Sunteți pe pagina 1din 2

Relatia dintre doua personaje intr-un roman scris de George Calinescu:

In plina ascensiune si sincronizare a literaturii romane cu valorile europene, criticul literar, George Calinescu considera necesara crearea unui roman care sa urmareasca indeaproape formula balzaciana. De aceea, in anul 1938, va aparea romanul Enigma Otiliei, care se remarca prin multitudinea temelor si motivelor abordate si prin fidelitatea fata de principiile balzaciene. Personalitate complexa a literaturii interbelice, atat prin prisma valorii critice, cat si prin cea a creatiilor epice, George Calinescu afirma ca acel critic care n-a incercat niciodata sa faca o nuvela sau un roman e un fals critic. Deoarece considera clasicismul un mod de a crea durabil si essential alege sa isi ghideze scrierile dupa principiile acestui curent, alaturi de cele ale realismului, insa opera sa se va dovedi mult mai complexa chiar si din punctul de vedere al imbinarii stilurilor si miscarilor literare. Astfel, pe structura realista si clasica a romanului sau sunt grefate si elemente de romantism, baroc si modernism. Cel din urma curent se remarca indeosebi prin conflictele interioare ale personajelor, prin preocuparea pentru probleme psihologice, insa si prin personalitatea Otiliei, personaj eponim al romanului, in jurul careia se petrec majoritatea actiunilor din roman. Personajul Otiliei este realizat prin tehnica pluriperspectivismului, astfel ca fiecare personaj al operei are o opinie diferita fata de personalitatea fetei. Pascalopol nu stie daca o iubeste pe domnisoara Otilia ca parinte sau ca barbat, insa o percepe ca o fiinta delicata, eleganta, ce stie sa se remarce prin feminitate, pentru Aglae, Otilia este o orfana, dezmatata, stricata, iar Costache Giurgiuveanu o priveste ca pe fe-fetita lui. In ceea ce-l priveste pe Felix insa, sentimentele evolueaza treptat, atingand un punct maxim atunci cand simte ca o iubeste pe deplin pe verisoara sa. El o considera frumoasa, inteligenta, altruista si talentata Otilia e foarte frumoasa si apoi e culta si talentata, frivola numai in aparenta, in fond esti inteligenta si profunda. Astfel, el este singurul care reuseste sa perceapa dincolo de masca de libertate, frivolitate sub care Otilia ascunde un caracter puternic, o inteligenta neasteptata avand in vedere autocaracterizarea ei : eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau, sunt foarte capricioasa, vre au sa fiu libera!. Figura centrala a romanului, Otilia, are un caracter bazat pe unele elemente contradictorii, cum ar fi inocenta si maturitatea, iubirea si ratiunea, ea iubindu-l pe Felix, insa casatorindu-se cu Pascalopol, fiind inteligenta, insa dispretuind inteligenta feminina si considerand femeia inferioara barbatului. Pe de alta parte, Felix se impune ca un al doilea personaj principal al romanului tocmai prin faptul ca perspectiva narativa este redata in foarte mare proportie prin prisma acestuia. Ceea ce il apropie de Otilia este singuratatea pe care o resimte intr-o lume fara protectia parintilor. Initial, impresia ce o resimte fata de Otilia este una ce vizeaza increderea pe care simtea ca o poate avea in ea. Ulterior, fata devine pentru el un ideal feminin. Felix este un tanar naiv, usor influentabil si iremediabil indragostit de Otilia. Astfel se explica si gelozia ce o simte fata de relatia ei cu Pascalopol. Secventele in care Felix incearca sa o convinga pe Otilia de autenticitatea sentimentului sau de iubire si de posibilitatea unei casatorii, dezvaluie caracterul unui baiat ce nu este cu adevarat patruns de experienta vietii, dar si cel al Otiliei, o fiinta lucida, rationala, ce isi judeca riguros atat calitatile, cat si defectele.

Ultima intalnire dintre Felix si Otilia, inaintea plecarii ei impreuna cu Pascalopol, este esentiala pentru evidentierea conceptiei distincte despre valorile umane care coordoneaza viata celor doi tineri. Felix este intelectualul ambitios, ce isi doreste un viitor stralucit, alaturi de femeia iubita, insa Otilia este tipul cochetei care considera rostul femeii acela de a placea, in afara de asta neputand exista fericire. Otilia s-ar simti constransa prin casatorie, ea nefiind dispusa sa renunte la micile placeri ale vietii, ori la libertatea de care da dovada cu fiecare miscare. Felix are pareri romantice despre dragoste, in timp ce Otilia concepe iubirea cu spiritul aventuros al artistului, cu daruire si libertate totale. Baiatul alege sa nu asculte parerile clanului Tulea despre verisoara sa, formandu-si singur o opinie ce se va aneantiza insa odata cu plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol. Felix va avea o scurta aventura cu Georgeta, care va contribui, la fel ca si Otilia, la maturizarea baiatului, reprezentand doua ipostaze ale iubirii : cea spiritual si cea fizica. In final, enigma Otiliei care a intretinut caracterul vivace al actiunii se spulbera. Otilia, fata insetata de ideal si de aventura, a devenit o femeie obisnuita, dificil de remarcat intr-un mediu total anodin. Otilia devine o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, iar peste ani un aer de platitudine feminina stingea totul. In concluzie, desi tema iubirii nu este una centrala in roman, se remarca indeosebi prin cuplul FelixOtilia, un cuplu neobisnuit, sortit esecului din cauza nepotrivirii de caracter dintre cei doi, dar si din cea a profundului mister ce planeaza in jurul Otiliei. Romancierul a ales sa o caracterizeze pe fata indeosebi prin prisma discutiilor si intamplarilor ce ii au ca protagonisti pe Felix si pe Otilia, reusind totodata sa deslusasca misterul feminine prin insasi afirmatia acestuia : Otilia sunt eu.