Capitolul 1: Notiuni generale

1.1. Definitii, clasificari

Sistemele tehnice sunt creatii tehnice complexe care lucreaza cu o precizie ridicata, constituite din repere ce se conjuga intre ele in mod bine determinat, in vederea indeplinirii unui scop tehnologic final. Din categoria sistemelor tehnice fac parte: - masinile; - agregatele; - mecanismele. Masina este creatia tehnica a omului, alcatuita dintr-un complex de corpuri materiale cu miscari relative determinate, servind la transformarea unei forme de energie in lucru mecanic (masina de lucru) sau la transformarea unei forme de energie n alta forma de energie (masina energetica). Maina de lucru transform energia mecanic in lucru util, prin aceasta realizndu-se: - schimbarea formei i dimensiunilor obiectului masinile tehnologice (exemple: masini unelte, masini textile, agricole, de constructie); - schimbarea pozitiei obiectului masinile de ridicat i transportat; - inlocuirea activitatii intelectuale a omului masinile cibernetice; - controlarea activitatilor altor masini masinile de conducere i control. Masina energetica transforma o forma de energie disponibila in energia mecanica necesara actionarii masinii de lucru, n cazul motoarelor (exemple: motoare termice, hidraulice, electrice, pneumatice etc.) sau transforma energia mecanica n alt tip de energie, n cazul generatoarelor (exemple: generatoare electrice, hidraulice, pneumatice). Agregatele sunt: sisteme tehnice alcatuite din unitati functional distincte sau altfel spus, grupuri de masini, dintre care cel putin una este o masina de forta, celelate putand fi masini de lucru (exemple: grupul motor-compresor, turbogenerator, strungul, etc.) Mecanismele sunt sisteme tehnice ale caror elemente au miscari determinate si periodice, daca se imprima miscare de catre un element numit conducator fata de un element fix (piesa de baza a masinii).

Ele sunt parti componente ale masinilor servind la transmiterea miscarii sau la transformarea ei n alta miscare necesara. Elementele componente ale mecanismelor se mai numesc elemente cinematice. Miscarea unui mecanism este caracterizata prin ciclul cinematic al elementului conducator, adica perioada dupa care parametrii miscarii reiau aceleasi valori. Dupa felul transmiterii miscarii intre elementele conducatoare si cele conduse, se deosebesc trei categorii de mecanisme: Categoria I: transmiterea se realizeaza prin contact direct (exemple: transmisii cu roti dintate, transmisii cu roti cu frictiune, etc.) Categoria a IIa: transmiterea se realizeaza prin elemente flexibile (exemple: transmisii prin curele, transmisii prin lanturi) Categoria a IIIa: transmiterea se realizeaza prin legaturi rigide (exemplu: ansamblul biela-manivela). Elementele cinematice sunt corpuri sau piese legate intre ele prin cuple (legaturi) cinematice in scopul transmiterii miscarii si fortei. Ele se pot prezenta sub forma rigida (manivela, pistonul, cama, tachetul), lichida (apa, ulei) sau gazoasa (aerul ce propulseaza aripile morilor de vant). In teoria mecanismelor, notiunile de element cinematic si organ de masina sunt sinonime. Dispozitivele sunt ansambluri de piese legate intre ele, astfel incat sa indeplineasca un anumit rol functional din cadrul unui sistem tehnic. Dupa functiile pe care le indeplinesc, dispozitivele pot fi: de fixare (exemple: bride, cleme), de presare (exemple: dispozitivul cu surub, bucse de presare), de ghidare (bucse de ghidare). Atat masinile si agregatele cat si mecanismele si dispozitivele sunt constituite din pari elementare cu functii distincte denumite organe de masini, formate dintr-un singur corp solid (exemple: suruburi, roti, arbori etc.) sau mai multe corpuri asamblate, care indeplinesc o anumita functie (exemple: pistonul, lagarul) ce pot fi studiate, proiectate i executate independent de ansamblul din care fac parte. Schema de principiu a unui sistem tehnic:

DISPOZITIVE

MASINA MOTOARE

MECANISME

MASINA DE LUCRU

ORGANE DE MASINI

Organele de maini se mpart n: a) dupa criteriul constructiv: - organe de masini simple (nituri, pene, suruburi, osii, arbori, arcuri, roti dintate, conducte, roinete, etc.); - organe de masini complexe, constituite din cel putin un subansamblu de piese ce indeplinesc impreuna un anumit rol functional (biele, cuplaje, lagare de alunecare sau de rostogolire, etc.);
b) dupa criteriul functional: - organe de masini de asamblare (pentru imbinare): fixa (nituri, pene, suruburi) sau mobile (osii, arbori, lagare) - organe de masini de transmitere a miscarii de rotatie (cuplaje, roti, curele, arbori) - organe de masini pentru conducerea si reglarea circulatiei fluidelor (conducte, supape, robinete) - organe de masini pentru transformarea miscarii (mecanismul roata dintata-cremaliera, mecanismul surub-piulita, etc.); c) dupa criteriul domeniului de utilizare: - organe de masini cu destinaie universala (exemple: uruburi, piulie, boluri, tifturi, pene, arcuri, arbori etc. intalnite la majoritatea mainilor i utilajelor)- de regula, standardizate i se execut de ctre firme specializate; - organe de masini cu destinaie special ((exemple: arbori cotii, biele, pistoane etc.)- se ntlnesc numai la anumite maini. De regul, mainile i utilajele sunt divizate, dup anumite criterii, n ansamble i subansamble, care la rndul lor sunt formate din organe de maini. Ansamblele reprezint grupuri de mecanisme, cu rol funcional bine determinat, reprezentnd uniti distincte din punct de vedere constructiv (exemple: cutiile de viteze, reductoarele de turaie, module de translaie etc.). Subansamblele sunt alctuite din organe de mainii, i au un rol funcional mai limitat dect ansamblele (exemplu: arborele unui reductor sau cutii de viteze, pe care sunt montate roile dinate, rulmenii i alte piese auxiliare,

necesare fixrii axiale etc.).

Organele de maini asigur:

- nlocuirea comod a elementelor uzate; - Uurarea confecionrii elementelor prin simplificarea formelor; - Posibilitatea fabricrii din diferite materiale; - Montarea i demontarea grupurilor; - Posibilitatea tipizrii i standardizrii; - Simplificarea i independena montrii ansamblurilor.

1.2. Standardizarea si interschimbabilitatea organelor de masini

Activitatea de standardizare a organelor de masini urmareste reglementarea tehnica organizata a productiei prin specificarea, tipizarea si unificarea acestora. Standardele tehnice conin prescripii de calitate dimensional, forme etc. cu luarea n consideraie a posibilitilor industriei i a condiiilor economice generale. Tipizarea produselor urmrete stabilirea unei game raionale de tipuri i mrimi ale produselor, adecvate necesitilor ntr-o anumit perioad de timp. Problema tipizrii se pune n orice proiect de standard, indiferent de nivelul de aplicare, innd seama de diversificarea crescnd a produselor.

In acest sens, proiectarea si executia organelor de masini se va face conform standardelor nationale- SR, europene- EN (euronormelor), standardelor utilizate la nivel mondial- ISO. Exemple de sisteme de standardizare: Interschimbabilitatea organelor de maini reprezinta proprietatea unui element de a putea fi inlocuit fara prelucrari suplimentare si totodata respectand integral, conditiile de functionare ale sistemului ethnic din care fac parte. Interschimbabilitatea elementelor (organelor) de maini se asigur n principal prin respectarea standardelor. Aceste prescriptii elaborate de forurile de stat reprezint obligatii legale pentru proiectanti. Condiiile intershimbabilitii: - Toleranele sunt bine stabilite; - Sunt utilizate tehnologii i utilaje cu precizie ridicat pentru realizarea pieselor interschimbabile; - Forma constructiv i materialele alese respect condiiile standard.