu e.
Demonstrat ie. Aplic am inegalitatea mediilor pentru n +1 numere, din
care n egale cu 1 +
1
n
iar ultimul egal cu 1. Se obt ine
n+1

_
1 +
1
n
_
n
<
n
_
1 +
1
n
_
+ 1
n + 1
ceea ce arat a ca (x
n
)
n1
este strict cresc ator. Pentru a demonstra majorarea,
cel mai comod este sa consider am sirul
y
n
:=
_
1 +
1
n
_
n+1
28 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Aplic and inegalitatea dintre media armonic a si cea geometrica, pentru n +1
numere (n 2), din care n egale cu 1 +
1
n1
iar ultimul egal cu 1, se obt ine
n + 1
1 + n
1
1+
1
n1
<
n+1

_
1 +
1
n 1
_
n
ceea ce arata ca (y
n
)
n1
este strict descrescator. Inegalitatea x
n
< y
n
ind
evident a, urmeaza c a sirul (x
n
)
n1
este majorat, de exemplu de y
1
= 4.
Deoarece
y
n
x
n
= 1 +
1
n
1
deducem ca si y
n
e iar
_
1 +
1
n
_
n
< e <
_
1 +
1
n
_
n+1
2.2.2 Teorema lui Cantor
Teorema (Principiul lui Cantor, al intervalelor nchise incluse). Fie
un sir descrescator de intervale nchise [a
n
, b
n
][n N (adic a [a
n+1
, b
n+1
]
[a
n
, b
n
]). Atunci exista cel put in un element comun tuturor intervalelor.
Dac a n plus sirul descresc ator de intervale nchise are proprietatea:
oricare ar > 0, exista un interval din sir [a
n
, b
n
] care are lungimea
b
n
a
n
<
atunci elementul comun este unic (intersect ia tuturor intervalelor este
redus a la un singur element).
Demonstrat ie. Sirul (a
n
) este crescator si majorat de b
1
. Deci este
convergent, sa zicem la a; asem an ator, (b
n
) este descrescator si minorat de
a
1
. Fie b limita acestui sir. Deoarece a
n
b
n
, deducem a
n
a b b
n
,
ceea ce arat a ca intersect ia tuturor intervalelor este [a, b](,= ).

In cazul al doilea, deducem 0 b a < , oricare ar > 0, ceea ce


implic a a = b.

In adev ar, daca nu, am avea b a > 0; alegerea :=


1
2
(b a) conduce la
contradict ie.
2.2.3 Lema lui Ces`aro
Denit ia 3. Fiind dat un sir (x
n
)
nN
, se numeste subsir compunerea cu
orice aplicat ie strict cresc atoare N N.
2.2. TEOREME DE BAZ

A 29
Vom folosi notat ia tradit ionala (x
n
k
)
kN
pentru un subsir, aceastansemn and
c a se considera sirul x : N R, aplicat ia strict cresc atoare n : N N si se
face compunerea N
n
N
x
R , k n
k
x
n
k
.
Lema lui Ces`aro. Orice sir m arginit are cel put in un subsir convergent.
Demonstrat ie. Sirul ind m arginit, exista un interval I
0
= [a, b] n care
se a a tot i termenii sirului. Consider am intervalele [a,
a + b
2
] si [
a + b
2
, b]. Cel
put in unul din aceste intervale va cont ine o innitate de termeni ai sirului:
adic a mult imea n N[x
n
I este innit a. Notam I
1
un interval cu acesta
proprietate. Construim recurent un sir descrescator de intervale nchise,
ecare avand lungimea jumatate din cea a precedentului, cu proprietatea
c a ecare cont ine o innitate de termeni ai sirului. Daca I
n
este construit, l
mpart im (prin mijlocul s au) n dou a; cel put in unul din aceste intervale va
cont ine o innitate de termeni ai sirului. Notam I
n+1
un interval cu acesta
proprietate.
Din teorema lui Cantor, deducem ca exista un punct unic x, apart in and
tuturor intervalelor I
n
. Ar atam acum c a exista un subsir, cu limita x. Alegem
x
n
0
din I
0
. Presupun and x
n
k
ales din I
k
, alegem x
n
k+1
din I
k+1
astfel nc at
n
k+1
> n
k
. Alegerea este posibil a tocmai datorita existent ei unei innit at i de
termeni ai sirului n ecare interval. Datorit a alegerii, (x
n
k
)
k
este un subsir.
Datorit a apartenent ei la I
k
, rezulta c a [x
n
k
x[ <
b a
2
k
, adica x
n
k
x.
2.2.4 Teorema lui Cauchy
Denit ie. Sirul (x
n
)
n
se numeste sir Cauchy dac a:
> 0, n

: m, n n

: [x
n
x
m
[ <
Se observa c a denit ia se refer a exclusiv la termenii sirului. Totusi:
Teorema. Sirul (x
n
) este sir Cauchy dac a si numai dac a este convergent.
Demonstrat ie. Fie nt ai (x
n
) sir Cauchy. Arat am c a sirul este m arginit.
Pentru aceasta, scriem denit ia sirului Cauchy cu = 1: exista un rang n
1
,
astfel ncat pentru orice n si m n
1
avem [x
n
x
m
[ < 1. Astfel, pentru
n n
1
avem [x
n
[ [x
n
x
n
1
[ +[x
n
1
[ < 1 +[x
n
1
[. Deci pentru orice n avem
[x
n
[ M, daca alegem M := max ([x
0
[, . . . , [x
n
1
1
[, 1 +[x
n
1
[).
Sirul ind marginit, conform lemei lui Ces`aro, admite un subsir conver-
gent (x
n
k
)
k
. Fie x limita acestui subsir. Vom arata ca sirul init ial (x
n
) are
de asemenea limita x. Fie > 0 oarecare. Exista un rang k

pentru care
[x
n
k

x[ < /2. Din faptul ca este sir Cauchy, deducem ca exist a un rang n

30 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.


astfel nc at pentru orice n si m n

s a avem [x
n
x
m
[ < /2. Mai putem
alege un rang k k

, pentru care n
k
n

. Pentru orice n n

avem:
[x
n
x[ [x
n
x
n
k
[ +[x
n
k
x[ < /2 + /2 =
Reciproc, s a ar atam ca orice sir convergent este sir Cauchy. Aceast a
implicat ie se arat a mult mai simplu dar este si mai put in interesanta n
aplicat ii. Fie deci x
n
x. Fie > 0 oarecare. Exist a un rang n

astfel
ncat pentru orice n n

s a avem [x
n
x[ < /2. Acum oricare ar n si
m n

putem scrie:
[x
n
x
m
[ [x
n
x[ +[x x
m
[ < /2 + /2 =
2.2.5 Exercit ii
1) Fie a > 1. Sa se arate c a sirurile
n
b
a
n
si
a
n
n!
au limita 0.
Pentru primul sir avem:
0 < a
n+1
= a
n
_
1 +
1
n
_
b
1
a
Rezult a ca sirul este strict descrescator, de la un loc ncolo. Fiind minorat,
este convergent, iar limita L verica L =
1
a
L, de unde L = 0.
Pentru al doilea sir avem:
0 < a
n+1
= a
n
a
n + 1
Rezult a ca sirul este strict descrescator (de la un loc ncolo). Fiind minorat,
este convergent, iar limita este 0.
2) a) S a se demonstreze prin induct ie urmarea formul a (a ,= 1):
1 + 2a + 3a
2
+ . . . + na
n1
=
na
n+1
(n + 1)a
n
+ 1
(1 a)
2
b) Sa se arate c a, daca [a[ < 1, atunci na
n
0.
c) Fie [a[ < 1; denim sirul x
n
:= 1 + 2a + 3a
2
+. . . +na
n1
. Sa se arate
c a (x
n
) este convergent si s a se ae limita sa.
Solut ie. a)
na
n+1
(n + 1)a
n
+ 1
(1 a)
2
+ (n + 1)a
n
=
2.2. TEOREME DE BAZ

A 31
=
na
n+1
(n + 1)a
n
+ 1 + (n + 1)a
n
2(n + 1)a
n+1
+ (n + 1)a
n+2
(1 a)
2
=
=
(n + 1)a
n+2
(n + 2)a
n+1
+ 1
(1 a)
2
Se poate pune ntrebarea cum a fost gasit a aceast a formul a? Cel mai elegant
pare a se pleca de la suma progresiei geometrice si derivare.
b) S a consider am ntai cazul a (0, 1). Not am x
n
:= na
n
. Atunci
x
n+1
= x
n
n + 1
n
a arat a c a sirul este descresc ator de la un loc ncolo (pentru
care n >
a
1 a
). Fiind cu termeni pozitivi, rezulta convergent. Trec and la
limit a, aceasta satisface l = l.a, de unde l = 0. Cazul general rezulta din
observat ia [na
n
[ = n[a[
n
.
c) Folosind punctele precedente, deducem c a limita cerut a este
1
(1 a)
2
.
3) Fie 0 < b a. Denim prin recurent a sirurile (a
n
), (b
n
) astfel: a
1
:= a,
b
1
:= b, a
n+1
:=
a
n
+ b
n
2
, b
n+1
:=

a
n
b
n
. Sa se arate c a sirurile (a
n
), (b
n
)
sunt convergente si aceeasi limita (numit a media artimeticogeometrica a
numerelor a si b).
Solut ie. Se verica prin induct ie ca b b
n
a
n
a, n particular b
n
este
bine denit. Apoi a
n+1
a
n
si b
n+1
b
n
arat a c a sirurile sunt convergente.
Not and l
1
resp. l
2
limitele lor, din relat ia de recurent a se obt ine prin trecere
la limita l
1
=
l
1
+ l
2
2
, deci l
1
= l
2
.
Un rezultat mai precis se obt ine dac a observam c a
0 a
n+1
b
n+1
a
n+1
b
n
=
a
n
b
n
2

a b
2
n+1
Se obt ine astfel o evaluare a vitezei de convergent a: [a
n
l[
a b
2
n
.
4) Sa se stabileasca valoarea de adevar a urmatoarei armat ii:
Fiecare sir (x
n
) de numere reale are: e un subsir crescator, e un subsir
descresc ator (in sens larg).
5) Stabilit i valoarea de adevar a ecareia din urm atoarele armat ii:
sirul (x
n
) are proprietatea:
n 100 : [x
n
[ < 0, 01
Atunci sirul (x
n
) :
32 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
(i) este m arginit;
(ii) este monoton;
(iii) este convergent;
(iv) are limita 0.
Dac a un sir este convergent, atunci este:
(i) monoton;
(ii) marginit;
(iii) are o singur a limit a
6) Demonstrat i c a un sir de numere reale nu are limita (n R) daca si numai
dac a exist a L ,= L

R astfel nc at sirul are dou a subsiruri, cu limitele


respectiv L si L

.
Vericare. Dac a sirul ar avea limit a, orice subsir va avea aceeasi limita.
Reciproc, dac a toate subsirurile care au limita, au aceeasi limit a, atunci sirul
are limit a.

In adevar, orice sir are subsiruri cu limit a n R. Deci exist a
L R astfel nc at orice subsir cu limit a are limita L. Dac a sirul init ial nu
ar avea limita L, ar exista o vecin atate pentru L, n afara c areia ar r amane
o innitate de termeni ai sirului. Din acest subsir se poate extrage un subsir
cu limit a; dar aceast a limita nu poate L, ceea ce reprezint a contradict ia
c autata.
7) Fie (x
n
) un sir de numere strict pozitive. Dac a x
n
+
1
x
n
2, atunci
x
n
1.
8) Sa se completeze spat iul cu varianta corect a:
A) necesar, dar nu sucient;
B) sucient, dar nu necesar;
C) necesar si sucient;
D) nici necesar, nici sucient
Justifcat i r aspunsurile.
* Pentru ca sirul (x
n
) sa e convergent este . . . :
(i) ca (x
n
) sa e descrescator;
(ii) ca (x
n
) sa e monoton si m arginit;
(iii) ca (x
n+1
x
n
) 0;
(iv) ca orice subsir s a e convergent;
(v) ca subsirurile (x
2n
); (x
2n+1
); (x
3n
) sa e convergente;
* Dac a un sir este m arginit, atunci pentru a monoton este . . . ca sirul
s a e convergent.
2.2. TEOREME DE BAZ

A 33
* Dac a un sir este monoton, atunci pentru a m arginit este . . . ca sirul
s a e convergent.
9) Sa se calculeze
lim
n+
(n + 1)
a
n
a
n
a1
unde a R.
Comentarii: se pot considera diverse valori particulare pentru a = 0, 1;
a = 2, 3, 1, 2; a = 1/2, 1/2, 1/3 conduc la rat ionaliz ari.
10) Sa se arate c a
lim
n+
_
1
n + 1
+
1
n + 2
+ . . . +
1
2n
_
= ln 2
Solutie. Se foloste inegalitatea:
_
1 +
1
k
_
k
< e <
_
1 +
1
k 1
_
k
pe baza c areia se scrie:
ln 2 = ln
_
2n

k=n+1
k
k 1
_
=
2n

k=n+1
1
k
ln
_
k
k 1
_
k
>
2n

k=n+1
1
k
>
>
2n

k=n+1
1
k
ln
_
k + 1
k
_
k
= ln
_
2n

k=n+1
k + 1
k
_
= ln
_
2n + 1
n + 1
_
Desigur, cel mai simplu se rezolv a cu sume Riemann. Se poate stabili iden-
titatea lui Catalan:
1
n + 1
+
1
n + 2
+ . . . +
1
2n
= 1
1
2
+ . . . +
1
2n 1

1
2n
(prin induct ie, sau adaug and si scazand suma primelor n inverse si trasfor-
m and n pare). Suma seriei armonice alternate se gaseste din dezvoltarea
Taylor pentru ln(1 + x).
11) Sa se calculeze
lim
n+
cos

2
2
cos

2
3
. . . cos

2
n
12) Sa se calculeze
lim
n+
n
n

n!
34 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
13) Fie (x
n
) un sir strict cresc ator de numere reale. Presupunem c a lim
n+
x
n
= +
iar lim
n+
x
n
x
n+1
= 1. S a se arate c a mult imea
x
n
x
m
[n, m este dens an [1, +).
Siruri recurente.
14) Fie sirul (x
n
)
n1
denit astfel: x
1
= 0; x
2
n+1
= n x
n
, x
n+1
> 0.
S a se arate c a sirurile:
_
x
n

n
_
n1
si (x
n

n)
n1
sunt convergente si s a se
determine limitele lor.
Solutie. Se arat a prin induct ie c a

n 1 x
n


n, deci sirul este
bine denit iar lim
n+
x
n

n
= 1.
Scriind acum
x
n

n =
x
2
n
n
x
n
+

n
=

n

x
n1

n 1

n 1

n
x
n

n
+ 1
deducem ca sirul (x
n

n)
n1
este convergent si are limita
1
2
.
15) Se deneste sirul x
1
= a R; x
n+1
= x
2
n
+ x
n
+ 1. Sa se calculeze
lim
n+
(x
n+1
+ 1)
2
(x
2
1
+ 2)(x
2
2
+ 2) . . . (x
2
n
+ 2)
Explicat ii.

Incercarea de ncadrare esueaz a. Scriind ca produs, se ob-
serv a ca sirul converge foarte repede. Folosind calculatorul, se poate b anui
limita, chiar dup a 34 termeni. Se observ a astfel dependent a de a
2
+2a +3.
Deoarece convergent a se arat a standard, s a not am cu f(a) valoarea limitei.
Deoarece schimbarea lui x
1
cu x
2
revine la a amplica ecare termen, si deci
si limita, cu a
2
+ 2, deducem ca are loc relat ia f(a
2
+a + 1) = (a
2
+ 2)f(a).
C autand o solut ie polinomial a, aceasta nu poate dec at de grad 2 si se
g aseste a
2
+2a +3. Oricum, de aici este o idee natural a amplicarea, si deci
de a observa identitatea de pornire.
Solut ie. Se verica imediat ca
(x
2
n
+ 2x
n
+ 3)(x
2
n
+ 2) = x
2
n+1
+ 2x
n+1
+ 3
deci
(a
2
+ 2a + 3)(x
n+1
+ 1)
2
(x
2
1
+ 2x
1
+ 3)(x
2
1
+ 2)(x
2
2
+ 2) . . . (x
2
n
+ 2)
=
2.2. TEOREME DE BAZ

A 35
=
(a
2
+ 2a + 3)(x
n+1
+ 1)
2
(x
2
2
+ 2x
2
+ 3)(x
2
2
+ 2) + 2) . . . (x
2
n
+ 2)
= . . .
=
(a
2
+ 2a + 3)(x
n+1
+ 1)
2
x
2
n+1
+ 2
a
2
+ 2a + 3
16) Se consider a sirul (x
n
)
n0
denit de x
0
> 0; x
n+1
=
x
n
1 + nx
2
n
. S a se
studieze convergent a sirurilor (x
n
)
n0
si (nx
n
)
n0
si sa se ae eventualele
limite.
Solutie. Not and y
n
:= nx
n
, se obt ine relat ia de recurent a y
1
= x
1
;
y
n+1
=
(n + 1)y
n
n + y
2
n
. Dac a x
1
(0, 1), atunci sirul (y
n
) este cresc ator, deoarece
evident y
n
> 0. Apoi prin induct ie y
n+1
1. Deci n acest caz, sirul (y
n
)
este convergent.
Dac a x
1
[1, +), atunci sirul (y
n
) este descresc ator; ind cu termeni
pozitivi, este si n acest caz convergent. Deducem c a sirul (x
n
)
n0
are limita
0.
Pentru a gasi limita sirului (y
n
), se aplic a Ces`aroStolz:
lim
n+
1
y
n
= lim
n+
1
x
n
n
= lim
n+
1
x
n+1

1
x
n
(n + 1) n
= lim
n+
y
n
Deci limita c autat a este 1.
17) Se consider a sirul (x
n
) de numere reale, denit prin x
1
> 0; x
1
+ x
2
1
< 1
si x
n+1
= x
n
+
x
2
n
n
2
, pentru orice n 1. Sa se arate c a sirurile
_
1
x
n

1
n 1
_
si (x
n
) sunt convergente.
Solutie. Se arat a usor ca sirul
_
1
x
n

1
n 1
_
este cresc ator. Deoarece
1
x
2
1 > 0, deducem ca are o limita ,= 0 (eventual +). Dar sirul (x
n
)
este cresc ator, deci dac a nu ar majorat, ar urma lim
n+
1
x
n

1
n 1
= 0,
contradit ie.
Sau: se verica relat iile
0 <
1
x
2
1
1
x
n

1
x
n+1
<
1
n 1

1
n
36 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
si se sumeaz a:
1
x
2

1
x
n+1
<
n 1
n
= x
n+1
<
nx
2
n(1 x
2
) + x
2
<
x
2
1 x
2
18) Se denesc sirurile (x
n
) si (y
n
) prin: x
1
[0, 1], x
n+1
=
1 + y
2
n
2
; y
1
[0, 1],
y
n+1
= x
n

x
2
n
2
.
S a se arate ca sirurile sunt convergente si sa se ae limitele lor.
Solutie. Se observa c a x
n
[0, 1], y
n
[0, 1]. Dac a sunt convergente,
sirurile nu pot avea dec at limitele a := 2

2; resp. b :=

2 1. Notand
u
n
:= x
n
a, v
n
:= y
n
b, relat iile de recurent a devin:
u
n+1
=
_
b +
v
n
2
_
v
n
v
n+1
=
_
b
u
n
2
_
u
n
Deoarece au loc evalu arile:
[u
n
[ = [x
n
a[ max(a, 1 a) = a
[v
n
[ = [y
n
b[ max(b, 1 b) = a
deducem:

b +
v
n
2

b +
a
2
=
1

2
;

b
u
n
2

b +
a
2
=
1

2
, deci:
[u
n+1
[
[v
n
[

[u
n1
[
2
; [v
n+1
[
[u
n
[

[v
n1
[
2

In concluzie: u
n
0, v
n

0.
19. Fie (0, 1). Se deneste sirul (x
n
)
n0
prin: x
0
si x
1
oarecare, iar
x
n+1
= x
n
+ (1 )x
n1
S a se exprime x
n
doar n funct ie de n, , x
0
si x
1
. Sa se demonstreze c a sirul
(x
n
)
n0
este convergent si sa i se determine limita.
20. Fie k un num ar natural. S a se determine toate numerele reale c, cu
proprietatea c a orice sir (x
n
) care satisface relat ia de recurent a
1
2
(x
n+1
+ x
n1
) = cx
n
este periodic, de perioada k (adic a x
n+k
= x
n
, n).
2.2. TEOREME DE BAZ

A 37
21. Fie a 0. Se deneste sirul (x
n
)
n0
prin x
0
= 0; x
n+1
= a + x
2
n
(pentru n 0). Sa se determine toate valorile lui a pentru care sirul (x
n
)
n0
este convergent.
22. Sirul lui Fibonacci (F
n
)
n1
se deneste prin: F
1
= 1; F
2
= 2 iar
F
n+1
= F
n
+ F
n1
pentru n 2. S a se ae
lim
n+
F
n+1
F
n
23. Se consider a funct ia f(x) :=
1
4
+ x x
2
. Pentru ecare x R se
deneste sirul (x
n
)
n0
prin x
0
= a; x
n+1
= f(x
n
).
(i) Sa se arate ca, pentru x = 0 se obt ine un sir m arginit si crescator, a
c arui limit a L se cere.
(ii) S a se g aseasc a toate valorile reale x, pentru care sirul corespunz ator
are de asemenea limita L.
24) Fie a, b, c ,= 0, d R, ad bc ,= 0. Denim prin recurent a sirul (x
n
)
astfel: x
1
R oarecare; x
n+1
=
ax
n
+ b
cx
n
+ d
.
Acest sir este corect denit, dac a x
1
nu este dintro anumita mult ime, cel
mult num arabil a.
Vom nota f(x) :=
ax + b
cx + d
, pentru x ,=
d
c
(i) Daca se presupune c a ecuat ia
() cx
2
+ (d a)x b = 0
are rad acini distincte A ,= B, atunci exist a ,= 0, unic determinat, astfel
ncat
f(x) A
f(x) B
=
x A
x B
pentru orice x ,
d
c
, B.
Pe baza acestei formule se deduce expresia termenului general al sirului:
x
n+1
=

n
B(x
1
A) A(x
1
B)

n
(x
1
A) (x
1
B)
S a se discute (n funct ie de , care poate presupus numar real) convergent a
sirului (x
n
).
Aplicat ie: sa se discute convergent a si sa se determine eventuala limit a a
sirului
x
n+1
=
1
x
n
+ 1
38 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
(ii) Sa se formuleze un rezultat similar n cazul n care ecuat ia () are
r adacin a dubla.
Solutie. (i) Prin calcul direct:
f(x) A
f(x) B
:
x A
x B
=
ax + b
cx + d

aA + b
cA + d
ax + b
cx + d

aB + b
cB + d
x B
x A
=
cB + d
cA + d
(ad bc)(x A)
ad bc)(x A
=
=
cB + d
cA + d
deci =
cB + d
cA + d
.
Acum se veric a imediat ca
(f f)(x) A
(f f)(x) B
=
2
x A
x B
; prin induct ie,
obt inem
f
n
(x) A
f
n
(x) B
=
n
x A
x B
. Plecand de la x
1
, obt inem ca
x
n+1
= f(x
n
) = f
n
(x
1
)
veric a
x
n+1
A
x
n+1
B
=
n
x
1
A
x
1
B
de unde se gaseste imediat expresia explicita pentru x
n+1
. (Aici f
n
desem-
neaz a compunerea de n ori).
Discut ia convergent ei se face n funct ie de : dac a [[ < 1, atunci sirul
(x
n
) este convergent, av and limita A; iar dac a [[ > 1, atunci sirul (x
n
) este
convergent, av and limita B. De fapt, doar una din rad acinile A sau B este
limit a a sirului, c aci schimband A si B ntre ele revine la a nlocui cu
1

.
Dac a [[ = 1, ,= 1, atunci sirul este divergent (dar este periodic, dac a
este o r ad acina a unitat ii).
Pentru aplicat ie, avem a = 0, b = 1, c = 1, d = 1; ecuat ia () este x
2
+x
1 = 0, deci A =
1 +

5
2
, B =
1

5
2
. Obt inem =

5 3
2
(1, 0),
deci x
n

1 +

5
2
.
Desigur, se poate da si o solut ie directa: Este usor de observat ca, daca
sirul este convergent, nu poate avea dec at limita
1 +

5
2
. Deoarece
x
n+2
=
1 + x
n
2 + x
n
2.2. TEOREME DE BAZ

A 39
obt inem x
n+2
x
n
=
1 x
n
x
2
n
2 + x
n
. Folosind relat ia de recurent a, obt inem
1 x
n+1
x
2
n+1
=
1 x
n
x
2
n
(1 + x
n
)
2
ceea ce arat a ca expresia (1 x
n
x
2
n
) are semnul lui (1)
n+1
. Astfel, con-
cluzia este c a (x
2n
)
n
este descrescator, iar (x
2n+1
)
n
este crescator.

In plus
x
2n+1
=
1
1 + x
2n
< x
2n
arat a ca ambele subsiruri sunt marginite, deci convergente. Fie l
1
, respectiv
l
2
limitele lor. Trecand la limita n relat ia de recurent a, deducem c a am-
bele limite veric a ecuat ia l =
1 + l
2 + l
, deci l
1
= l
2
=
1 +

5
2
, ceea ce ncheie
demonstrat ia.
(ii) Consider am cazul n care ecuat ia () admite o rad acin a dubl a A. Deci
avem = (d a)
2
+ 4bc = 0. Vom ar ata ca exist a R astfel nc at
1
f(x) A
=
1
x A
+
Calcul am
1
f(x) A

1
x A
=
1
ax + b
cx + d

aA + b
cA + d

1
x A
=
=
1
ad bc
c(cA + d)x + d(cA + d) (ad bc)
x A
Expresia obt inut a este constanta dac a si numai dac a
cA(cA + d) + d(cA + d) (ad bc) = 0
Validitatea egalitat ii se veric a prin calcul:
cA(cA+d)+d(cA+d)(adbc) = c
_
cA
2
+ (d a)A b

+(cd+ac)A+2bc+d
2
ad =
=
1
2
(d+a) [2cA + (d a)]
1
2
(d
2
a
2
)2bc+d
2
ad ==
1
2
_
(d a)
2
+ 4bc

= 0
Astfel, se obt ine si n acest caz expresia termenului general
x
n+1
= A +
1
n +
1
x
1
A
40 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
care permite concluzia c a sirul (x
n
) are limita A.
25. Se deneste sirul (x
n
)
n0
prin: x
0
= 1 si
x
n+1
=
3 + 2x
n
3 + x
n
S a se demonstreze c a sirul (x
n
)
n0
este convergent si sa i se determine limita.
26. Se deneste sirul (x
n
)
n0
prin: x
0
= 1 si
x
n+1
=
1
2 + x
n
S a se demonstreze c a sirul (x
n
)
n0
este convergent si s a i se determine limita.
2.3 Serii convergente, proprietat i generale
Unele siruri apar n mod natural sub forma s
n
:= x
0
+ x
1
+ . . . + x
n
; n
acest caz se vorbeste de serie , x
n
se numeste termenul general , iar s
n
suma
part iala a seriei; daca sirul sumelor part iale este convergent, limita se noteaz a

n=0
x
n
si se spune ca seria este convergenta .
Prin faptul ca doua serii au aceeasi natur a se nt elege c a sunt simultan
convergente sau simultan divergente.
De fapt, orice sir (x
n
) se poate scrie sub aceast a forma: denind y
n
:=
x
n
x
n1
(pentru n 1) si accept and x
0
= 0, seria

n=1
y
n
are ca sume
part iale exact x
n
.
O condit ie necesar a (dar nu sucient a) pentru convergent a unei serii este
deci ca termenul general s a tind a la 0.
Cu alte cuvinte, daca termenul general al unei serii nu tinde la 0, seria
este divergent a.
Exemplu.

n=0
x
n
=
1
1 x
dac a [x[ < 1.
Scriind condit ia ca sirul sumelor part iale ale unei serii s a e sir Cauchy,
rezult a:
Propozit ie. Seria

n=0
x
n
este convergent a dac a si numai daca satisface
condit ia de tip Cauchy:
> 0n

n n

, p 1 :

k=1
x
n+k

<
2.4. CRITERII DE CONVERGENT

A 41
Denit ie. Seria

n=0
x
n
se numeste absolut convergenta dac a seria cu
termeni pozitivi

n=0
[x
n
[ este convergent a.
Propozit ie. Orice serie absolut convergent a este convergenta.
Demonstrat ie. Seria

n=0
x
n
este convergent a dac a si numai daca sirul
sumelor part iale este sir Cauchy. Prin ipotez a, sirul
n
:= [x
0
[+[x
1
[+. . .+[x
n
[
este convergent, deci este sir Cauchy. Dar pentru n > m:
[s
n
s
m
[ = [x
n+1
+ . . . + x
m
[ [x
n+1
[ + . . . +[x
m
[ =
n

m
Exist a si o demonstrat ie care nu foloseste proprietatea Cauchy.

In adev ar,
deoarece [x
n
[ = x
+
n
+x

n
, din convergent a absolut a decurge convergent a am-
belor serii cu termeni pozitivi

n=0
x
+
n
si

n=0
x

n
. Deducem c a si seria diferent a
este convergenta; dar aceasta este chiar seria init iala, c aci x
n
= x
+
n
x

n
2.4 Serii cu termeni pozitivi; criterii de con-
vergent a
O situat ie foarte important a este cea a seriilor cu termeni pozitivi : daca
x
n
0, pentru orice n, atunci sirul sumelor part iale este cresc ator; deci este
convergent dac a si numai daca este majorat. Acest fapt se marcheaz a uneori
prin notat ia

n=0
x
n
< +.
2.4.1 Principii de comparat ie
S a presupunem ca vrem s a stabilim dac a o anumit a serie cu termeni poz-
itivi

n
x
n
este convergent a sau nu, cunoscand natura unei alte serii cu
termeni pozitivi

n
y
n
. Deoarece n acest caz convergent a este echivalent a
cu majorarea sirului sumelor part iale, putem indica urmatoarele principii de
comparat ie:
42 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
(i) dac a x
n
y
n
pentru orice n, iar seria

n
y
n
este convergent a, atunci
si seria

n
x
n
este convergent a;
(ii) daca limita lim
n+
x
n
y
n
exist a si este din (0, +), sau avem doar
0 < m
x
n
y
n
M < +
(de la un loc ncolo), cele dou a serii au aceeasi natura: se reduce imediat la
situat ia precedent a;
(iii) dac a
x
n+1
x
n

y
n+1
y
n
, atunci scriind relat ia sub forma
x
n+1
y
n+1

x
n
y
n
de-
ducem c a sirul
_
x
n
y
n
_
este descresc ator, deci are o limita din [0, +); de-
ducem ca daca seria

n
y
n
este convergent a, atunci si seria

n
x
n
este con-
vergenta.
2.4.2 Criteriul lui Cauchy cu limita superioara
Iat a unul din multele criterii de convergent a pentru serii cu termeni pozitivi.
Intervent ia limitei superioare l face ns a cu mult mai util, cel put in teoretic.
Cu ecare sir (x
n
) se asociaz a limita superioar a , notata limsup
n+
x
n
R
astfel. S a notam y
n
:= supx
n
, x
n+1
, . . . R +. (y
n
) este un sir
descresc ator; limita sa este, prin denit ie, limita superioara a sirului (x
n
).
Propozit ie. Fie

n=1
x
n
o serie cu termeni pozitivi. Daca limsup
n+
n

x
n
< 1,
atunci seria dat a este convergent a; iar daca limsup
n+
n

x
n
> 1, atunci seria
dat a este divergenta.
Demonstrat ie. limsup
n+
n

x
n
< 1 nseamn a c a exist a q < 1 si n
0
N
astfel ncat 0 x
n
q
n
, oricare ar n n
0
. Cum seria geometric a

n=1
q
n
este convergent a, armat ia privind convergent a rezult a.
Analog, limsup
n+
n

x
n
> 1 nseamn a c a exist a q > 1 cu proprietatea c a
pentru ecare n N exist a n

n astfel ncat x
n
q
n

, ceea ce asigur a
divergent a, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Observat ie. limsup se poate nlocui dac a exista lim; dar criteriul
pierde mult din interes.
2.4. CRITERII DE CONVERGENT

A 43
Exist a exemple de serii, at at convergente, cat si divergente, pentru care
limsup
n+
n

x
n
= 1:

n=1
n
a
, cu a 1, resp. a < 1.
2.4.3 Criteriul raportului (dAlembert).
Dac a limsup
n+
x
n+1
x
n
< 1, atunci seria (cu termeni pozitivi)

n=0
x
n
este conver-
gent a.
Dac a liminf
n+
x
n+1
x
n
> 1, atunci seria

n=0
x
n
este divergent a.
Demonstrat ie. Dac a limsup
n+
x
n+1
x
n
< 1, atunci exista q < 1 si n
0
N
astfel nc at 0 x
n
x
n
0
q
nn
0
, oricare ar n n
0
. Cum seria geometric a

n=1
q
n
este convergent a, armat ia privind convergent a rezult a.
Analog, liminf
n+
x
n+1
x
n
> 1 nseamn a ca exista q > 1 cu proprietatea c a
pentru ecare n N exist a n

n astfel ncat x
n
x
n
q
n

, ceea ce asigur a
divergent a, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Exist a si alte forme: cu limit a (daca exista lim
n+
x
n+1
x
n
); sau cu m arginire:
dup a cum
x
n+1
x
n
M < 1, resp.
x
n+1
x
n
1.
Dac a
x
n+1
x
n
M < 1, atunci x
n
M
n
x
0
, ceea ce arata convergent a. Dac a
limsup
n+
x
n+1
x
n
< 1, atunci
x
n+1
x
n
M < 1, de la un loc ncolo. Dac a
x
n+1
x
n
1
atunci termenul general nu tinde la 0.
Datorit a inegalitat ilor:
liminf
n+
x
n+1
x
n
liminf
n+
n

x
n
limsup
n+
n

x
n
limsup
n+
x
n+1
x
n
rezult a ca oricand criteriul raportului decide natura seriei, si criteriul r ada-
cinii o va face.
Exemplu. 1. Fie seria 1+a+ab+a
2
b+. . .+a
n
b
n
+a
n+1
b
n
+a
n+1
b
n+1
+. . .
(cu a, b > 0). Evident, seria este convergent a daca si numai daca ab < 1 si
are suma
1
1 ab
+ a
1
1 ab
. Convergent a se obt ine cu criteriul radacinii, cu
limit a superioara (cazul ab = 1 ind oricum banal). Criteriul raportului da
44 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
doar urm atoarele informat ii: seria converge dac a ambele numere sunt < 1;
si diverge dac a ambele sunt > 1.
2.
e =

n=0
1
n!
Convergent a seriei se stabileste cu criteriul raportului
1
(n + 1)!
.
1
n!
=
1
n + 1
0
Relu am notat ia
x
n
:=
_
1 +
1
n
_
n
si dezvoltam
x
n
= 1 + C
1
n
1
n
+ C
2
n
1
n
2
+ . . . + C
k
n
1
n
k
+ . . . + C
n
n
1
n
n
=
= 1 +
n
n
+
n(n 1)
2!n
2
+. . . +
n(n 1) . . . (n k + 1)
k!n
k
+. . . +
n(n 1) . . . 1
n!n
n
=
= 1 + 1 +
1
2!
_
1
1
n
_
+ . . . +
1
k!
_
1
1
n
_
. . .
_
1
k 1
n
_
+ . . .
. . . +
1
n!
_
1
1
n
_
. . .
_
1
n 1
n
_
S a mai not am
s
n
:= 1 +
1
1!
+ . . . +
1
k!
+ . . . +
1
n!
Avem x
n
< s
n
(deoarece toate parantezele sunt subunitare).
Pe de alta parte, sa xam k N. Pentru orice n k avem
x
n
1 + 1 +
1
2!
_
1
1
n
_
+ . . . +
1
k!
_
1
1
n
_
. . .
_
1
k 1
n
_
Trecand la limita n +n ambii membri se obt ine e s
k
. Astfel x
n
<
s
n
e, de unde se obt ine 2 < e < 3 ; se arat a (exercit iu) c a e este irat ional
(de fapt, este chiar transcendent).
2.4. CRITERII DE CONVERGENT

A 45
2.4.4 Criteriul condensarii.
Fie

n=0
x
n
o serie cu termeni pozitivi. Presupunemn plus c a x
n
x
n+1
, n.
Atunci seria considerata are aceeasi natura cu seria

k=0
2
k
x
2
k.
Demonstrat ie. Not am
s
n
:= x
1
+ x
2
+ . . . + x
n
;
n
:= x
1
+ 2x
2
+ . . . + 2
n
x
2
n
Folosind ipoteza de monotonie, putem scrie, pentru n 1:
2
n1
x
2
n x
2
n1
+1
+ . . . + x
2
n 2
n1
x
2
n1
Adun and, obt inem
1
2

n
+
1
2
x
1
s
2
n
n1
+ x
2
Exemplu: seria armonica generalizata.

n=1
1
n
a
este convergenta
dac a si numai dac a a > 1.

In adevar, pentru a 0 termenul general nu tinde la 0, deci seria este


divergenta. Pentru a > 0 putem aplica criteriul condens arii, conform c aruia
seria armonica generalizat a are aceeasi natur a cu

k=0
2
k
1
(2
k
)
a
=

k=0
(2
1a
)
k
(serie geometric a).
Este util de ret inut acest rezultat, pentru a utiliza seria armonica gener-
alizata drept comparat ie.
2.4.5 Criteriul lui Gauss.
Fie

n
x
n
o serie cu termeni pozitivi. Dac a exista , > 0, un sir marginit
(
n
)
n
si > 0 astfel nc at
x
n+1
x
n
=

n
+

n
n
1+
atunci:
1. daca < 1 seria converge, iar daca > 1 seria diverge;
46 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
2. daca = 1, atunci seria converge pentru > 1 si diverge pentru 1.
Demonstrat ie. Primul caz este exact criteriul raportului. Presupunem
n continuare = 1 si folosim principiul de comparat ie. Pentru comparat ie,
vom folosi seria armonic a generalizat a

n=1
1
n
a
, respectiv seria divergenta

n=2
1
nln n
. Divergent a acestei serii se veric a cu criteriul condensarii. Pentru
a compara seriile, trebuie s a exprim am
y
n+1
y
n
si
z
n+1
z
n
unde y
n
:=
1
n
a
, respectiv
z
n
:=
1
nln n
.
Folosim dezvoltari cu rest Peano:
y
n+1
y
n
= 1
a
n
+ O
_
1
n
2
_
respectiv
z
n+1
z
n
= 1
1
n

1
nln n
+ O
_
1
n
2
_
deduse din scrierile:
(1 + x)

= 1 + x + O
_
x
2
_
ln(1 + x) = x + O
_
x
2
_
Pe baza acestor scrieri e > 1; alegem a (1, ); de la un loc ncolo, avem
x
n+1
x
n

y
n+1
y
n
. Analog, pentru < 1 alegem a (, 1) si obt inem, de la un
loc ncolo,
y
n+1
y
n

x
n+1
x
n
A ramas cazul = 1, c and avem
z
n+1
z
n

x
n+1
x
n
.
2.4.6 Scrierea n baza b.
Propozit ie. Num arul natural b 2 ind xat, pentru ecare x [0, 1)
exist a cifrele a
n
0, 1, . . . , b 1 astfel nc at
x =

n=1
a
n
b
n
Exist a o singur a situat ie n care scrierea nu este unic a, si anume:

n=k+1
b 1
b
n
=
1
b
k
2.4. CRITERII DE CONVERGENT

A 47
Demonstrat ie. Existent a. Deoarece 0 x < 1, deducem 0 bx < b,
deci alegerea a
1
:= [bx] este convenabila. Acum
0 x
a
1
b
<
1
b
deci 0 bx [bx] < 1 si putem continua construct ia. Prin recurent a, s a
presupunem c a au fost alese cifrele a
1
, . . . , a
n
0, 1, . . . , b 1 astfel nc at
0 x
_
a
1
b
+ . . . +
a
n
b
n
_
<
1
b
n
Deducem ca
0 b
n+1
x b
n+1
_
a
1
b
+ . . . +
a
n
b
n+1
_
< b
adic a alegerea
a
n+1
:=
_
b
n+1
x b
n+1
_
a
1
b
+ . . . +
a
n
b
n+1
__
este convenabil a. Rezulta c a
0 x
_
a
1
b
+ . . . +
a
n
b
n+1
+
a
n+1
b
n+1
_
<
1
b
n+1
ceea ce garanteaza egalitatea
x =

n=1
a
n
b
n
Unicitatea. Fie

n=1
a
n
b
n
=

n=1
a

n
b
n
Not am n
0
1 primul indice pentru care a
n
,= a

n
. Putem presupune c a
a
n
0
> a

n
0
. Astfel, se obt ine:
1
b
n
0
+1

a
n
0
a

n
0
b
n
0
+1
=

k=n
0
+1
a

k
a
k
b
k+1

k=n
0
+1
b 1
b
k+1
=
1
b
n
0
+1
egalitate put and avea loc dac a si numai dac a a

k
a
k
= b 1, pentru orice
k n
0
+ 1, adica a

k
= b 1 iar a
k
= 0, pentru orice k n
0
+ 1.
48 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
2.4.7 Exercit ii.
1) Dac a

n=1
x
2
n
< + si

n=1
y
2
n
< +, atunci seria

n=1
x
n
y
n
este absolut
convergenta iar
_

n=1
x
n
y
n
_
2

n=1
x
2
n
__

n=1
x
2
n
_
2) Care din urm atoarele serii este convergenta:

n=1
(2n)!(3n)!
n!(4n)!

n=1
1
n
1+1/n
(la prima serie se poate studia monotonia si limita termenului general )
3) Sa se studieze seriile:

n=0
(n!)
2
(2n)!

n=0
4
n
(n!)
2
(2n)!

n=1
_
1 cos
x
n
_
4) Sa se arate c a seria (cu termeni pozitivi):

n=2
1
n(ln n)
a
este convergent a dac a si numai dac a a > 1.
Se poate folosi criteriul condensarii.
5) Fie

n=0
x
n
o serie convergenta, cu termeni pozitivi. S a se arate ca seria

n=0
x
2
n
este convergent a.
6) Sa se studieze seriile:

n=0
[(2n)!]
3
[(3n)!]
2
2.5. SERII CU TERMENI OARECARE. 49
(cu raport)

n=0
3
nln n
n!
(raport, sau se compar a cu seria divergent a

n=1
n
n
n!
).

n=0
n
n
n!
(raport: < 1 converge).
7) Sa se studieze convergent a seriei si s a se ae suma:

n=0
n
2
n
2.5 Serii cu termeni oarecare.
2.5.1 Serii alternate.
Denit ie. Vom numi serie alternata orice serie de forma

n=0
(1)
n
x
n
cu
x
n
0, pentru orice n.
Pentru seriile alternate, exista un criteriu simplu de convergent a:
Criteriul lui Leibniz. Dac a x
n
este descrescator la 0, atunci seria alternat a
este convergent a.

In plus, are loc evaluarea erorii: [s


n
s[ x
n+1
.
Demonstrat ie. Avem:
s
2n+2
= a
0
a
1
+ . . . + a
2n
a
2n+1
+ a
2n+2
= s
2n
(a
2n+1
a
2n+2
) s
2n
s
2n+1
= a
0
a
1
+ . . . + a
2n
a
2n+1
+ a
2n+2
= s
2n1
+ (a
2n
a
2n+1
) s
2n1
precum si:
s
2n+1
= a
0
a
1
+ . . . + a
2n
a
2n+1
+ a
2n+2
= s
2n
a
2n+1
s
2n
de unde
[s
2n
s[ = s
2n
s s
2n
s
2n+1
= a
2n+1
resp.
[s
2n+1
s[ = s s
2n+1
s
2n+2
s
2n+1
= a
2n+2
50 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Exemplu. Seria armonica alternata (generalizata)

n=1
(1)
n
n
a
este con-
vergenta dac a si numai dac a a > 0. Pentru a > 1, seria este chiar absolut
convergenta.
2.5.2 Criteriile lui Abel si Dirichlet.
Fie o serie de forma

n=0
a
n
b
n
.

In ecare din ipotezele:
(i) sirul (a
n
) este descrescator la 0, iar sirul (b
0
+b
1
+. . .+b
n
) este marginit;
sau
(ii) sirul (a
n
) este monoton si m arginit, iar seria

n=0
b
n
este convergent a,
seria

n=0
a
n
b
n
este convergent a.
Demonstrat ie. Ne vom folosi de identitatea lui Abel:
a
0
b
0
+a
1
b
1
+. . .+a
n
b
n
= (a
0
a
1
)b
0
+(a
1
a
2
)(b
0
+b
1
)+(a
2
a
3
)(b
0
+b
1
+b
2
)+. . .
. . . + (a
n1
a
n
)(b
0
+ b
1
+ . . . + b
n1
) + a
n
(b
0
+ b
1
+ . . . + b
n1
+ b
n
)
care se verica prin calcul direct.

In ambele cazuri se aplica criteriul lui Cauchy.


Not and [b
0
+ b
1
+ . . . + b
n
[ M, obt inem
[b
n
+ . . . + b
n+p
[ = [(b
0
+ . . . + b
n+p
) (b
0
+ . . . + b
n1
)[ 2M
Explicit:
[a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
[ (a
n
a
n+1
)[b
n
[ + (a
n+1
a
n+2
)[b
n
+ b
n+1
[ + . . .
+(a
n+p1
a
n+p
)[b
n
+ . . . + b
n+p1
[ + a
n+p
[b
n
+ . . . + b
n+p
[
2M[(a
n
a
n+1
)+(a
n+1
a
n+2
)+. . .+(a
n+p1
a
n+p
)+a
n+p
] = 2Ma
n
0

In al doilea caz, tot pe baza formulei lui Abel, daca [a


n
[ M, n si
[b
n
+ b
n+1
+ . . . + b
n+p
[
obt inem (n cazul sirului descresc ator):
[a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
[ (a
n
a
n+1
)[b
n
[ + (a
n+1
a
n+2
)[b
n
+ b
n+1
[ + . . .
2.5. SERII CU TERMENI OARECARE. 51
+(a
n+p1
a
n+p
)[b
n
+ . . . + b
n+p1
[ +[a
n+p
[[b
n
+ . . . + b
n+p
[
[a
n
a
n+p
+[a
n+p
[] 3M
Dac a (a
n
) este cresc ator, atunci:
[a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
[ (a
n+1
a
n
)[b
n
[ + (a
n+2
a
n+1
)[b
n
+ b
n+1
[ + . . .
+(a
n+p
a
n+p1
)[b
n
+ . . . + b
n+p1
[ +[a
n+p
[[b
n
+ . . . + b
n+p
[
[(a
n+1
a
n
) + (a
n+2
a
n+1
) + . . . + (a
n+p
a
n+p1
) +[a
n+p
[] 3M
Exemplu. Seriile Fourier

n=0
a
n
cos nx resp.

n=1
b
n
sin nx sunt conver-
gente, pentru orice x ,= 2k, de ndat a ce (a
n
) resp. (b
n
) sunt siruri de-
scresc atoare la 0.

In adevar, formula urmatoare este bine cunoscuta si se
poate demonstra n diverse moduri (prin induct ie, cu numere complexe, prin
transformarea produselor n diferent e):
sin x + . . . + sin nx =
sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2
1
2
+ cos x + . . . + cos nx =
sin
_
n +
1
2
_
x
2 sin
x
2
sunt m arginite, pentru ecare x ,= 2k.
2.5.3 Produse de serii.
Fie

n=0
a
n
si

n=0
b
n
dou a serii. Denim o noua serie, notat a

n=0
c
n
, numit a
produsul dupa Cauchy al celor dou a serii, prin: c
n
:= a
n
b
0
+a
n1
b
1
+. . .+a
n
b
0
.
Sunt adev arate urm atoarele rezultate:
(Abel) Dac a cele trei serii sunt convergente, av and respectiv sumele A,
B, C, atunci C = AB.
(Mertens) Dac a ambele serii

n=0
a
n
si

n=0
b
n
sunt convergente, iar cel
put in una este absolut convergenta, atunci si seria produs

n=0
c
n
este conver-
gent a.
52 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
(Cauchy) Dac a ambele serii

n=0
a
n
si

n=0
b
n
sunt absolut convergente,
atunci si seria produs

n=0
c
n
este absolut convergent a.
Demonstrat ie. Pentru demostrat ia teoremelor lui Abel si Mertens, se
poate consulta [5]. Deoarece
[c
n
[ = [a
n
b
0
+ a
n1
b
1
+ . . . + a
n
b
0
[ [a
n
[[b
0
[ +[a
n1
[[b
1
[ + . . . +[a
n
[[b
0
[
problema se reduce la serii cu termeni pozitivi. Aici avem majorarea:
c
0
+ c
1
+ . . . + c
n
= a
0
b
0
+ (a
0
b
1
+ a
1
b
0
) + . . . + (a
0
b
n
+ . . . + a
n
b
0
)
(a
0
+ . . . + a
n
)(b
0
+ . . . + b
n
)
Desigur, se poate pune ntrebarea de ce s-a ales pentru produs o asemenea
denit ie. Formula a mai fost nt alnit a la produsul a doua polinoame; legat
de serii, o posibila explicat ie este urm atoarea: un exemplu important de serii
l consituie seriile de puteri :

n=0
a
n
x
n
. Daca efectu am produsul sumelor
part iale a dou a astfel de serii

n=0
a
n
x
n
si

n=0
b
n
x
n
si scriem coecientul lui
x
k
, obt inem exact formula utilizat a.
Exemplu. Efectu and produsul seriilor

n=0
x
n
n!
cu

n=0
y
n
n!
se obt ine

n=0
(x + y)
n
n!
Seriile ind convergente (absolut, pentru orice x R), relat ia de mai sus
arat a c a suma f(x) :=

n=0
x
n
n!
veric a ecuat ia funct ional a f(x)f(y) = f(x +
y).
2.5.4 Exercit ii.
1) Fie a R. Sa se studieze convergent a seriei:

n=0
a
n
n
n
n!
2.5. SERII CU TERMENI OARECARE. 53
Cazul interesant este a =
1
e
.
Similar:

n=0
(2n)!a
n
(n!)
2
(cazul a =
1
4
).
2) Contraexemple pentru criteriul lui Leibniz:
1
1
3
+
1
2

1
3
2
+
1
3
. . . +
1
k

1
3
k
+ . . .
este alternata, termenul general tinde la 0, dar nu monoton si diverge.
1
1
2
2
+
1
3
3

1
4
2
+ . . . +
1
(2n 1)
3

1
(2n)
2
+ . . .
converge, chiar absolut, desi termenul general nu tinde monoton.
3) Seria

n=0
(1)
n

n + 1
este convergent a, dar nu absolut.
Efectu and produsul cu ea ns asi:
c
n
= (1)
n
_
1

n + 1
+
1

n
+
1

n 1
+ . . . +
1

n + 1

1
_
se obt ine o serie divergent a:
[c
n
[ (n + 1)
2
n + 2
1
(cu inegalitatea mediilor aplicat a ecarui termen).
5) Pentru ecare a R, sa se precizeze valorile lui x R pentru care
seria:

n=1
a(a 1) . . . (a n + 1)
n!
x
n
este (absolut) convergent a.
Solut ie. Dac a a N se obt ine binomul lui Newton (sum a nit a). Dac a
a , N se arata c a seria converge (absolut) pentru 1 < x < 1 si diverge
pentru [x[ > 1. Pentru x = 1 este o serie cu termeni pozitivi (de la un loc
ncolo), iar pentru x = 1 este alternata (de la un loc ncolo).
Se va arata mai tarziu c a suma seriei este (1 + x)
a
.
54 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Se aplica criteriul raportului:

a(a 1) . . . (a n + 1)(a n)
(n + 1)!

n!
a(a 1) . . . (a n + 1)

x
n+1
x
n

=
= [x[

a n
n + 1

Pentru [x[ < 1 seria converge absolut; iar pentru [x[ > 1 termenul general nu
tinde la 0, ind n modul crescator, de la un loc ncolo.
Pentru x = 1 termenii p astreaz a semn constant, de la un loc ncolo.
Se scrie:
a
n
a
n+1
= 1 +
a + 1
n
+

n
n
2
cu
n
=
a(a+1)n
na
. Deci pentru x = 1, pe baza criteriului lui Gauss, seria
este (absolut) convergent a pentru a > 0 si este divergenta pentru a 0. Tot
din aceasta scriere, deducem c a pentru x = 1, seria este absolut convergent a
pentru a > 0; iar pentru a 1 este divergenta (deoarece termenul general
este cresc ator, deci nu poate avea limita 0). Ram ane deschis cazul a (1, 0)
(seria este convergent a, dar nu absolut). Scriem termenul general ca (1)
n
a
n
,
unde
a
n
= (a)(1 a)
_
1
a
2
_
. . .
_
1
a
n 1
_
1
n
Not and a = 1 + b, urmeaza c a b (0, 1) iar
a
n
= (1 b)
_
1
b
2
_
. . .
_
1
b
n
_
Astfel, avem un sir descrescator de numere pozitive. Pentru a ar ata c a are
limita 0, se logaritmeaz a:
ln a
n
=
n

k=1
ln
_
1
b
k
_
iar seria (cu termeni negativi)

n=1
ln
_
1
b
n
_
are aceeasi natura cu seria

n=1
1
n
2.6. SIRURI SI SERII DE FUNCT II; CONVEGENT A UNIFORM

A. 55
adic a este divergenta. Urmeaza c a a
n
0, deci conform criteriului lui
Leibniz seria considerata este convergent a (dar nu absolut) pentru x = 1 si
a (1, 0).
6) Explicat i paradoxul:
(ln 2 =)1
1
2
+
1
3

1
4
+ . . . =
_
1 +
1
2
+
1
3
+
1
4
+ . . .
_
2
_
1
2
+
1
4
+ . . .
_
=
=
_
1 +
1
2
+ . . .
_

_
1 +
1
2
+ . . .
_
= 0
7) Sa se studieze seria

n=1
x
n
(1 + x)(1 + x
2
) . . . (1 + x
n
)
(pentru x ,= 1).
2.6 Siruri si serii de funct ii; convegent a uni-
forma.
2.6.1 Denit ie.

In acest paragraf, vom considera siruri de funct ii , deci D R va o parte


xat a, de regula un interval nchis si m arginit ( D = [a, b] ); iar f
n
: D R
va un sir de funct ii.
Desigur, pentru ecare x D, (f
n
(x))
n
este un sir de numere, adic a
putem considera convergent a punctuala (a unui sir de funct ii) f
n
(x) f(x).
Aceast a not iune nu aduce nimic nou fat a de convergent a sirurilor (dec at
prezent a simultan a a mai multor siruri).
Not iunea noua, a c arei important a se va vedea mai departe este cea de
convergent a uniform a:
Denit ie. Spunem c a sirul de funct ii (f
n
)
n
este uniform convergent pe
mult imea D la funct ia f dac a:
oricare ar > 0, exist a un rang n

astfel nc at pentru orice n n

si
pentru orice x D avem: [f
n
(x) f(x)[ < .
Exemple. 1. Direct cu denit ia deducem ca
1
n
sin nx converge uniform
la 0, chiar pe R.
Evident, orice sir uniform convergent pe D este si punctual convergent n
ecare punct din D. Reciproca nu este adev arata.
56 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
2. Consider am urm atorul sir:
f
n
(x) =
_
_
_
2nx x [0,
1
2n
)
2 2nx x [
1
2n
,
1
n
)
0 x [
1
n
, 1]
Acest sir este punctual convergent la 0 pe [0, 1], dar nu si uniform, deoarece
f
_
1
2n
_
= 1.
3. Sa consideram sirul de funct ii f
n
(x) := x
n
pe intervalul [0, 1]. Acest
sir converge punctual la funct ia f, denita astfel: f(x) = 0 dac a x [0, 1);
iar f(1) = 1. Totusi f
n
nu converge uniform la f pe [0, 1]: (1
1
n
)
n

1
e
,
ceea ce contrazice x
n
< , n n

, x [0, 1).
Denit ia convergent ei uniforme la serii este aceeasi: sirul sumelor part iale
s a e uniform convergent.
Teorema. Sirul de funt ii (f
n
)
n
este uniform convergent pe D dac a si
numai dac a
oricare ar > 0 exist a un rang n

astfel ncat oricare ar n si m n

si oricare ar x D s a avem
[f
n
(x) f
m
(x)[ <
Demonstrat ie.

In primul r and, observ am c a pentru ecare x D, sirul
de numere (f
n
(x))
n
este sir Cauchy, deci este convergent. Not and cu f(x)
limita sa, se deneste o funct ie f : D R, iar f
n
(x) f(x).
R amane s a ar atam c a f
n
f, uniform pe D. Vom folosi inegalitatea:
[f
n
(x) f(x)[ [f
n
(x) f
m
(x)[ +[f
m
(x) f(x)[
Fie > 0. Din proprietatea de sir Cauchy, exist a un rang n

astfel ncat
pentru orice n si m n

s a avem [f
n
(x) f
m
(x)[ < /2, oricare ar x D.
Pe de alt a parte, pentru ecare x D, exist a un rang n

x,
astfel ncat pentru
orice m n

x,
s a avem [f
m
(x) f(x)[ < /2.
Pentru ecare x D, vom alege m = max(n

, n

x,
). Din inegalitatea
scris a, urmeaz a ca:
pentru orice > 0 exist a un rang n

astfel nc at pentru orice n n

si
orice x D s a avem [f
n
(x) f(x)[ < .
Reciproca este imediat a.
Este util de ret inut reformularea referitoare la serii:
2.6. SIRURI SI SERII DE FUNCT II; CONVEGENT A UNIFORM

A. 57
Seria de funct ii

n=0
f
n
(x) este uniform convergent a pe D dac a si numai
dac a
oricare ar > 0 exist a un rang n

astfel nc at oricare ar n n

si
p 1 si oricare ar x D s a avem
[f
n+1
(x) + . . . + f
n+p
(x)[ <
2.6.2 Criteriul lui Weierstrass
S a presupunem c a exist a o serie convergent a, cu termeni pozitivi

n=0
a
n
,
astfel ncat [f
n
(x)[ a
n
, oricare ar n N si oricare ar x D. Atunci
seria de funct ii

n=0
f
n
(x) este absolut si uniform convergenta pe D.
Demonstrat ie. Se veric a proprietatea de sir Cauchy uniform:
[f
n+1
(x) + . . . + f
n+p
(x)[ a
n+1
+ . . . + a
n+p
Exemplu. Fie

n=0
a
n
o serie absolut convergenta. Atunci seriile Fourier

n=1
a
n
sin nx si

n=0
a
n
cos nx sunt absolut si uniform convergente pe R.
2.6.3 Serii de puteri.
Denit ie. Seriile de funct ii de forma:

n=0
a
n
.x
n
sunt numite serii de puteri
si posed a unele propriet at i remarcabile.
Teorema (lema lui Abel). (i) Daca x
0
> 0 iar seria

n=0
a
n
x
n
0
este
convergenta, atunci seria de puteri

n=0
a
n
x
n
converge absolut pe intervalul
deschis (x
0
, x
0
) si converge uniform pe orice interval nchis [r, r], pentru
0 r < x
0
.
58 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
(ii) Dac a seria

n=0
a
n
x
n
0
este divergenta, atunci seria de puteri

n=0
a
n
x
n
diverge, pentru orice [x[ > x
0
.
Demonstrat ie. (i) Toate armat iile rezult a daca ar atam c a, din conver-
gent a seriei

n=0
a
n
.x
n
0
cu x
0
> 0, decurge convergent a uniforma si absoluta a
seriei de puteri pe intervalul nchis [r, r], pentru 0 r < x
0
. Din conver-
gent a seriei

n=0
a
n
x
n
0
urmeaz a ca exist a M astfel ncat [a
n
x
n
0
[ M oricare
ar n N. Deci, pentru x [r, r] se poate scrie:
[a
n
x
n
[ = [a
n
x
n
0
[.

x
x
0

n
M
_
r
x
0
_
n
Deoarece M
_
r
x
0
_
n
este termenul general al unei serii geometrice conver-
gente, din criteriul lui Weierstrass urmeaz a concluzia.
(ii) Rezulta prin reducere la absurd, din (i).
Teorema razei de convergent a. Fie seria de puteri

n=0
a
n
x
n
. Exista
si este unic determinat R [0, +] (numit raza de convergent a a seriei de
puteri considerate), astfel ncat :
a) Dac a R (0, +), atunci seria de puteri converge (chiar absolut si
uniform pe intervale nchise [r, r], unde 0 < r < R) n (R, R) si diverge
n ecare [x[ > R.
b) Daca R = 0, atunci seria de puteri diverge n orice x ,= 0.
c) Daca R = +, atunci seria de puteri converge (absolut si uniform pe
intervale nchise si marginite) n R.
Raza de convergent a este dat a de formula lui Cauchy-Hadamard:
R =
1
limsup
n+
n
_
[a
n
[
(cu convent iile:
1
0
= +,
1
+
= 0 ).
Demonstrat ie. Vom nota:
R = sup
_
t 0

n=0
a
n
t
n
converge
_
2.6. SIRURI SI SERII DE FUNCT II; CONVEGENT A UNIFORM

A. 59
Mult imea din partea dreapt a este nevid a; convenind s a not am R = +dac a
este nemajorata, urmeaz a ca R este bine denit si R [0, +]. Consider am
cazul R (0, +). Fie 0 < r < R. Exista deci t (r, R) astfel ncat seria

n=0
a
n
.t
n
s a e convergent a. Cu lema lui Abel, convergent a este absolut a si
uniform a pe [r, r]. Dac a ar exista [x[ > R astfel nc at seria

n=0
a
n
x
n
s a
e convergent a, din lema lui Abel ar rezulta convergent a n orice punct din
(R, [x[), ceea ce contrazice alegerea lui R. Cazurile R = 0 si R = + sunt
evident acoperite de discut ia anterioara.
S a arat am acum unicitatea lui R. Fie deci R

cu aceleasi propriet at i.
Presupunerea c a R ,= R

duce la contradict ie, considerand un punct oarecare


t din intervalul deschis, determinat de R si R

: pe de o parte seria de puteri


ar trebui s a e convergent a n t; pe de alta, ar trebui sa e divergent a.

In sfarsit, pentru a stabili formula lui Cauchy-Hadamard, s a not am:


R

= sup
_
t 0

n=0
[a
n
[t
n
< +
_
Evident R

R. Deoarece pentru orice t < R, seria

n=0
a
n
t
n
este absolut
convergenta, urmeaz a ca t R

, de unde R

= R. Aplic and criteriul lui


Cauchy cu limit a superioar a, urmeaza ca seria cu termeni pozitivi

n=0
[a
n
[t
n
converge dac a t limsup
n+
n
_
[a
n
[ < 1 si diverge daca t limsup
n+
n
_
[a
n
[ > 1, de
unde concluzia.
2.6.4 Exercit ii.
1) S a se explice de ce
_
1
1
n
_
n

1
e
arat a ca sirul (x
n
) nu este uniform
convergent pe [0, 1].
2) S a se discute convergent a punctuala si uniform a (pe mult imile indi-
cate), pentru urmatoarele siruri de funct ii:
x
2n
1 + x
2n
pe [1, 1]
sin nx
1 + nx
pe [0, ]
60 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
2nx
(1 + n
2
x
2
)
2
pe [0, 1]
(maximul se va gasi cu derivata).
3) S a se determine: raza de convergent a, convergent a punctual a si abso-
lut a, convergent a uniform a pentru urm atoarele serii de puteri:

n=1
x
n
n

n=1
x
n
n
2

n=1
(2n)!
4
n
(n!)
2
x
n
4) Sa se discute convergent a uniforma a seriei Fourier:

n=1
cos nx
n
a
(pentru a R).
2.6.5 Modele de lucrari de control
I. 1) Sa se arate c a sirul
_
2
n
n!
_
n2
este monoton si convergent la 0.
2) Fie a, b, c R. Se considera sirul:
x
n
:= a

n
2
n + b

n
2
+ 1 + c

n
2
+ n + 1
S a se arate c a daca a +b +c = 0, atunci sirul (x
n
)
n
este convergent; n acest
caz, sa i se ae limita.
Ce se poate spune n restul cazurilor?
Indicat ie. Se poate nota S := a + b + c.
3) Sa se justice faptul c a seria

n=0
n
3
n
este convergent a.
4) Fie a R, a ,= 0. S a se discute convergent a si convergent a absolut a a
seriei

n=1
n!
a
n
n
n
.
Se vor trata m acar unele cazuri particulare: a = 1,
1
3
.
2.6. SIRURI SI SERII DE FUNCT II; CONVEGENT A UNIFORM

A. 61
5) Sirul (x
n
) are urm atoarea proprietate:
pentru ecare n N: [x
n+1
x
n
[
1
2
n
S a se arate ca (x
n
) este sir Cauchy.
II. 1) Sa se calculeze
lim
n+
1
2
+ 2
2
+ . . . + n
2
n
3
2) Sa se calculeze
lim
n+

n + 1 +

n 1

n
3
+ n
2
1

n
3
n
2
+ 1
3) Sa se discute, n funct ie de valorile parametrului real a, convergent a
seriei:

n=2
1
n(ln n)
a
.
Indicat ii. Se poate folosi ideea de condensare. Se pot considera cazurile
particulare a 0; a = 1; a = 2.
4) Sa se discute convergent a si convergent a absolut a a seriei

n=1
(1)
n
(2n)!
4
n
(n!)
2
62 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Capitolul 3
Funct ii de o variabila reala:
limita, continuitate.
3.1 Limita unei funct ii.
Fie D R o mult ime si f : D R o funct ie.
Reamintim ca x
0
[, +] se numeste punct de acumulare pentru D
dac a exist a un sir (x
n
)
n
din D x
0
cu x
n
x
0
.
Situat ie tipica: D este interval sau reuniune de intervale, ne-reduse la un
punct. Atunci orice punct din interval sau cap at de interval este punct de
acumulare pentru D.
Denit ia 1. Se spune ca funct ia f are limita L n punctul x
0
si se scrie
lim
xx
0
f(x) = L sau f(x)
xx
0
L
dac a: x
0
este punct de acumulare pentru D si, oricare ar sirul (x
n
)
n
din
D x
0
cu x
n
x
0
, urmeaza c a f(x
n
) L.
Aceast a denit ie cuprinde si cazurile x
0
= si / sau L = .
Limite laterale. Dac a x
0
este punct interior (pentru domeniul de denit ie
al funct iei), prin restrict ie la D

(x
0
, +) resp. la D

(, x
0
) apar lim-
itele laterale. Deci, daca n denit ia limitei se consider a doar siruri (x
n
) cu
x
n
> x
0
, se vorbeste de limita la dreapta . Analog pentru limita ls st anga.
Evident, exista cazuri c and doar despre asa ceva se poate vorbi: de exem-
plu dac a x
0
= +, atunci denit ia limitei revine la limita la stanga. Mai
general, daca x
0
este capatul unui interval din domeniul de denit ie. Chiar
Este usor de vericat c a, n cazul n care se poate vorbi de ambele limite
laterale, are loc echivalent a: (f are limit a) (f are limite laterale egale).
Operat ii cu limite de funct ii. Pe baza regulilor de calcul cu siruri, se
arat a c a, daca exist a lim
xx
0
f(x) = L si lim
xx
0
g(x) = L

, atunci:
63
64 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
exist a lim
xx
0
(f + g)(x) = L + L

, cu except ia cazului si cu con-


vent ia L + = (L R).
exist a lim
xx
0
(f.g)(x) = L.L

, cu except ia cazurilor L = 0, L

= si
L = , L

= 0 si cu convent iile: . = , L. = (L R 0).


exist a lim
xx
0
_
f
g
_
(x) =
L
L

, cu except ia cazurilor L = L

= 0 si L =
L

= si cu convent iile:
L
0
= , (L R 0);
L

= 0 si

L
= ,
(L R).
Dac a f : D D

, admite limita lim


xx
0
f(x) = L si f(x) ,= L, x
D x
0
iar g : D

R admite limita lim


yL
g(y) = L

atunci exista si
lim
xx
0
(g f)(x) = L

.
Cerint a f(x) ,= L este esent ial a. Fie f : R R denit a astfel: f(0) = 1
iar f(x) = 0, pentru orice x ,= 0. Deci
lim
x0
f(x) = 0
Apoi se constat a c a (f f)(x) = 1 pentru orice x ,= 0; iar (f f)(0) = 0.
Astfel
lim
x0
(f f)(x) = 1
Dac a x
0
R si L R, atunci are loc urmatoarea caracterizare:
Teorema 1. lim
xx
0
f(x) = L dac a si numai dac a
> 0 > 0 x D x
0
, [x x
0
[ < = [f(x) L[ <
Demonstrat ie. Dac a nu are loc concluzia, atunci:
exist a
0
> 0 astfel nc at oricare ar > 0 exista x D x
0
pentru
care [x x
0
[ < dar [f(x) L[
0
.
Scriind aceast a proprietate pentru =
1
n
, g asim un sir (x
n
) din D x
0

pentru care [x
n
x
0
[ <
1
n
, dar [f(x
n
) L[
0
, ceea ce contrazice ipoteza.
Reciproc, e sirul (x
n
)
n
din D x
0
cu x
n
x
0
. Trebuie s a arat am
c a f(x
n
) L. Fie > 0; exist a > 0 din ipotez a; deci exist a un rang
n

astfel nc at n n

s a avem [x
n
x
0
[ < . Pe baza ipotezei, deducem
[f(x
n
) L[ < , c.c.t.d.
3.1. LIMITA UNEI FUNCT II. 65
Propun ca exercit iu formularea (si vericarea) caracteriz arilor corespunzatoare
cazurilor x
0
= si / sau L = . De exemplu:
lim
x+
f(x) = L
> 0 > 0 astfel ncat x D, x > [f(x) L[ < .
lim
xx
0
f(x) =
> 0 > 0 astfel ncat x D x
0
, [x x
0
[ < f(x) < .
Acest tip de limite apare atunci c and se caut a asimptote verticale (limite
laterale n x
0
R, egale cu ); orizontale (limit a din R la ); sau oblice
( exista m, n R astfel nc at lim
x
(f(x) mx n) = 0).
Exist a si o caracterizare de tip Cauchy:
Teorema 2. Funct ia f are limita nit a n x
0
dac a si numai dac a
> 0 > 0 astfel ncat x

, x

D x
0
, [x

x
0
[ < , [x

x
0
[ <
= [f(x

) f(x

)[ < .
Demonstrat ie. Dac a f are limita nit a L n x
0
, atunci
[f(x

) f(x

)[ [f(x

) L[ +[L f(x

)[
de unde concluzia.
Reciproc, dac a are loc proprietatea de tip Cauchy, atunci pentru ecare
sir (x
n
)
n
din D x
0
cu x
n
x
0
, urmeaza c a sirul (f(x
n
)) este sir Cauchy,
deci convergent.
Mai trebuie sa ne convingem c a limita este aceeasi, pentru ecare sir (x
n
)
n
din D x
0
cu x
n
x
0
. Fie un alt sir (x

n
)
n
din D x
0
cu x

n
x
0
;
denim un nou sir (y
n
) astfel: y
2n+1
:= x
n
; y
2n
:= x

n
. Evident, (y
n
) este un
sir din D x
0
cu y
n
x
0
. Urmeaza ca (f(y
n
)) este convergent, ceea ce
ncheie demonstrat ia.
Exemplu. 1. Dac a P(x) := a
n
x
n
+ a
n1
x
n1
+ . . . + a
1
x + a
0
este o
funct ie polinom, cu n 1 si a
n
,= 0, atunci exist a limita funct iei P la
si este egal a cu + sau dup a semnul lui a
n
si dupa paritatea lui n, la
.
2.
lim
x+
_
1 +
1
x
_
x
= e
Dac a n x < n + 1 atunci
_
1 +
1
n + 1
_
n
<
_
1 +
1
x
_
x
<
_
1 +
1
n
_
n+1
iar ambele siruri au limita e.
66 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Trecand x n
1
x
, deducem
lim
x 0
x > 0
(1 + x)
1
x
= e
A nu se confunda de exemplu cu
lim
x0
_
1 +
1
x
_
x
= 1
(nedeterminare
0
, se nl atura prin logaritmare).
3.1.1 Exercit ii.
S a se calculeze limitele funct iilor, n punctele indicate.
1)

x
2
x + x la .
1)

x
2
+ x x la .
2)
x
3
3x + 2
(x 1)
m
n 1 si , pentru m = 1, 2, 3.
2)
x
5
5x + 4
(x 1)
m
n 1 si , pentru m = 1, 2, 3.
3)
3

x
3
x
2
x + 1
x 1
n 1 si .
3)
3

4x
3
3x + 1
2x 1
n
1
2
si .
4) x(
3

x
3
+ ax
2
+ x x) la .
4) x(

x
2
+ x x) la +.
5)
3

x
3
+ ax
2
x

x
2
+ x x
la +.
6)

x
4
+ x
2
+ 1 x
2

x
2
+ x x
la +.
6)

x
4
+ x
2
+ 1 + x
2

x
2
+ x + x
la +.
7)
2
x
+ x
3
3
x
+ x
2
la .
7)
5
x
+ x
4
4
x
+ x
5
la .
3.1. LIMITA UNEI FUNCT II. 67
8) Se denesc funct iile f, g : (, 1] [1, +) prin f(x) :=

x
2
1x
si g(x) :=
f(x)
x
.
S a se calculeze limitele la si la + pentru funct iile f si g.
8) Se denesc funct iile f : R R si g : R 0 R prin
f(x) :=
_
[x
2
1[ + x ; g(x) :=
f(x)
x
S a se calculeze limitele la si la + ale funct iilor f si g.
9) Sa se ae limita
lim
xx
0
_
x
2
x 1
+
x
3
x
2
2x + 5
2 x x
2
_
unde x
0
= , 1 si +.
10) S a se determine a (0, +) pentru care lim
x+
a
x+1
+ 4
x+1
2
x
+ 5
x
exist a si
este nita.
Aceeasi problem a si pentru limita la .
11) Sa se ae limita
lim
x+
_

x
2
+ 2x x
_

x
2
+2x+x
11) Sa se ae limita
lim
x
_

x
2
2x + x
_

x
2
2xx
12) Fie P o funct ie polinom cu coecient i reali, de grad 3. S a se arate c a
exist a si sunt unici a, b R, astfel ncat
lim
x+
_
3
_
P(x) ax b
_
= 0
(a si b se vor exprima n funct ie de coecient ii polinomului P).
12) Fie P si Q funct ii polinom cu coecient i reali, cu grad P = 1+grad Q .
S a se arate ca exist a si sunt unici a, b R, astfel ncat
lim
x+
_
P(x)
Q(x)
ax b
_
= 0
(a si b se vor exprima n funct ie de coecient ii polinoamelor P si Q).
68 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
13)
lim
x1
_
n
1 x
n

m
1 x
m
_
(pentru n ,= m N

).
14) lim
x0
x
_
1
x
_
14) lim
x+
a
x
_
x
b
_
(pentru a > 0, b > 0).
16) Fiind dat a funct ia f : R R,
f(x) :=
_
x
2
sin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
s a se studieze existent a limitelor iterate:
lim
x0
_
lim
h0
f(x + h) f(x)
h
_
lim
h0
_
lim
x0
f(x + h) f(x)
h
_
17) Sa se arate c a:
lim
x1
_
a
1 x
3
+
b
1 x
5
_
exist a dac a si numai dac a 5a + 3b = 0.
19) Sa se ae limita funct iei
x
3
+ 2
x
2
+ 3x + 2

x
4
+ 2
x
3
+ 1
n punctele , 1 si +.
20) Sa se ae limita funct iei
_
3
x
+ 4
x
2
_
1/x
n punctele , 0 si +.
3.2. FUNCT II CONTINUE. 69
3.2 Funct ii continue.
Cadrul pentru continuitate: o funct ie f : D R R si x
0
D, punct
de acumulare pentru D. De fapt, punctele din D, dar care nu sunt puncte
de acumulare pentru D sunt asa numitele puncte izolate: exist a o vecin atate
V pentru x
0
astfel nc at V (D x
0
) = . Oricum, n asemenea puncte,
funct ia f se va considera continu a, deci nu prezinta nici un interes practic.
De ret inut c a, dac a D este reuniune de intervale, nereduse la un punct,
atunci orice punct din D este si punct de acumulare pentru D.
Denit ie. f : D R se numeste continua n x
0
D, dac a: e x
0
nu
este punct de acumulare pentru D, e lim
xx
0
f(x) = f(x
0
).
Av and n vedere denit ia limitei, deducem c a f este continua n x
0
dac a
si numai dac a pentru orice sir (x
n
) din D, cu x
n
x
0
urmeaz a c a f(x
n
)
f(x
0
).
Vom spune ca f este continua pe D dac a f este continua n ecare punct
din D.
Denit ia se particularizeaz a pentru a obt ine not iunea de funct ie continua
la dreapta / st anga, consider and (daca are sens) restrict ia f[
D(,x
0
]
(resp.
f[
D[x
0
,+)
).
Exemple de funct ii continue. Funct ia f : R R denit a prin f(x) = c,
resp. f(x) = x pentru orice x R este evident continu a pe R.
Funct ia modul este continu a pe R, dupa cum rezulta din inegalitatea
[[f(x)[ [f(y)[[ [x y[
pentru orice x, y R.
Are loc o caracterizare de tip /:
Teorema. f este continu a n x
0
dac a si numai daca : > 0 > 0
astfel nc at x D, [x x
0
[ < [f(x) f(x
0
)[ < .
Demonstrat ie. Se deduce din caracterizarea limitei (la funct ii).
Exist a urm atoarea caracterizare pentru continuitatea pe o mult ime:
Teorema. f este continu a pe D dac a si numai daca oricare ar G R
o mult ime deschis a, f
1
(G) este deschis a n D.
Demonstrat ie. Fie x
0
f
1
(G) adica f(x
0
) G. G ind vecin atate
pentru f(x
0
), rezult a c a exist a o vecinatate pentru x
0
n D, adic a > 0
astfel ncat x (x
0
, x
0
+) D f(x) G. Adica exact x f
1
(G),
ceea ce arata c a (x
0
, x
0
+ ) D f
1
(G), ceea ce nseamn a c a x
0
este
punct interior (n D), pentru f
1
(G). Punctul x
0
ind generic, urmeaz a c a
f
1
(G) este deschisa n D.
70 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Fie x
0
D si V o vecin atate deschisa pentru f(x
0
). Deci f
1
(V ) este
deschis a n D, ceea ce nseamna c a exist a o vecin atate deschisa U pentru x
0
astfel nc at U D f
1
(V ). Asadar, x U D f(x) V , ceea ce
dovedeste continuitatea funct iei n x
0
.
Comentarii. Este sucient ca proprietatea sa aib a loc pentru G interval
deschis oarecare. Deschis n D nseamn a ca exista o mult ime deschis a G

n R (adic a o reuniune cel mult num arabil a de intervale deschise, disjuncte)


astfel nc at f
1
(G) = D G

.
Operat ii cu funct ii continue: Dac a f, g : D R R sunt continue
n x
0
, atunci f +g si f.g sunt continue n x
0
; daca, n plus, g(x
0
) ,= 0, atunci
f
g
este continu a n x
0
.
Deducem ca funct iile rat ionale sunt continue pe domeniul maxim de
denit ie (care este o reunine nit a de intervale deschise, mai precis este com-
plementara unei mult imi nite).
Ca o proprietate suplimentara, continuitatea se pastreaz a la compunere:
Fie f : D R D

continua n x
0
, iar g : D

R continua n f(x
0
).
Atunci funct ia g f este continu a n x
0
.
Demonstrat ie.Fie x
n
x
0
, cu x
n
D. Atunci f(x
n
) f(x
0
), iar
f(x
n
) D

. Deci (g f)(x
n
) = g [f(x
n
)] g(f(x
0
)) = (g f)(x
0
).
3.2.1 Exercit ii.
1. S a se studieze continuitatea funct iilor f : R R si g : R R denite
prin:
f(x) := inft
2
[ t [x, x + 1)
g(x) := supt
2
[ t [x, x + 1)
2. S a se studieze continuitatea funct iilor:
(i) f : [0, +) R, f(x) := lim
n+
1
1 + x
n
.
(ii) f : R R, f(x) := lim
n+
x + x
2
e
nx
1 + e
nx
.
(iii) f : R R, f(x) := lim
n+
e
nx
+ x
e
nx
+ 1
.
(iv) Sa se studieze continuitatea funct iei f : R R, denita prin:
f(x) := lim
n+
e
nx
+ x
xe
nx
+ x
2
+ 1
3.3. TEOREME FUNDAMENTALE 71
3. Funct ia f : [0, 1] [0, 1] are proprietatea c a, oricare ar (x
n
) un sir
din [0, 1] cu x
n
x si f(x
n
) y, urmeaza c a y = f(x) (grac nchis).
S a se arate ca f este continu a pe [0, 1].
4. Funct ia lui Riemann. Se deneste funct ia f : [0, 1] R prin:
f(x) =
_
0, dac a x , Q sau x = 0
1
n
, dac a x =
m
n
ca fract ie ireductibila ,= 0
S a se arate ca f este continu a n 0 si n orice punct irat ional; si discontinu a
n orice punct rat ional, ,= 0.
Indicat ie. Se va arata ca limita in ecare punct este 0.
5. Fie (a
n
)
n
un sir de numere strict pozitive, cu a
n
0. Fie f : R R
o funct ie continu a, cu proprietatea ca, pentru ecare n: f(x + a
n
) = f(x),
oricare ar x R.
S a se arate ca f este constant a.
Indicat ie. Se poate arata c a, pentru ecare x R exist a un sir (k
n
) de
numere ntregi astfel nc at k
n
a
m
n
x .
6) Prelungire prin continuitate. S a presupunem ca f : D R R
iar x
0
, D, dar este punct de acumulare pentru D. Mai presupunem c a
exist a lim
xx
0
f(x) = L R. Atunci funct ia, notat a

f, denit a pe D x
0

prin:

f(x) =
_
f(x), x D
L, x = x
0
este continu a n x
0
.
7) S a se stabileasca domeniul maxim de denit ie al funct iei (x + e
x
)
1
x
.
Apoi s a se arate c a aceast a funct ie se poate prelungi prin continuitate n 0.
3.3 Teoreme fundamentale
3.3.1 Proprietatea valorii intermediare

In continuare, I R va desemna un interval.


Teorema. Fie f : I R continua; a < b I. Dac a f(a).f(b) < 0,
atunci exista c (a, b) astfel nc at f(c) = 0.
Demonstrat ie. F ara a restr ange generalitatea, putem presupune c a
f(a) < 0. S a notam A := x [a, b][ f(x) < 0. Mult imea A este nevid a
si majorat a, deci exist a c := sup A. Din ipotez a, c < b. Din continuitate:
f(c) 0. Presupunerea f(c) < 0 duce la contradict ie: din continuitate, va
exista > 0 astfel ncat f(x) < 0, pentru orice x [c, c +), contradict ie cu
faptul ca c este marginea superioar a.
72 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Demonstrat ie alternativa. Fie m mijlocul intervalului [a, b]. Dac a
f(m) = 0, demonstrat ia este terminata. Dac a nu, pe unul din intervalele
[a, m] sau [m, b] funct ia f ia valori de semne contrare la capete. Not am
[a
1
, b
1
] acest interval. Repet and procedeul, gasim un sir descresc ator [a
n
, b
n
]
de intervale nchise, cu sirul lungimilor
b a
2
n
0, astfel nc at f ia valori
de semne contrare la capete. Fie c unicul punct comun acestor intervale.
Deoarece a
n
c si b
n
c, din continuitatea funct iei f deducem c a f(c) 0
si totodat a f(c) 0.
Observatie. Exista algoritmi mai ecienti de gasire a lui c.
Un asemenea rezultat serveste la demonstrarea existent ei rad acinilor.
Exemplu: e P o funct ie polinom, de grad impar. Deoarece
lim
x
P(x) = iar lim
x+
P(x) = +
(sau invers) rezult a c a P are cel put in o r adacin a reala.
Dac a f este strict monotona, atunci c este unic. Sirul lui Rolle va furniza o
metod a practica de separare a r adacinilor (de gasire a intervalelor, la capetele
c arora f si schimb a eventual semnul).
Rezultatul precedent furnizeaza urm atoarea form a, aparent mai generala:
Teorema (proprietatea Darboux). Fie f : I R continua; a < b
I. Oricare ar y ntre f(a) si f(b), exista c [a, b] astfel nc at f(c) = y.
Pentru demonstrat ie, se aplica rezultatul precedent funct iei f(x) y.
Folosind faptul ca o mult ime I R este interval dac a si numai daca
oricare ar a < b I urmeaz a ca [a, b] I, obt inem urm atoarea reformulare:
Teorema. Fie f : I R continua. Atunci f(I) este un interval.
Observat ie. Tipul de interval se poate schimba: de ex. f(x) = x
2
pe
(1, 1); (2, 1].
3.3.2 Teorema lui Weierstrass
Vom presupune c a a < b.
Teorema. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Atunci f este m arginita
(adic a exist a M astfel nc at [f(x)[ M, oricare ar x [a, b]).
Demonstrat ie. S a presupunem, prin reducere la absurd, ca f nu este
m arginita. Urmeaza ca, pentru ecare n N exist a x
n
[a, b] pentru care
[f(x
n
)[ n. Cu lema lui Ces`aro, (x
n
) are un subsir convergent x
n
k

x
0
. Urmeaza c a f(x
n
k
) f(x
0
), absurd deoarece [f(x
n
k
)[ [f(x
0
)[ dar
[f(x
n
k
)[ +.
3.3. TEOREME FUNDAMENTALE 73
Teorema. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Atunci f si atinge
marginile.
Demonstrat ie. S a not am M := sup
x[a,b]
f(x). Dac a am presupune, prin
reducere la absurd, ca f(x) < M, oricare ar x [a, b], atunci am putea
considera funct ia x
1
M f(x)
care ar bine denita si continua pe [a, b],
dar nemajorata.
Demonstrat ie alternativa. M = sup
x[a,b]
f(x) nseamn a ca exist a un sir
(x
n
) din [a, b], cu f(x
n
) M. Se extrage un subsir convergent x
n
k
x
0

[a, b]; atunci f(x
0
) = M.
Funct iile continue pe intervale nchise si m arginite posed a proprietatea
de uniforma continuitate:
Teorema (Cantor). Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Atunci
pentru orice > 0 exist a > 0 astfel nc at oricare ar x

, x

[a, b] cu
[x

[ < , avem [f(x

) f(x

)[ < .
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd: faptul ca f nu ar uniform
continua pe [a, b] se traduce prin
()
0
> 0 astfel ncat n N x

n
, x

n
[a, b] astfel ncat () [x

n

x

n
[ <
1
n
dar [f(x

n
) f(x

n
)[
0
Pe baza lemei lui Ces` aro, putem extrage un subsir (x

n
k
)
k
, care sa e
convergent. Not am limita cu x
0
[a, b]. Datorit a (), subsirul (x

n
k
)
k
va
avea aceeasi limit a. Dar
0 <
0
[f(x

n
k
) f(x

n
k
)[ 0
ceea ce constituie contradict ia c autat a.
Funct iile cu proprietatea din teorema se numesc uniform continue (pe
[a, b]).
3.3.3 Exercit ii.
1. Fie a < b R iar f : [a, b] [a, b] o funct ie continua. S a se arate ca f
admite cel put in un punct x (i.e. exist a x
0
[a, b] astfel nc at f(x
0
) = x
0
).
2. S a se arate ca ecuat ia x2
x
= 1 are exact o r adacin a n (0, 1).
3. Fie f : [0, 2] R o funct ie continu a, cu proprietatea f(0) = f(2). S a se
arate ca exist a c [0, 1] pentru care f(c) = f(c + 1).
4. Fie f : [0, 1] R o funct ie continua, cu proprietatea f(0) = f(1). Fie
n N

xat. S a se arate ca exista c [0, 1] pentru care f(c) = f(c +


1
n
).
74 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
5. Fie f : [0, +) R o funct ie continu a. Presupunem c a exista A < B si
x
n
+, y
n
+ pentru care f(x
n
) A, f(y
n
) B.
Atunci, pentru ecare C (A, B) exista z
n
+ cu f(z
n
) C.
6. Justicat i c a nu exista f : [0, 1] (0, 1) care sa e continu a si surjectiva.
Dat i un exemplu de funct ie f : (0, 1) [0, 1], continu a si surjectiva.
Observat i c a nici o asemenea funct ie nu poate si injectiva.
7. Fie f : R R o funct ie continu a, cu proprietatea f(x+1) = f(x), oricare
ar x R.
S a se arate ca f este marginit a si si atinge marginile pe R.
Deducet i c a exist a x
0
R astfel nc at f(x
0
+ ) = f(x
0
).
Dat i un exemplu de funct ie f : R R, care sa e marginita, dar nu si
atinge marginile pe R.
3.4 Funct ii monotone.
Denit ie. Funct ia f : I R se numeste (strict) cresc atoare (pe I) daca
x
1
, x
2
I, x
1
< x
2
f(x
1
) f(x
2
)
(resp. f(x
1
) < f(x
2
)).
Funct ia f : I R se numeste (strict) descrescatoare (pe I) daca
x
1
, x
2
I, x
1
< x
2
f(x
1
) f(x
2
)
(resp. f(x
1
) > f(x
2
)).
Funct ia f : I R se numeste (strict) monoton a (pe I) daca este: e
(strict) crescatoare, e (strict) descrescatoare (pe I).
Pentru simplitate, atunci cand exist a, vom nota limitele laterale
f(x
0
) := lim
x x
0
x < x
0
f(x)
respectiv:
f(x
0
+) := lim
x x
0
x > x
0
f(x)
Teorema Fie f : I R cresc atoare.

In ecare punct x
0
I interior
exist a limitele laterale si
f(x
0
) f(x
0
) f(x
0
+)
3.4. FUNCT II MONOTONE. 75
Demonstrat ie. Mult imea f(x)[x I, x < x
0
este nevid a si majorat a
de f(x
0
). Este sucient s a veric am c a
f(x
0
) = supf(x)[x < x
0

S a notam s := supf(x)[x < x


0
si e (x
n
) un sir din I, cu x
n
x
0
, cu
x
n
< x
0
. Pentru ecare > 0 exist a x I, x < x
0
astfel ncat s <
f(x) s. Acum exista un rang n

pentru care n n

asigur a x < x
n
. Deci
f(x) f(x
n
), de unde s f(x
n
) s, adica f(x
n
) s.
Desigur, dac a x
0
este o extremitate a intervalului I, atunci exist a doar
una din limitele laterale; dac a n plus x
0
I, atunci se ment ine comparat ia
cu f(x
0
).
S a observ am c a, dac a f(x
0
) < f(x
0
+), atunci oricare ar x ,= x
0
, avem
f(x) , (f(x
0
), f(x
0
+)).

In plus, dac a x
0
< x
1
, atunci
(f(x
0
), f(x
0
+)) (f(x
1
), f(x
1
+)) =
Fie atunci I = [a, b] iar c > 0. Dac a exist a cel put in N puncte x
k
(a, b),
k = 1, . . . , N n care f(x
k
+) f(x
k
) c, urmeaza N.c b a.
Din aceste observat ii deducem urmatorul rezultat:
Teorema. Mult imea punctelor de discontinuitate ale unei funt ii mono-
tone este cel mult num arabil a.
Demonstrat ie. Deoarece exista un sir cresc ator de intervale nchise
astfel nc at I =
_
n
[a
n
, b
n
], este sucient sa presupunem I = [a, b]. Pentru
ecare m N, consideram mult imea
A
m
:= x I[ lim
x x
0
x > x
0
f(x) lim
x x
0
x < x
0
f(x) >
1
m

Aceast a mult ime este nit a, deci mult imea punctelor de discontinuitate in-
terioare
_
m
A
m
este cel mult numarabil a.

In general, f(I) este o reuniune (cel mult num arabila) de intervale, inclu-
siv puncte izolate.
Exemplu: Fie f : R R, f(x) := [x]. Atunci f(R) = Z.
Teorema. Dac a f : I R este continu a si injectiv a, atunci este strict
monoton a.
Demonstrat ie. Dac a f n-ar strict monoton a, ar exista x
1
< x
2
< x
3
din I, astfel nc at : e f(x
1
) < f(x
2
) si f(x
2
) > f(x
3
); e f(x
1
) > f(x
2
)
76 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
si f(x
2
) < f(x
3
). Presupunand, de exemplu, prima situat ie, e y < f(x
2
) si
y > min(f(x
1
), f(x
3
)). Ar exista atunci x

(x
1
, x
2
) si x

(x
2
, x
3
) astfel
ncat f(x

) = f(x

) = y, ceea ce contrazice injectivitatea funct iei f.


Teorema (i) Fie f : I R funct ie monoton a. Atunci f este continu a
dac a si numai dac a f(I) este un interval.
(ii) Dac a f : I R este strict monotona si continua, atunci J := f(I)
este un interval; exista inversa f
1
: J I si este funct ie continua.
Demonstrat ie. (i) Dac a f n-ar continu a n x
0
, atunci f(x
0
) <
f(x
0
+) si astfel nici o valoare din intervalul (f(x
0
), f(x
0
+)) n-ar n f(I),
adic a f(I) n-ar interval.
Invers, este proprietatea Darboux.
(ii) Evident, orice funct ie strict monoton a este injectiv a, asadar f sta-
bileste o biject ie ntre I si f(I). Inversa f
1
: f(I) I este strict monoton a,
mai precis dac a f este strict cresc atoare (resp. descresc atoare) atunci f
1
este tot strict cresc atoare (resp. descresc atoare).
3.4.1 Exercit ii.
1) Se deneste funct ia f : [1, 1] [1, 1] prin:
f(x) =
_
x + 1 , x [1, 0]
x , x (0, 1]
a) Sa se arate c a f este biject ie, dar nu este monoton a.
b) Sa se precizeze punctele n care f este continu a.
c) Sa se indice intervale pe care f este strict monotona.
2) Scriet i faptul c a o funct ie f : I R nu este crescatoare.
Justicat i faptul c a o funct ie f : I R nu este monoton a dac a si numai
dac a exist a a < b < c din I, astfel nc at : e f(a) < f(b) si f(b) > f(c); e
f(a) > f(b) si f(b) < f(c).
3) Se consider a funct ia f : R R denit a astfel:
f(x) =
_
ax + b, x < 0
cx + d, x 0
unde a > 0, c > 0, b d .
a) Sa se arate c a f este strict cresc atoare.
Mai exist a alte situat ii cand f este respectiv: injectiv a; surjectiva; mono-
ton crescatoare; continua ?
b) Sa se arate c a:
3.5. TRANSFER DE LIMIT

A SI CONTINUITATE. 77
f este funct ie surjectiva f este continu a n 0 ( b = d ).
4) Se consider a funct ia f : R R denit a astfel:
f(x) =
_
1 x, x < 0
a 2x, x 0
Pentru ce valori ale lui a R este f:
* continu a;
* monotona;
* surjectiva?
5) Se consider a funct ia f : R R denit a astfel:
f(x) =
_

_
e, x 0
n

k=0
1
k!
,
1
n+1
< x
1
n
(n 1)
2, x > 1
S a se discute monotonia si continuitatea funct iei f.
6) Fie I, J R dou a intervale iar f : I J o funct ie strict cresc atoare
si surjectiv a.
Ar atat i ca f
1
: J I este strict cresc atoare.
3.5 Transfer de limita si continuitate.
Teorema. Fie x
0
punct de acumulare pentru D R. Fie f
n
: D R un
sir uniform convergent pe D la f : D R.
Presupunem c a, pentru ecare n N, exista si este nit a lim
xx
0
f
n
(x) = l
n
.
Atunci exist a lim
n
l
n
si lim
xx
0
f(x) iar acestea sunt nite si egale. Adic a
lim
xx
0
lim
n
f
n
(x) = lim
n
lim
xx
0
f
n
(x).
Demonstrat ie. Ar atam ca (l
n
) este sir Cauchy. Scriem urm atoarea
inegalitate, cu x ,= x
0
arbitrar:
[l
n
l
m
[ [l
n
f
n
(x)[ +[f
n
(x) f
m
(x)[ +[f
m
(x) l
m
[
> 0 ind dat exist a n

astfel nc at oricare ar n, m n

si oricare ar
x D, sa avem [f
n
(x) f
m
(x)[ < /3. Pentru ecare asemenea n, m, alegem
x astfel nc at [l
n
f
n
(x)[ < /3, [f
m
(x) l
m
[ < /3.
78 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Asadar (l
n
) este sir convergent, notam cu l limita sa. Scriem urm atoarea
inegalitate, cu n arbitrar:
[f(x) l[ [f(x) f
n
(x)[ +[f
n
(x) l
n
[ +[l
n
l[
> 0 ind dat exist a n

(independent de x) astfel ncat oricare ar n n

si oricare ar x s a avem [f(x) f


n
(x)[ < /3; [l
n
l[ < /3. Fix am acum
n = n

si scriem c a f
n
(x) l
n
. Rezulta c a exist a > 0 astfel nc at
0 < [x x
0
[ < [f
n
(x) l
n
[ < /3.
A doua demonstrat ie. Deoarece f
n
f uniform pe D, urmeaz a ca
> 0, exista n

N astfel nc at n n

avem
() [f
n
(x) f(x)[ < , x D
Scriem acum condit ia Cauchy pentru lim
xx
0
f
n

(x) = l
n

. Deci exist a

> 0
astfel ncat pentru orice x

, x

D cu x

,= x
0
, x

,= x
0
, [x

x
0
[ < si
[x

x
0
[ < avem [f
n

(x

) f
n

(x

)[ < . Prin urmare,


[f(x

)f(x

)[ [f(x

)f
n

(x

)[ +[f
n

(x

)f
n

(x

)[ +[f
n

(x

)f(x

)[ < 3
dac a alegem [x

x
0
[ < , [x

x
0
[ < . Asadar f ndeplineste condit ia
Cauchy n x
0
si deci exista lim
xx
0
f(x). Trecem la limita n (*) f ac and x x
0
si obt inem c a pentru orice > 0 exist a n

N astfel ncat daca n n

avem
[l
n
lim
xx
0
f(x)[
ceea ce arat a ca lim
n
l
n
= lim
xx
0
f(x), ncheind demonstrat ia.
Observ am c a teorema se particularizeaz a:
Teorema (Transferul de continuitate la siruri de funct ii.) Fie
f
n
: D R un sir de funct ii continue n x
0
D. Dac a f
n
f, uniform pe
D, atunci f este continu a n x
0
.
Demonstrat ie. Avem lim
xx
0
f
n
(x) = f
n
(x
0
) pentru orice n N. Aplic and
teorema precedent a, lim
xx
0
f(x) = lim
n
f
n
(x
0
) = f(x
0
).
Exemplu. f
n
(x) = x
n
, x [0, 1]. Se vede ca f
n
(x) f(x), x [0, 1]
unde f(x) = 0, dac a x [0, 1) si f(1) = 1.
Funct iile f
n
sunt continue n 1 dar f nu e continu a n 1. Deci (f
n
) nu
converge uniform pe [0, 1].
Transferul de limit a si continuitate se extinde direct la serii de funct ii.
3.5. TRANSFER DE LIMIT

A SI CONTINUITATE. 79
Corolar. (Transfer de limita la serii de funct ii) Fie f
n
: D R, x
0
punct de acumulare pentru D. Presupunem c a seria

n=1
f
n
(x) este uniform
convergenta pe D si c a exista lim
xx
0
f
n
(x) R. Atunci:
a) Seria

n=1
lim
xx
0
f
n
(x) este convergent a,
b) Exista si este nit a lim
xx
0

n=1
f
n
(x).

In plus lim
xx
0

n=1
f
n
(x) =

n=1
lim
xx
0
f
n
(x).
Corolar. (Transfer de continuitate la serii de funct ii) Fie f
n
:
D R, x
0
D. Presupunem c a seria

n=1
f
n
(x) este uniform convergent a pe
D si ca funct iile f
n
sunt continue n x
0
. Atunci funct ia f : D R denit a
prin
f(x) =

n=1
f
n
(x)
este continu a n x
0
.
Teorema. Fie

n=0
a
n
x
n
o serie de puteri, av and raza de convergent a
R > 0. Atunci f : (R, R) R, f(x) :=

n=0
a
n
x
n
este continu a.
Demonstrat ie. Fie x
0
(R, R) si r ([x
0
[, R). Deoarece seria de
puteri este uniform convergent a pe [r, r], iar sumele part iale sunt continue
(ind funct ii polinom), urmeaz a ca f este continu a n x
0
.
Teorema si denit ie. Exist a si este unic a o funct ie f : R R cu
propriet at ile:
(i) f este continu a ;
(ii) f(1) = e;
(iii) f(x + y) = f(x)f(y) , x, y R .
Demonstrat ie. Existent a a fost ar atat a
f(x) :=

n=0
x
n
n!
Unicitatea. Fie g o funct ie cu aceleasi propriet at i. Consider am
A := x R[f(x) = g(x)
80 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Se arat a succesiv: 1 A , deci N A prin induct ie; apoi 0 A si deci
Z A; pentru ecare n N avem
1
n
A, deci Q A ; n sf arsit, din
continuitate deducem A R .
Funct ia din teorema se numeste funct ia exponent ial a (cu baza e) si se
noteaz a e
x
sau exp x .
Propozit ie. (i) e
x
> 0 , x R ;
(ii) e
x
este strict cresc atoare pe R ;
(iii) lim
x+
e
x
= + ; lim
x
e
x
= 0 .
Deci e
x
stabileste o biject ie (strict cresc atoare) ntre R si (0, +). Inversa
se noteaza ln : (0, +) R .
Are loc limita fundamental a
lim
x0
e
x
1
x
= 1
Exemple. 1. Seria

n=1
1
n
x
este convergenta pentru x > 1 , dar nu este
uniform convergent a pe (1, ). Demonstram prin reducere la absurd. Dac a
ar uniform convergent a, conform corolarului precedent, seria

n=1
lim
x1
1
n
x
ar convergenta, ceea ce ar conduce la convergent a seriei armonice

n=1
1
n
.
Seria este nsa uniform convergent a pe orice interval de tipul [a, +), a > 1.
Pentru aceasta se aplica criteriul lui Weierstrass.

Intr-adevar, [
1
n
x
[
1
n
a
pentru orice n N si pentru orice x [a, +).

In plus, seria numeric a

n=1
1
n
a
este convergenta, ind o serie armonic a generalizata cu a > 1. De aici
rezult a c a funct ia f : (1, ) R denit a prin
f(x) =

n=1
1
n
x
este continu a n orice punct din (1, ).

Intr-adev ar, dac a x am un numar
x
0
(1, ), consideram a cu proprietatea 1 < a < x
0
si aplicam teorema de
transfer a continuit at ii la serii de funct ii, pe mult imea [a, ).
2. Seria de puteri

n=1
x
n
n
este convergenta pe [1, 1) (se poate ar ata ca
are suma ln(1 x)), deci este uniform convergent pe ecare interval [r, r],
3.5. TRANSFER DE LIMIT

A SI CONTINUITATE. 81
unde 0 < r < 1. Convenim s a prelungim funct ia x
n
ln x n 0 cu valoarea 0.
Seria (de funct ii)

n=1
x
n
ln x
n
este uniform convergent a pe [0, 1].

In adev ar,
folosind derivata funct iei x
n
ln x, se arat a
x
n
ln x
n

1
en
2
, x [0, 1].
3. S a se precizeze mult imea de convergent a, convergent a uniform a si sa
se ae suma seriei

n=1
nx
n1
(1 + x)
n+1
Dac a not am u :=
x
1 + x
, seria converge pentru [u[ < 1 si converge uniform
pe orice interval [u[ r < 1. Adic a seria dac a converge pentru orice x >
1
2
si converge uniform pe orice interval
1
2
< a x b < +. Suma seriei
este
1
(1 + x)
2
1
_
1
x
1+x
_
2
= 1.
4. S a se precizeze mult imea de convergent a, convergent a uniform a si sa
se ae suma seriei

n=1
x
n
(1 x
n
)(1 x
n+1
)
Dac a [x[ r < 1 atunci majorarea

x
n
(1 x
n
)(1 x
n+1
)

r
n
(1 r
n
)(1 r
n+1
)
si compararea cu seria geometric a arat a convergent a punctual a, chiar abso-
lut a, pe (1, 1) si uniforma pe ecare interval [r, r], pentru r < 1.
Dac a [x[ R > 1, atunci majorarea

x
n
(1 x
n
)(1 x
n+1
)

R
n
(R
n
1)(R
n+1
1)
si compararea cu seria geometric a arat a convergent a punctual a, chiar abso-
lut a, pe (, 1) (1, +) si uniform a pe ecare din intervalele [R, r]
sau [r, R], pentru 1 < r < R < +.
Pentru a gasi suma f(x) a seriei, pentru x (, 1)(1, 1)(1, +),
folosim urmatoarea descompunere:
x
n
(1 x
n
)(1 x
n+1
)
=
1
1 x
n

1
1 x
n+1
+ x
x
n
(1 x
n
)(1 x
n+1
)
82 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Sum and si terc and la limit a se obt ine relat ia:
pentru x (1, 1):
f(x) =
1
1 x
1 + xf(x)
de unde f(x) =
x
(1 x)
2
;
pentru x (, 1) (1, +):
f(x) =
1
1 x
+ xf(x)
de unde f(x) =
1
(1 x)
2
.
5. Fie seria de funct ii

n=0
x(1 x
2
)
n
(i) Sa se arate c a seria converge punctual pe (

2,

2).
(ii) S a se arate ca seria converge uniform pe orice interval [a, b], unde
0 < a < b <

2.
(iii) Sa se arate c a seria nu converge uniform pe intervalul [1, 1].
Seria este convergent a n x = 0; pentru x ,= 0, seria converge [1
x
2
[ < 1 x (

2, 0) (0,

2). Deci seria este punctual convergent a pe


(

2,

2), iar suma este 0 pentru x = 0 si


1
x
pentru x ,= 0. Aceast a funct ie
ind discontinu a n 0, rezult a c a seria nu este uniform convergenta pe nici
un interval ce cont ine 0 n interior.
Fie acum 0 < a < b <

2. Pentru orice x [a, b] se obt ine 1 <


1 b
2
1 x
2
1 a
2
< 1. Convergent a uniform a rezult a din proprietatea
corsepunz atoare a seriei geometrice.
3.5.1 Modele de lucrari de control.
I. 1) Sa se calculeze:
lim
x1
_
3
1 + x
3

3x
2
+ 2
1 + x
5
_
2) Sa se calculeze:
lim
x+

x + 1 +

x 2

x
3
+ x
2
2

x
3
2x
2
+ 1
3.5. TRANSFER DE LIMIT

A SI CONTINUITATE. 83
Indicat ie. Stabilit i tipul de nedeterminare.
3) Pentru care valori ale parametrilor a Z si b R , este continua
funct ia f : R R:
f(x) =
_
x
a
(2
x
1)(sin 2x 2 sin x), x ,= 0
b, x = 0
Indicat ie. Se pot considera cazurile: a = 4; a = 0.
4) Fie f : (0, +) (1, 1) o funct ie continua, cu proprietatea:
exist a sirurile (x
n
), (x

n
) din (0, +), cu x
n
+, x

n
+ iar
f(x
n
) 1, f(x

n
) 1.
S a se arate c a exista un sir (y
n
) din (0, +) cu y
n
+, astfel ncat
f(y
n
) 0.
Exist a o asemenea funct ie f?
II. 1) Sa se calculeze:
lim
x1
_
5
1 x
5

3
1 x
3
_
2) Fie a > 0, b > 0. Sa se ae limitele la , n 0 si la + pentru
funct ia:
_
a
x
+ b
x
2
_
1/x
.
3) Sa se studieze continuitatea funct iei f : R R, denita prin:
f(x) := lim
n+
e
nx
+ x
e
nx
+ 1
4) Sa se dea un exemplu de funct ie f : (0, 1) [0, 1], care sa e continu a
si surjectiv a.
S a se demonstreze c a nu exist a nici o funct ie f : [0, 1] (0, 1), care s a
e continu a si surjectiv a.
84 CAPITOLUL 3. LIMIT

A, CONTINUITATE
Capitolul 4
Calcul diferent ial, funct ii de o
variabila reala.
4.1 Generalitat i.
Fie D R si x
0
D un punct de acumulare pentru D. Cazul cel mai des
nt alnit va D interval.
Denit ia 1 Spunem ca funct ia f : D R este derivabila n punctul x
0
daca exista
lim
xx
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
( n R)
Atunci cand exista, aceasta limita se noteaza cu f

(x
0
).
Notat ia se foloseste si atunci cand limita este , dar nu se mai spune
c a funct ia este derivabil a .
Dac a funct ia f este derivabila n ecare punct al mult imii D, vom spune
c a f este derivabila n D.
Este util s a consideram derivate laterale:
f

s
(x
0
) := lim
x x
0
x < x
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
(derivata la stanga) respectiv
f

d
(x
0
) := lim
x x
0
x > x
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
85
86 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
(derivata la dreapta).
Interpretare geometrica. Ecuat ia dreptei care trece prin punctele (x, f(x))
si (x
0
, f(x
0
)) este:
Y f(x
0
) =
f(x) f(x
0
)
x x
0
(X x
0
)
Consider and tangenta la curba denit a de gracul funct iei f ca limita (pen-
tru x x
0
) a secantelor precedente, urmeaz a c a putem interpreta derivata
funct iei f n x
0
ca panta tangentei la curba denita de gracul funct iei f n
x
0
.
Exemple. 1. f(x) = [x[ nu este derivabil a n 0, desi f

s
(0) = 1, f

d
(0) = 1.
2. Fie funct ia f : [0, +) R denit a prin:
f(x) =
_
x

sin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
Pentru valori ntregi ale lui , funct ia f se poate extinde natural la R. Pentru
0, f nu este continu a n 0. Pentru 0 < 1, funct ia f este continua
(si) n 0, dar nu este derivabil a n 0. Pentru 1 < , f este derivabil a (si) n
0, iar
f

(x) =
_
x

sin
1
x
x
2
cos
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
Se observa c a pentru 1 < 2, f

nu este continu a n 0.
Propozit ia 1 (i) f este derivabilan x
0
daca si numai daca f este diferent iabila
n x
0
, adica: A R si funct ia : D R astfel ncat :
f(x) = f(x
0
) + A.(x x
0
) + (x).(x x
0
), x D si lim
xx
0
(x) = 0
(ii) Daca funct ia f este derivabila n x
0
, atunci este continua n x
0
.
Demonstrat ie. (i) Relat ia scrisa este echivalent a cu a deni
(x) :=
f(x) f(x
0
)
x x
0
A
pentru x ,= x
0
. Astfel, dac a f este derivabila n x
0
, atunci mai alegem
A := f

(x
0
) si proprietatea
lim
xx
0
(x) = 0
rezult a din denit ia derivatei.
4.1. GENERALIT

AT I. 87
Invers, dac a f este presupus a diferent iabil a n x
0
, atunci rezult a c a f este
derivabila n x
0
si f

(x
0
) = A.
(ii) Concluzia rezulta imediat din scrierea:
[f(x) f(x
0
)[ [A + (x)[[x x
0
[
Propozit ia 2 (reguli de derivare). (i) Daca f, g : D R sunt derivabile
n x
0
, atunci: f + g; f.g; si, daca g(x
0
) ,= 0,
f
g
sunt derivabile n x
0
iar:
(f + g)

(x
0
) = f

(x
0
) + g

(x
0
)
(f.g)

(x
0
) = f

(x
0
).g(x
0
) + f(x
0
).g

(x
0
)
_
f
g
_

(x
0
) =
f

(x
0
).g(x
0
) f(x
0
).g

(x
0
)
g
2
(x
0
)
(ii) Fie D

R, f : D D

derivabila n x
0
si g : D

R derivabila n
f(x
0
), presupus punct de acumulare pentru D

. Atunci g f este derivabila


n x
0
iar:
(g f)

(x
0
) = g

(f(x
0
)).f

(x
0
)
(iii) Fie I, J R intervale, f : I J biject ie continua, g : J I
inversa lui f. Daca presupunem ca: f este derivabila n x
0
si f

(x
0
) ,= 0,
atunci g este derivabila n f(x
0
) iar:
g

(f(x
0
)) =
1
f

(x
0
)
Demonstrat ie. (i)
(f + g)(x) (f + g)(x
0
)
x x
0
=
f(x) f(x
0
)
x x
0
+
g(x) g(x
0
)
x x
0
f

(x
0
) +g

(x
0
)
(f.g)(x) (f.g)(x
0
)
x x
0
=
[f(x) f(x
0
)]
x x
0
g(x) + f(x
0
)
[g(x) g(x
0
)]
x x
0
si continuitatea funct iei g arat a formula de derivare a produsului.
Este sucient sa demonstram formula de derivare pentru
1
g
. Facem
observat ia c a, din continuitate urmeaza ca g(x) ,= 0 pe o vecin atate a punc-
tului x
0
.
1
g(x)

1
g(x
0
)
x x
0
=
g(x) g(x
0
)
x x
0
1
g(x)g(x
0
)

g

(x
0
)
g
2
(x
0
)
88 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
(ii) Scriem succesiv:
(gf)(x)(gf)(x
0
) = g

(f(x
0
)) [f(x) f(x
0
)] +
1
(f(x)) [f(x) f(x
0
)] =
= g

(f(x
0
)) [f

(x
0
)(x x
0
) + (x)(x x
0
)] +
+
1
(f(x)) [f

(x
0
)(x x
0
) + (x)(x x
0
)] =
= g

(f(x
0
)).f

(x
0
)(xx
0
)+[g

(f(x
0
))(x) +
1
(f(x))f

(x
0
) +
1
(f(x))(x)] (xx
0
)
Termenul din paranteza p atrata tinde la 0 atunci cand x x
0
. Rezulta c a
g f este diferent iabila n x
0
, precum si formula pentru drivata compunerii.
(iii) f este strict monotona si continua pe un interval, ceea ce asigur a
continuitatea (global a) a inversei.
Avem de calculat:
lim
yf(x
0
)
g(y) g(f(x
0
))
y f(x
0
)
Fie y = f(x). Atunci g(f(x)) g(f(x
0
)) = x
0
, datorit a continuit at ii funct iei
g. Urmeaz a c a limita este egal a cu:
lim
xx
0
x x
0
f(x) f(x
0
)
=
1
f

(x
0
)
Exist a si urm atoarea versiune punctual a pentru regula de derivare a
funct iei inverse:
(iii) Fie D

R deschis, f : D D

biject ie, g : D

D inversa lui f.
Dac a presupunem ca: f este derivabil a n x
0
; f

(x
0
) ,= 0 si g este continu a n
f(x
0
), atunci g este derivabil a n f(x
0
) iar:
g

(f(x
0
)) =
1
f

(x
0
)
Demonstrat ia este lasat a ca exercit iu.
4.1.1 Derivabilitatea funct iilor elementare.
Se veric a direct ca funct iile constante: f(x) = , x R si funct ia identic a:
f(x) = x, x R, sunt derivabile n R.
Ca aplicat ie imediata a regulilor de derivare, deducem ca funct iile rat io-
nale:
f(x) =
a
0
+ a
1
.x + . . . + a
n
.x
n
b
0
+ b
1
.x + . . . + b
m
.x
m
(a
n
.b
m
,= 0)
sunt derivabile pe complementara mult imii (nite) a punctelor n care se
anuleaz a numitorul.
4.1. GENERALIT

AT I. 89
Formula f

(x) = nx
n1
unde f : R R, f(x) := x
n
cu n R se arata
prin induct ie, folosind x
n+1
= xx
n
. Formula se extinde la n Z, desigur
domeniul de denit ie si de derivabilitate ind (, 0) (0, +).
Conform regulii de derivare a functiei inverse, derivata funct iei x
1/n
este
1
n(x
1/n
)
n1
=
1
n
x
1
n
1
Aplic and regula de derivare pentru funct iile compuse (dar si regulile de
calcul cu puteri):
d
dx
x
r
= m
_
x
1
n
_
m1
1
n
x
1
n
1
=
m
n
x
m
n
1
= rx
r1
Folosind formula de derivare a funct iei inverse, sau chiar direct pentru
x
1/n
, se extinde formula n cazul exponent ilor rat ionali. De data aceasta,
domeniul de derivabilitate este (0, +) (chiar dac a pentru exponent i de
forma 1/(2k + 1) domeniul se extinde la R, iar pentru exponent i pozitivi,
exist a si derivata la dreapta n 0; pentru exponent i supraunitari, funct ia
ind chiar derivabil a (la dreapta) n 0).
Pentru funt ia exponent ial a f : R R, f(x) := e
x
, se foloseste limita
fundamental a
lim
x0
e
x
1
x
= 1
de unde f

(x) = e
x
, x R. Din teorema de derivare a funct iei inverse,
deducem ca pentru g : (0, +) R, g(y) := ln y are loc g

(y) =
1
y
.
Drept consecint e, obt inem: dac a a (0, 1) (1, +), atunci pentru
funct ia f(x) := a
x
= e
xln a
avem f

(x) = a
x
ln a; deci pentru g(y) := log
a
y
avem g

(y) =
1
y ln a
.
Revenind la cazul funct iei putere cu exponent oarecare f : (0, +) R,
f(x) := x
a
= e
a ln x
, deducem f

(x) = ax
a1
.
Mai general, daca f si g sunt funct ii derivabile iar f(x) > 0, atunci pentru
a calcula derivata funct iei f
g
, este sucient s a scriem f
g
= e
g ln f
si s a aplicam
regulile stabilite:
(f
g
)

= e
g ln f
_
g

ln f + g
f

f
_
Pentru derivarea funct iilor trigonometrice, pornim de la limita fundamen-
tal a lim
x0
sin x
x
= 1. Deducem:
sin x sin x
0
x x
0
=
sin
xx
0
2
xx
0
2
cos
x + x
0
2
cos x
0
90 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Egalitatea cos x = sin
_

2
+ x
_
permite stabilirea formulei pentru derivata
funct iei cos, iar regulile de derivare, pentru celelalte funct ii trigonometrice si
inverse.
Ca exemplicare, pentru funct ia arctg :
(arctg)

(x) =
1
1 + x
2
deoarece:
(arctg)

(x) =
1
(tg)

(arctg x)
= cos
2
(arctg x) =
1
1 + tg
2
(arctg x)
=
1
1 + x
2
4.1.2 Exercit ii.
1. S a se calculeze derivata funct iei f : R 1 R,

x 1
x + 1

2. S a se calculeze derivata funct iei f : R 1 R,


ln
x
2
+ 2x + 1
x
2
x + 1
+ 2

3 arctg
2x 1

3
3. Fie f, g : (1, 1) R funct ii continue, cu f(0) = g(0) = 0. Presupunem
c a f si g sunt derivabile n 0, iar g

(0) ,= 0.
S a se arate ca lim
x0
f(x)
g(x)
exist a si este egala cu
f

(0)
g

(0)
.
4. Fie f : (1, 1) R o funct ie continu a n 0. S a se arate ca limitele:
lim
x0
f(x) f(0)
x
si lim
x0
f(2x) f(x)
x
exist a sau nu simultan; iar c and exist a,
sunt egale (inclusiv cazul limitei innite).
5. Se considera funct iile f, g : (
1
2
, +) R denite astfel:
f(x) := e
x
2
: g(x) :=

2x 1 e
x
S a se verice egalitatea: (fg)

= f

.
Mai exista si alte funct ii g pentru care are loc egalitatea?
6. Sa se studieze existent a primelor dou a derivate ale funct iei f : (1, 1)
R,
f(x) =
_
ln
2
(1 x) , x (1, 0)
tg
2
x , x [0, 1)
4.1. GENERALIT

AT I. 91
7) Sa se discute derivabilitatea funct iei max(sin x, a + cos x).
8) Sa se deriveze:
arcsin
_
1 x
2
1 + x
2
9) S a se determine numerele reale a b, astfel nc at funct ia f : R R
denit a prin f(x) := x[x a[ +[x b[ s a e derivabil a pe R.
10) Sa studieze derivabilitatea n 0 a funct iei f : R R,
f(x) :=
3
_
e
x
1 x
x
2
2
11) Fie f : I J (I, J intervale deschise) o biject ie de dou a ori derivabil a
pe I, cu derivata nt aia diferita de 0 pe I. Fie g : J I inversa lui f.
Ar atat i ca g este de dou a ori derivabila pe J, iar
g

(y) =
f

(g(y))
[f

(g(y))]
3
12) Sa se calculeze derivata funct iei arcsin
2x
1 + x
2
.
13) Sa se calculeze derivata funct iei f(x) := arccos(4x
3
3x) . Sa se arate
c a f(x) = 3 arccos x, x [
1
2
, 1].
14) S a se regaseasc a derivatele pentru funct iile: tangenta pe
_

2
,

2
_
; arc-
sinus pe [1, 1].
Se denesc funct iile: ch : R R, sh : R R (cosinus hiperbolic,
sinus hiperbolic) prin: ch x :=
e
x
+ e
x
2
, sh x :=
e
x
e
x
2
. S a se calculeze
derivatele acestor funct ii. Apoi sa se deriveze funct ia ch
2
sh
2
. Concluzie?
15) S a se studieze derivabilitatea funct iei
3

x
3
3x + 2 (se va preciza dome-
niul de denit ie; punctele de continuitate; tipul punctelor n care nu este
derivabila: unghiulare, dentoarcere; se poate schit a gracul pe o vecin atate).
16) Sa se discute derivabilitatea funct iei [f[, dac a f este derivabil a pe un
interval.
17) S a se calculeze derivatele funct iilor:
_
x
_
x

x; x
x
; x
1/x
(studiul derivatei
n 0 necesit a Lagrange).
18) S a se calculeze derivata funct iei
ax + b
cx + d
(se presupune c ,= 0). Concluzie
pentru ac bd = 0? Schit a grac (doar cu asimptotele)?
92 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
4.2 Teoremele fundamentale
4.2.1 Teorema lui Fermat.
Denit ia 2 x
0
D se numeste punct de minim (resp. maxim) local pentru
funct ia f daca exista o vecinatate V pentru x
0
astfel ncat f(x) f(x
0
) (resp.
), x V D.
x
0
D se numeste punct de extrem local pentru funct ia f atunci cand
este e punct de minim, e de maxim, local.
Desigur, dac a x
0
este punct de minim (resp. maxim) global (adica f(x)
f(x
0
), resp. , x D), atunci este si punct de extrem local; dar nu si
reciproc.
Este posibil ca valoarea funct iei ntrun punct de minim local s a e mai
mare decat valoarea aceleiasi funct ii ntrun punct de maxim local.
Teorema lui Weierstrass asigura ca orice funct ie continu a pe un interval
nchis si m arginit admite cel put in un punct de minim si unul de maxim
global.
Cunoasterea punctelor de extrem (local) prezint a o important a prac-
tic a indiscutabil a. De exemplu, consider and uctuat ia valorilor act iunilor la
burs a, punctele de maxim local reprezinta momentele n care se recomand a
v anzarea (valoarea va sc adea), iar cele de minim local reprezinta momentele
n care se recomand a cump ararea (valoarea va creste).
Deja pentru unele funct ii elementare au fost precizate punctele de extrem:
funct iile de grad I si II (restr anse eventual la un interval), pentru sin, cos,
etc.
De asemenea, exist a metode elementare (care nu fac apel la calculul
diferent ial), de g asire a punctelor de extrem (cunoasterea cazului de egalitate
ntro inegalitate poate interpretat n acest sens).
Teorema 1 (teorema lui Fermat) Daca x
0
este punct de extrem (local) pen-
tru funct ia f : D IR, daca x
0
este punct interior pentru D si daca funct ia
f este derivabila n x
0
, atunci f

(x
0
) = 0.
Demonstrat ie. Pentru a xa ideile, sa presupunem c a x
0
este punct de
minim local. Deoarece derivata exist a n x
0
, care este punct interior, putem
scrie:
f

(x
0
) = lim
xx
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
= lim
x x
0
x < x
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 93
= lim
x x
0
x > x
0
f(x) f(x
0
)
x x
0

In calculul limitelor laterale, putem considera doar punctele x apart n and


vecin at at ii date de denit ia punctului de extrem local (datorit a caracterului
local al limitei). Adica f(x)f(x
0
) 0 n ambele cazuri. Dar pentru x < x
0
rezult a
f(x) f(x
0
)
x x
0
0, deci f

(x
0
) 0; n timp ce, pentru x > x
0
rezult a
f(x) f(x
0
)
x x
0
0, deci f

(x
0
) 0, de unde concluzia.
Concluzie: pentru cautarea punctelor de extrem local ale unei funct ii
derivabile (pe o reuniune de intervale) analiz am: punctele x
0
D n care
f

(x
0
) = 0 (numite puncte critice) si capetele intervalelor (incluz and deci
eventualele puncte unde nu exista derivata).
Exemple.
1. f(x) = x pe [0, 1] admite x
0
= 0 ca punct de minim (global), dar
derivata este diferit a de 0;
2. [x[ pe IR: admite un punct de minim (global) n 0, f ar a a derivabil a
n acel punct;
3. f(x) = x
3
are x
0
= 0 drept punct critic, dar nu este punct de extrem,
c aci f(x) < f(0), x < 0 si f(x) > f(0), x > 0.
4.2.2 Proprietatea Darboux a derivatei.
Ca aplicat ie a teoremei lui Fermat:
Propozit ia 3 Fie f : I R o funct ie derivabila pe intervalul I. Atunci
funct ia f

: I R are proprietatea Darboux.


Demonstrat ie. Lu am a < b I si presupunem pentru xarea ideilor c a
f

(a) < f

(b). Pentru ecare f

(a) < < f

(b) dorim sa arat am c a exist a


c (a, b) astfel nc at f

(c) = .
Pentru aceasta, sa consider am funct ia ajut atoare g(x) = f(x)x, x I.
Este clar c a g este derivabila si g

(x) = f

(x) , x I. Trebuie sa arat am


deci ca exist a c (a, b) astfel nc at g

(c) = 0.
Deoarece
g

(a) = lim
x a
x > a
g(x) g(a)
x a
< 0
94 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
deducem ca exist a > 0 astfel nc at oricare ar x (a, a + ), s a avem
g(x) < g(a). Deci, punctul x
0
= a nu poate minim global pentru restrict ia
g[
[a,b]
.

In adev ar, s a scriem caracterizarea limitei cu =
g

(a)
2
> 0. Deci
exist a > 0 astfel ncat oricare ar x (a, a + )avem:

g(x) g(a)
x a
g

(a)

<
Ret inem doar
g(x) g(a)
x a
g

(a) <
g

(a)
2
adic a
g(x) g(a)
x a
<
g

(a)
2
< 0
Cum x a > 0, rezulta g(x) g(a) < 0.
Analog, scriind c a
g

(b) = lim
x b
x < a
g(x) g(b)
x b
> 0
deducem c a exista
1
> 0 astfel nc at oricare ar x (b
1
, b) sa avem
g(x) < g(b). Deci nici punctul x
0
= b nu poate minim global pentru
funct ia g[
[a,b]
. Rezulta ca exista c (a, b) punct de minim global pentru
funct ia g[
[a,b]
. Conform teoremei lui Fermat, urmeaz a c a g

(c) = 0, adica
exact ceea ce doream sa ar atam.
Exemplu. Revenind la 4.1 exemplul 2, derivata poate discontinua,
iar pentru 1 < a < 2 derivata este chiar nem arginit a.
4.2.3 Teorema lui Rolle.
Teorema 2 Fie f : [a, b] R continua pe [a, b] si derivabila pe (a, b) astfel
ncat f(a) = f(b). Atunci exista c (a, b) astfel ncat f

(c) = 0.
Demonstrat ie. Conform teoremei lui Weierstarass, f este marginit a si si
atinge marginile pe [a, b]. Cu alte cuvinte, f admite pe [a, b] at at un minim,
c at si un maxim global. Dac a cel put in unul din aceste puncte este n in-
terior (apart ine intervalului deschis (a, b)), atunci concluzia rezult a pe baza
teoremei lui Fermat.
R amane sa analizam cazul n care at at minimul, c at si minimul se aa n
capetele intervalului (apart in mult imii a, b). Pot sa apar a situat iile:
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 95
(i) minimul si maximul sunt atinse n acelasi punct: atunci f este n mod
necesar constant a, deci are derivata 0 peste tot;
(ii) minimul este atins n unul din capete, iar maximul n cel alalt: datorita
ipotezei f(a) = f(b), maximul si minimul rezulta din nou egale, deci funct ia
f este constant a.
4.2.4 Exercit ii.
1. Dac a a
1
, a
2
, . . ., a
n
sunt numere strict pozitive, cu proprietatea c a a
x
1
+
a
x
2
+ . . . + a
x
n
n, x IR, atunci a
1
a
2
. . . a
n
= 1
Se observ a c a ipoteza spune exact c a funct ia f(x) := a
x
1
+ a
x
2
+ . . . + a
x
n
prezint a un minim (chiar global) n 0, deci f

(0) = 0.
Exist a si solut ii mai elementare (de ex. folosind limita
a
x
1
x
pentru x
0).
2) S a se determine parametrul real a astfel nc at funct ia f(x) :=
1
1 + x
2
ax
s a verice f(0) = f(1). Pentru a =
1
2
s a se ae punctele n care f

(x) = 0
si s a se precizeze punctele de extrem.
Rezolvare. Condit ia f(0) = f(1) furnizeaza a =
1
2
. Acum f

(x) = 0
devine x
4
+ 2x
2
4x + 1 = 0. Ecuat ia admite rad acina x = 1; ecuat ia de
gradul 3 r amasa x
3
+ x
2
+ 2x 1 = 0 are o singur a r adacin a real a, care
este situat a pe intervalul (0, 1); o notam cu . Acum urmeaza sa decidem
dac a aceste puncte critice sunt si puncte de extrem. Deoarece f admite pe
[0, 1] cel put in un maxim si cel put in un minim global, iar valorile n capete
sunt egale, rezult a c a este punct de extrem. Deoarece f(
1
2
) > f(0) = f(1)
rezult a ca este un punct de maxim local.

In sf arsit, se obt ine imediat c a
f(x) f(1) = 1 pentru x 1; deci 1 este punct de minim local.
3) Fie f : [a, b] R o funct ie continu a pe [a, b], derivabil a n punctele a
si b. S a se arate c a daca f

(a)f

(b) < 0, atunci f admite cel put in un punct


de extrem local n (a, b).
4) a) f(x) = arcsin x admite x
0
= 1 ca punct de maxim (global), dar
funct ia nu este derivabil a n x
0
(desi f

(x
0
) = +).
b) f(x) =
3

x
2
admite un punct de minim (global) n 0, desi nu este
derivabila n acest punct: f

s
(0) = iar f

d
(0) = +.
c) Pentru funct ia arcsin
2x
1+x
2
punctele de extrem (global) sunt 1 si 1,
n care derivata nu exist a. Sa se exprime funct ia cu arctg si sa se schit eze
gracul.
5) Se noteaz a cu P
n
derivata de ordin n a funct iei (x
2
1)
n
. Ar atat i
c a polinomul P
n
are gradul n. Toate radacinile polinomului P
n
sunt reale,
distincte si situate pe intervalul (1, 1).
96 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
6) S a se arate c a exist a o unic a funct ie f : [0, +) R astfel nc at,
pentru ecare x [0, +) s a avem f
3
(x) +xf(x) = 1. Sa se arate c a f este
derivabila, iar f

(x) =
f(x)
x + 3f
2
(x)
, pentru orice x [0, +).
4.2.5 Teorema lui Lagrange si consecint e.
Teorema 3 Fie f : [a, b] R. Daca f este continua pe [a, b] si derivabila
pe (a, b), atunci exista c (a, b) astfel ncat
f(b) f(a) = f

(c)(b a).
Demonstrat ie. Consider am o funct ie auxiliara de forma g(x) = f(x) +x,
unde =
f(b) f(a)
a b
. Aceast a alegerea asigura g(a) = g(b), adica putem
aplica teorema lui Rolle funct iei g. Obt inem c (a, b) astfel ncat g

(c) = 0,
deci f

(c) + = 0, adic a f

(c) =
f(b) f(a)
b a
.
Propozit ia 4 Fie I R un interval. Daca f : I R este derivabila pe I
si f

(x) = 0 pe I, atunci f este constanta pe I.


Demonstrat ie. Fix am a I si luam x I, un punct oarecare. Aplicam
teorema lui Lagrange pe intervalul cu capetele a si x si deducem ca exist a c
ncat f(x) f(a) = f

(c)(xa). Dar f

(c) = 0 si deci f(x) f(a) = 0. Deci


f(x) = f(a), x I.
Exemplu.
arctg x + arctg
1
x
=

2
, x (0, +)
Propozit ia 5 Fie f : I R derivabila pe intervalul I. Daca f

(x)
0, x I (resp. f

(x) > 0, x I) , atunci f este (strict) crescatoare pe


I. Daca f

(x) 0, x I (resp. f

(x) < 0, x I), atunci f este (strict)


descrescatoare pe I.
Demonstrat ie Fie x
1
< x
2
. Din teorema lui Lagrange, exista c (x
1
, x
2
)
astfel ncat f(x
2
) f(x
1
) = f

(c)(x
1
x
2
). Deoarece f

(c) 0, rezult a
f(x
2
) f(x
1
). Asadar, n primul caz, f este cresc atoare. Analog se demon-
streaz a cazul f

0.
Comentarii. Dac a f este cresc atoare pe un interval, atunci f

0 dup a
cum rezulta din denit ia derivatei (consider and limite laterale).
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 97
Se poate ca f sa e strict crescatoare pe un interval si totusi f

s a se
anuleze n unele puncte: cf ex. f(x) := x
3
. Aceste puncte vor ntotdeauna
izolate: dac a f este cresc atoare pe un interval, dar nu strict, atunci exist a
dou a puncte x
1
< x
2
astfel nc at f(x
1
) = f(x
2
) . Urmeaz a ca f este con-
stant a pe intervalul [x
1
, x
2
]. Prin urmare, derivata f

(x) = 0, x [x
1
, x
2
].
Sirul lui Rolle Fie f : I R o funct ie derivabila pe intervalul I. Fie
x
1
< x
2
dou a rad acini consecutive ale derivatei, adic a f

(x
1
) = f

(x
2
) = 0,
dar f

(x) ,= 0, x (x
1
, x
2
). Deoarece f

are proprietatea Darboux, urmeaz a


c a f

p astreaza semn constant pe intervalul (x


1
, x
2
). Asadar, funct ia f este
strict monotona pe intervalul (x
1
, x
2
).
Dac a f(x
1
)f(x
2
) < 0, atunci f are cel put in o r ad acina pe intervalul
(x
1
, x
2
). Din faptul c a f este strict monotona, deducem c a f are exact o
r adacin a pe intervalul (x
1
, x
2
).
Dac a f(x
1
)f(x
2
) > 0, atunci din nou din stricta monotonie, rezult a c a f
nu se poate anula pe (x
1
, x
2
).
Pentru utilizarea practica a acestor observat ii, se formeaz a un tabel cu
dou a linii. Pe prima linie se trec punctele n care se anuleaz a derivata (pre-
supunem c a sunt n num ar nit) si capetele intervalului. Corespunz ator, pe
a doua linie, se trece semnul funct iei f n acele puncte. Vom separa astfel
r adacinile ecuat iei f(x) = 0: pe ecare subinterval la capetele caruia f are
valori de semne contrare, va exista exact o rad acin a, si doar pe acestea.
Exemplu. S a se separe rad acinile ecuat iei x
3
3x + 1 = 0.
Stim deja ca aceast a ecuat ie poate avea una sau trei rad acini reale.
Formam sirul lui Rolle. Deoarece f

(x) = 3x
2
3, acesta este:
x [ 1 1 +
[
f [ + +
Rezult a c a ecuat ia are trei rad acini reale, situate respectiv pe intervalele
(, 1), (1, 1), (1, +).
Vericat i ca rad acinile sunt: 2 cos 20

, 2 cos 140

, 2 cos 260

.
Metoda nu este limitata la ecuat iile algebrice. Metode de analiza nu-
meric a permit micsorarea semnicativ a a intervalelor.
Propozit ia 6 Fie x
0
I, f : I R o funct ie continua, derivabila pe
I x
0
. Daca exista := lim
xx
0
f

(x), atunci f este derivabila n x


0
iar
f

(x
0
) = .
Demonstrat ie. Pentru ecare x I x
0
exist a c
x
, situat ntre x si
x
0
, pentru care
f(x) f(x
0
)
x x
0
= f

(c
x
)
98 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
C and x x
0
atunci si c
x
x
0
. Cum lim
c
x
x
0
f

(c
x
) = prin ipotez a,
deducem ca exist a lim
xx
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
= .
4.2.6 Exercit ii.
Identitat i
1. S a se stabileasca identitatea:
arcsin
2x
1 + x
2
= 2arctg x, x [1, 1]
2) Se consider a funct ia f : (0, 2) R, f(x) := arctg
sin x
1 cos x
.
S a se calculeze f

si
lim
x 0
x > 0
f(x)
Concluzie?
3) (i) S a se verice c a:
arccos
1 x
2
1 + x
2
= 2arctg x
pentru x [0, +);
(ii) Sa se verice ca:
2arctg x + arcsin
2x
1 + x
2
=
dac a x [1, +).
S a se discute domeniul de denit ie si derivabilitatea funct iei arcsin
2x
1 + x
2
.
4) (i) Se consider a funct ia f : R R,
f(x) =
_
arctg
1+x
1x
, x ,= 1
0 , x = 1
S a se arate c a f este derivabila pe (, 1) (1, +); exista lim
x1
f

(x), dar
funct ia f nu este derivabil a n 1.
(ii) Demonstrat i urmatoarea formul a:
arctg
1 + x
1 x
=
_
arctg x +

4
, x (, 1)
arctg x
3
4
, x (1, +)
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 99
5) Sa se verice ca
arctg

1 x
2
x
=
_
arcsin x

2
, x [1, 0)
arcsin x +

2
, x (0, 1]
Inegalitat i
1. S a se arate ca, oricare ar x > 0 are loc dubla inegalitate:
x
x
3
6
< sin x < x
2) Sa se demonstreze urm atoarele inegalit at i:
x
1 + x
2
< arctg x, x (0, +)
tg x > x +
x
3
3
, x (0,

2
)
[ sin b sin a[ [b a[
b a
cos
2
a
< tg b tg a <
b a
cos
2
b
, 0 a < b <

2
3) Folosind eventual inegalitatea x
x
2
2
< ln(1 + x) < x, pentru orice
x > 0, sa se calculeze
lim
n+
_
1 +
1
n
2
__
1 +
2
n
2
_
. . .
_
1 +
n
n
2
_
Intervale de monotonie
S a se determine intervalale de monotonie si punctele de extrem pentru
funct ia
1. f : R 1 R f(x) :=
x
3
3x
2
+ 1
(x + 1)
2
.
2. f : R R,
3

x
3
x
2
x + 1
3. f : R 2, 1 R,
[x[
x + 2
+
1
x 1
4. f : R R, f(x) := x +
_
[x
2
1[ .
100 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
5. f : R R, f(x) := 2x +
_
[x
2
x[ .
6. f : (, 1))

(1, +) R, f(x) := x +

x 1
x + 1

.
7. f : [0, +) R, f(x) := e
x
x
e
.
Indicat ii. Se poate observa c a f

(1) = f

(e) = 0.
Se poate observa c a derivata a patra este strict pozitiv a.
8. S a se precizeze intervalele de monotonie si extremele (locale) ale
funct iei f : R R
f(x) := 2
x
x
2
9. S a se precizeze intervalele de monotonie si extremele (locale) ale
funct iei f : R R,
f(x) :=
_
[x
2
1[ x
10. S a se precizeze intervalele de monotonie si extremele (locale) ale
funct iei f : (0, +) R,
f(x) := x
1
x
12) S a se discute, n funct ie de parametrul a, monotonia funct iei f :
(0, +) R, f(x) :=
_
1 +
1
x
_
x+a
.
13) S a se determine punctele de extrem ale funct iilor: f(x) = 2x
6
x
3
+3;
g(x) = 2 cos x + x
2
.
14) Sa se reprezinte grac funct ia f : R R, f(x) :=
_
[x
2
1[ x.
15) Sa se reprezinte grac funct ia f : D R, f(x) := arccos(4x
3
3x)
(D ind domeniul maxim de denit ie).
16) Sa se reprezinte grac funct ia f : D R, f(x) := x +
1
x
+

x
2
x.
17) Sa se reprezinte grac funct ia f : D R, f(x) =
_
1 + (x 1)e
x
(D ind domeniul maxim de denit ie).
18) Fie f : [0, 1] R o funct ie derivabil a, cu derivata cresc atoare pe
[0, 1]. Dac a f(0) = f(1) = 0, s a se arate ca f(x) 0, pentru orice x [0, 1].
Derivabilitate
1. S a se studieze derivabilitatea funct iei f : (0, +) R,
f(x) =
_
ln x
x1
, x ,= 1
1 , x = 1
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 101
2) Fie
f(x) = 2arctg x + arctg (2x +

3) + arctg (2x

3)
g(x) = arctg
3x(1 x
2
)
x
4
4x
2
+ 1
S a se compare f

cu g

. Concluzie?
4.2.7 Regula lui lHopital
Teorema 4 (Teorema lui Cauchy.) Fie f : [a, b] R, g : [a, b] R
doua funct ii care ndeplinesc condit iile: f, g sunt continue pe [a, b], f, g sunt
derivabile pe (a, b), g

(x) ,= 0 pentru orice x (a, b). Atunci exista c (a, b)


astfel ncat
f(b) f(a)
g(b) g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Demonstrat ie. Vericam ntai ca g(a) g(b) ,= 0. Acest fapt se demon-
streaz a prin reducere la absurd. Daca g(a) = g(b) atunci se aplic a teorema
lui Rolle funct iei g si deducem existent a unui punct c (a, b) cu g

(c) = 0,
ceea ce contrazice ipoteza.
Ca n demonstrat ia teoremei lui Lagrange, lu am o funct ie ajut atoare de
forma
h(x) = f(x) + g(x).
Pentru :=
f(b) f(a)
g(a) g(b)
, funct ia h : [a, b] R ndeplineste ipotezele teo-
remei lui Rolle. Punctul c determinat astfel, satisface concluzia teoremei
noastre.
Teorema 5 Fie f, g : [a, b] R. Presupunem ca:
(i) f, g sunt continue pe [a, b) si derivabile pe (a, b) .
(ii) f(a) = g(a) = 0.
(iii) g

(x) ,= 0 pe (a, b).


(iv) exista lim
x a
x > a
f

(x)
g

(x)
= R.
Atunci exista lim
x a
x > a
f(x)
g(x)
= .
102 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia n cazul R, cazul = ind
mai simplu. Aplic am teorema lui Cauchy pe [a, x] unde a < x < b. Exist a
c
x
(a, x) ncat
f(x)
g(x)
=
f(x) f(a)
g(x) g(a)
=
f

(c
x
)
g

(c
x
)
. C and x a, avem c
x
a
si deci lim
x a
x > a
f(x)
g(x)
= R.
Teorema 6 Fie f, g : [a, b] R. Presupunem ca:
(i) f, g sunt continue pe [a, b) si derivabile pe (a, b) .
(ii) lim
x a
x > a
[g(x)[ = +
(iii) g

(x) ,= 0 pe (a, b).


(iv) exista lim
x a
x > a
f

(x)
g

(x)
= R.
Atunci exista lim
x a
x > a
f(x)
g(x)
= .
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia n cazul R, cazul =
ind mai simplu. Datorita limitei innite pentru g, trebuie s a transform am
expresia ntrun mod mai sosticat. Si anume, pentru orice x ,= x
1
(a, b)
are loc identitatea:
f(x)
g(x)
=
f(x) f(x
1
)
g(x) g(x
1
)
+
f(x
1
)
g(x)

g(x
1
)
g(x)
f(x) f(x
1
)
g(x) g(x
1
)
Fie > 0. Alegem > 0 pentru care 0 < x a <

(x)
g

(x)

<

3
Fix am x
1
(a, b) cu 0 < x
1
a < . Folosind teorema lui Cauchy, pentru
ecare asemenea x si x
1
exist a c
x
ntre x si x
1
cu
f(x) f(x
1
)
g(x) g(x
1
)
=
f

(c
x
)
g

(c
x
)
de unde:
f(x) f(x
1
)
g(x) g(x
1
)

f(x) f(x
1
)
g(x) g(x
1
)

+[[ < [[ +

3
4.2. TEOREMELE FUNDAMENTALE 103
Deoarece lim
x a
x > a
[g(x)[ = + exist a
1
> 0 astfel nc at pentru orice
0 < x a <
1
s a avem

f(x
1
)
g(x)

<

3
si

g(x
1
)
g(x)

<

3[[ +
Deci, pentru 0 < x a < min(,
1
) avem:

f(x)
g(x)

(c
x
)
g

(c
x
)

f(x
1
)
g(x)

g(x
1
)
g(x)

_
[[ +

3
_
<
Observat ie. Nu se cere ca si numar atorul sa aib a limita .
4.2.8 Exercit ii.
S a se calculeze (folosind regula lui lHopital sau dezvolt ari cu rest Peano):
lim
x0
x sin x
x(e
x
+ e
x
2)
lim
x0
x
2
(x ln(1 + x))(x
2
+

x
6
+ x
4
)
e
x
+ e
x
2 cos x 2x
2
lim
x0
x
2
sin
2
x
e
x
2
+ e
x
2
2
lim
x0
sin x tg x
arcsin x arctg x
lim
x0
sin x arcsin x
tg x arctg x
lim
x0
x
3
(x ln(1 + x))
x
3
+ 6(sin x x)
lim
x0
6 ln(1 + x) 6x + 3x
2
2x
3
e

x
2
2
cos x
lim
x0
cos x e

x
2
2
x
4
lim
x0
x sin x
x(e
x
+ e
x
2)
104 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
lim
x0
x
2
(x ln(1 + x))(x
2
+

x
6
+ x
4
)
e
x
+ e
x
2 cos x 2x
2
2. Fie f : (1, 1) R o funct ie derivabil a. Se deneste funct ia g :
(1, 1) R prin:
g(x) :=
_
_
_
f(x)f(0)
x
, x ,= 0
f

(0) , x = 0
a) Sa se dea un exemplu de funct ie f, pentru care g s a nu e derivabil a.
b) Sa se indice o condit ie sucient a asupra funct iei f astfel nc at g s a e
derivabila.
3) Sa se calculeze derivata funct iei f : R R, f(x) :=

e
x
1 x.
4) Sa se studieze derivabilitatea funct iei f : (0, +) R,
f(x) =
_
ln x
x1
, x ,= 1
1 , x = 1
5) S a se studieze derivabilitatea, p ana la ordinul doi inclusiv, pentru funct ia
f : R R,
f(x) =
_
sin x
x
, x ,= 0
1 , x = 0
6) S a se studieze derivabilitatea, p ana la ordinul doi inclusiv, pentru funct ia
f : R R,
f(x) :=
_
e
1
x
, x < 0
0 , x 0
7) S a se dea un exemplu care s a arate ca, n enunt ul teoremei lui Cauchy, nu
putem nlocui ipoteza g

(x) ,= 0 pentru orice x (a, b) cu g(a) ,= g(b).


Solut ie. Fie f, g : [1, 1] R, f

(x) := x
3
+x
2
, g

(x) := x
3
x
2
. Atunci
f(1) f(1)
g(1) g(1)
= 1
dar f

(c) = g

(c) are singura solut ie c = 0, care evident nu convine.


4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 105
4.3 Derivate de ordin superior
Fie D o mult ime si f : D R o funct ie derivabil a pe D.

In acest caz, putem
vorbi de funct ia derivat a f

: D R.
Denit ia 3 Spunem ca funct ia f : D R este de doua ori derivabila n
x
0
D daca f este derivabila ntr-o vecinatate a punctului x
0
si f

este
derivabila n x
0
.

In general, f : D R este de p ori derivabila n x


0
D daca f este de
p 1 ori derivabila pe o vecinatate a lui x
0
si derivata sa de ordin p 1,
notata f
(p1)
este derivabila n x
0
.
4.3.1 Funct ii convexe

In cele ce urmeaz a, I desemneaz a un interval deschis din R.


Denit ia 4 f : I R se numeste convexa (resp. concava) daca:
f (x
1
+ (1 )x
2
) f(x
1
) + (1 )f(x
2
)
(resp. f (x
1
+ (1 )x
2
) f(x
1
) +(1 )f(x
2
) ) oricare ar x
1
, x
2
I,
[0, 1].
Lema 1 f : I R este convexa daca si numai daca oricare ar x
1
< x
2
<
x
3
din I, are loc:
f(x
2
) f(x
1
)
x
2
x
1

f(x
3
) f(x
1
)
x
3
x
1

f(x
3
) f(x
2
)
x
3
x
2
Demonstrat ie. Not and :=
x
2
x
1
x
3
x
1
avem (0, 1) si x
2
= x
3
+(1)x
1
.
Inegalitatea propus a devine:
f(x
2
) f(x
1
)
(x
3
x
1
)

f(x
3
) f(x
1
)
x
3
x
1

f(x
3
) f(x
2
)
(1 )(x
3
x
2
)
Dup a efectuarea calculelor, ecare din cele doua inegalit at i este echivalent a
cu: f(x
2
) f(x
3
) + (1 )f(x
1
).
Teorema 7 (i) Daca f este derivabila, atunci f este convexa daca si numai
daca f

este crescatoare.
(ii) Daca f este de doua ori derivabila, atunci f este convexa daca si
numai daca f

0.
106 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Demonstrat ie. (i) Fie x
1
< x
2
I. Daca f

este cresc atoare, s a denim


funct ia
g(x) := f(x) f(x
1
) (x x
1
)
f(x
2
) f(x
1
)
x
2
x
1
Deoarece g(x
1
) = g(x
2
) = 0 si g

este cresc atoare, urmeaza c a exist a un punct


c (x
1
, x
2
) astfel ncat g

(x) 0, x (x
1
, c) si g

(x) 0, x (c, x
2
).
Rezult a g(x) 0, x (x
1
, x
2
).
Reciproc, dac a f este convexa, iar x
1
< x
2
I, atunci pentru orice
x (x
1
, x
2
) avem:
f(x) f(x
1
)
x x
1

f(x
2
) f(x
1
)
x
2
x
1

f(x) f(x
2
)
x x
2
de unde, prin trecere la limita, se obt ine f

(x
1
) f

(x
2
).
(ii) Rezulta din faptul ca f

0 dac a si numai daca f

este crescatoare.
Observat ie. Se poate arata ca orice funct ie convex a este continua, ad-
mite derivate lateralen ecare punct, iar derivata la dreapta este crescatoare.
4.3.2 Formula lui Taylor
Fie I R un interval, x
0
I si f : I R o funct ie de n ori derivabila n x
0
.
Aceasta presupune c a f este de n 1 ori derivabil a pe o ntreag a vecin atate
a lui x
0
.
Vom asocia urmatorul polinom:
T
n
(x) := f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x x
0
) +
f

(x
0
)
2!
(x x
0
)
2
+. . . +
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
Propozit ia 7 Pentru ecare 0 k n avem
T
(k)
n
(x
0
) = f
(k)
(x
0
)
Demonstrat ie. Evident T
n
(x
0
) = f(x
0
). Apoi
T

n
(x) = f

(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x x
0
) + . . . +
f
(n)
(x
0
)
(n 1)!
(x x
0
)
n1
deci T

n
(x
0
) = f

(x
0
) Prin recurent a, pentru k n avem
T
(k)
n
(x) = f
(k)
(x
0
) +
f
(k+1)
(x
0
)
1!
(x x
0
) + . . . +
f
(n)
(x
0
)
(n k)!
(x x
0
)
nk
de unde T
(k)
n
(x
0
) = f
(k)
(x
0
).
Desigur, T
(k)
n
0 pentru k n + 1, deoarece T
n
are grad cel mult n.

In cele ce urmeaz a, vom stabili dou a propriet at i ale restului


R
n
(x) := f(x) T
n
(x)
4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 107
4.3.3 Formula lui Taylor cu restul lui Peano
Teorema 8 Fie I un interval deschis si f : I R o funct ie de n ori
derivabila n x
0
I. Atunci exista o funct ie : I R astfel ncat
f(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x x
0
) +
f

(x
0
)
2!
(x x
0
)
2
+ . . .
+
f
n
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
+ (x)(x x
0
)
n
, x I.
si
lim
xx
0
(x) = 0
Demonstrat ie.

In mod necesar
(x) =
f(x) T
n
(x)
(x x
0
)
n
pentru x ,= x
0
. Avem de ar atat ca
lim
xx
0
f(x) T
n
(x)
(x x
0
)
n
= 0
Av and o nedeterminare de forma
0
0
, se aplica regula lui lHospital. Problema
revine la calculul limitei
lim
xx
0
f

(x) T

n
(x)
n(x x
0
)
n1
Continuand aplicarea regulii, ajungem la
lim
xx
0
f
(n1)
(x) T
(n1)
n
(x)
n!(x x
0
)
=
1
n!
_
f
(n)
(x
0
) T
(n)
n
(x
0
)
_
= 0
(folosind denit ia derivatei).
Notat ie.

In cele ce urmeaz a vom folosi notat ia o(f) pentru a desemna
o funct ie g (denit a ntro vecinatate a lui 0), care are proprietatea c a
lim
x0
g(x)
f(x)
= 0.
Aceast a notat ie ne scuteste de precizarea, la ecare etapa, a formei exacte
a lui g, ret inand doar faptul ca este neglijabil a fat a de f.

In funct ie de context,
se poate ca limita sa e considerata la +.

In cazul particular x
0
= 0 se obt ine formula lui MacLaurin:
() f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+ . . . +
f
(n)
(0)
n!
x
n
+ o(x
n
)
108 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Exercit iu rezolvat. (i) Daca P este o funct ie polinom, cu proprietatea
c a, pentru orice n 0 avem P
(n)
(0) = 0, atunci P 0.
(ii) Daca P este o funct ie polinom de grad cel mult n, atunci P = o(x
n
)
implic a P 0.
Demonstrat ie. (i) Urmeaza din scrierea
P(x) = P(0) +
P

(0)
1!
x + . . . +
P
(n)
(0)
n!
x
n
(dac a P este de grad n).
(ii) Prin induct ie dup a n: cazul n = 0 este imediat. Acum ipoteza
lim
x0
a
0
+ a
1
x + . . . + a
n
x
n
x
n
= 0
implic a a
0
= 0 si deci se reduce la n 1.
Exemple.

In particular, au loc urmatoarele dezvolt ari ale unor funct ii
elementare:
a) Fie f : R R, f(x) = e
x
.

In acest caz, f
(n)
(x) = e
x
, deci f
(n)
(0) = 1.
Obt inem
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
+ o(x
n
), x R
b) Fie f : R R, f(x) = sin x. Prin recurent a avem
f
(n)
(x) = sin(x + n

2
)
Deci
sin x =
x
1!

x
3
3!
+ . . . +
(1)
n1
(2n 1)!
x
2n1
+ o(x
2n
)
Analog,
cos x = 1
x
2
2!
+
x
4
4!
+ . . . + (1)
n
x
2n
(2n)!
+ o(x
2n+1
)
c) Fie f : (1, ) R, f(x) = ln(1 + x). Avem: f

(x) =
1
1 + x
,
f

(x) =
1
(1 + x)
2
, . . . f
(n)
(x) = (1)
n1
(n 1)!
(1 + x)
n
Deci,
ln(1 + x) =
x
1

x
2
2
+
x
3
3

x
4
4
+ . . . + (1)
n1
x
n
n
+ o(x
n
)
d) Fie f : (1, ) R, f(x) = (1 + x)

( R). Obt inem:


(1 + x)

= 1 +

1!
x +
( 1)
2!
+ . . . +
( 1) . . . ( n + 1)
n!
x
n
+ o(x
n
)
4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 109
4.3.4 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange
Vom avea nevoie de urm atoarea extindere a teoremei lui Rolle:
Teorema 9 Fie f : [a, b] R o funct ie cu derivata de ordin n 1 continua
pe [a, b] si derivabila de n + 1 ori pe (a, b). Presupunem ca:
f
(k)
(a) = 0, pentru ecare 0 k n
f(b) = 0
Atunci exista c (a, b) astfel ncat f
(n+1)
(c) = 0.
Demonstrat ie. Din teorema lui Rolle, exista c
1
(a, b) pentru care
f

(c
1
) = 0. Aplic am acum teorema lui Rolle funct iei f

pe intervalul [a, c
1
].
Se obt ine astfel prin recurent a un sir c
k
; iar c := c
n+1
convine.
Teorema 10 Fie I interval deschis si f : I R de n + 1 ori derivabila pe
I. Atunci pentru ecare x
0
si x I exista c ntre x si x
0
astfel ncat
f(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x x
0
) + . . . +
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
+
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x x
0
)
n+1
.
Demonstrat ie. Se aplica generalizarea teoremei lui Rolle funct iei
g(t) := f(t) T
n
(t) A(t x
0
)
n+1
pe intervalul de capete x si x
0
, A ind ales astfel ncat g(x) = 0, adic a:
A =
f(x) T
n
(x)
(x x
0
)
n+1
Exist a c ntre x si x
0
pentru care g
(n+1)
(c) = 0. Avem:
g
(n+1)
(t) = f
(n+1)
(t) A(n + 1)!
oricare ar t I. Inlocuind t = c obt inem
0 = f
(n+1)
(c) A(n + 1)!
Combin and cu expresia pentru A obt inem
f (x) = T
n
(x) +
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x x
0
)
n+1

In cazul particular x
0
= 0, se obt ine formula lui MacLaurin :
f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+ . . . +
f
(n)
(0)
n!
x
n
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
x
n+1
.
110 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
4.3.5 Exercit ii.
1) Fie f : I R o funct ie cu derivata a doua continu a pe I. Presupunem
c a exista a, b I, a < b astfel ncat f

(a) = f

(b) = 0. S a se arate c a exist a


c (a, b) astfel ncat
[f(b) f(a)[
(b a)
2
4
[f

(c)[
Rezolvare. Scriind formula pe ecare din intervalele
_
a,
a + b
2
_
resp. pe
_
a + b
2
, b
_
, exista puncte c
1

_
a,
a + b
2
_
, resp. c
2

_
a + b
2
, b
_
, astfel
ncat
f
_
a + b
2
_
= f(a) +
(b a)
2
8
f

(c
1
)
f
_
a + b
2
_
= f(b) +
(a b)
2
8
f

(c
2
)
Prin scaderea celor doua relat ii, se obt ine inegalitatea propusa.
2) Fie f : [1, 1] R o funct ie cu derivata de ordin trei continua. Sa se
arate ca seria:

n=1
_
n
_
f
_
1
n
_
f
_

1
n
__
2f

(0)
_
este convergent a.
Rezolvare. Din dezvoltarea de ordin 3:
f
_
1
n
_
= f(0) +
1
n
f

(0) +
1
2n
2
f

(0) +
1
6n
3
f

(c)
f
_

1
n
_
= f(0)
1
n
f

(0) +
1
2n
2
f

(0)
1
6n
3
f

(c
1
)
adic a:

n
_
f
_
1
n
_
f
_

1
n
__
2f

(0)

=
[f

(c) f

(c
1
)[
6n
2
de unde obt inem concluzia.
Caz particular. Pentru f(x) = ln(1 + x) se obt ine seria

n2
_
nln
n + 1
n 1
2
_
4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 111
3) Fie f : (1, 1) R o funct ie impara, de cinci ori derivabil a. S a se arate
c a, pentru ecare x (1, 1), exista (0, 1) astfel ncat
f(x) =
x
3
[f

(x) + 2f

(0)]
x
5
180
f
(5)
(x)
Rezolvare. Pentru ecare x (1, 1), denim funct ia g : [0, 1] R prin
g(t) := f(x) f(t) (x t)f

(t)
f

(t)
2
(x t)
2

(t)
6
(x t)
3

f
(4)
(t)
24
(x t)
4


120
(x t)
5

(x)
3
x +
f

(t)
3
x(x t)+
+
f

(t)
6
x(x t)
2
+
f
(4)
(t)
18
x(x t)
3
+

72
x(x t)
4
Avem evident g(x) = 0. Alegem astfel nc at g(0) = 0. Astfel, exista
(0, 1) astfel ncat g

(x) = 0. Deoarece
g

(t) =
1
72
(x t)
3
(3x + t)
_
f
(5)
(t)

urmeaz a c a = f
(5)
(x). Concluzia se obt ine nlocuind n 0 = g(0).
4) Fie f : [0, +) R o funct ie de doua ori derivabil a pe [0, +). Dac a
[f(x)[ A si [f

(x)[ B, pentru orice x [0, +), atunci [f

(x)[ 2

AB,
pentru orice x [0, +).
Solut ie. Pentru x (0, +) xat, pentru ecare h > 0, exist a (0, 1)
astfel nc at
f(x + h) = f(x) + hf

(x) +
h
2
2
f

(x + h)
De aici:
f

(x) =
f(x + h) f(x)
h

h
2
f

(x + h)
deci:
[f

(x)[
2A
h
+
hB
2
Scriind aceasta inegalitate pentru h := 2
_
A
B
, se obt ine rezultatul.
5) Sa se calculeze:
lim
x0
cos x e

x
2
2
x
4
112 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Solut ie. Fiind nedeterminare de tip
0
0
, putem aplica regula lui lH opital.
Se obt ine:
sin x + xe

x
2
2
4x
3
Fiind din nou nedeterminare de tip
0
0
continuam cu:
cos x + e

x
2
2
x
2
e

x
2
2
12x
2

In acest punct, putem observa desfacerea:


1
12
_
1 cos x
x
2
e

x
2
2
+
e

x
2
2
1
x
2
_

1
12
e se continua cu aplicarea regulii:
sin x 3xe

x
2
2
+ x
3
e

x
2
2
24x
=
1
24
sin x
x
+
1
24
x
2
e

x
2
2

1
8
e

x
2
2

1
12
Calculele sunt ns a cu mult mai simple daca utiliz am dezvoltarile:
cos x = 1
x
2
2!
+
x
4
4!
+ o(x
5
)
e

x
2
2
= 1
x
2
2
+
x
4
2!2
2
+ o(x
5
)
Se obt ine:
cos x e

x
2
2
x
4
=
1
x
4
_
1
x
2
2!
+
x
4
4!
1 +
x
2
2

x
4
2!2
2
+ o(x
5
)
_
=
1
12
+ o(x)
6) Daca f este funct ie polinom de grad cel mult n, atunci f T
n
.
7) Sa se determine a, b R pentru care
lim
n+
n
2
_
3

n
3
+ n
2
+ n + 1

n
2
+ 1 + a +
b
n
_
exist a si este diferita de 0.
4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 113
Solut ie. Folosind dezvoltarea cu rest Peano:
3

1 + x = 1 +
x
3

x
2
9
+
5x
3
81
+ o(x
3
)

1 + x = 1 +
x
2
+ o(x)
rezult a:
3

n
3
+ n
2
+ n + 1 = n
_
1 +
1
3
_
1
n
+
1
n
2
+
1
n
3
_

1
9
_
1
n
2
+
2
n
3
_
+
5
8n
3
_
+o
_
1
n
2
_

n
2
+ 1 = n
_
1 +
1
2n
+ o
_
1
n
3
__
de unde:
3

n
3
+ n
2
+ n + 1

n
2
+ 1+a+
b
n
=
_
a +
1
3
_
+
_
b
5
18
_
1
n
+
14
81 n
2
+o
_
1
n
2
_
Deci a =
1
3
; b =
5
18
iar limita este
14
81
.
8) Fie f : (1, 1) [0, +) o funct ie de trei ori derivabila, cu f(0) = 0. S a
se discute derivabilitatea n 0 a funct iilor
_
f(x) si
3
_
f(x).
Funct ia f ind pozitiv a si f(0) = 0, rezulta c a 0 este punct de minim, deci
f

(0) = 0. Astfel: f(x) =


f

(0)
2
x
2
+ o(x
2
). Obt inem c a exist a derivatele
laterale n 0 pentru
_
f(x):
lim
x 0
x > 0
_
f(x)
x
= lim
x 0
x > 0
_
f

(0)
2
+ o(1) =
_
f

(0)
2
Analog, derivata la st anga este
_
f

(0)
2
.

In concluzie, dac a f

(0) = 0,
atunci
_
f(x) este derivabila n 0, cu derivata egal a cu 0.
Pentru funct ia
3
_
f(x) se foloseste scrierea f(x) =
f

(0)
2
x
2
+
f

(0)
3!
x
3
+ o(x
3
)
si se caut a eventuala limita n 0 pentru
3
_
f

(0)
2
x
1
+
f

(0)
6
+ o(1)
114 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Pentru existent a derivatei, condit ia f

(0) = 0 este necesara. Reciproc, daca


f

(0) = 0, atunci funct ia


3
_
f(x) este derivabila n 0, iar valoarea derivatei
este
3
_
f

(0)
6
.
9) Se consider a funct ia f :
_

6
,

6
_
R denit a prin f(x) := (2 sin x)
tg 3x
.
S a se calculeze l := lim
x

6
f(x) si lim
x

6
f(x) l
x

6
.
Pentru simplicarea calculelor, not am y := x

6
. Astfel funct ia f devine
f(y) = (cos y +

3 sin y)

1
tg 3y
= e

1
tg 3y
ln(cos y +

3 sin y)
Deoarece are loc dezvoltarea cu rest Peano:
ln(cos y +

3 sin y) =

3y 2y
2
+ o(y
2
)

1
tg 3y
=
1
3y
+ y + o(y)
obt inem:
f(y) = e

3
3
e
2
3
y + o(y)
= e

3
3
_
1 +
2y
3
+ o(y)
_
de unde l = e

3
3
, iar a doua limita este
2
3
e

3
3
.
10) Pentru ce valoare a lui n N, limita
lim
x0
6 sin x
3
+ x
3
(x
6
6)
x
n
exist a, este nit a si diferit a de 0?
Folosind dezvoltarea
sin x
3
= x
3

x
9
6
+
x
15
120
+ o(x
20
)
deducem ca n = 15, iar limita este
1
20
.
4.3. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR 115
11) Sa se calculeze:
lim
x 0
x > 0
x
x

_
x
2
_
2x
x
sin x

_
x
2
_
sin 2x
Folosind scrierea u
v
= e
v ln u
se obt in dezvoltarile cu rest Peano:
x
x
= 1 + x ln x + o(x ln x)
_
x
2
_
2x
= 1 + 2x ln
x
2
+ o(x ln x)
x
sin x
= 1 + x ln x + o(x ln x)
_
x
2
_
sin 2x
= 1 + 2x ln
x
2
+ o(x ln x)
ceea ce arat a ca limita cautat a este 1.
12) Se consider a funct ia f : R 0 R,
f(x) := e
1
x

x
2
+ x + 1 arctg x
S a se determine asimptotele oblice, precum si pozit ia gracului funct iei fat a
de aceste asimptote.
Folosim urm atoarele dezvolt ari cu rest Peano:
e
1
x
= 1 +
1
x
+
1
2x
2
+ o
_
1
x
2
_

x
2
+ x + 1 = [x[
_
1 +
1
2x
+
3
8x
2
+ o
_
1
x
2
__
arctg x = (sgn x)

2

1
x
+ o
_
1
x
2
_
Deci, pentru x > 0:
f(x) =

2
x +
_
3
4
1
_
+
11 24
16x
+ o
_
1
x
_
ceea ce arat a c a y =

2
x +
3
4
1 este asimptota oblic a la +, iar gracul
se a a (pentru valori destul de mari ale lui x) deasupra asimptotei (deoarece
11 24 > 0).
116 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Analog, pentru x < 0 avem:
f(x) =

2
x +
_
3
4
+ 1
_
+
11 + 24
16x
+ o
_
1
x
_
13) Se consider a funct ia f : (1, +) R,
f(x) := x
x
1
x
ln
2
x
S a se determine asimptota oblic a, precum si pozit ia gracului funct iei fat a
de aceste asimptota.
Deoarece lim
x+
ln x
x
= 0, putem scrie:
x
1
x
= 1 +
ln x
x
+
ln
2
x
2x
2
+ o
_
ln
2
x
x
2
_
Not and u(x) :=
ln
2
x
x
+
ln
3
x
2x
2
+ o
_
ln
3
x
x
2
_
, avem lim
x+
u(x) = 0, deci:
x
x
1
x
= x + ln
2
x +
ln
4
x
2x
+ o
_
ln
3
x
x
_
Rezult a c a asimptota este y = x, iar gracul funct iei este deasupra asimp-
totei.
14) (i) Sa se justice urm atoarele dezvolt ari
arctg x = x
x
3
3
+
x
5
5
. . . + (1)
n
x
2n+1
2n + 1
+ o(x
2n+2
)
arcsin x = x +
x
3
6
+ . . . +
(2n 1)!!
(2n)!!
x
2n+1
2n + 1
+ o(x
2n+2
)
(ii) Sa se determine a, b, c R pentru care tg x = ax+bx
3
+cx
5
+o(x
5
).
Rezolvare. (i) Fie f(x) := arctg x. Deoarece f

(x) =
1
1 + x
2
, unici-
tatea demonstratan exercit iul precedent garanteaza ca (f

)
(2n)
(0) = (1)
n
(2n)!;
(f

)
(2n+1)
(0) = 0.
Analog, din scrierea
(1 x
2
)

1
2
= 1 +

n=1
(1)
n
(2n 1)!!
(2n)!!
x
n
4.4. TRANSFER DE DERIVABILITATE. 117
se obt ine dezvoltarea
arcsin x = x +

n=2
(1)
n1
(2n 3)!!
(2n 2)!!
x
n
n
(ii) Calculul primelor 5 derivate ale funct iei tg este destul de complicat.
Vom folosi identicarea coecient ilor: sin x = (a +bx
3
+cx
5
+o(x
5
)) cos x se
mai scrie:
x
x
3
3!
+
x
5
5!
+ o(x
5
) =
_
a + bx
3
+ cx
5
+ o(x
5
)
_
_
1
x
2
2!
+
x
4
4!
+ o(x
5
)
_
adic a:
x
x
3
3!
+
x
5
5!
+ o(x
5
) = ax +
_
b
a
2!
_
x
3
+
_
c
b
2!
+
a
4!
_
x
5
+ o(x
5
)
Astfel: a = 1; b =
1
3
; c =
2
15
.
Observat ie. Acest procedeu permite determinarea unei relat ii de recurent a
pentru coecent ii dezvolt arii funct iei tangenta.
4.4 Transfer de derivabilitate.
Teorema (Derivarea sirurilor de funct ii) Fie f
n
: [a, b] R un sir de
funct ii derivabile pe [a, b].
Presupunem c a (f

n
) este uniform convergent pe [a, b] la o funct ie g; si c a
exist a x
0
(a, b) astfel nc at (f
n
(x
0
)) este convergent.
Atunci:
(i) (f
n
) este uniform convergent pe [a, b] la o funct ie f;
(ii) f este derivabil a pe (a, b) iar f

= g.
Demonstrat ie. (i) Vom arata c a (f
n
) este sir Cauchy uniform pe [a, b].
Folosim inegalitatea:
[f
n
(x) f
m
(x)[ [f
n
(x) f
n
(x
0
) (f
m
(x) f
m
(x
0
))[ +[f
n
(x
0
) f
m
(x
0
)[
Pentru primul termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicata funct iei f
n
f
m
:
[f
n
(x) f
n
(x
0
) (f
m
(x) f
m
(x
0
))[ (b a)[f

n
(c) f

m
(c)[
(ii) Fie y
0
[a, b] un punct n care ar at am c a f este derivabil a si f

(y
0
) =
g(y
0
). Consider am sirul de funct ii
n
: [a, b] R denit astfel:

n
(x) :=
_

_
f
n
(x) f
n
(y
0
)
x y
0
, x ,= y
0
f

n
(y
0
) , x = y
0
118 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
Aceste funct ii sunt evident continue pe [a, b].
Conform primului punct, acest sir converge punctual la funct ia : [a, b]
R denit a astfel:
(x) :=
_

_
f(x) f(y
0
)
x y
0
, x ,= y
0
g(y
0
) , x = y
0
Vericam acum ca (
n
)
n
este sir Cauchy uniform pe [a, b].
[
n
(x)
m
(x)[

f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0

f
m
(x) f
m
(x
0
)
x x
0

=
=

1
x x
0
((f
n
(x) f
m
(x)) (f
n
(x
0
) f
m
(x
0
)))

sup
c[a,b]
[(f
n
f
m
)

(c)[
Deci
n
uniform pe [a, b]. Aplic and teorema de transfer a continuit at ii,
deducem c a este continu an y
0
, adic a exist a lim
xy
0
(x) si este egala cu (y
0
).
Dar:
g(y
0
) = (y
0
) = lim
xy
0
(x) = f

(y
0
)
Exemple. 1. Sirul f
n
(x) :=
sin nx

n
este uniform convergent la 0, dar
sirul derivatelor nu converge n nici un punct.
2. Sirul f
n
(x) :=
1
n
arctg nx este uniform convergent pe R la 0, dar
f

n
(x) =
1
1+n
2
x
2
converge punctual la funct ia g, egala cu 0 peste tot, cu
except ia g(0) = 1.
Teorema nu este aplicabil a pe (0, +), desi concluzia este adev arata.
4. Sirul f
n
(x) :=
1
2n
ln(1 + n
2
x
2
) este punctual convergent la 0 peste tot.
Sirul derivatelor f

n
(x) =
nx
1 + n
2
x
2
este punctual convergent la 0, dar nu si
uniform. Acest fapt se constata direct, deoarece f

n
(x) =
n(1 n
2
x
2
)
(1 + n
2
x
2
)
2
iar
f

n
(
1
n
) =
1
2
.
5. Sirul f
n
(x) :=
x
1 + n
2
x
2
este uniform convergent la 0. Dar sirul derivatelor
f

n
(x) =
1 n
2
x
2
(1 + n
2
x
2
)
2
nu este uniform convergent, avand limita punctual a
egal a cu 0 peste tot, n afar a de 0.
4.4. TRANSFER DE DERIVABILITATE. 119
4.4.1 Aplicat ii
(i) Serii Fourier. Pentru seriile Fourier, deducem o condit ie (foarte restric-
tiv a), care garanteaz a derivabilitatea termen cu termen:
dac a

n=1
n([a
n
[ +[b
n
[) < +, atunci funct ia
f(x) :=

n=0
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
este bine denita si derivabil a pe R, iar
f

(x) =

n=1
(b
n
cos nx a
n
sin nx)
(ii) Serii de puteri. Fie

n=0
a
n
x
n
o serie de puteri, avand raza de
convergent a R > 0. Atunci funct ia suma f(x) :=

n=0
a
n
x
n
este denita si
derivabila pe (R, R), iar f

(x) =

n=0
(n + 1)a
n+1
x
n
, x (R, R).
Deci f esten realitate indenit derivabila, iar a
n
=
f
(n)
(0)
n!
.

In particular.
dac a

n=0
a
n
x
n
=

n=0
b
n
x
n
, x (R, R), atunci a
n
= b
n
, n 0.
Invers, e f(x) =

n=0
a
n
x
n
, x (R, R). Fie F o funct ie derivabil a pe
(R, R), cu F

= f. Atunci
F(x) = F(0) +

n=0
a
n
n + 1
x
n+1

In adevar, seria din membrul doi este convergent a pe (R, R), iar seria
derivatelor este uniform convergent a la f pe ecare interval [r, r], 0 < r <
R.
4.4.2 Funct ii analitice.
Denit ie. Fie I R un interval deschis. Funct ia f : I R se numeste
(real) analitica (pe I) daca, pentru ecare x
0
I exist a > 0 si (a
n
)
n0
120 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
astfel nc at
f(x) =

n=0
a
n
(x x
0
)
n
x (x
0
, x
0
+ ).
Exist a funct ii indenit derivabile, care totusi nu sunt analitice. Astfel,
funct ia f : R R denit a prin:
f(x) =
_
e

1
x
2
, x ,= 0
0 , x = 0
este indenit derivabil a, iar f
(n)
(0) = 0, n 0; neind identic nul a, rezult a
c a f nu este analitica.
Nu este adevarat c a raza de convergent a R este cel mai mare num ar,
pentru care funct ia s a e analitican (R, R).

In adevar, considerand funct ia
f : R R denit a prin:
f(x) =
1
x
2
+ 1
f este analitic a n R. Totusi R = 1. Explicat ia se obt ine considerand funct ia
f(z) =
1
z
2
+ 1
, care este derivabila n C i, i.
Aplicat ie. Fie I R interval deschis; f : I R o funct ie indenit
derivabila pe I.
f este analitic a pe I dac a si numai daca pentru ecare [a, b] I exist a
M (depinz and de a, b) astfel ncat pentru orice n 0 sa avem
max
x[a,b]
[f
(n)
(x)[ M
n
n!
Demonstrat ie. Dac a are loc majorarea, deducem c a restul Lagrange se
majoreaza cu:

f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x x
0
)
n+1

M
n+1
[x x
0
[
n+1
Deci, pentru orice x (x
0

1
M
, x
0
+
1
M
) are loc egalitatea
f(x) =

n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
Pentru a demonstra reciproca sunt necesare teoreme de analiz a complex a.
4.4. TRANSFER DE DERIVABILITATE. 121
Exemplu. Fie f una din funct iile sin sau cos. Deoarece [f
(n)
(x)[ 1,
n N, x R, deducem egalitat ile:
sin x =

n=0
(1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
; cos x =

n=0
(1)
n
x
2n
(2n)!
, x R
4.4.3 Cateva dezvoltari remarcabile.
(i) Dezvoltarea
e
x
:=

n=0
x
n
n!
pentru orice x R a fost obt inuta anterior.
De asemenea, dezvoltarile:
sin x =

n=0
(1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
; cos x =

n=0
(1)
n
x
2n
(2n)!
, x R
au fost obt inute din dezvoltarea Taylor, cu rest Lagrange.
(ii) Fie
f(x) :=

n=0
(1)
n
x
n+1
n + 1
f este bine denit a si derivabil a pe (1, 1], iar f

(x) =
1
1 + x
. Deducem
ln(1 + x) =

n=0
(1)
n
x
n+1
n + 1
, x (1, 1]
(iii) Veric am ca:
(1 + x)

= 1 +

n=1
.( 1) . . . ( n + 1)
n!
.x
n
, x (1, 1)
(pentru ecare R).
Not and cu f suma seriei, deducem c a f este bine denit a si derivabil a
pe (1, 1). Prin calcul se verica identitatea (1 + x)f

(x) = f(x). Aceasta


relat ie arata ca funct ia f(x)(1 + x)

este o constant a pe (1, 1), de unde


armat ia.
Semnal am urmatoarele cazuri particulare importante:
122 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
* daca este numar natural, atunci se obt ine binomul lui Newton (dez-
voltarea ind valabil a pentru orice x R);
* daca este ntreg negativ, atunci:
1
(1 + x)
n
=

k=0
(1)
k
C
k
n+k1
.x
k
*

In sfarsit, pentru = 1/2, respectiv = 1/2, au loc dezvolt arile:
(1 + x)
1/2
= 1 +

n=1
(1)
n
(2n 3)!!
(2n)!!
x
n
(1 + x)
1/2
= 1 +

n=1
(1)
n
(2n 1)!!
(2n)!!
x
n
4.4.4 Exercit ii.
1) Sa se arate c a funct ia f : R R denit a prin:
f(x) =
_

_
e

1
x
2
, x ,= 0
0 , x = 0
are derivate de orice ordin si f
(n)
(0) = 0, pentru orice n N.
S a se obt ina un exemplu de funct ie neidentic nula f : R R indenit
derivabila, cu proprietatea c a f(x) = 0, pentru orice [x[ 1.
2) f
n
(x) :=
1
n
cos nx este uniform convergent pe R la 0, dar f

n
(x) =
sin nx nu converge, nici macar punctual (except ie x = k).
3) Se consider a sirul de funct ii f
n
: R R, f
n
(x) :=
x
1 + n
2
x
2
.
a) Sa se calculeze f

n
.
b) Sa se justice c a f
n
0, uniform pe [1, 1].
c) Sa se studieze convergent a uniform a a sirului (f

n
) pe [1, 1].
Indicat ii. C autand punctele de extrem pentru ecare f
n
, se poate ar ata
c a [f
n
(x)[ f(
1
n
) =
1
2n
.
3. Sirul f
n
(x) := e
n
2
x
2
este punctual convergent la 0, peste tot, cu
except ia lui x = 0, c and are limita 1. Sirul derivatelor f

n
(x) = 2n
2
xe
n
2
x
2
4.4. TRANSFER DE DERIVABILITATE. 123
este punctual convergent la 0, dar nu si uniform. Acest fapt se constat a
direct, deoarece f

n
(x) = 2n
2
e
n
2
x
2
(2n
2
x
2
1) iar f

n
(
1
n

2
) =
n

e
.
4) Se consider a sirul de funct ii f
n
: [1, 1] R, f
n
(x) := x

n e
n
2
x
2
.
a) Sa se calculeze f

n
, sa se ae lim
n+
f

n
(x) pentru x [1, 1].
b) Sa se ae punctele de extrem pentru f
n
si s a se justice inegalitatea:
[f
n
(x))[
1

2en
.
c) Sa se demonstreze c a: sirul (f
n
) este uniform convergent la 0 pe [1, 1];
dar sirul (f

n
) nu este uniform convergent pe [1, 1].
5) Se consider a sirul de funct ii f
n
: [0, 1] R, n 1
f
n
(x) :=
_
x
n
n
ln x , x (0, 1]
0 , x = 0
S a se demonstreze c a seria

n=1
f
n
este uniform convergent a pe [0, 1] si are
suma ln x. ln(1 x) pentru x (0, 1).
Indicat ie. S a se calculeze f

n
; s a se ae punctele de extrem pentru f
n
si
s a se justice inegalitatea: [f
n
(x))[
1
en
2
, x [0, 1].
6) Se consider a sirul de funct ii f
n
: [0, +) R, n 1
f
n
(x) :=
x
1 + nx
S a se demonstreze c a sirul (f
n
(x))
n
este convergent la 0, pentru ecare
x [0, +).
S a se arate c a sirul (f

n
(x))
n
este convergent la 0, pentru ecare x
(0, +).
Ce se poate spune despre convergent a uniform a pe [0, 1] a sirurilor (f
n
)
n
si (f

n
)
n
?
7) Sa se arate c a
arctg x =

n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
, x [1, 1)

n=0
x
n
2n + 1
=
_

_
arctg

x

x
, x (1, 0)
1 , x = 0
1
2

x
ln
1+

x
1

x
, x (0, 1)
124 CAPITOLUL 4. CALCUL DIFERENT IAL
4.4.5 Modele de lucrari
1 S a se calculeze derivata funct iei f : R R, f(x) :=

e
x
1 x.
2 S a se studieze derivabilitatea, p an a la ordinul doi inclusiv, pentru
funct ia f : R R,
f(x) :=
_
e
1
x
, x < 0
0 , x 0
3A S a se precizeze intervalele de monotonie si extremele (locale) ale
funct iei
f(x) := x +

x 1
x + 1

3B S a se precizeze intervalele de monotonie si extremele (locale) ale


funct iei f : R R
f(x) := 2
x
x
2
3C S a se precizeze intervalele de monotonie si extremele (locale) ale
funct iei f : R R,
f(x) :=
_
[x
2
1[ x
4A Se considera sirul de funct ii f
n
: [1, 1] R, f
n
(x) := x

n e
n
2
x
2
.
a) Sa se calculeze f

n
, sa se ae lim
n+
f

n
(x) pentru x [1, 1].
b) Sa se ae punctele de extrem pentru f
n
si s a se justice inegalitatea:
[f
n
(x))[
1

2en
.
c) Sa se demonstreze c a: sirul (f
n
) este uniform convergent la 0 pe [1, 1];
dar sirul (f

n
) nu este uniform convergent pe [1, 1].
4B Se considera sirul de funct ii f
n
: [0, 1] R, n 1
f
n
(x) :=
_
x
n
n
ln x , x (0, 1]
0 , x = 0
S a se demonstreze c a seria

n=1
f
n
este uniform convergent a pe [0, 1] si are
suma ln x. ln(1 x) pentru x (0, 1).
Indicat ie. S a se calculeze f

n
; s a se ae punctele de extrem pentru f
n
si
s a se justice inegalitatea: [f
n
(x))[
1
en
2
, x [0, 1].
Capitolul 5
Calcul integral
5.1 Primitive
Denit ia 5 Fie f : I R R. Spunem ca F : I R este o primitiva
pentru f (pe intervalul I) daca F este derivabila pe I iar F

(x) = f(x),
x I.
Evident, dac a F este o primitiva pentru f pe I, atunci pentru orice
a R si F + a este o primitiva pentru f pe I. Reciproca este adevarat a pe
baza consecint ei teoremei lui Lagrange, folosind esent ial faptul ca I este un
interval.
Notat ia
_
f(x)dx
desemneaz a mult imea tuturor primitivelor funct iei f (intervalul I ind subnt eles).
Rezult a ca orice funct ie care admite primitive are proprietatea Darboux
pe acel interval.
Rezultatul din sect iunea precedenta poate reformulat:
Teorema 11 Funct iile continue admit primitive.
Atent ie: funct iile elementare sunt continue pe domeniul lor de denit ie,
deci admit primitive; nu trebuie crezut c a aceste primitive sunt tot funct ii
elementare.
Exemple. O primitiva pentru x
n
, pentru n N este
x
n+1
n+1
pe R .
O primitiva pentru
1
x
este ln x pe (0, +) si ln(x) pe (, 0).
O primitiv a pentru x
m
, pentru m Z, m 2 este
x
m+1
m+1
pe (, 0) si
pe (0, +).
125
126 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
O primitiv a pentru x

, pentru R Z , > 1 este


x
+1
+1
pe [0, +).
Pentru < 1, intervalul devine (0, +). Totusi, o primitiva pentru
2k+1

x
unde k N este
2k+1
2k+2
2k+1

x
2k+2
pe R .
O primitiv a pentru e
x
; sin x resp. cos x este: e
x
; cos x resp. sin x pe
R.
O primitiva pentru
1
cos
2
x
este tg x pe ecare interval
_
(2k 1)

2
, (2k + 1)

2
_
.
O primitiva pentru tg x este ln [ cos x[ pe ecare interval
_
(2k 1)

2
, (2k + 1)

2
_
.
O primitiva pentru
1
1 + x
2
este arctg x pe R .
O primitiva pentru
1

1 x
2
este arcsin x pe (1, 1) .
O primitiv a pentru
1

x
2
1
este ln(x +

x
2
1) pentru x (1, +) si
ln(x

x
2
1) pentru x (, 1) .
O primitiva pentru
1

x
2
+ 1
este ln(x +

x
2
+ 1) pentru x R.
O primitiv a pentru

x
2
1 este
1
2
_
x

x
2
1 ln(x +

x
2
1)
_
pentru
x (1, +) si
1
2
_
x

x
2
1 ln(x

x
2
1)
_
pentru x (, 1).
O primitiva pentru

1 x
2
este
1
2
_
arcsin x + x

1 x
2
_
pentru x
(1, 1) .
O primitiv a pentru

x
2
+ 1 este
1
2
_
x

x
2
+ 1 + ln(x +

x
2
+ 1)
_
pentru
x R .
Exercit ii.
1. Reprezint a funct iile
f(x) := 2arctg x + arctg (2x +

3) + arctg (2x

3)
si:
g(x) := arctg
3x(1 x
2
)
x
4
4x
2
+ 1
primitive pentru
3
x
4
+ 1
x
6
+ 1
?
S a se calculeze
_
1
0
x
4
+ 1
x
6
+ 1
dx
Solut ie. Prin derivare formal a, se obt ine f

(x) = g

(x) = 3
x
4
+1
x
6
+1
. Dar f
este denit a pe R, deci este o primitiva pentru funct ia dat a, n timp ce g
5.1. PRIMITIVE 127
este denita pe
(,

31)(

31,

3+1)(

3+1,

31)(

31,

3+1)(

3+1, +)
Folosind f, valoarea integralei este
1
3
_
2

4
+ arctg (2 +

3) + arctg (2

3)
_
=

3
.
Pentru a folosi g, observ am ca o primitiv a pe [0, 1] este
1
3
g(x) pentru
x [0,

3 1) si
1
3
[g(x) + ] pentru x (

3 1, 1] .
5.1.1 Metode de calcul pentru primitive.
Formula de integrare prin part i.
Teorema 12 Daca f, g : [a, b] R sunt doua funct ii derivabile. Daca
funct ia f

g admite primitive, atunci si fg

admite primitive iar


_
f(x)g

(x)dx = f(x)g(x)
_
f

(x)g(x)dx
Demonstrat ie. Deoarece
(f.g)

= f

g + fg

deducem ca f.g este o primitiv a pentru f

g + fg

.
Schimbarea de variabila.
Teorema 13 Fie f : [a, b] R o funct ie continua iar : [c, d] [a, b] o
funct ie cu derivata continua si diferita de 0 pe [c, d]. Atunci:
_
f(x)dx =
__
f((t))

(t)dt
_

1
Demonstrat ie. Fie F o primitiv a pentru f (pe [a, b]). Fie G o primitiv a
pentru t f((t))

(t) pe [c, d]. Deci


G

(t) = f((t))

(t) = F

((t))

(t) = (F ) (t)
Primitivele funct iilor rat ionale.
Fie R(x) =
P(x)
Q(x)
o funct ie rat ionala (deci Q , 0 (P, Q) = 1). Aceste funct ii
au primitive elementare. Pentru a justica aceast a proprietate, observ am c a,
dac a gradul lui P este mai mare decat gradul lui Q, prin efectuarea mp art irii
cu rest, se obt ine R(x) = P
1
(x) +
P
2
(x)
Q(x)
iar gradul restului P
2
este strict mai
128 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
mic dec at gradul lui Q. P
1
are primitive tot polinom. Mai departe, Q admite
o descompunere n factori
Q(x) = A(x a
1
)
m
1
. . . (x a
k
)
m
k
(x
2
+ b
1
x + c
1
)
n
1
. . . (x
2
+ b
p
x + c
p
)
n
p
Corespunz ator,
P
2
(x)
Q(x)
se scrie ca o suma de termeni de forma
(i)
B
(x a
i
)
m
unde i = 1, . . . , k , m = 1, . . . , m
i
(ii)
Cx + D
(x
2
+ b
j
x + c
j
)
n
unde j = 1, . . . , p , n = 1, . . . , n
j
.
Fiecare asemenea termen are primitive elementare, care se aa astfel
(funct ia R este denit a si continu a pe (, a
1
) (a
1
, a
2
) . . . (a
k
, +) iar
calculele sunt valabile pe ecare din intervalele precedente):
(i)
_
B
x a
i
dx = Bln [x a
i
[ +(
m 2:
_
B
(x a
i
)
m
dx = B
_
u
m
du = B
(x a
i
)
m+1
m + 1
+(
(ii) Prin punerean evident a a diferent ialei trinomului, problema se reduce
la aarea primitivelor unor expresii de forma
du
u
m
; iar printr-o schimbare
simpl a de variabila mai raman
_
dx
(x
2
+ 1)
m
care se calculeaza (pentru m 2)
folosind integrarea prin p art i. Se obt ine o relat ie de recurent a, care permite
calculul primitivelor din aproape n aproape.
Reducere la funct ii rat ionale

In continuare, se prezint a c ateva schimb ari de variabila, care permit reduc-


erea gasirii unei primitive la cea a unei funct ii rat ionale. Subliniem c a, pentru
diferite cazuri particulare, pot exista schimb ari de variabila care conduc la
calcule mult mai simple. R va desemna o funct ie rat ionala, de dou a vari-
abile.

In ecare caz concret, trebuie stabilite intervalele pe care funct ia este
continua (denit a).
(i) Pentru aarea unei primitive pentru o funct ie de forma R(sin x, cos x)
se utilizeaz a schimbarea de variabil a t = tg
x
2
pentru x (, ) . Deoarece
x = 2arctg t obt inem dx =
2
1 + t
2
dt ; sin x =
2t
1 + t
2
, cos x =
1 t
2
1 + t
2
. Astfel,
gasirea primitivei / calculul integralei init iale se reduce la o funct ie rat ional a.
5.1. PRIMITIVE 129
(ii) Pentru aarea unei primitive pentru o funct ie de forma
R(x,

ax
2
+ bx + c)
se utilizeaza dup a caz, una din schimb arile de variabil a urmatoare.
Dac a a > 0, se poate folosi schimbarea de variabil a

ax
2
+ bx + c =
t x

a;
Dac a c > 0, se poate folosi schimbarea de variabila

ax
2
+ bx + c =
tx +

c;
Dac a trinomul are r ad acini reale si distincte, se poate folosi schimbarea
de variabil a

ax
2
+ bx + c = t(x x
1
) .

In general, se ajunge la calcule complicate, deci este de preferat s a se caute


schimbari mai eciente. Este recomandabil ca, prin transform ari simple, sa
se aduc a trinomul la una din formele: X
2
1 ; 1 X
2
; X
2
+ 1 . Se pot
ncerca apoi schimbari trigonometrice X =
1
sin t
: X = sin t; resp. X = tg t.
(iii) Se numesc integrale binome cele de forma
_
x
m
(a + bx
n
)
p
dx
unde m, n, p Q . Cebasev a demonstrat c a exist a primitive elementare doar
n cazurile:
(i) p Z ;
(ii)
m+1
n
Z ; reducerea la o funct ie rat ional a se realizaz a prin schimbarea
a + bx
n
= t
s
unde p =
r
s
cu r Z, s N, (r, s) = 1.
(iii)
m+1
n
+ p Z ; reducerea la o funct ie rat ional a se realizaz a prin
schimbarea bx
n
+ a = z
s
.
Exercit ii
Integrarea prin part i.
1. S a se ae o primitiv a pentru funct ia e
ax
sin bx (a R, b R 0).
Solut ie. Integr and de dou a ori prin p art i, obt inem:
_
e
ax
sin bxdx =
1
b
e
ax
cos bx +
a
b
_
e
ax
cos bxdx =
1
b
e
ax
cos bx+
+
a
b
2
e
ax
sin bx
a
2
b
2
_
e
ax
sin bxdx
Deducem
(1 +
a
2
b
2
)
_
e
ax
sin bxdx =
1
b
e
ax
cos bx +
a
b
2
e
ax
sin bx +(
130 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
adic a
_
e
ax
sin bxdx =
ae
ax
sin bx be
ax
cos bx
a
2
+ b
2
+(
5.2 Integrala Riemann
5.2.1 Denit ia.
Cadru. In aceasta sect iune vom considera funct ii f : [a, b] R m arginite,
denite pe intervale nchise si m arginite (a < b).
Cazul funct iilor nemarginite si / sau al intervalului nem arginit va dis-
cutat ulterior (integrale generalizate).
Denit ia 6 Numim diviziune = x
0
, x
1
, . . . , x
n
a intervalului [a, b] orice
sir strict crescator a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b. Notam
|| := max
k=0,1,...,n1
(x
k+1
x
k
)
|| se numeste norma diviziunii.
Exemple 1 Diviziunea a, a +
ba
n
, . . . , a + (n 1)
ba
n
, b se numeste diviz-
iunea echidistanta si are norma
1
n
.
Denit ia 7 Spunem ca diviziunea

= y
0
, y
1
, . . . , y
m
este mai na decat
diviziunea daca

(adica orice punct al diviziunii este si punct al


diviziunii

).
Evident |

| ||, dar nu si reciproc.


Prin reuniunea a dou a diviziuni, se obt ine o diviziune

, mai na
dec at ecare din cele doua diviziuni.
Denit ia 8 Numim sume Darboux inferioare, respectiv superioare (asociate
funct iei f si diviziunii ):
s

(f) :=
n1

k=0
m
k
(x
k+1
x
k
)
S

(f) :=
n1

k=0
M
k
(x
k+1
x
k
)
unde s-a notat
m
k
:= inf
x[x
k
,x
k+1
]
f(x) ; M
k
:= sup
x[x
k
,x
k+1
]
f(x)
5.2. INTEGRALA RIEMANN 131
Evident s

(f) S

(f), iar dac a

atunci
s

(f) s

(f) S

(f) S

(f)

In adev ar, dac a [y


j
, y
j+1
] [x
i
, x
i+1
] iar m

j
:= inf
x[y
j
,y
j+1
]
f(x) si M

j
:=
sup
x[y
j
,y
j+1
]
f(x) atunci m
i
m

j
si M
i
M

j
.
Rezult a c a, oricare ar doua diviziuni si

avem s

(f) S

(f)
(intercal and diviziunea

):
s

(f) s

(f) S

(f) S

(f)
Denit ia 9 Spunem ca funct ia f este integrabila Riemann pe intevalul [a, b]
daca pentru orice > 0 exista o diviziune
0
pentru care
S

0
(f) s

0
(f) <
Deci f este integrabil a Riemann daca si numai daca
sup

(f) = inf

(f)
Vom nota valoarea comun a
_
b
a
f(x)dx = sup

(f) = inf

(f)
Este evident c a ipoteza de marginire a funct iei este necesar a pentru inte-
grabilitatea funct iei.
Prin convent ie, vom nota, pentru f integrabil a Riemann
_
a
a
f(x)dx = 0
_
a
b
f(x)dx =
_
b
a
f(x)dx
Lema 1. Dac a f este integrabil a, atunci are loc proprietatea:
pentru orice > 0 exista > 0, astfel nc at pentru orice diviziune cu
|| < s a avem
S

(f) s

(f) <
Demonstrat ie. Fie > 0 xat. Fie
0
o diviziune pentru care
S

0
(f) s

0
(f) < /2
132 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Not am cu n num arul de puncte ale diviziunii
0
si cu
0
> 0 lungimea celui
mai mic interval din diviziune. Fie acum > 0 cu <
0
si <

8nM
.
Fie acum o diviziune oarecare , cu || < . Exista cel mult n intervale
determinate de aceasta diviziune, care au n interior un punct din diviziunea

0
. Atunci c and comparam S

0
cu S

g asim termeni (egali) care provin


din intervalele cu ambele extremit at i din si mai exist a cel mult 2n termeni
care corespund diviz arii unui interval din cu un punct al diviziunii
0
.
Fiecare asemenea termen se majoreaza (n modul) cu M, adica
S

(f) S

0
(f) 2nM; s

0
(f) s

(f) 2nM
Astfel:
S

(f) s

(f) (S

(f) S

0
(f)) + (S

0
(f) s

0
(f))+
+(s

0
(f) s

(f)) <
Caracterizare
Pentru a deni sumele Riemann, pe lang a funct ia f si diviziunea , con-
sider am si asa numitele puncte intermediare (
k
)
k
astfel nc at x
k1

k

x
k
, 1 k n. Cu ecare asemenea situat ie, se asociaz a num arul

(f,
k
) :=
n

k=1
f(
k
)(x
k
x
k1
)
Teorema 14 Urmatoarele proprietat i sunt echivalente:
(i) f este integrabila Riemann ;
(ii) exista un numar real I
f
cu proprietatea: oricare ar > 0 exista
> 0 astfel ncat pentru orice diviziune cu || < si orice alegere a
punctelor intermediare are loc
[

(f,
k
) I
f
[ <
(iii) oricare ar sirul de diviziuni (
n
)
n
, cu |
n
| 0 si orice alegere
a punctelor intermediare, sirul

n
(f,
k
) este convergent.
(iv) oricare ar > 0 exista > 0 astfel ncat pentru orice diviziuni ,

cu || < si |

| < si orice alegeri a punctelor intermediare are loc


[

(f,
k
)

(f,

k
)[ <
5.2. INTEGRALA RIEMANN 133
Demonstrat ie. Indiferent de alegerea punctelor intermediare, avem
s

(f,
k
) S

adic a [

(f,
k
) I
f
[ S

(f) s

(f). Dac a f este integrabila, pe baza


lemei rezulta c a alegerea I
f
=
_
b
a
f(x)dx convine.
Reciproc, folosind inegalitatea:
S

(S

(f,
k
))+[

(f,
k
) I
f
[+[I
f

(f,

k
)[+(

(f,

k
) s

)
si faptul c a putem alege punctele intemediare astfel ncat
M
i
f(
i
) <

4(b a)
; f(

i
) m
i
<

4(b a)
obt inem concluzia.
Observat ie. Dac a funct ia f este continua, atunci sumele Darboux sunt
cazuri particulare de sume Riemann (max resp. min ind atinse pe ecare
subinterval al diviziunii).
Observat ie. Sumele considerate (Darboux, Riemann) pot interpretate
(dac a f(x) 0, x [a, b]) ca ariile unor suprafet e poligonale.

In cazul
sumelor Darboux, aceste poligoane includ, respectiv sunt incluse n sub-
gracul funct iei
(x, y)[ x [a, b], y [0, f(x)]
Exercit ii
1. Sa se calculeze cu denit ia
_
b
a
xdx.
2. Fie f : [0, 1] R, f(x) := x
2
. Sa se calculeze, cu denit ia
_
1
0
f(x)dx.
Solut ie. Deoarece sumele Darboux inferioare si superioare corespunz atoare
partit iei echidistante sunt, respectiv:
n1

k=0
1
n
f
_
1
k + 1
_
=
n(n 1)(2n 1)
6n(n 1)
2

1
3
n1

k=0
1
n
f
_
1
k + 1
_
=
(n + 1)(2n + 1)
6n
2

1
3
deducem ca f este integrabil a si
_
1
0
x
2
dx =
1
3
134 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Acest calcul pare s a e facut pe considerente mecanice, de catre (Arhimede).
3. S a se arate c a funct ia f : [0, 1] R,
f(x) :=
_
1, x Q
0, x , Q
este marginite, dar nu este integrabila Riemann.
Deoarece n ecare interval gasim at at valori rat ionale c at si irat ionale,
deducem c a, sumele Darboux superioare au valoarea 1, n timp ce sumele
Darboux inferioare au valoarea 0.
4. Fie : N N o biject ie, iar f : [0, 1) [0, 1) funct ia denita prin:
f(x) := 0, a
(1)
a
(2)
. . . a
(n)
. . .
unde x = 0, a
1
a
2
. . . a
n
. . . este scrierea zecimala, far a perioada (9).
S a se justice c a f este integrabila pe [0, 1] si sa se calculeze
_
1
0
f(x)dx
(f se considera prelungit a cu o valoare oarecare n 1).
Solut ie. Consider am coecient ii a
n
ca funct ii de x [0, 1):
x =

n=1
a
n
(x)
10
n
Astfel, funct ia a
n
rezult a constant a pe ecare interval
_
k
10
n
,
k + 1
10
n
_
, pentru
k = 0, 1, . . . , 10
n
1.

In plus, are loc periodicitatea a
n
_
x +
1
10
n+1
_
= a
n
(x),
deci a
n
este funct ie integrabil a iar:
_
1
0
a
n
(x)dx = 10
n1
_ 1
10
n1
0
a
n
(x)dx = 10
n1
1 + 2 + . . . + 9
10
n
=
9
2
Revenind la funct ia f, observam c a
f(x) =

n=1
a
(n)
(x)
10
n
=
N

n=1
a
(n)
(x)
10
n
+

n=N+1
a
(n)
(x)
10
n
adic a

f(x)
N

n=1
a
(n)
(x)
10
n

n=N+1
9
10
n
=
1
10
N
5.2. INTEGRALA RIEMANN 135
Din aceasta inegalitate rezult a c a f este integrabil a pe [0, 1] iar
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0

n=1
a
(n)
(x)
10
n
dx =

n=1
1
10
n
_
1
0
a
(n)
(x)dx =
_
1
0
xdx =
1
2
5. Fie f : [a, b] R o funct ie integrabil a. S a se arate c a
lim
n+
_
b
a
f(x) cos nxdx = 0 si lim
n+
_
b
a
f(x) sin nxdx = 0
Demonstrat ie. Dac a s-ar presupune c a f are derivat a continua, atunci
solut ia este imediata, integr and prin part i.
Au loc majorarile:

_
b
a
f(x) sin nxdx

k=1
_
x
k
x
k1
[f(x
k
) + f(x) f(x
k
)] sin nxdx

k=1
[f(x
k
)[

_
x
k
x
k1
sin nxdx

+
p

k=1
_
x
k
x
k1
[f(x) f(x
k
)[[ sin nx[dx
M
2p
n
+ (S

)
Dat ind > 0, alegem astfel nc at S

<

2
si n

:=
_
4pM

_
. Pentru
n n

avem

_
b
a
f(x) sin nxdx

< .
5.2.2 Proprietat i ale integralei Riemann
Teorema 15 (i) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile, iar , R, atunci
f + g este integrabila iar
_
b
a
(f(x) + g(x))dx =
_
b
a
f(x)dx +
_
b
a
g(x)dx
(ii) (Teorema de medie) Daca f este integrabila si m f(x) M,
x [a, b], atunci:
m(b a)
_
b
a
f(x)dx M(b a)
136 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
In particular:
Daca f este integrabila si f(x) 0, x [a, b] atunci
_
b
a
f(x)dx 0
Daca f, g sunt integrabile iar f(x) g(x), x [a, b], atunci
_
b
a
f(x)dx
_
b
a
g(x)dx
(iii) Daca f este integrabila Riemann, atunci si [f[ este integrabila iar

_
b
a
f(x)dx

_
b
a
[f(x)[dx
(iv) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile, atunci f.g este integrabila
Riemann.
(v) Daca f este integrabila Riemann si f(x) C > 0, x, atunci 1/f
este integrabila Riemann.
Demonstrat ie. (i) Rezulta din relat iile:
s

(f) + s

(g) s

(f + g) S

(f + g) S

(f) + S

(g)
Dac a 0 atunci
s

(f) = s

(f); S

(f) = S

(f)
In sfarsit:
s

(f) = S

(f)
Vericarea cu ajutorul sumelor Riemann nu ar necesita discutarea cazurilor
separat!
(ii) Evident din denit ie.
(iii) Daca not am M
k
:= sup
x[x
k
,x
k+1
]
f(x) , M

k
:= sup
x[x
k
,x
k+1
]
[f(x)[
avem M

k
m

k
M
k
m
k
, deoarece M

k
= max(M
k
, m
k
) iar m

k
0 .
Inegalitatea rezult a din teorema de medie, deoarece f [f[ f.
(iv) Deoarece
f.g =
1
4
_
(f + g)
2
(f g)
2

este sucient s a arat am c a f


2
este integrabil a. Deoarece s-a ar atat c a f
integrabil a [f[ integrabil a iar f
2
= [f[
2
, putem presupune f(x) 0.
Acum avem M

k
= (M
k
)
2
si m

k
= (m
k
)
2
, deci
M

k
m

k
= (M
k
)
2
(m
k
)
2
= (M
k
m
k
)(M
k
+ m
k
) 2M(M
k
m
k
)
5.2. INTEGRALA RIEMANN 137
(v) Avem M

k
=
1
m
k
, m

k
=
1
M
k
deci
M

k
m

k
=
1
m
k

1
M
k
=
M
k
m
k
m
k
M
k

1
C
2
(M
k
m
k
)
Denit ia 10 Pentru A R notam
A
: R R funct ia denita astfel:

A
(x) =
_
1 , x A
0 , x / A
Teorema 16 Daca A = [c, d] cu a c d b atunci
A
este integrabila pe
[a, b] iar
_
b
a

A
(x)dx = d c
Demonstrat ie. Pentru ecare diviziune , exista 0 k l n pentru
care x
k
c x
k+1
; x
l
d x
l+1
. Astfel S

(
A
) = x
l+1
x
k
; s

(
A
) =
x
l
x
k+1
, deci
S

(
A
) (d c) < 2||; (d c) s

(
A
) < 2||

In particular, funct ia
{x
0
}
este integrabil a Riemann, iar integrala sa este
0.
Deducem ca, dac a modic am valorile unei funct ii integrabilentr-un numar
nit de puncte, atunci funct ia r amane integrabila iar valoarea integralei nu
se schimb a.
Rezultatul nu mai este adevarat dac a se modica valorile ntro inniti-
tate (chiar num arabil a) de puncte: funct ia lui Dirichlet
Q
nu este integrabil a
pe nici un interval.
Teorema 17 Fie f : [a, b] R iar c (a, b). Atunci f este integrabila pe
[a, b] daca si numai daca f este integrabila pe [a, c] si pe [c, b]. In acest caz,
are loc egalitatea:
_
b
a
f(x)dx =
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c
f(x)dx
Demonstrat ie. Observ am c a pentru orice a c d b, f[
[c,d]
este
integrabil a pe [c, d] dac a si numai dac a f
[c,d]
este integrabil a pe [a, b].
Consecint a a celor deja demonstrate, deoarece
_
c
a
f(x)dx =
_
b
a
f(x)
[a,c]
(x)dx;
_
b
c
f(x)dx =
_
b
a
f(x)
[c,b]
(x)dx
138 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
iar
[a,c]
+
[c,b]
=
[a,b]
+
{c}
.
Observat ie. Denind
F

(x) =
n1

k=0
M
k

[x
k
,x
k+1
]
(x); f

(x) =
n1

k=0
m
k

[x
k
,x
k+1
]
(x)
avem
S

(f) =
_
b
a
F

(x)dx; s

(f) =
_
b
a
f

(x)dx
Calculul erorii. Dac a vrem s a evaluam eroarea comisa prin calculul unei
integrale, s a consider am f : [a, b] R integrabil a si o diviziune echidistanta.
Atunci

_
b
a
f(x)dx
b a
n
n1

k=0
f(
k
)

n1

k=0
_
x
k+1
x
k
[f(x) f(
k
)[ dx
Dac a f are derivat a continua, atunci eroarea se majoreaz a cu
(b a)
2
2n
sup
x[a,b]
[f

(x)[
pe baza teoremei lui Lagrange. Daca f are derivat a de ordin doi continu a,
iar
k
sunt alese ca mijloacele intervalelor, atunci folosind formula lui Taylor
cu rest Lagrange de ordin doi, obt inem majorarea
(b a)
3
24n
2
sup
x[a,b]
[f

(x)[ .
Exercit ii
1. S a se dea un exemplu de funct ie care nu este integrabila Riemann, dar al
c arei modul este integrabil.
2. Daca f : [a, b] R este integrabila iar f(x) > 0, x [a, b], atunci
_
b
a
f(x)dx > 0.
Solut ie. S a presupunem, prin reducere la absurd, ca
_
b
a
f(x)dx = 0.
Pentru ecare > 0 exista o diviziune pentru care S

(f) < . Exista deci


un sub-interval [x
k
, x
k+1
] astfel nc at M
k
< . Folosind faptul ca integrala
funct iei f este 0 pe orice sub-interval, construim prin recurent a un sir de
intervale (I
n
) cu proprietatea c a sup
xI
n
f(x)
1
n
. Cu teorema lui Cantor, va
urma ca exist a un punct x
0
comun tuturor intervalelor, iar f(x
0
) = 0.
5.2. INTEGRALA RIEMANN 139
5.2.3 Clase de funct ii integrabile.
Teorema 18 Orice funct ie monotona este integrabila.
Demonstrat ie. In adev ar, sa presupunem c a f este cresc atoare. Atunci
m
k
= f(x
k1
) iar M
k
= f(x
k
), ceea ce arat a c a
S

(f) s

(f) =
n

k=1
(f(x
k
) f(x
k1
))(x
k
x
k1
) (f(b) f(a))||
Urmeaz a c a si diferent ele de funct ii monotone (asa numitele funct ii cu
variat ie m arginit a) sunt integrabile.
Teorema 19 Orice funct ie continua este integrabila Riemann.
Demonstrat ie. Deoarece funct ia este uniform continua, deducem ca
> 0 > 0 astfel ncat [x

[ < [f(x

) f(x

)[ <

b a
Pentru orice diviziune cu || < putem scrie
S

(f) s

(f) =
n1

i=0
(M
i
m
i
)(x
i+1
x
i
) =
n1

i=0
(f(
i
) f(

i
))(x
i+1
x
i
) <
unde
i
,

i
[x
i
, x
i+1
] sunt alese astfel nc at f(
i
) = M
i
, f(

i
) = m
i
.
Observat ie. Din proprietatea valorii intermediare deducem c a dac a f
este continu a pe [a, b], atunci exist a c (a, b) pentru care
_
b
a
f(x)dx = f(c)(b a)
Exercit ii
1. Fie f o funct ie continu a pe [a, b], cu f(x) 0, x [a, b] si
_
b
a
f(x)dx = 0
Atunci f 0.
Solut ie. S a presupunem, prin reducere la absurd, ca exist a x
0
[a, b]
pentru care f(x
0
) > 0. Trat am cazul x
0
(a, b); exista deci > 0 astfel nc at
f(x) >
1
2
f(x
0
), x (x
0
, x
0
+ ) . Acum se obt ine relat ia contradictorie
0 =
_
b
a
f(x)dx
_
x
0
+
x
0

f(x)dx > f(x


0
) > 0
140 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
L asam ca exercit iu vericarea n cazul x
0
a, b.
Se deduce
Dac a f, g sunt continue pe [a, b] iar f(x) < g(x), x [a, b], atunci
_
b
a
f(x)dx <
_
b
a
g(x)dx
Dependent a de limita superioara
Lema Fie f, g : [a, b] R funct ii continue. Presupunem c a g(x) > 0 ,
x [a, b]. Atunci exista c [a, b] astfel ncat
_
b
a
f(x)g(x)dx = f(c)
_
b
a
g(x)dx
Demonstrat ie. Fie m := min
x[a,b]
f(x) , M := max
x[a,b]
f(x). Avem
m
_
b
a
g(x)dx
_
b
a
f(x)g(x)dx M
_
b
a
g(x)dx
Concluzia rezult a din faptul ca f are proprietatea Darboux.
Fie f : [a, b] R integrabil a Riemann. Deoarece f este integrabil a
pe orice interval [a, x], cu x [a, b], se poate deni o nou a funct ie, notat a
F : [a, b] R prin
F(x) :=
_
x
a
f(t)dt
Teorema 20 F este continua.
Demonstrat ie.

In adevar, pentru orice x, y [a, b] putem scrie
[F(x)F(y)[ =

_
x
a
f(t)dt
_
y
a
f(t)dt

_
y
a
f(t)dt +
_
x
y
f(t)dt
_
y
a
f(t)dt

=
=

_
x
y
f(t)dt

M[x y[
Demonstrat ia arat a de fapt mai mult: F este uniform continua, av and
proprietatea Lipschitz. De fapt, F este ceea ce se numeste funct ie absolut
continua pe [a, b]:
5.2. INTEGRALA RIEMANN 141
> 0 > 0 astfel nc at, oricare ar a a
1
< b
1
a
2
< b
2
. . .
a
n
< b
n
b cu proprietatea ca
n

k=1
(b
k
a
k
) <
urmeaz a
n

k=1
[F(b
k
) F(a
k
)[ <
Calculul anterior arata c a este sucient s a alegem := /M.
Teorema 21 Fie f : [a, b] R o funct ie continua. Atunci funct ia F :
[a, b] R denita prin
F(x) :=
_
x
a
f(t)dt
este derivabila pe [a, b], iar F

= f.
Demonstrat ie. Deoarece
F(x + h) F(x)
h
f(x) =
1
h
__
x+h
x
f(t)dt
_
x+h
x
f(x)dt
_
din teorema de medie deducem ca exist a (0, 1) pentru care

F(x + h) F(x)
h
f(x)

[f(x + h) f(x)[
O consecint a direct a este:
Teorema 22 (Formula LeibnizNewton) Fie f : [a, b] R o funct ie con-
tinua. Pentru orice primitiva F a lui f pe [a, b] are loc:
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a)
Tradit ional, se mai scrie F

b
a
n loc de F(b) F(a).
De fapt, are loc un rezultat ceva mai general:
Teorema 23 Fie f : [a, b] R o funct ie cu proprietat ile:
(i) f este integrabila Riemann pe [a, b];
(ii) f admite primitive pe [a, b].
Pentru orice primitiva F a lui f pe [a, b] are loc:
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a)
142 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Pentru demonstrat ie, este sucient sa observam c a, oricare ar diviziunea
, pe baza teoremei lui Lagrange, exist a punctele intermediare (c
k
) astfel
ncat
F(b) F(a) =
n

k=1
(F(x
k
) F(x
k1
)) =
n

k=1
F

(c
k
)(x
k
x
k1
) =
=
n

k=1
f(c
k
)(x
k
x
k1
)
iar ultima sum a tinde, prin ipotez a, la
_
b
a
f(x)dx.
Observat ie. Cele dou a ipoteze nu se implica una pe alta: funct iile
monotone, av and cel put in un punct de discontinuitate nu admit primitive,
deoarece nu au proprietatea Darboux.
Funct ia f : R R
f(x) :=
_
sin
1
x
, x ,= 0
a , x = 0
are proprietatea Darboux dac a si numai dac a a [1, 1]. Dar admite
primitive dac a si numai daca a = 0. In adev ar, e G o primitiv a a funct iei
continue
_
x cos
1
x
, x = 0
0 , x = 0
Atunci F : R R
F(x) :=
_
x
2
cos
1
x
2G(x) , x ,= 0
2G(0) , x = 0
este o primitiv a a funct iei date (ceea ce se veric a imediat prin derivare)
numai pentru a = 0.
Astfel, pentru a [1, 0)(0, 1] avem exemplu de funct ie cu proprietatea
Darboux, care nu admite primitive.
Rest integral in formula lui Taylor
Teorema 24 Fie I interval deschis, x
0
I si f : I R cu derivata de
n + 1 ori continua pe I. Atunci pentru orice x I are loc formula
f(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x x
0
) + . . . +
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
+
+
1
n!
_
x
x
0
f
(n+1)
(t)(x t)
n
dt
5.2. INTEGRALA RIEMANN 143
Demonstrat ie. Consider am funct ia g : I R ,
g(t) := f(x)
n

k=0
f
(k)
(t)
k!
(x t)
k
Avem g(x) = 0 iar
g

(t) =
f
(n+1)
(t)
n!
(x t)
n
Deducem
g(x) g(x
0
) =
_
x
x
0
g

(t)dt =
_
x
x
0

f
(n+1)
(t)
n!
(x t)
n
Observat ie. Rezultatul se poate demonstra prin induct ie, calcul and
integrala prin part i; de asemenea, folosind integrale iterate.
Exercit ii
Chiar dac a se poate aa o primitiva, unele integrale se pot calcula mai simplu.
1. S a se calculeze
I :=
_
1
1
e
x
(e
x
+ 1)(1 + x
2
)
dx
Efectu and o schimbare de variabil a, scriem
I =
_
1
1
e
x
(e
x
+ 1)(1 + x
2
)
(dx) =
_
1
1
1
(1 + e
x
)(1 + x
2
)
dx
de unde
2I =
_
1
1
dx
1 + x
2
=

2
deci I =

4
.
2. S a se calculeze
I :=
_
/2
0
sin x
sin x + cos x
dx
Rezolvare. S a mai consider am
J :=
_
/2
0
cos x
sin x + cos x
dx
144 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Evident I + J = /2, iar
J I =
_
/2
0
cos x sin x
sin x + cos x
dx =
_
b
a
du
u
= ln(sin x + cos x)

/2
0
= 0
De fapt, I = J se poate observa direct, cu schimbarea de variabila x =

2
y.
3. S a se calculeze
_
/4
0
ln(1 + tg x)dx
Solut ie. Probabil c a funct ia considerat a nu admite primitiva funct ie
elementar a.
_
/4
0
ln(1 + tg x)dx =
_
/4
0
ln(sin x + cos x)dx
_
/4
0
ln(cos x)dx =
=
_
/4
0
ln(

2 cos y)dy
_
/4
0
ln(cos x)dx =

8
ln 2
Integrala
_
1
0
ln(1 + x)
1 + x
2
dx
se reduce la precedenta prin schimbarea de variabil a x = tg t.
Integrala
_
1
0
arctg x
1 + x
dx
se reduce la precedenta prin integrare prin p art i.
4. S a se calculeze limitele sirurilor
lim
n
_
1
n + 1
+
1
n + 2
+ . . . +
1
2n
_
lim
n
_
1

4n
2
1
+
1

4n
2
2
2
+ . . . +
1

4n
2
n
2
_
lim
n
1
p
+ 2
p
+ . . . + n
p
n
p+1
(p > 0)
5. S a se arate c a
_

2
0
sin x
2
dx > 0.
5.2. INTEGRALA RIEMANN 145
Solut ie. Se scrie succesiv:
_

2
0
sin x
2
dx =
_
2
0
sin u
2

u
du =
_

0
sin u
2
_
1

u

1

u +
_
> 0
6. S a se stabileasca urm atoarele estimari:
2
3

_
1
0
dx

2 + x x
2

2
0
_
0
1/2
x ln(1 x
2
)dx
1
4
ln
4
3
S a se ae si valorile exacte ale integralelor.
Solut ie. Evident, trebuie aplicat a formula de medie; pentru aceasta, tre-
buie determinate extremele funct iei f(x) := x ln(1x
2
) pe [
1
2
, 0]. Este nece-
sar calculul derivatei a doua: se gaseste f

(x) 0, pentru orice x (1, 0].


Deoarece f

(0) = 0, urmeaz a f

(x) 0, pentru orice x [


1
2
, 0], adica f este
descresc atoare pe acest interval si deci inegalitatea propus a rezulta.
De fapt, integrala dat a se calculeaz a prin p art i:
_
0

1
2
x ln(1 x
2
)dx =
1
8

1
8
ln
4
3
Inegalitatea demonstrata revine astfel la:
_
4
3
_
3
2.3704 e
_
4
3
_
5

4.2140.
Valoarea primei integrale este
2
3
0.66666 < 2 arcsin
1
3
0.67967 <
1

2
0.70711.
7. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Sa se arate c a:
lim
n+
__
b
a
[f(x)[
n
dx
_
1
n
= sup
x[a,b]
[f(x)[
Ce se poate spune daca f este presupusa doar: cresc atoare; resp. integrabila?
Solut ie. Fie M := sup
x[a,b]
[f(x)[. Dac a M = 0 problema este rezolvata.
Pentru M > 0 avem
__
b
a
[f(x)[
n
dx
_
1
n
M(b a)
1
n
. Pe de alt a parte,
pentru ecare > 0 exist a un interval [, ], de lungime l > 0 pe care
[f(x)[ > M

2
. Deducem ca
__
b
a
[f(x)[
n
dx
_
1
n

__

[f(x)[
n
dx
_
1
n

_
M

2
_
l
1
n
146 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
de unde se obt ine concluzia.
Acelasi rat ionament r am ane valabil daca f este presupus a cresc atoare,
aleg and M := sup
x(a,b)
[f(x)[.
Dac a f este presupus a doar integrabil a, limita exist a, dar M trebuie
denit ca marginea superioara esent iala, ceea ce necesit a not iunea de
mult ime de masura (Lebesgue) nula.
8. Fie f, g : [a, b] R. Presupunem c a f este monoton descrescatoare
iar g este integrabil a S a se arate ca exist a c [a, b] astfel ncat
_
b
a
f(x)g(x)dx = f(a)
_
c
a
g(x)dx + f(b)
_
b
c
g(x)dx
9. S a se calculeze
_
1
1
x
2012
1 + x +

1 + x
2
dx
Solut ie. Integrala se transforma astfel:
_
1
1
x
2012
1 + x +

1 + x
2
dx =
_
0
1
x
2012
1 + x +

1 + x
2
dx+
_
1
0
x
2012
1 + x +

1 + x
2
dx =
=
_
1
0
_
x
2012
1 x +

1 + x
2
+
x
2012
1 + x +

1 + x
2
_
dx =
x
2013
2013

1
0
=
1
2013
10. S a se ae
I =
_
/2
0
_
x
4
+ (x

2
)
4
_
sin
2
xdx
Solut ie. Prin x

2
= y se ajunga la
I =
_
/2
0
_
x
4
+ (x

2
)
4
_
cos
2
xdx
de unde
2I =
_
/2
0
_
x
4
+ (x

2
)
4
_
dx =

5
5.2
4
5.2. INTEGRALA RIEMANN 147
Inegalitat i
1. (Inegalitatea lui Cebasev). Fie h : [a, b] R o funct ie integrabila,
pozitiv a, iar f, g : [a, b] R funct ii cresc atoare. Atunci:
__
b
a
h(x)f(x)dx
___
b
a
h(x)g(x)dx
_

__
b
a
h(x)dx
___
b
a
h(x)f(x)g(x)dx
_
Solut ie. Folosim notat iile: :=
_
b
a
h(x)dx; :=
_
b
a
h(x)g(x)dx;
:=
_
b
a
h(x)f(x)g(x)dx ; :=
_
b
a
h(x)f(x)dx
Atunci diferent a
D :=
__
b
a
h(x)dx
___
b
a
h(x)f(x)g(x)dx
_

__
b
a
h(x)f(x)dx
___
b
a
h(x)g(x)dx
_
se scrie at at sub forma
D =
_
b
a
h(x)f(x) [g(x) ] dx
c at si:
D =
_
b
a
h(x) [ g(x)] dx
Prin adunare, obt inem:
D =
1
2
_
b
a
h(x) [f(x)g(x) f(x) + g(x)] dx
Acum concluzia rezulta, deoarece:
f(x)g(x) f(x) + g(x) = f(x)g(x)
_
b
a
h(y)dy f(x)
_
b
a
h(y)g(y)dy+
+
_
b
a
h(y)f(y)g(y)dy g(x)
_
b
a
h(y)f(y)dy =
=
_
b
a
h(y) [f(x) f(y)] [g(x) g(y)] dy 0
2. (Inegalitatea lui Young) Fie f : [0, +) R o funct ie strict
cresc atoare si continua, cu f(0) = 0 si lim
x+
f(x) = +. Notam cu g inversa
148 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
funct iei f, cu F primitiva funct iei f, care se anuleaza n 0 si cu G primitiva
funct iei g, care se anuleaz a n 0.
S a se arate ca xy F(x) + G(y), pentru orice x, y [0, +).
Caz particular: f(x) := x
p1
, p > 1.
Solut ie. Ca funct ie de y, expresia F(x) + G(y) xy este minim a dac a
si numai dac a y = f(x). Daca f are derivata continu a, atunci egalitatea
F(x) +G(f(x)) = xf(x) rezult a prin integrare prin p art i si inegalitatea este
demonstrat a.

In general, trebuie folosite sumele Riemann:


G(y) =
_
y
0
g()d = lim

i
g(
i
)(y
i+1
y
i
)
Not and
i
:= f(
i
); y
i
:= f(x
i
), suma se transform a:
lim

i
(f(x
i+1
) f(x
i
)) = lim(
0
(f(x
1
) f(x
0
)) +
1
(f(x
2
f(x
1
))+
+. . . +
n1
(f(x
n
) f(x
n1
)) = lim[
0
f(0) + f(x
1
[
0

1
) + f(x
2
)[
1

2
]+
+. . . + f(x
n1
)[
n2

n1
] +
n1
f(x)] =
= lim[
0
f(0) + f(x
1
)(
1

0
) + f(x
2
)(
2

1
)+
. . . + f(x
n1
)(
n1

n2
)
n1
f(x)] = xf(x) 0.f(0)
_
x
0
f(t)dt

In cazul particular dat, se reg aseste inegalitatea lui Holder: xy


x
p
p
+
y
q
q
,
unde
1
p
+
1
q
= 1.
3. Fie g : R R o funct ie continua. S a se arate c a g este convex a
dac a si numai daca pentru ecare funct ie f : [0, 1] R integrabil a, are loc
inegalitatea g
__
1
0
f(t)dt
_

_
1
0
g(f(t))dt.
Solut ie. Dac a g este convexa, atunci pentru orice suma Riemann a
funct iei f are loc:
g
_
n1

i=0
f(
i
)(x
i+1
x
i
)
_

n1

i=0
g(f(
i
))(x
i+1
x
i
)
Funct ia g ind continu a, se obt ine inegalitatea propus a.
5.2. INTEGRALA RIEMANN 149
Reciproc, vom scrie ca inegalitatea are loc, pentru ecare funct ie f de
forma:
f(t) =
_
x , t [0, )
y , t [, 1]
Se obt ine g (x + (1 )y) g(x) + (1 )g(y).
4. Fie f : [0, 1] R o funct ie cu derivata continu a pe [0, 1] si f(0) =
f(1) = 0. S a se arate c a are loc inegalitatea
2
_
1
0
f
2
(x)dx
_
1
0
f

2
(x)dx.
Pentru care funct ii f are loc egalitate?
Solut ie.

In ipotezele date, funct ia f(x)cotg x are limite laterale nite
n 0 si 1. Deci urmatoarea integral a exista si se poate calcula prin p art i:
2
_
1
0
f(x)f

(x)cotg xdx = 2
_
1
2
f
2
(x)cotg x
_
[
1
0
+
2
_
1
0
f
2
(x)[1+cotg
2
x]dx =
=
2
_
1
0
f
2
(x)[1 + cotg
2
x]dx
Egalitatea obt inut a se mai scrie:
_
1
0
[f

2
(x)
2
f
2
(x)]dx =
_
1
0
[f

(x) f(x)cotg x]
2
dx 0
Din aceasta relat ie rezult a ca avem egalitate daca si numai dac a
f

(x)
f(x)
=
cos x
sin x
,
adic a f(x) = C sin x.
5. Fie A, B R xate. Notam cu T mult imea tuturor funct iilor f :
[a, b] R, cu derivata continua pe [a, b], cu f(a) = A, f(b) = B.
Exist a f
0
T, care s a realizeze minimul expresiei
_
b
a
f

2
(x)dx?
Solut ie. Pe baza inegalitat ii lui Cauchy, deducem c a, pentru f T:
(b a)
_
b
a
f

2
(x)dx
__
b
a
f

(x)dx
_
2
= (B A)
2
cu egalitate daca si numai dac a f este funct ie polinom de grad 1. Deci
minimul este atins pentru f
0
(x) :=
B A
b a
x + A a
B A
b a
.
6. S a se studieze daca exist a o funct ie f : [0, 2] R av and derivata
continua pe [0, 2] si care veric a urmatoarele condit ii:
f(0) = f(2) = 1;
150 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
[f

(x)[ 1, pentru orice x [0, 2];

_
2
0
f(x)dx

1.
Solut ie. S a presupunem c a ar exista o funct ie f, cu propriet at ile din
enunt si s a denim funct ia f
0
: [0, 2] R astfel:
f
0
(x) :=
_
1 x , x [0, 1]
x 1 , x (1, 2]
Aplic and teorema lui Lagrange si t inand cont de proprietat ile funct iei f,
deducem c a f f
0
. Cum
_
2
0
f
0
(x)dx = 1, dar f
0
nu este derivabil a, urmeaz a
c a nu exist a nici o funct ie cu proprietat ile din enunt .
7. Fie f, g : [a, b] R funct ii continue, veric and relat ia
f(x) = f(a) +
_
x
a
f(t)g(t)dt
oricare ar x [a, b].
S a se demonstreze inegalitatea:
[f(x)[ [f(a)[e
_
x
a
[g(t)[dt
oricare ar x [a, b].
Solut ie. Not and x(t) :=
_
t
a
g(s)f(s)ds, deducem prin derivare:
x

(t) = g(t)f(t) = g(t)f(a) + g(t)x(t)


Amplic and cu e

_
t
a
g(s)ds
, se ajunge la:
d
dt
_

_
x(t)e

_
t
a
g(s)ds
_

_
= g(t)f(a)e

_
t
a
g(s)ds
de unde
x(t) = f(a)
_
t
a
g(s)e
_
t
s
g()d
ds
5.2. INTEGRALA RIEMANN 151
Deoarece
g(s)e
_
t
s
g()d
=
d
ds
_

_
e
_
t
s
g()d
_

_
rezult a ca x(t) = f(a)
_

_
1 + e
_
t
a
g(s)ds
_

_
. T in and seama ca x(t) = f(t)
f(a), inegalitatea propusa se obt ine imediat.
8. Fie f : R R o funct ie continu a, cu proprietatea c a f
3
(x)+f(x) x,
pentru orice x R. Sa se arate c a
_
2
0
f(x)dx
5
4
.
Solut ie. Funct ia g(u) := u
3
+u este strict cresc atoare pe R. Deci ipoteza
g(f(x)) x implic a f(x) g
1
(x). g
1
este continua si strict cresc atoare,
deci:
_
2
0
f(x)dx
_
2
0
g
1
(x)dx =
_
1
0
ug

(u)du =
5
4
9. Fie f, g : [a, b] R dou a funct ii integrabile. Sa se arate inegalitatea
lui Cauchy:
_
b
a
[f(x)g(x)[ dx
__
b
a
f
2
(x)dx
_
1/2
__
b
a
g
2
(x)dx
_
1/2
Deducet i c a
|f|
2
:=
__
b
a
f
2
(x)dx
_
1/2
are propriet at ile unei norme pe spat iul liniar al funct iilor continue pe [a, b],
adic a
(i) |f|
2
= 0 f 0 ;
(ii) |f|
2
= [[|f|
2
;
(iii) |f + g|
2
|f|
2
+|g|
2
Solut ie. Se scrie
0
_
b
a
(f(x) + g(x))
2
dx
5.2.4 Metode de calcul
Pe baza metodelor de calcul pentru primitivele unor funct ii continue, vom
deduce metode de calcul pentru integrale Riemann.
152 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Formula de integrare prin part i.
Teorema 25 Daca f, g : [a, b] R sunt doua funct ii derivabile, cu derivate
continue, atunci
_
b
a
f(x)g

(x)dx = f(x)g(x)[
b
a

_
b
a
f

(x)g(x)dx
Schimbarea de variabila.
Teorema 26 Fie f : [a, b] R o funct ie continua iar : [c, d] [a, b] o
funct ie cu derivata continua si diferita de 0 pe [c, d]. Atunci:
_
b
a
f(x)dx =
_

1
(b)

1
(a)
f((t))

(t)dt
Exercit ii.
1. Fie f : [0, ] R o funct ie cu derivata de ordin doi continu a. S a se
calculeze
lim
n+
_

0
sin(n +
1
2
)t
sin
t
2
f(t)dt
Solut ie. Funct ia g : [0, ] R
g(t) :=
_

_
f(t) f(0)
sin
t
2
, t (0, ]
f

(0)
2
, t = 0
este continu a.

In plus, folosind faptul c a f(t) = f(0) + tf

(0) +
t
2
2
f

(0) + o(t
2
),
rezult a c a g este derivabil a si
g

(t) :=
_

_
t
2
f

(0) + o(t
2
)
t
2
+ o(t
2
)
, t (0, ]
f

(0) , t = 0
Deci g

este chiar continu a. Scriem:


_

0
sin(n +
1
2
)t
sin
t
2
f(t)dt =
_

0
sin(n +
1
2
)t
sin
t
2
f(0)dt +
_

0
sin(n +
1
2
)tg(t)dt
5.2. INTEGRALA RIEMANN 153
A doua integrala are limita 0, dup a cum rezult a prin integrare prin part i.
Prima integral a este constant a, egala cu f(0).
3. S a se arate ca
1
2n
_
+2

sin
2
n(x t)
2
sin
2
x t
2
dt
nu depinde de , n si x. Sa se determine valoarea integralei.
Solut ie. Integrala exista, deoarece dac a
x t
2
= k, funct ia de sub integral a
are limita n
2
. Folosind schimbarea de variabila y := xt si not and u := x
2, integrala devine
1
2n
_
u+2
u
sin
2
ny
2
sin
2
y
2
dy. Derivata acestei integrale, n
raport cu variabila u se calculeaz a pe baza teoremei fundamentale, obt inand
0. Rezult a c a integrala este egal a cu
1
2n
_
2
0
sin
2
ny
2
sin
2
y
2
dy.
Pentru a arata independent a de n, plecam de la identitatea
1
2
+ cos
y
2
+ . . . + cos
ky
2
=
sin(k +
1
2
)y
2 sin
y
2
Rezult a c a
_
2
0
sin(k +
1
2
)y
2 sin
y
2
dy =
Mai departe, integrand identitatea:
sin
y
2
sin
y
2
+
sin
3y
2
sin
y
2
+ . . . +
sin
(2n1)y
2
sin
y
2
=
sin
2 ny
2
2 sin
2 y
2
rezult a c a valoarea cautata este 1.
4. Calcul and n doua moduri I
n
=
_
1
0
(1 x
2
)
n
dx, s a se aa valoarea
sumei:
1
1
3
C
1
n
+
1
5
C
2
n
. . . + (1)
n
1
2n + 1
C
n
n
Problem a similara pentru
_
b
a
(x + 1)
n
dx.
154 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Solut ie. Integr and prin p art i, se obt ine relat ia de recurent a:
I
n
= x(1 x
2
)
n
[
1
0
+ 2n
_
1
0
x
2
(1 x
2
)
n1
dx = 2nI
n1
2nI
n
adic a I
n
=
2n
2n + 1
I
n1
, de unde I
n
=
2n(2n 2) . . . 2
(2n + 1)(2n 1) . . . 3
.
Pe de alta parte:
I
n
=
_
1
0
(1C
1
n
x
2
+C
2
n
x
4
. . .+(1)
n
C
n
n
x
2n
)dx = 1
1
3
C
1
n
+
1
5
C
2
n
. . .+(1)
n
1
2n + 1
C
n
n
Pentru a doua integrala, pe de o parte se obt ine direct
_
b
a
(x + 1)
n
dx =
(b + 1)
n+1
(a + 1)
n+1
n + 1
Pe de alta parte, din dezvoltarea dup a binomul lui Newton obt inem:
_
b
a
(x + 1)
n
dx =
n

k=0
b
k+1
a
k+1
k + 1
C
k
n
Diverse cazuri particulare, mai mult sau mai put in cunoscute se pot g asi:
n

k=0
1
k + 1
C
k
n
=
2
n+1
1
n + 1
[
n
2
]

k=0
1
2k + 1
C
2k
n
=
2
n
n + 1
n

k=0
(1)
k
k + 1
C
k
n
=
(1)
n
n + 1
5. Se deneste
B(a, b) :=
_
1
0
x
a
(1 x)
b
dx
pentru a 0 si b 0.
(i) Sa se arate c a B(a, b) = B(b, a)
(ii) Sa se stabileasca relat ia de recurent a
B(a, b) =
b
a + b + 1
B(a, b 1)
5.2. INTEGRALA RIEMANN 155
(pentru b 1). Sa se deduca
B(a, b) =
a!b!
(a + b + 1)!
dac a a, b N.
(iii) Sa se arate c a
_
/2
0
sin
n
x cos
m
xdx = B
_
n 1
2
,
m1
2
_
Solut ie. (i) Imediat prin schimbarea de variabil a x = 1y. Daca a, b N
ecare din cei doi membri se pot calcula efectiv, dar n acest mod se obt ine
doar o identitate combinatorica amuzanta:
m

k=0
(1)
k
n + k + 1
C
k
m
=
n

k=0
(1)
k
m + k + 1
C
k
n
(ii) Se integreaza prin part i de dou a ori:
6. Fie k, m N. Sa se arate c a
_
1
0
x
k
ln
m
xdx = (1)
m
m!
(k + 1)
m+1
7. Pentru ecare n 1 denim P
n
(x) :=
d
n
(x
2
1)
n
dx
n
. (P
n
se numesc
polinoamele Legendre).
S a se arate ca pentru m ,= n:
_
1
1
P
n
(x)P
m
(x)dx = 0.
S a se calculeze
_
1
1
P
2
n
(x)dx.
Solut ie. Presupun and n m si integrand prin part i, se gaseste:
_
1
1
P
n
(x)P
m
(x)dx =
d
n1
(x
2
1)
n
dx
n1
d
m
(x
2
1)
n
dx
m
[
1
1

_
1
1
d
n1
(x
2
1)
n
dx
n1
d
m+1
(x
2
1)
n
dx
m+1
dx = . . . = (1)
n
_
1
1
(x
2
1)
n
d
m+n
(x
2
1)
n
dx
m+n
dx
Dac a n > m, atunci derivata de ordin 2m+1 si urm atoarele sunt nule, ceea ce
arat a prima armat ie. Pentru a calcula integrala pentru n = m, se continua
integrarea prin part i:
(1)
n
n!
_
1
1
(x
2
1)
n
dx = (1)
n
(n!)
2
(2n)!
2
2n
2n + 1
156 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Schimbare de variabila.
1. Fie p, q (0, +). Atunci:
_
1
0
(1 x
p
)
1
q
dx =
_
1
0
(1 x
q
)
1
p
dx
Solut ie. Consider and funct ia f : [0, 1] [0, 1], f(x) := (1 x
p
)
1
q
, nu
este greu de ar atat ca inversa ei este g : [0, 1] [0, 1], g(y) := (1 y
q
)
1
p
.
Astfel:
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
f (g(y)) g

(y)dy =
_
1
0
yg

(y)dy =
_
1
0
g(y)dy
2. S a se ae
_
dx
x
2
3
_
(2 + x
3
)
5
folosind schimbarea de variabil a 2x
3
+ 1 = y
3
(integral a binoma).
Solut ie. Avem x =
3

2(y
3
1)

1
3
deci dx = 3
3

2y
2
(y
3
1)

4
3
dy. Dup a
efectuarea calculelor, se ajunge la

3
4
_
(1 y
3
)dy =
3
4
_
y +
1
2y
2
_
+(
iar rezultatul este

1
8
4 + 3x
3
x(2 + x
3
)
2/3
+(
3. S a se ae
_
dx
1 +

x +

x + 1
Solut ie. Expresia a c arei primitiva se cauta se transforma
1
1 +

x +

x + 1
=
(1 +

x)

x + 1
1 + 2

x + x (x + 1)
=
1
2

x
+
1
2

1
2
_
x + 1
x
deci
_
dx
1 +

x +

x + 1
=

x +
x
2

1
2
_
_
x + 1
x
dx
Pentru ultima primitiv a, folosim schimbarea de variabil a
x+1
x
= t
2
, de unde
(dup a o descompunere n fract ii simple):
_
_
x + 1
x
dx =
_
t
2
(t
2
1)
2
dt =
_
x(x + 1) ln(

x + 1

x) +(
5.2. INTEGRALA RIEMANN 157
4. S a se calculeze
_
dx
x

x
2
+ x + 1
prin schimbarea de variabil a x =
1
t
.
Pentru comparat ie, se pot folosi schimb arile de variabil a:
(i) x + t =

x
2
+ x + 1
(ii) xt + 1 =

x
2
+ x + 1.
Solut ie.
_
dx
x

x
2
+ x + 1
=
_
dt

t
2
+ t + 1
= ln(2t + 1 + 2

t
2
+ t + 1) +( =
= ln
[x[
2 + x + 2

x
2
+ x + 1
+(
Prin (i) se ajunge la
ln

x
2
+ x + 1 + x 1

x
2
+ x + 1 + x + 1
+(
iar prin (ii) se ajunge la o alt a expresie.
5.
_
dx
(x
2
+ 2)

x
2
+ 1
=
1
2

2
ln

2x
2
+ 2 + x

2x
2
+ 2 x
+(
_
dx
(x
2
+ 1)

x
2
+ 2
= arctg

x
2
+ 2
x
+( =
=
1
2
arctg

x
4
+ 2x
2
+(
dar numai pe (0, +)!
6. S a se calculeze
_
2
0
dx
2 + cos x
Solut ie. Folosirea substitut iei t = tan
x
2
impune mpart irea pe subinter-
valele [0, ] si [, 2] sau translat ia la [, ]. Chiar si asa, trebuie folosite
cunostint e de la integrale generalizate; de fapt, se vor considera intervalele
[0,

2
] [

2
, +

2
] si [

2
, 2] cu evaluarea corespunzatoare a limitelor
pentru 0.
Este mai instructiv s a caut am primitiva, care exista, funct ia ind con-
tinu a pe R si chiar
1
3
f(x) 1. Pe intervalul (, ) o primitiv a este
2

3
arctan
tan
x
2

3
. Pe intervalul (, 3) primitiva va de forma
2

3
arctan
tan
x
2

3
+
158 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
C. Constanta C se determin a din condit ia de continuitate: C =
2

3
. Aceasta
este si valoarea integralei.
7. S a se arate c a funct ia f : R R,
f(x) =
_

_
cos
1
x
3
+ x
, x ,= 0
0 , x = 0
admite primitive.
Solut ie. C autam o primitiva de forma:
F(x) = R(x) sin
1
x
3
+ x
+ G(x)
Deoarece
F

(x) = R

(x) sin
1
x
3
+ x
R(x)
3x
2
+ 1
(x
3
+ x)
2
cos
1
x
3
+ x
+ G

(x)
rezult a c a trebuie s a alegem R(x) :=
(x
3
+ x)
2
3x
2
+ 1
. Acum
R

(x) =
4
3
x
3

10
9
x
8x
9(3x
2
+ 1)
2
deci rezulta c a funct ia
g(x) =
_

_
R

(x) sin
1
x
3
+ x
, x ,= 0
0 , x = 0
este continu a, prin urmare admite o primitiv a G.
Dar de ce f(0) = 0? Pentru c a trebuie gasit F

(0); dar G

(0) = 0, iar din


prima parte se a a direct tot 0.
8. Fie f : R R funct ia f(x) := e
x
2
. Sa se arate c a f admite o
primitiv a F pe R, unic determinata de cerint a ca lim
x+
F(x) = 0.
S a se calculeze lim
x+
F(x)
1
2x
e
x
2
.
Solut ie. Primitiva care se anuleaza n 1 este G(x) :=
_
x
1
e
t
2
dt. Avem
G(x)
_
x
1
e
t
dt =
1
e
e
x
5.2. INTEGRALA RIEMANN 159
G ind cresc atoare, exist a lim
x+
G(x) = C R. Acum F(x) := G(x) C
satisface. Pentru calculul limitei, ind n cazul de nedeterminare
0
0
, se aplic a
regula lui lH opital, care conduce la:
e
x
2

1
2x
e
x
2
+
1
2x
(2x)e
x
2
=
1
1
1
2x
2
1
9. Fie f : [0, +) [0, +) o funct ie continua. Presupunem c a exist a
lim
x+
_
x
0
f
2
(t)dt
Not am F primitiva funct iei f, care se anuleaz a n 0. Sa se arate c a exista
lim
x+
_
x
0
F
2
(t)
t
2
dt
Solut ie. Este sucient s a arat am c a funct ia g(x) :=
_
x
1
F
2
(t)
t
2
dt este majo-
rat a pe [1, +). Sa not am M := lim
x+
_
x
0
f
2
(t)dt. Atunci:
F
2
(x) =
__
x
0
f(t)dt
_
2

__
x
0
f
2
(t)dt
___
x
0
1dt
_
Mx
Integr and prin p art i si folosind nc a odat a inegalitatea lui Cauchy, obt inem:
g(x) =
_
x
1
F
2
(t)
t
2
dt = F
2
(1)
F
2
(x)
x
+ 2
_
x
1
F(t)f(t)
t
dt
M + 2

_
x
1
F
2
(t)
t
2
dt
_
x
1
f
2
(t)dt M + 2

M
_
g(x)
de unde n mod necesar g(x) (3 + 2

2)M.
10. S a se justice posibilitatea schimbarii de variabil a
sin x :=
2a sin y
(a + b) + (a b) sin
2
y
n integrala: G :=
_
2
0
dx

a
2
cos
2
x + b
2
sin
2
x
(unde 0 < b a).
160 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
S a se deduc a astfel exprimarea valorii G cu ajutorul mediei aritmetico
geometrice a numerelor a si b:
Fie 0 < a b. Denim prin recurent a sirurile (a
n
), (b
n
) astfel: a
1
:= a,
b
1
:= b, a
n+1
:=
a
n
+ b
n
2
, b
n+1
:=

a
n
b
n
. Sa se arate c a sirurile (a
n
), (b
n
)
sunt convergente si aceeasi limita (numit a media artimeticogeometrica a
numerelor a si b).
Solut ie. Funct ia t
2at
(a + b) + (a b)t
2
stabileste o biject ie strict cresc atoare
ntre [0, 1] si [0, 1] , derivata acestei funct ii ind 2a
(a + b) (a b)t
2
(a + b) + (a b)t
2
> 0,
pentru orice t [0, 1].
Deci
x = arcsin
2a sin y
(a + b) + (a b) sin
2
y
de unde
dx =
2a
cos y((a+b)+(ab) sin
2
y)2a sin y(ab)2 sin y cos y
((a+b)+(ab) sin
2
y)
2

1
4a
2
sin
2
y
((a+b)+(ab) sin
2
y)
2
dy =
=
2a(a + b) cos y + 2a(a b) sin
2
y cos y 4a(a b) sin
2
y cos y
((a + b) + (a b) sin
2
y)

((a + b) + (a b) sin
2
y 2a sin y)((a + b) + (a b) sin
2
y + 2a sin y)
dy =
=
2a(a + b) cos y 2a(a b) sin
2
y cos y)
((a + b) + (a b) sin
2
y)

((a + b) + (a b) sin
2
y 2a sin y)((a + b) + (a b) sin
2
y + 2a sin y)
dy
Transformam cantitatea de sub radical:
a
2

1
4a
2
sin
2
y
((a + b) + (a b) sin
2
y)
2

+ b
2
4a
2
sin
2
y
((a + b) + (a b) sin
2
y)
2
=
=
a
2

(a + b)
2
+ 2(a
2
b
2
) sin
2
y + (a b)
2
sin
2
y

3a
4
sin
2
y + 4a
2
b
2
sin
2
y
((a + b) + (a b) sin
2
y)
2
=
=
a
2
((a + b) (a b) sin
2
y)
2
((a + b) + (a b) sin
2
y)
2
Se ajunge astfel la:

2
0
2a(cos y((a + b) (a b) sin
2
y)((a + b) + (a b) sin
2
y))dy
(a

(a + b) (a b) sin
2
y

)((a + b) + (a b) sin
2
y)

((a + b) + (a b) sin
2
y 2a sin y)((a + b) + (a b) sin
2
y + 2a sin y)
=
=

2
0
2 cos ydy

(a + b)
2
2(a
2
+ b
2
) sin
2
y + (a b)
2
sin
4
y
Se veric a prin calcul direct egalitatea;
4 cos
2
y
(a + b)
2
2(a
2
+ b
2
) sin
2
y + (a b)
2
sin
4
y
=
1
_
a+b
2
_
2
cos
2
x + ab sin
2
x
5.2. INTEGRALA RIEMANN 161
Deci integrala init ial a fost transformat a n:
G =
_
2
0
dx

_
a + b
2
_
2
cos
2
x + ab sin
2
x
Repet and procedeul, se g aseste
G =
_
2
0
dx
_
a
2
n
cos
2
x + b
2
n
sin
2
x
Din aceasta scriere, se obt ine ncadrarea

2a
n
G

2b
n
, deci concluzia:
G =

2m
, unde m desemneaz a media aritmeticogeometric a a numerelor a
si b.
Se veric a prin induct ie ca b b
n
a
n
a, n particular b
n
este bine
denit. Apoi a
n+1
a
n
si b
n+1
b
n
arat a ca sirurile sunt convergente.
Not and l
1
resp. l
2
limitele lor, din relat ia de recurent a se obt ine prin trecere
la limita l
1
=
l
1
+ l
2
2
, deci l
1
= l
2
.
Un rezultat mai precis se obt ine dac a observam c a
0 a
n+1
b
n+1
a
n+1
a
n
=
a
n
b
n
2

a b
2
n+1
Se obt ine astfel o evaluare a vitezei de convergent a: [a
n
l[
a b
2
n
.
11. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a, iar : [c, d] [a, b] o funct ie cu
derivata continua.
Ar atat i ca
_
f((t))

(t)dt =
__
f(x)dx
_

si
_
d
c
f((t))

(t)dt =
_
(d)
(c)
f(x)dx
S a se dea un exemplu de calcul al unei primitive / integrale folosind aceste
formule, n care s a nu e biject ie.
12. S a se calculeze
_
x arcsin xdx
R.
x
2
2
arcsin x +
x
4

1 x
2

1
4
arcsin x +(
162 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
5.3 Integrale cu parametru
5.3.1 Preliminarii: funct ii de doua variabile
Vom nota R
2
:= (x, y)[x, y R . R
2
se identica cu un plan, raportat
la un reper (ortonormal). R
2
este spat iu liniar fat a de operat iile uzuale. Se
consider a norma (euclidian a):
|(x, y)| :=
_
x
2
+ y
2
Putem vorbi deci de distant a dintre dou a puncte
d ((x, y), (x

, y

)) := |(x, y) (x

, y

)| =
_
(x x

)
2
+ (y y

)
2
Vom considera frecvent dreptunghiuri [a, b] [c, d] R
2
. Pentru un sir
(x
n
, y
n
) din R
2
convergent a (x
n
, y
n
) (x, y) nseamn a ca x
n
x si y
n

y. Echivalent d ((x
n
, y
n
), (x, y)) 0. Similar (x, y) se numeste punct de
acumulare pentru submult imea A R
2
dac a exist a un sir (x
n
, y
n
) din A,
astfel ncat (x
n
, y
n
) ,= (x, y) si (x
n
, y
n
) (x, y). Trebuie ret inut ca (x
n
, y
n
) ,=
(x, y) nseamn a (pentru ecare n): x
n
,= x sau y
n
,= y.
Fie f : A R
2
R o funct ie. Spunem c a f are limita L n (x
0
, y
0
) si
scriem
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) = L
sau f(x, y)
xx
0
L dac a
(x
0
, y
0
) este punct de acumulare pentru A si
oricare ar un sir (x
n
, y
n
)
n1
din A, astfel ncat (x
n
, y
n
) ,= (x
0
, y
0
) si
(x
n
, y
n
) (x
0
, y
0
) urmeaza f(x
n
, y
n
) L.
Spunem ca f este continu a n (x
0
, y
0
) A dac a
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) = f(x
0
, y
0
)
(dac a (x
0
, y
0
) nu este punct de acumulare pentru A, atunci acceptam ca f
este continu a n (x
0
, y
0
)).
Putem vorbi de limite sau continuitate separat a / part iala daca ne referim
la funct ia de o variabil a x f(x, y
0
) sau y f(x
0
, y).
Ca si la funct ii de o variabil a, este adev arata:
Teorema 27 (Cantor). Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie continua. Atunci
pentru orice > 0 exist a > 0 astfel nc at oricare ar x

, x

[a, b] si
y

, y

[c, d] cu [x

[ < si [y

[ < , avem [f(x

, y

) f(x

.y

)[ < .
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 163
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd: faptul ca f nu ar uniform
continua pe [a, b] [c, d] se traduce prin

0
> 0 astfel nc at n N x

n
, x

n
[a, b] y

n
, y

n
[c, d] astfel nc at
() [x

n
x

n
[ <
1
n
; [y

n
y

n
[ <
1
n
dar [f(x

n
, y

n
) f(x

n
, y

n
)[
0
Pe baza lemei lui Cesaro, putem extrage un subsir (x

n
k
)
k
, care sa e
convergent. Not am limita cu x
0
[a, b]. Datorit a (), subsirul (x

n
k
)
k
va
avea aceeasi limita. Mai departe, tot pe baza lemei lui Cesaro, sirul (y

n
k
) are
un subsir convergent. Pentru a nu complica excesiv notat ia, vom nota la fel
subsirul. Datorit a (), subsirul (y

n
k
)
k
va avea aceeasi limit a. Dar
0 <
0
[f(x

n
k
, y

n
k
) f(x

n
k
, y

n
k
)[ 0
ceea ce constituie contradict ia c autat a.
Dac a exist a, derivatele funct iilor x f(x, y
0
) resp. y f(x
0
, y) se
numesc derivate part iale (n punctul (x
0
, y
0
)) si se noteaz a
f
x
(x
0
, y
0
) := lim
xx
0
f(x, y
0
) f(x
0
, y
0
)
x x
0
f
y
(x
0
, y
0
) := lim
yy
0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
Exemplu.

x
_
x
x
2
+ y
2
_
=
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
=

y
_
y
x
2
+ y
2
_
Funct ia
f(x, y) :=
_
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
nu este continu a n (0, 0).
5.3.2 Trecere la limita sub integrala
Teorema 28 Fie f
n
: [a, b] R un sir de funct ii integrabile. Presupunem
ca f
n
f uniform pe [a, b]. Atunci f este integrabila pe [a, b] iar
lim
n
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
f(x)dx
164 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Demonstrat ie. S a not am
I
n
:=
_
b
a
f
n
(x)dx
Fie > 0; exist a n

astfel nc at pentru orice m, n n

si orice x [a, b] sa
avem [f
n
(x) f
m
(x)[ <

ba
. Deducem [I
n
I
m
[ < . Deci (I
n
)
n
este sir
Cauchy. Fie I R limita sa.
Vom verica integrabilitatea funct iei f utiliz and sumele Riemann. Folosim
inegalitatea
[

(f, ) I[ [

(f, )

(f

, )[ +[

(f

, ) I

[ +[I

I[
Deoarece
[

(f, )

(f

, )[ =

k=1
(f(
k
) f

(
k
))(x
k+1
x
k
)

k=1
[f(
k
) f

(
k
))[ (x
k+1
x
k
)
deducem ca putem alege N pentru care
[

(f, )

(f

, )[ < /3
si [I
n
I[ < /3 . Pentru funct ia f

g asim > 0 astfel ncat pentru orice


diviziune cu || < si pentru orice alegere a punctelor intermediare s a
avem
[

(f

, ) I

[ < /3
Desigur, rezultatul se transpune la serii de funct ii:
Teorema 29 Fie f
n
: [a, b] R un sir de funct ii integrabile. Presupunem
ca seria

n=1
f
n
converge uniform pe [a, b] la f. Atunci f este integrabila pe
[a, b] iar

n=1
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
_

n=1
f
n
(x)
_
dx
Serii de puteri. Dup a cum s-a mai observat, daca R > 0 iar f :
(R, R) R este denita ca
f(x) :=

n=0
a
n
x
n
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 165
atunci primitiva care se anuleaza n 0 este
F(x) =

n=1
a
n1
x
n
n
Exemplu. Funct ia lui Thomae / Riemann. Fiecare num ar rat ional ,= 0
se scrie unic sub forma
p
q
, unde p, q Z, q 1 si (p, q) = 1. Cu aceste
notat ii, denim f : R R prin
f(x) :=
_
0 , x / Q
1
q
, x Q
f(0) se poate alege oricum, nu inuent eaza rezultatele urmatoare.
Mai denim, pentru ecare n 1 , f
n
: R R prin
f
n
(x) :=
_
0 , x / Q
1
q
, x Q, q n
Fiecare funct ie f
n
are cel mult n
2
puncte n care este ,= 0. Deci este integra-
bil a (pe orice interval [a, b]) iar valoarea integralei este 0. Mai mult, ecare
funct ie f
n
este continu a n ecare punct n care ia valoarea 0.
Deoarece [f
n
(x) f(x)[ <
1
n
deducem c a f
n
f uniform pe R. Rezulta
c a f este integrabil a pe orice interval [a, b] iar valoarea integralei este 0.
Mai obt inem c a f este continu a n ecare punct irat ional. Este evident ca
f este discontinua n ecare punct rat ional, (mai put in 0, daca i se atribuie
valoarea f(0) = 0).
Ipoteza de convergent a uniform a poate mult slabit a.
Astfel, sirul de funct ii f
n
: [0, +) R denit de
f
n
(x) =
1
(1 + nx)
2
este convergent punctual la f(x) = 0 dac a x > 0, iar f(0) = 1 ; deci
convergent a nu este uniforma pe nici un interval [0, a] , a > 0. Totusi
_
1
0
f
n
(x)dx =
x
1 + nx

1
0
=
1
1 + n
0
Fie sirul de funct ii f
n
: [0, 1] R denit de
f
n
(x) :=
_
_
_
2n
2
x , x [0,
1
2n
)
2n 2n
2
x , x [
1
2n
,
1
n
)
0 , x [
1
n
, 1]
166 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Sirul converge punctual la 0 , dar
_
1
0
f
n
(x)dx =
1
2
Se poate scrie sirul primitivelor (care se anuleaz a n 0 ):
F
n
(x) =
_
_
_
n
2
x
2
, x [0,
1
2n
)
2nx n
2
x
2

1
2
, x [
1
2n
,
1
n
)
1
2
, x [
1
n
, 1]
care converge punctual la F(x) =
1
2
dac a x (0, 1] iar F(0) = 0 .
Exercit iu rezolvat. S a se calculeze
_
1
0
ln x ln(1 x)dx .
Observ am pentrunceput ca funct ia f : (0, 1) R , f(x) = ln x ln(1x)
devine continu a pe [0, 1]. dac a o prelungim cu valoarea 0 n x = 0 si 1.
Apoi
f(x) =

n=1
x
n
ln x
n
S a ar atam c a seria de funct ii converge uniform pe [0, 1]. Observ am c a ecare
funct ie g
n
(x) := x
n
ln x este negativa pe [0, 1] si are un minim absolut n
x = e
1/n
. Deci

x
n
ln x
n

1
en
2
Convergent a uniforma este astfel asigurata de criteriul lui Weierstrass. Se
poate scrie
_
1
0
ln x ln(1 x)dx =
_
1
0
_

n=1
x
n
ln x
n
_
dx =

n=1
_
1
0
x
n
ln x
n
dx
Integr and prin p art i, se ajunge la

n=1
1
n(n + 1)
2
= 1

n=1
1
(n + 1)
2
= 2

2
6
Integrale cu parametru.
Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie cu proprietatea ca x f(x, y) este
integrabil a pe [a, b], pentru ecare y [c, d]. Deci exista funct ia F : [c, d] R
denit a prin
F(y) :=
_
b
a
f(x, y)dx
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 167
Spunem ca f(x, y) are (x) ca limit a uniforma pentru y y
0
(n raport
cu x [a, b]) daca
oricare ar > 0 exista > 0 astfel ncat oricare ar y [c, d]
0 < [y y
0
[ < si oricare ar x [a, b] avem [f(x, y) (x)[ < .
Teorema 30 Daca limita este uniforma, atunci
lim
yy
0
F(y)
exista si este egala cu
_
b
a
lim
yy
0
f(x, y)dx
Demonstrat ie. Faptul c a limita este uniforma arata exact c a pentru
orice sir y
n
y
0
sirul de funct ii (de o variabila) h
n
(x) := f(x, y
n
) converge
uniform pe [a, b] la . Concluzia rezulta din teorema precedenta.
Exercit iu rezolvat S a se calculeze
lim
y0
_
1
1
_
x
2
+ y
2
dx
Funct ia (x, y)
_
x
2
+ y
2
este continu a pe [1, 1] [1, 1] deci este
permis a trecerea la limita sub semnul integralei, iar limita cerut a este
_
1
1

x
2
dx = 1
De altfel deoarece se poate scrie primitiva, care este pentru y ,= 0
1
2
_
x
_
x
2
+ y
2
+ y
2
ln(x +
_
x
2
+ y
2
)
_
putem verica direct:
_
1
1
_
x
2
+ y
2
dx =
_
1 + y
2
+ y
2
ln
_
1 + y
2
+ 1
_
1 + y
2
1
iar prin trecere la limita se regaseste valoarea 1.
Ca un caz particular important:
Teorema 31 Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie continua. Atunci F este
continua pe [c, d]
Demonstrat ie. Deoarece f este uniform continua pe [a, b] [c, d] de-
ducem c a, pentru ecare y
0
[c, d] avem f(x, y) f(x, y
0
), uniform n
raport cu x [a, b], astfel c a
lim
yy
0
F(y) =
_
b
a
lim
yy
0
f(x, y)dx =
_
b
a
f(x, y
0
)dx = F(y
0
)
168 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
5.3.3 Derivare sub semnul integralei
Teorema 32 Sa presupunem ca f este continua ; funct ia y f(x
0
, y) este
derivabila, pentru ecare x
0
[a, b] iar derivata sa
f
y
(x, y)
este continua pe [a, b] [c, d]. Atunci funct ia F este derivabila pe [c, d] iar
F

(y
0
) =
_
b
a
f
y
(x, y
0
)dx
Demonstrat ie.
F

(y
0
) = lim
yy
0
F(y) F(y
0
)
y y
0
= lim
yy
0
_
b
a
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
dx =
= lim
yy
0
_
b
a
f
y
(x, c
y
)dx
unde c
y
este ntre y si y
0
. Deoarece
f
y
este uniform continu a pe pe [a, b]
[c, d] deducem ca
f
y
(x, c
y
) converge uniform n raport cu x [a, b] la
f
y
(x, y
0
). Este deci permisa comutarea limitei cu integrala, obt inand for-
mula propus a.
Exercit iu rezolvat S a se calculeze
F(y) :=
_
/2
0
ln(y
2
sin
2
x)dx
pentru y > 1.
Deriv and funct ia de sub integral a se obt ine
2y
y
2
sin
2
x
care este evident continua pe [0,

2
] (1, +). Deci F este derivabil a iar
F

(y) =
_
/2
0
2y
y
2
sin
2
x
dx = 2y
_

0
dt
y
2
+ (y
2
1)t
2
=

_
y
2
1
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 169
de unde
F(y) = ln(y +
_
y
2
1) + C
Pentru determinarea constantei, observ am c a
F(y) = ln y +
_
/2
0
ln(1
1
y
2
sin
2
x)dx
iar
lim
y+
_
/2
0
ln(1
1
y
2
sin
2
x)dx = 0
de unde
C + lim
y+
ln
y +
_
y
2
1
y
= 0
adic a C = ln 2 iar
F(y) = ln
y +
_
y
2
1
2
Formula lui Leibniz. S a presupunem date doua funct ii derivabile , :
[c, d] [a, b]. S a presupunem c a funct ia y f(x
0
, y) este derivabil a, pentru
ecare x
0
[a, b] iar derivata sa
f
y
(x, y) este continua pe [a, b][c, d]. Atunci
funct ia F , denita prin
F(y) :=
_
(y)
(y)
f(x, y)dx
este derivabil a n ecare y
0
[c, d] iar
F

(y
0
) =

(y
0
)f((y
0
), y
0
)

(y
0
)f((y
0
), y
0
) +
_
(y
0
)
(y
0
)
f
y
(x, y
0
)dx
Vericarea formulei este propus a ca exercit iu.
Exemplu. S a se calculeze derivata funct iei f : (0, +) R
f(y) :=
_
y
2
y
ln(1 + xy)
x
dx
Solut ie. Prin derivare sub semnul integralei se obt ine funct ia
1
1+xy
care
este continua pe (0, +) (0, +). Aplicarea formulei lui Leibniz este
justicat a si g asim:
f

(y) = 2y
ln(1 + y
2
.y)
y
2

ln(1 + y.y)
y
+
_
y
2
y
dx
1 + xy
=
3 ln(1 + y
3
) 2 ln(1 + y
2
)
y
170 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
5.3.4 Schimbarea ordinii de integrare
Acum putem demonstra si teorema referitoare la schimbarea ordinii de inte-
grare:
Teorema 33
_
d
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy
Demonstrat ie. Consider am funct iile denite pe [c, d]
F
1
(t) :=
_
t
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx
F
2
(t) :=
_
b
a
dx
_
t
c
f(x, y)dy
Aceste funct ii sunt corect denite iar F
1
(c) = F
2
(c) = 0. Mai mult, ambele
sunt derivabile pe [c, d] iar
F

1
(t) =
_
b
a
f(x, t)dx
F

2
(t) =
_
b
a
f(x, t)dx = F

1
(t)
pe baza teoremei precedente. Rezult a n particular F
1
(d) = F
2
(d).
Exemplu. Fie 0 < a < b si funct ia f : [0, 1] [a, b] R denit a prin
f(x, y) := x
y
. f este evident continu a, deci
_
1
0
dx
_
b
a
x
y
dy =
_
b
a
dy
_
1
0
x
y
dx
Dar
_
1
0
x
y
dx =
x
y+1
y + 1

1
0
=
1
y + 1
iar
_
b
a
1
y + 1
dy = ln
b + 1
a + 1
Pe de alta parte
_
b
a
x
y
dy =
x
y
ln x

b
a
=
x
b
x
a
ln x
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 171
deci se deduce valoarea integralei
_
1
0
x
b
x
a
ln x
dx = ln
b + 1
a + 1
(funct ia de sub integrala este marginit a, avand limita 0 n 0).
Exemplu. Fie funct ia f : R R R denit a prin
f(x, y) :=
_
2xy
2
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
f este evident separat continua (si n (0, 0)). Alegand siruri a
n
a ,= 0 ,
b
n
b si consider and x
n
:=
a
n
n
2
, y
n
:=
b
n
n
3
avem (x
n
, y
n
) (0, 0) , (x
n
, y
n
) ,=
(0, 0) iar f(x
n
, y
n
)
2b
2
a
3
.
Trecerea la limit a nu este posibila:
lim
y0
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx = lim
y0
1
y
2
+ 1
= 1
n timp ce
_
1
0
lim
y0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx = 0
Totusi schimbarea ordinii de integrare are loc. Putem calcula
_
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy = 2x
_
dy
x
2
+ y
2
2x
3
_
dy
(x
2
+ y
2
)
2
Dup a o integrare prin p art i, deducem c a o primitiva a funct iei y f(x, y)
este
arctg
y
x

xy
x
2
+ y
2
pentru x ,= 0 si 0 pentru x = 0. Analog
_
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx = 2y
2
_
x
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
y
2
x
2
+ y
2
+(
Acum urmeaza
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =

2
arctg x
x
x
2
+ 1
(pentru x 0) deci
172 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
_
1
0
dx
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =
_

2
xarctg x
_

1
0
=

4
Pe de alta parte:
_
1
0
dy
_
1
0
2xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
_
1
0
_

y
2
y
2
+ 1
_

1
0
=
_
1
0
dy
y
2
+ 1
=

4
Iat a un contraexemplu (unde apare o funct ie nem arginit a?):
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =
_

y
x
2
+ y
2
_

1
0
=
1
x
2
+ 1
deci
_
1
0
dx
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dy =
_
1
0

dx
x
2
+ 1
=

4
n timp ce
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
_
x
x
2
+ y
2
_

1
0
=
1
y
2
+ 1
deci
_
1
0
dy
_
1
0
y
2
x
2
(x
2
+ y
2
)
2
dx =
_
1
0
dy
y
2
+ 1
=

4
(pentru x = 0 resp. y = 0 funct ia este nemarginit a pentru y 0 resp.
x 0).
5.3.5 Exercit ii
1. S a se calculeze
_
3
1
dx
x
4
+ ax
2
, a > 1.
Solut ie. Dac a a (1, 0), atunci
1
x
4
+ ax
2
=
1
ax
2
+
1
2

a(x +

a)

1
2

a(x

a)
si deci
_
3
1
dx
x
4
+ ax
2
=
2
3a
+
1
2

a
ln
(3 a + 2

a)(1 a 2

a)
(9 + a)(1 + a)
Pentru a = 0 valoarea integralei este
26
81
.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 173
Dac a a (0, +), atunci
1
x
4
+ ax
2
=
1
ax
2

1
a(x
2
+ a)
si deci
_
3
1
dx
x
4
+ ax
2
=
2
3a

1
a

a
(arctg
3

a
arctg
1

a
)
2. S a se expliciteze funct ia f : R R denit a prin
f(x) :=
_
3
1
dt
1 +[t x[
Solut ie. Funct ia f se expliciteaza astfel: pentru x (, 1] avem
f(x) =
_
3
1
dt
1 +[t x[
= ln [1 + t x[

3
1
= ln(4 x) ln(2 x)
Pentru x (1, 3] se obt ine:
f(x) =
_
x
1
dt
1 +[t x[
+
_
3
x
dt
1 +[t x[
= ln [1+xt[ [
x
1
+ln [1+tx[ [
3
x
=
= ln x + ln(4 x)
iar pentru x (3, +) avem
f(x) = ln(x 2) + ln x
3. S a se justice ca, prin
f(x) :=
x
2
_
1
0
dt
(1 + tx)

1 + 2tx
se deneste corect o funct ie f : (
1
2
, +) R si c a
f(x) = arctg

1 + 2x

4
Solut ie. Condit ia 1 + 2tx > 0, pentru orice t [0, 1] este echivalent a
cu x >
1
2
.

In acest caz, se constata c a 1 + tx ,= 0, deci funct ia este corect
denit a. Folosind schimbarea de variabil a 1 + 2tx = y
2
se obt ine:
f(x) =
x
2
_

1+2x
1
1
y
2
+1
2
y
ydy
x
= arctg

1 + 2x

4
174 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
4. S a se justice existent a integralei
I
n
:=
_

0
cos nx
1 2cos x +
2
dx
pentru orice ,= 1.
Stabilind o relat ie de recurent a, sa se calculeze I
n
.
Solut ie. Integrala exist a, deoarece
1 +
2
2
[1, 1] daca si numai daca
= 1. Relat ia de recurent a se obt ine cel mai simplu daca observ am c a
I
n+1
+ I
n1
= 2
_

0
cos nx cos x
1 2cos x +
2
dx
deci:
(1 +
2
)I
n
(I
n+1
+ I
n1
) =
_

0
cos nxdx = 0
Pentru a calcula I
0
, trebuie ns a sa distingem cazurile (1, 1) si [[ > 1.

In primul caz, gasim I


0
=

1
2
si I
1
=

1
2
, de unde pe baza relat iei de
recurent a I
n
=

n
1
2
. Cazul [[ > 1 se poate rezolva la fel, sau observ and
c a I(
1

) =
2
I().

In concluzie, valoarea integralei este:
I
n
=
_

n
1
2
, 1 < < 1

n
(
2
1)
, [[ > 1
5. Fie f : R 1, 1 R, f(x) :=
_

0
ln(1 2x cos + x
2
)d .
Exprim and f
_
1
x
_
, f(x) si f(x
2
) n funct ie de f(x), s a se obt in a expre-
sia explicita a funct iei f.
Solut ie. Dac a x ,= 1, avem 12x cos +x
2
> 0, pentru orice [0, ].
Pentru x ,= 0 se obt ine direct f
_
1
x
_
= f(x) 2 ln [x[. Aseman ator:
f(x) =
_

0
ln(1 + 2x cos + x
2
)d =
_
0

ln(1 2x cos + x
2
)(d) = f(x)
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 175
f(x
2
) =
_

0
ln(12x cos

2
+x
2
) ln(1+2x cos

2
+x
2
)d =
_

0
ln(12x cos

2
+x
2
)d+
+
_

0
ln(1 + 2x cos

2
+ x
2
)d = 2
_
2
0
ln(1 2x cos

2
+ x
2
)d+
+2
_

2
ln(1 2x cos

2
+ x
2
)d = 2f(x)
Deci, pentru x [
1
2
,
1
2
] avem f(x) = 2
n
f(x
2
n
), ceea ce arat a ca f(x) = 0
pentru orice x (1, 1). Rezult a c a f(x) = 2 ln [x[ pentru orice [x[ > 1.
6. S a se scrie o funct ie continua f : (1, +) R cu proprietatea
_
x
2
x
f(t)dt = 1, pentru orice x (1, +).
Solut ie. Not and g(x) :=
_
x
2
x
f(t)dt se formeaz a ecuat ia 0 = g

(x) =
f(x) + 2xf(x
2
).

Inlocuind h(x) :=
1
x ln x
, ecuat ia se transform a 2h(x) =
h(x
2
). O alegere posibil a este deci f(x) =
1
x ln x ln 2
. Mai general, con-
sider and o funct ie periodica F, de perioada 1 si cu
_
1
0
F(t)dt = 0, se poate
alege f(x) =
1
x ln x ln 2
+
F
_
ln(ln x)
ln 2
_
x ln x ln 2
.
7. S a se arate ca lim
x0
_
3x
x
sin t
t
2
dt = ln 3.
Solut ie. Integr am prin p art i:
_
3x
x
sin t
t
2
dt =
sin x
x

sin 3x
3x
+
_
3x
x
cos t 1
t
dt +
_
3x
x
dt
t
Exist a c (x, 3x) pentru care
_
3x
x
cos t 1
t
dt = 2x
cos c 1
c
Acum se poate trece la limit a n ecare termen.
8. (i) Sa se arate c a exist a l := lim
x1
_
x
2
x
dt
ln t
.
176 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
(ii) Denim f : (0, +) R prin
f(x) =
_

_
_
x
2
x
dt
ln t
x ,= 1
l x = 1
S a se studieze derivabilitatea funct iei f.
Solut ie. Exist a c (x, x
2
) astfel ncat
_
x
2
x
dt
ln t
=
_
x
2
x
t
dt
t ln t
= c
_
x
2
x
dt
t ln t
= c ln 2
deci l = ln 2.
Funct ia f este continua, iar pentru x ,= 0 are loc f

(x) =
x 1
ln x
. Deducem
c a lim
x1
f

(x) = 1, deci funct ia f este derivabil a si f

(1) = 1.
9. S a se determine toate funct iile continue f : R R care veric a
f(x) +
_
x
0
(x t)f(t)dt = 1
pentru orice x R.
Solut ie. f rezult an mod necesar derivabila, deci verica f

(x) +
_
x
0
f(t)dt = 0.
De aici urmeaz a c a f este de doua ori derivabila. Deci f veric a f

+f = 0.
Urmeaz a c a f(x) = Acos x+Bsin x.

Inlocuindn relat ia init ial a se determin a
constantele: singura funct ie care convine este f(x) = cos x.
10) Fie f : R R o funct ie continua, derivabila n 0. Se deneste funct ia
F : R R prin:
F(x) :=
_

_
f(0) , x = 0
1
x
_
x
0
f(t) cos(x t)dt , x ,= 0
S a se arate c a F admite derivat a continu a pe R si s a se exprime F

(0) n
funct ie de f

(0).
S a se dea un exemplu din care sa rezulte c a nu se poate renunt a la deriv-
abilitatea funct iei f n 0.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 177
Solut ie. F este evident continu a pe R0. Aplic and regula lui lH opital,
se obt ine:
lim
x0
1
x
_
x
0
f(t) cos(xt)dt = lim
x0
_
cos x
x
_
x
0
f(t) cos tdt +
sin x
x
_
x
0
f(t) sin tdt
_
=
= lim
x0
_
sin x
_
x
0
f(t) cos tdt + cos
2
xf(x)
_
= f(0)
De asemenea, rezult a imediat c a F are derivat a continu a pe R 0.

In
sf arsit:
lim
x0
F

(x) = lim
x0
_
f(x)
x

x sin x + cos x
x
2
_
x
0
f(t) cos tdt+
+
x cos x sin x
x
2
_
x
0
f(t) sin tdt
_
= lim
x0
_
f(x)
x

1
x
2
_
x
0
f(t) cos tdt
_
=
= lim
x0
_
_
_
_
f(x) f(0)
x
+
xf(0)
_
x
0
f(t) cos tdt
x
2
_
_
_
_
=
= f

(0) + lim
x0
f(0) f(x) cos x
2x
=
f

(0)
2
+ lim
x0
f(x)
1 cos x
2x
=
f

(0)
2
Drept contraexemplu, pentru f(x) = [x[ se obt ine F(x) =
1 cos x
[x[
, care nu
este derivabil a n 0.
11) Fie f : [0, +) R o funct ie continu a, cu lim
x+
f(x) = 1. Denim
funct ia g : [0, +) R prin g(x) :=
_
1
0
f(tx)dt.
(i) Sa se arate c a g este derivabil a pe (0, +);
(ii) Sa se arate c a exista lim
x+
g(x) si s a se calculeze;
(iii) Sa se ae lim
x0
g(x).
(iv) Daca f este derivabil an 0, atunci g este derivabil an 0, iar g

(0) =
f

(0)
2
.
Reciproc?
Solut ie. (i) Scriind g(x) =
1
x
_
x
0
f(t)dt, deducem c a g este derivabil a pe
(0, +) si
g

(x) =
1
x
2
_
x
0
f(t)dt +
1
x
f(x)
178 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
(ii) Se poate aplica regula (generalizat a) a lui lH opital sau direct: pen-
tru ecare > 0 exista > 0 astfel nc at, pentru orice x (, +) sa
avem 1 < f(x) < 1 + . f ind continua, este m arginita pe [0, ], deci

1
x
_

0
f(t)dt

M
x
. Pentru x (, +) avem
(1 )
x
x

1
x
_
x

f(t)dt (1 + )
x
x
de unde, prin sumare, deducem ca limita propusa exist a si este egala cu 1.
(iii) Avand o nedeterminare
0
0
, regula lui lHopital este aplicabil a si obt inem
lim
x0
g(x) = f(0).
(iv) Scriind
g(t) g(0)
t
=
_
t
0
[f(x) f(0)] dx
t
2
si aplic and regula lui lHopital, obt inem rezultatul. Facem observat ia ca g

rezult a chiar continua n 0:


lim
t0
g

(t) = lim
t0
f(t) g(t)
t
= f

(0)
f

(0)
2
Reciproc, exprimand f(t) = tg

(t) + g(t), deducem c a


f(t) f(0)
t
= g

(t) +
g(t) g(0)
t
deci trebuie presupus n plus c a g are derivata continu a n 0.
12. Not am
F(x) :=
_
x(y 1) , 0 x y 1
y(x 1) , 0 y < x 1
Pentru ecare funct ie continu a f : [0, 1] R, not am

f : [0, 1] R funct ia
denit a prin

f(x) :=
_
1
0
F(x, y)f(y)dy
(i) S a se arate c a

f este o funct ie cu derivata a doua continua pe [0, 1] si

f(0) =

f(1) = 0.
(ii) Reciproc, daca g : [0, 1] R este o funct ie cu derivata de ordin doi
continua pe [0, 1] si g(0) = g(1) = 0, s a se arate ca exista o funct ie continu a
f : [0, 1] R astfel nc at g =

f.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 179
(iii) S a se g aseasca toate valorile reale , pentru care exista cel put in o
funct ie continua, neidentic nul a f : [0, 1] R astfel nc at

f = f.
Solut ie. (i)

f este evident corect denita si verica

f(0) =

f(1) = 0.
Scriind

f(x) =
_
x
0
y(x 1)f(y)dy +
_
1
x
x(y 1)f(y)dy
deducem ca

f este derivabil a si

(x) =
_
x
0
yf(y)dy + x(x 1)f(x)
_
1
x
(y 1)f(y)dy x(x 1)f(x)
De aici, rezult a existent a derivatei a doua si

f

= f.
(ii) Funct ia f := g

ind continu a, putem considera



f si avem

f

= g

.
Din condit iile init iale pe care le satisface g, urmeaza acum

f = g.
(iii) Din cele de mai sus, ecuat ia

f = f este echivalenta cu
_
_
_
f

(x) + f(x) = 0
f(0) = f(1) = 0
Pentru > 0, solut ia general a a ecuat iei este f(x) = C
1
cos
x

+ C
2
sin
x

.
Condit iile la capete pot satisf acute numai pentru =
1
n
2

2
, de c atre funct ia
f(x) = C sin nx. Pentru 0 nu se obt in solut ii convenabile.
180 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
13. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. S a se arate c a, pentru orice
x [a, b] are loc egalitatea
_
x
a
dt
_
t
a
f()d =
_
x
a
(x t)f(t)dt
14. S a se calculeze
lim
n+
_
1
0
dx
_
1 +
x
n
_
n
Solut ie. Convergent a este monoton a, deci uniforma pe x [0, 1]. Se
poate verica si direct, consider and funct ia
f(x) = e
x

_
1 +
x
n
_
n
Derivata ind
f

(x) = e
x

_
1 +
x
n
_
n1
> 0
urmeaz a f(x) f(1) = e
_
1 +
1
n
_
n
0. Limita este
_
1
0
e
x
dx = 1
1
e
15. Sa se justice posibilitatea deriv arii n raport cu parametrul a
(0, +)
_
b
0
dx
x
2
+ a
2
=
1
a
arctg
b
a
S a se reg aseasca primitivele funct iilor
1
(x
2
+a
2
)
2
si
1
(x
2
+a
2
)
3
.
Solut ie. Derivatele
2a
(x
2
+a
2
)
2
resp.
6a
2
2x
2
(x
2
+a
2
)
3
sunt continue pe orice drep-
tunghi de forma [n, n] [, ] , 0 < < .
16. Fie a > 0 iar f : [0, a] R o funct ie continu a. S a se arate c a funct ia
u : R
3
([0, a] 0 0) R
u(x, y, z) :=
_
a
0
f(t)
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2
veric a ecuat ia lui Laplace
u =

2
u
x
2
+

2
u
y
2
+

2
z
x
2
= 0
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 181
Solut ie. Derivatele part iale de ordin 1 si 2 ale funct iei de sub integral a,
n raport cu variabilele x, y si z sunt
(x t)
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

3/2
y
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

3/2
z
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

3/2
respectiv

_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

3/2
+ 3(x t)
2
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

5/2

_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

3/2
+ 3y
2
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

5/2

_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

3/2
+ 3z
2
_
(x t)
2
+ y
2
+ z
2

5/2
Aceste funct ii sunt continue n ansamblul variabilelor pe domeniul precizat,
iar suma lor este identic 0.
17. Fie u
1
o funct ie derivabila pe R , u
0
o funct ie de doua ori derivabil a
pe R . Sa se arate c a funct ia (a ,= 0):
u(x, t) :=
1
2
[u
0
(x at) + u
0
(x + at)] +
1
2a
_
x+at
xat
u
1
(y)dy
veric a ecuat ia coardei vibrante

2
u
t
2
= a
2

2
u
x
2
18. S a se calculeze
lim
y0
_
1+y
y
dx
1 + x
2
+ y
2
Solut ie. Integrala se poate calcula direct
_
1+y
y
dx
1 + x
2
+ y
2
=
1
_
1 + y
2
arctg
x
_
1 + y
2
[
1+y
y
=
=
1
_
1 + y
2
_
arctg
1 + y
_
1 + y
2
arctg
y
_
1 + y
2
_
Prin trecere la limit a. se obt ine

4
.
182 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
Descompunem integrala
_
1
0
dx
1 + x
2
+ y
2

_
y
0
dx
1 + x
2
+ y
2
+
_
1+y
1
dx
1 + x
2
+ y
2
Pe de o parte

_
y
0
dx
1 + x
2
+ y
2

[y[

_
1+y
1
dx
1 + x
2
+ y
2

[y[
Funct ia de sub integral a ind continua pe R R, deducem
lim
y0
_
1
0
dx
1 + x
2
+ y
2
=
_
1
0
lim
y0
dx
1 + x
2
+ y
2
=
_
1
0
dx
1 + x
2
=

4
19. S a se determine f : (1, 1) R prin derivare sub semnul integralei:
f(y) :=
_

0
ln(1 + y cos x)
cos x
dx
Solut ie. Prin derivare n raport cu parametrul, se obt ine funct ia
1
1 + y cos x
care este continu a pe [0, ] (1, 1). Deci f este derivabil a iar
f

(y) =
_

0
1
1 + y cos x
dx =

2
_
1 y
2
Deoarece f(0) = 0 urmeaz a f(y) =

2
arcsin y.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRU 183
5.3.6 Modele de subiecte de examen
1. S a se calculeze derivata funct iei f : (1, +) R denit a prin:
f(x) :=
_
ln(1+x)
x
, x ,= 0
1 , x = 0
2. S a se arate c a pentru orice x R:
1
x
2
2
cos x 1
x
2
2
+
x
4
24
iar egalitate are loc daca si numai daca x = 0.
3. S a se calculeze o primitiv a a funct iei x
3
arcsin x pe intervalul [1, 1].
Indicat ie. Se poate integra prin p art i sau se poate folosi schimbarea de
variabilua x = sin t.
Solut ie. O integrare prin p art i duce la
_
x
3
arcsin xdx =
x
4
4
arcsin x
1
4
_
x
4
dx

1 x
2
Mai departe, schimbarea de variabila x =
1
t
conduce la
_
x
4
dx

1 x
2
=
_
dt
t
5

t
2
1

In sfarsit t
2
1 = u
2
permite transformarea
_
dt
t
5

t
2
1
=
_
du
(u
2
+ 1)
3
Aceast a ultim a integral a se calculeaz a prin dou a integrari prin part i:
_
du
u
2
+ 1
=
u
u
2
+ 1
+2
_
u
2
(u
2
+ 1)
2
du =
u
u
2
+ 1
+2
_
du
u
2
+ 1
2
_
du
(u
2
+ 1)
2
+(
de unde
_
du
(u
2
+ 1)
2
=
1
2
_
u
u
2
+ 1
+ arctan u
_
Integr and nc a odat a
_
du
(u
2
+ 1)
2
=
u
(u
2
+ 1)
2
+4
_
u
2
(u
2
+ 1)
3
du =
u
(u
2
+ 1)
2
+4
_
du
(u
2
+ 1)
2
4
_
du
(u
2
+ 1)
3
184 CAPITOLUL 5. CALCUL INTEGRAL
de unde
_
du
(u
2
+ 1)
3
=
u
4(u
2
+ 1)
2
+
3u
8(u
2
+ 1)
+
3
8
arctan u +(
deci
_
x
3
arcsin xdx =
x
4
4
arcsin x
x
3
16

1 x
2

3x
32

1 x
2

3
32
arcsin x +(
Prin schimbarea de variabil a x = sin t se ajunge la
_
t sin
3
t cos tdt =
t
4
sin
4
t
1
4
_
sin
4
tdt
4. Fie f
n
: R R , f
n
(x) :=
1
1 + n
2
x
2
.
(i) Sa se calculeze
_
1
1
f
n
(x)dx .
(ii) Ce se poate spune despre convergent a punctuala si despre convergent a
uniform a a sirului (f
n
) pe [1, 1] ?
(iii) Fie F
n
primitiva funct iei f
n
, care are proprietatea F
n
(0) = 0. Sa se
arate ca F
n
0 uniform pe R.
Capitolul 6
Anexe
6.1 Calcul integral
6.1.1 Aplicat ii
Denirea not iunilor care urmeaz a este destul de delicata si si gaseste n mod
natural locul n alte cursuri. De aceea, formulele care urmeaz a nu vor
demonstrate aici.
Lungimea unui arc de curba. Fie : [a, b] R
2
o curb a data
parametric. Presupunem c a (t) = (x(t), y(t)) iar funct iile x, y : [a, b] R
au derivate continue. Atunci lungimea curbei este
_
b
a
_
x
2
(t) + y
2
(t)dt.

In particular, daca f : [a, b] R are derivat a continu a, atunci lungimea


gracului lui f este
_
b
a
_
1 + f
2
(x)dx.
Aria unui domeniu. Dac a este o curb a simpl a (adic a (t
1
) = (t
2
)
t
1
,= t
2
[a, b) ) si nchisa ((a) = (b)), atunci domeniul limitat de curba
are aria
1
2
_
b
a
x

(t)y(t)dt =
1
2
_
b
a
x(t)y

(t)dt .

In particular, daca f : [a, b] [0, +) este o funct ie continu a, atunci


aria limitata de gracul funct iei f, axa Ox si x = a, x = b este
_
b
a
f(x)dx
(exercit iu!).
Volume si suprafet e de rotat ie. Fie f : [a, b] [0, +) o funct ie
continua. Volumul corpului obt inut prin rotat ia trapezului curbiliniu
(x, y)[ a x b, 0 y f(x)
n jurul axei Ox este
_
b
a
f
2
(x)dx Aria laterala a aceluiasi corp este
2f(x)
_
1 + f
2
(x)dx
185
186 CAPITOLUL 6. ANEXE
Centru de greutate Centrul de greutate al trapezului curbiliniu are
coordonatele
x
G
=
_
b
a
xf(x)dx
_
b
a
f(x)dx
; y
G
=
1
2
_
b
a
f
2
(x)dx
_
b
a
f(x)dx
6.1.2 Mult imi de masura nula
Spunem ca A R este neglijabila (sau de m asur a Lebesgue nul a) dac a
pentru ecare > 0 exist a un sir I
n
:= [a
n
, b
n
] de intervale (nu neap arat
disjuncte) astfel ncat A

_
n=1
I
n
iar

n=1
(b
n
a
n
) .
Spunem c a o proprietate are loc aproape peste tot (prescurtat a. p. t.)
dac a mult imea pe care nu are loc este neglijabila.
Mult imile cel mult numarabile (deci de exemplu Q) sunt neglijabile.

In
adev ar Dac a A := x
n
[ n N atunci este sucient sa alegem I
n
:= [x
n

2
(n+1)
, x
n
+ 2
(n+1)
] .
Exist a si mult imi ne-numarabile dar neglijabile: de exemplu asa numita
mult ime a lui Cantor (cf anexa).
Teorema 34 (Lebesgue) Fie f : [a, b] R. f este integrabila Riemann
daca si numai daca este marginita si mult imea punctelor sale de discontinu-
itate este neglijabila (altfel spus, daca f este continua a. p. t.).
(demonstrat ie n anex a).
Conform acestei caracteriz ari obt inem o no a demonstrat ie pentru faptul
c a functia Riemann /Thomae este integrabila Riemann .
Bibliograe
[1] L. Aram a, T. Morozan: Probleme de calcul diferential si integral, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1978
[2] A. Croitoru, M. Durea, C. Vaideanu: Analiza Matematica. Probleme,
Ed. Tehnopress, Iasi, 2005
[3] Gelbaum, Olmsted Contraexemple n analiza
[4] Lewin (incl. CD pt. Sci. Work Place)
[5] G. M. Fihtenholt
[6] C. Meghea Bazele Analizei Matematice, Editura Bucuresti
[7] M. Nicolescu, S. Marcus, N. Dinculeanu: Analiza Matematica, vol. I, Ed.
did. si ped. Bucuresti, 1980
[8] Gheorghi Evghenevici Silov: Analiza matematica (Funct ii de o variabil a),
Ed. st. si Enc. Bucuresti 1985 (ed. 1970)
[9] Gh. Siret chi
[10] I. Vaisman: Fundamentele matematicii
http://wwww.mctutor.co.uk
187