7.3.

Operatiile gandirii
Gandirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de operatii. Superioritatea si pozitia unui proces psihic in ansamblul vietii psihice a omului este data de sistemele operatorii de care dispune. Psihologia studiaza operatiile gandirii ca instrumente psihice dobandite si perfectionate prin dezvoltarea intelectuala, prin invatare si exercitiu. Operatiile gandirii actioneaza in cupluri operatorii ce se completeaza reciproc: analiza si sinteza, abstractizarea si generalizarea, inductia si deductia. Latura operationala a gandirii este formata din totalitatea operatiilor si procedeelor mentale de transformare, combinare, relationare a informatiilor si procedeelor mentale de transformare, combinare, relationare a informatiilor cu scopul obtinerii unei mai bune intelegeri, a unor cunostinte noi sau a rezolvarii unor probleme. Analiza si sinteza cognitiva isi au originile si sunt precedate de analiza si sinteza perceptiva care se desfasoara intr-un plan concret-intuitiv, asupra unor obiecte si situatii concrete. In schimb, analiza si sinteza de tip cognitiv se desfasoara intr-un plan mintal, dupa un model si sunt mediate prin cuvant si alte sisteme de semne si simboluri. Prin analiza insusirile unui obiect sau ale unei clase de obiecte sunt separate, sunt descompuse mental cu scopul de a extrage acele trasaturi esentiale. Prin analiza se releva semnificatia fiecarui element pentru intreg, importanta sa. Sintezaq vine in continuarea si in completarea analizei, ea recompune mintal obiectul din elementele esentiale care au fost descoperite in urma procesului analitic. Analiza separa necesarul de ceea ce este intamplator, semnificativul de nesemnificativ, iar sinteza utilizeaza aceste componente pentru a contrui un intreg cu sens, care beneficiaza de legi proprii de structurare si de evolutie. Analiza si sinteza sunt doua operatii indisolubil legate, ele se presupun reciproc, chiar trec una in alta. De exemplu, la un examen de psihologie vi se cere sa faceti o lucrare de sinteza intre gandire si reprezentare, primul punct al acestei sinteze va fi, in mod firesc, analiza fiecarui proces in parte, a ceea ce este specific pentru el, ca in urma acestei analize sa poata fi relevate asemanarile si deosebirile semnificative dintre cele doua procese psihice, modul cum ele relationeaza si cum se influenteaza reciproc. Prin analiza se surpsind acele elemente cheie ale unui obiect, ceea ce este necesar pentru ca el sa existe, iar prin sinteza se surprind legile fundamentale, dar se pot chiar deduce noi reguli si legitati care deriva din cele de baza. Asadar, in urma analizei si sintezei efectuate asupra unui fenomen, cunosterea si intelegerea cu privire la acesta se pot imbogati. Comparatia este operatia de evaluare prin raportare la unul sau mai multe criterii. Si aceasta opertie isi are originea in comparatia dupa criterii perceptive de culoare, forma, marime, contrast, etc. Comparatia implica evidentierea asemanarilor si deosebirilor esentiale dintre minimum doua obiecte, persoane, evenimente, situatii, fenomene dupa minimum un criteriu comun. Daca in plan perceptiv comparatia se impune deseori de la sine prin pregnanta unor insusiri sau a unor contraste, in plan cognitiv comparatia se desfasoara dupa un plan, si are o anumita finalitate. Finalitatea nu este doar constatativa, cel mai adesea

este subordonata necesitatii evidentierii unor raporturi de superioritate-inferioritate, unor pozitii ierarhice intr-un sistem de referinta. Comparatia se foloseste de argumentatia de tipul daca ... atunci menita sa puna in evidenta o anumita calitate, o anumita pozitia. Operatiile de analiza, sinteza si comparatie constituie intrumente mintale importante mai ales in procesarea ascendenta, dirijata de date. Acest lucru se datoreaza tipului de informatii vehiculate. Sunt cunostinte, insusiri, experiente, cu un grad mai redus de generalitate care se preteaza cel mai bine unor operatii analiticosintetice si de comparatie. Abstractizarea si generalizarea contituie operatiile cele mai cimplexe ale gandirii si au un caracter formal, se desfasoara exclusiv in plan mintal, sunt tipice pentru procesarea de tip descendent. In plan ontogenetic sunt precedate si anticipate de schematizarea si generalizarea concret0intuitiva de la nivelul reprezentarii. In reprezentare sunt selectate, conservate si redate insusiri din ce in ce mai putine, mai schematice, dar comune pentur o grupare tot mai larga de obiecte-fenomene In ganditre selevtivitatea este maximala prin abstractizare, iar generalizarea se refera la clase, categorii foarte largi de obiecte-fenomene. Generalizarea este operatia prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o intreaga clasa de obiecte-fenomene. Abstractizarea si generalizarea opereaza simultan astfel incat, pe masura ce sunt relevate insusirile esentiale, acestea sunt extinse la categorii din ce in ce mai largi. Abstractizarea si generalizarea prezinta grade variate de profunzime si expansiune in functie de evolutia cunoasterii umane. Rezultatele abstractizarii si generalizarii sunt cuprinse in legi care pun in evidenta relatii cauzale cu o sgera cat mai larga de cuprindere. Astfel se ajunge la teorii si modele explicative asupra unor aspecte ale realitatii. O teorie buna contine un numar redus de afirmatii si acopera un numar mare de situatii. Spre exemplu, legea gravitatiei universtale este foarte concisa si se refera la toate obiectele atrase de pamant. Sau, in psihologie, legea efectului descoperita de savantul american Thorndike spune ca o actiune urmata de succes tinde sa se consolideze, iar daca este urmata de esec tine sa fie abandonata. Opuse abstractizarii si generalizarii sunt operatiile de concretizare si particularizare. Drumul de la concret la abstract este complementar celui de la abstract la concret, dar prodund diferit calitativ. Concretizarea ce urmeaza abstractizarii defineste prin trasaturi esentiale un obiect ideal, abstract ce intruneste insusirile esentiale. In acelasi mod opereaza particularizarea. Cele doua operatii servesc cel mai adesea exmplificarii cofnitive care nu se va referi la un obiect anume ci la un obiect mintal, un caz particular mintal si nu unul anume din realitatea imediata. Este un demers specific procesarii descendente dirijata de legi, reguli, norme, definitii. Prototipul care reprezinta exemplar ideal, un portret-robot al unei categorii este rezultatul acestor operatii ale gandirii. Inductia si deductia sunt operatiile care descriu cel mai bine evolutia gandirii pe verticala cunoasterii. J. Piaget arata ca inductia organizeaza datele observatiei sau experientei si le claseaza sub forma de concepte. Inductia este suportul logic al procesarii ascendente care porneste de la baza de date, experiente concret-intuitive si

imagini mintale. Inductia are un caracter profund intuitiv, se extrag relatii simple ce grupeaza o clasa de obiecte dupa criterii observabile empiric. Rationamentul inductiv surprinde regularitatea si faciliteaza extragerea si formularea unei conluzii generale dintr-o multitudine de cazuri particulare. Limita acestui tip de rationament consta in faptul ca nu sunt utilizate mai multe cazuri specifice si variate. Astfel concluzia ramane valabila pana cand vom intalni o exceptie, deoarece in rationamentul inductiv intervine hazardul, el are un caracter probabilist. Deductia descrie demersul descendent al gandirii pe verticala cunoasterii. Rationamentul deductiv porneste de la general, prin inferente si implicatii si ajunge la cazuri particulare. Deductia debuteaza prin ipoteze sau premise demonstrate ca fiind adevarate adecvate atunci concluziile trebuie sa fie adevarate. Expresia logica a rationamentului deductiv este silogismul, in care, pornind de la doua premise se extrage o concluzie. Concluziile extrase dintr-un set de reguli pot fi juste numai daca premisele sunt valide si precis formulate. In manualele de logica sunt analizate si exemplificate erorile de rationament. Din punct de vedere psihologic inductia si deductia constituie demersurile operationale care stau la baza formarii conceptelor empirice si stiintifice.