Sunteți pe pagina 1din 16

DREPTATE $I EGALITATEJolut Rstuls

Fiin{ele umane au valoare intrinseci


Fiecare persoanf, are o inviolabilitate intemeiatf, pe dreptate, inviolabilitate pc care trici

chiar bundstarea societlfii ca intreg nu o poate incdlca. Din acest motiv, dreptatca
contrazice ideea cd pierderea libert[fii pentru unii devine dreapti din cauza unui binc nrai mare oblinut de alfii. Ea nu permite ca sacrificiile impuse unui num5r mic de oameni
cdntdreascd mai pufin

sl

decit totalul mai mare al avantajelor de care se bucurd un nutnlr

rnai mare de oameni. De aceea, intr-o societate dreaptd, libertdfile cet[feniei egale sunt

privite ca fiind stabilite; drepturile asigurate de dreptate nu sunt subiectul negocierilor


politice ori calculului intereselor sociale [...]
Pare rezonabil sd presupunem inseamnd

cI pd(ilel

aflate in pozifia originar[ sunt egale. Aceasta

c[ ele au aceleagi drepturi in cadrul procedurii de alegere a principiilor; fiecare

poate face propuneri, poate oferi temeiuri pentru acceptarea acestora, g.a.m.d.

in

rnod

evident, scopul acestor condilii este reprezentarea egalitdlii intre fiinlele umi:ne ca
persoane morale, fiinfe ce au o idee despre propriul lor bine gi un simf al dreptdlii. in
aceste doud privin! e,bazaegalit6fii este consid erutd

afi asemdnarea.

Sistemele de scopuli

nu sunt ierarhizate in funclie de valoarea lor; se presupune cd fiecare om are capacitatea


necesar[ de a infeldge gi de a acfiona, oricare ar fi principiile pe care tc adopt6. lmpreund

cu v6lul ignoranfei, aceste condifii definesc principiile dreptdlii ca fiind acelea pe care
persoanele ralionale preocupate s[ iqi promoyeze interesele le vor accepta, in calitatea lor
de persoane egale, atunci c1nd nu se gtie despre nimeni cd ar de contingenfele sociale gi naturale [...]

fi

avantajat sau dezavantajat

Traducerea cuprinde mai multe fragmente din volumul Joln Rawls Theory of Justice,The Belknap Press of Harvard University Press,1971 I Prin termenul farties, tradus cu pdrli/e, Rawls se referl la persoanele aflate in spatele vilului de ignoranlE ca plrfi participante la alegerea principiilor drept6lii (n.t.).

Ideea principal5 a Teoriei Drept5{ii


Scopul meu este s[ prezint o concep!ic clcspre droptalc cnrc gcr]craliz,e;rz,i gi clucc cittre tttt

nivel superior de abstractizare teoria larriliarir ir contractultti social


spunem,

a$a cunt

o gitsitn,

sit

la Locke,

Rousseau, Kant. Pentru

a face acest lucru nu trebuic s[

gindim

contractul originar ca unul necesar


propune o form6

intr[rii intr-o societatc anumo sau ca unul carc specific[ de guvernare. Ideea directoare este mai degrab[ ci principiilc
bazd.

drept[fii pentru structura de

a societdlii fac obiectul acordului originar. Principiile

sunt cele pe care persoanele libere gi ra{ionale preocupate s6-gi promoveze interesele

proprii le-ar accepta in pozi{ia iniliald de egalitate ca definind termenii fundamentali ai asocierii 1or. Aceste principii trebuie

s[

reglementeze toate viitoarele acorduri; ele

specificl tipurile de cooperare social5 in care se poate intra gi formele de guvernare care
se

pot stabili. Acest mod de a privi principiile dreptlfii il voi numi dreptatea cafairness2.

Astfel trebuie s[ ne imagindm cd cei care se angajeazd in cooperarea social6 aleg


impreuni, intr-un act comun, principiile care trebuie
fundamentale gi care
sE

atribuie drepturile gi indatoririle


sd

s[ determine

imp[r,tirea beneficiilor sociale. Oamenii trebuie

decidd inainte cum trebuie reglementate pretenfiile lor, unul fa!6 de celdlalt, gi care s[ fie

carta fondatoare a societi{ii lor. Tot aga cum fiecare persoan6 trebuie sd decidd prin
reflec{ie rafional6 in ce constd binele s[u, adici sistemul de scopuri pe care e rafional sI urmIreascd, un grup de persoane trebuie s[ decid[ la fel odatl pentru intotdeauna ce
conteze ca

il
sl

fiind drept

sau nedrept

in acest grup. Alegerea pe care nigte oameni rafionali ar

face-o, presupunind cd aceastd probleml a alegerii are solufie, determind principiile

dreptlfii.

redea nuanfele multiple ale cuvintului original. Am optat pentru plstrarea termenilor de fair qi fairness, findnd cont cd l.fair este folosit acum qi in limba romani cu sensul de corect, echitabil, imparlial;2.in ideea de fairness trebuie sd fre echilibrate sensul procedural (corectitudine, imparlialilale sub aspect procedural) cu cel substanlial (echitate, dreptate). Folosirea in traducerea romAneasci doar a unuia dinhe termenii corect, imparYial, echitate, justilie ar pune inevitabil accentul pe un sens, dezavantaj6nduJe pe

Traducerea lui fairness preztntd dificultatea insurmontabil5 a gEsirii unui echivalent in rom6nd care si

celelalte (n.t).

in

cazul dreptdlii ca

fairness, pozilia origitrarii dc cgalittto corcspuurlc: stiu'ii

natru'alc: irr

teoria tradilional[ a contractului social. Dcsigur, aceasti'r pozitie originar:-r nu cstc giinditir ca o stare de lucruri istoricd, gi chiar mai putin ca o condilic primarii a cultrrrii. Ila cstc
infeleasd ca o situafie pur ipotetic[ astlel incAt sir conduoi-r la o anrurritri concop(ic despre dreptate. Printre trdslturile esen{ialc alc accstci situalii cstc qi

c[ ninrcni nu iq;i cunoagtc

locul in societate, statutul social sau pozi{ia in clasa sociall; nimcni rru ?gi curroagtc
norocul in distributia inzestrdrilor naturale gi a abilit{ilor, inteligcnfa, lo(a, etc. Voi
presupune chiar

c[

pdrfile nu igi cunosc propriile idei despre bine sau inclinaliilc

psihologice speciale. Principiile dreptElii sunt alese


Acest lucru asigurd ca nimeni
sE

in

spatelc unui vdl

al

ignoranlei.

nu fie avantajat sau dezavantajat in alegerea principiilor

de c[tre consecinfele gansei naturale sau contingenfele circumstanfelor sociale. Dacd toli

participanlii sunt similar situafi gi nimeni nu este capabil

sd proiecteze

principii care ii vor

favoiza situafia lui specificd, principiile dreptlfii sunt rezultatul unei in(elegeri sau unui
acord.fair.

CIci

date

fiind circumstantele poziliei originare, simetria raporturilor fiecdruia cu fiecare

dintre ceilalii, aceasti situalie

inifial[

este fair

intre indivizi ca persoane morale, adic[ in

calitate de fiinle rafionale cu scopuri proprii gi inzestrate, voi presupune eu, cu sim{ul

dreptdlii. Se poate spune cd pozilia originard este status quo-ul inilial adecvat, gi astfel
infelegerile fundamentale realizate in acest cadru suntfair. Aceasta explicd corectitudinea sintagmei dreptatea ca fairness.' ea expriml ideea

cI principiile dreptIfii sunt acceptate


identitatea conceptelor de

intr-o situalie inifiald care

este

foir. Sintagma nu implicd

dreptate gi fairness, tot aga cum

nici sintagma ,,poezia este o metafor6" nu implicl

identitatea conceptelor poezie gi metafori [...]

De asemenea, nimeni nu igi cunoagte conceplia despre bine, detaliile planului s6u ra{ional de viatd, sau chiar tr6s6turile speciale ale psihologiei sale, cum ar

fi

aversiunea fafd de

risc sau inclinalia cdtre optimism sau pesimism. Mai mult decAt at6t, presupun cd pdrfile nu cunosc circumstanfele specifice ale propriei lor societd{i. Aceasta inseamnd cE ele nu
cunosc situalia economicd gi politic[, sau nivelul de civlliza[ie qi culturd,la care s-a putut

,4

ajunge. Persoanele din pozitia originarir nu ru nici o inlbrnra{ic ilsr.r})r':r gr:rrr:r'ntici tlin clrc fac parte.

Dreptatea cafairness incepe, clupir ounr am spr.ls, cu cc:r nrai gcncrllri dirrtrc alcgr:rilc pc
care persoanele le pot face imprcunir, qi anunte alcgcrcn prinrclor

principii alc conccplici

drept[1ii care trebuie s[ reglcmcntcze toate criticilc ultcrioarc qi refornra institu{iilor. Apoi, av0nd aleasl o conceplie despre dreptatc, putcnr sf, prcsupunem cir ele vor alegc o
constitufie gi un legislativ care va legifera, qi aqa rnai deparle, totul in acord cu principiile

dreptdlii acceptate inifial. Situa{ia noastrl sociall este dreapt[ dac[ ea este astfcl incAt,

prin

aceast6 succesiune de acorduri ipotetice,

noi am fi stabilit contractual sistcrnul

dc

reguli care o definegte. Mai mult, presupunAnd c[ pozifia originarl determin6 intr-adev[r un set de principii, adic[ presupunAnd cd s-ar alege o anumitl conceplie despre dreptate, atunci va

fi

adevlrat

c[ ori

de cAte ori institu]iile sociale satisfac aceste principii, cei

angaja\i in ele pot s6-gi spun[ unul altuia c5 ei coopereazd in termeni pe care i-ar accepta
dacd ar

fi

persoane egale gi libere, ale cSror relafii reciproce suntfair.

Tofi ar putea vedea

aranjamentele lor in situafia

inifial[

ca incarnind constrAngeri larg acceptate gi rezonabile

asupra alegerii principiilor. Recunoagterea generald a acestui fapt ar oferi baza acceptdni

publice a principiilor corespunzdtoare ale drept6fii. Nici o societate, desigur, nu poate fi o


schemd de cooperare

in care oamenii intr5 voluntar, in sensul literal al cuv0ntului; fiecare

persoand se g5seqte plasatd la nagtere intr-o pozilie anume intr-o societate anume, iar
caracteristicile pozifiei respective

ii vor

afecta substanfial perspectivele in via!5. Totugi, o

societate care satisface principiile drept[fii cafairness se apropie

ctt

se poate de

mult

de

societatea bazatd.

pe o schemf, voluntar5, pentru cd intrunegte principiile pe

care

persoanele libere qi egale le-ar aproba

in circumstanfe care sunt fair. in

acest sens,

membrii s[i sunt autonomi iar obligafiile pe care ei le recunosc sunt auto-impuse [...]

Principiile dreptifii

1.

Fiecare persoand ya avea un drept egalla cele mai ample libertd{i fundamentale

compatibile cu o libertate similard pentru ceilal1i.

2.

Inegalit[]ile sociale qi economice trebuie sI satisfacl dou[ conditii:

a)

sunt spre ccl mai nt:lrc bcncficiu a cclor nrai clczavartlajali (llrincipiul
diferenlei);

b) sunt legate de pozitii acccsibilc tuturor

in conrli{iilc unei egalitilli .[air

tr

oportunitdlilor

Libert6lile fundamentale ale cetl[cnilor sunt, sirnplificAnd, libcrtirli politicc (drcptul la vot

qi de a

fi ales intr-o funclie publicd) impreund

cu libertatca cuvffntului gi a asocicrii;

libertatea persoanei impreunl cu libertatea de a definc proprietatc; libcrtatca dc a nu Ii

ori refinut a;a cum sunt definitc de conccptul de suprcrnalie a lcgii. Acestor libert[fi li se pretinde sd fie egale conform prirnului principiu, pentru cE cet6lcnii
arestat arbitrar

dintr-o societate dreaptd trebuie s[ aibd aceleagi drepturi fundamcntale.

Al doilea principiu se aplicd la distribuirea

veniturilor gi bog[fiei gi la proiectarea

organtza[iilor care folosesc diferenfele de autoritate 9i responsabilitate, sau a ierarhiilor de


comand6. in timp ce distribuirea bog[fiei gi veniturilor nu trebuie sI

fie

egald, ea trebuie

sE

fie in avantajul tuturor,. gi in acelagi timp, pozifiile de autoritate gi posturile

de

comand5 trebuie s[ fie accesibile tuturor [...]

O societate trebuie s[ incerce sd evite zonain care contribu]iile marginale ale celor mai instdrifi sunt negativc, dcoarece, cAnd toate acestea sunt egale, aceasta pare un defect mai important decAt egecul de a avea cea mai bunl schem[ atunci cnnd contribufiile sunt pozitive. Diferenfa gi mai mare intre slraci gi bogali

ii

face pe primii gi mai nevoiagi, iar

acest lucru violeazdprincipiul avantajului reciproc, dar gi egalitatea democraticd [...]

O persoanl in pozifia originari va

fi de acord

cd aceste inegalitdfi nu sunt nedrepte. Ar

fi

fl-rat'-uffiuidacdnuarfideacord.Elarezitasdaccepteaceste lt
\f
l\
resularitdfi doar dacl ar

fi

demoralizat de simpla constatare sau observa[ie cd allii sunt

li

bine situali; 9i am asumat deja cI pdrfile decid ca gi cum nu ar fi influenfate de [f inviaie. Pentru a facebine delernginale principiile ce reglem enteazd.inegalit5flle, trebuie

-"t

.W'

$se

nrivim sistemul din pozifia reprezentantului celui mai pufin avantajat.Inegalitdfile sunt

t>

(r

pennise atunci c1nd ele maximizoazir, sau ccl putirr r:onlribrtie la ntitxitrtiz,itrcit it;lt:ptiirilol' pe termen lung ale celui nrai pulin norocos grup tlin stlciotatc.

Nu mai existd astfel nici un motiv psnlnr ca rlistril.ruirca bogt'r1ici ;;i vcnittrrilor sii lic
decisd mai degrabd de distribuirea calitir{ilor rraturalc rlccAl. tlc ttorocul social satt istoric.

Mai mult, principiul oportunitd!ii fair nu poatc fi rlcciit impcrl'ccl aplicat cel ptrlin
timp existd institulia familiei. M[sura in care calitalile naturalc se dezvolt[
,si

cAt

au rezuhate

este influenlatd de toate tipurile de condi{ii sociale gi de atitudinile de clasd. Chiar 9i

dorinla de a face un efort, de a incerca, gi deci de a merita ceva in sens obiqnuit depinde de imprejuriri sociale gi familiale fericite. Pentru cci care au o inzestrarc sitnilard, este

imposibil sd asiguri in practicd ganse egalc ia .;uiiui-- -^^ y'^L-.^^*^^i* ---;*;.., r:

--

.rwved

putem dori s[ adoptlm un principiu care recunoagte accst fapt gi care alenueazd efectele
arbitare ale insigi loteriei naturale [...]

Tendinfa cltre egalitate Ap wea sd inchei aceastd discufie a celor dou6 principii explicind sensul in care ele
exprimd
Vreau in acelagi timp s[ resping posibila

obiecfie care spune c[ principiul oportunitdtii


nepdsdtoare?- (careless). Pentru

"_

/air

ar promova o societate meritocraticl

a preg[ti terenul in acest sens, voi aminti clteva

caracteristici ale concepliei despre dreptate pe care o propun.

@ ,"t intii, putem sI observdm cd principiul diferenlei ofer6 o importanf[


argumentelor scoase

specificd

in

evidenld de principiul rectificirii. Acest principiu spune cd

inegalit5tile nemeritate se cer rectificate; gi dacd inegalit[{ile determinate de nastere sau

-----'unnare, acest principiu spune cd pentru a trata toate persoanele in mod egal, pentru a
oferi o reald egalitate a ganselor, societatea trebuie s[ fie mai atent6 faf[ de cei cu mai
pufine calit6fi naturale gi fap de cei nlscufi in pozilii sociale mai pufin favorabile. Ideea
este de a rectifica inechitatea contingenfelor

irzestriri .,"hrrde sunt nem".itrt";

.c.

Prin

in direcfia inegalit{ilor. in urm[rirea acestui

principiu, resurse mai mari pot fi cheltuite pe educafia celui mai pu{in inteligent, in raport

I
cu cel mai inteligcnt, cel pu[in pcnlru o anunritir pcritxuli-t elc tinrlt,
de gcoal[.
sl"t

sl)ul)cltt pl'irttii :trri

Din cite gtiu, nu numai principiul rcctilicirii a


singura lintd a ordinii socialo.

{i>st propus cit

ultic critcritr al tlrcllthlii, ca

Ill

cstc plauzibil, a$a cum surtt cclc lttai tnultc principii dc

acest fel, numai ca principitt prima fucie, celelalte. De exemplu, noi trebuie si

gi ca unul carc trcbuic l)tIS itr

l.ralan!:-t cu

il cintirin-r in conrpara[ic cu pritrcipiul ?nrbuniitdlirii

standardului mediu de via!f,, ori cu cel carc suslinc promovarea binclui comttn.Tolttgi,

orice alte principii am suslinc, ccrinlele principiului rectifictrrii trebuie luate in


considerare.

El

este considerat

dreptate. Prilcipiul $f-erentei_ societifii sd incerce sd elimine handicapurile ca gi cum toli ar trebui sI concureze in mod

un elcmcnt al concepfiei noastre despre nu este,_-bineinleles, principiul i:!,I9-gli.* EI ntt cere

reprezenta

fair in aceeagi curs6. Dar principiul diferenlei ar aloca totuqi


sperlm, pentru
a

resurse

in educafie,

sd

imbun[tdfi agteptlrile pe termen lung ale celui mai pulin favorizat. Dacd

aceast scop este atins dAnd mai mult6 atenfie celui mai bine inzestrat, el este permis; altfel

nu. Luind o astfel de decizie, valoarea educatiei nu trebuie s[ fie evaluatd doar in functie
de eficienta economicd gi bundstarea social6..Egal, dac[ nu chiar mai important, este rolul

educafiei la facilitarea accesului unei persoane la cultura societdlii sale gi la treburile


acesteia, iar

in

acest mod educafia furnizeazd, fiec[rui individ un sentiment sigur al

plgplgr_geleJaldPrin urmare, degi principiul diferenlei nu este identic cu principiul rectific[rii,


realizeazd, o parte el

din intenfia ultimului. El transform[ scopurile structurii debazd astfel

incAt

in schema total6 a institufiilor_ru mai accentteazd pe eficienla sociall gi valori

tehnocratice. Observlm astfel c[

pri.,"ffif.r*t"t *

distribuirii talentelor naturale ca avufie comund gi asupra participdrii la beneficiile acestei distribuiri, oricare ar fi aceasta. Cei care au fost favorizali de natur6, oricine sunt ei, pot cigtiga din soarta lor bund doar in conditiile care imbun[tlfesc situalia perdanfilor. Cei

in mod natural nu kebuie s[ cdgtige doar pentru ci sunt cel mal inzestrafi, *cl;i pegs1 e_eggpgl*ggstu4te q?formare_ $ij{ucare, precum $i folosirea
care sunt avantaja{i

li

capacitifile naturale mai mari, gi nici un loc rlc ponrirc mai I'avoratril in socictatc. l)c aici,
concluzia nu este cd aceste distinctii ar trcbuie clinrirratc. Iixistir un alt utocl dc a Ic trrtlit. Structura de baza poate

s[ fic astlbl

aranjat[ incAt accstc contingenlc sii lucrczc spre

binele celor care sunt cei mai putini noroc<lgi. A.jungcm doci la princil;iul dilbrontci clach vrem s[ punem la punct sistemul social, astfcl incAt nirtrcni sI nu ctgtigc sau sit ltu piartlf,

din locul pe care


sa

il

are

in mod arbitrar in distribulia inzcstrlrilor naturalc sau din pozil,ia

iniliald in societate, frrd. a da sau a prirni avantaje conrpensatorii in schitub.

Din perspectiva acestor observafii, putem respinge teza ch reglementarea instituliilor


sunt nedrepte, gi chiar mai mult,

este

intotdeauna defectuoas[ cnt timp distribufia talentelor naturale gi contingenlele sociale

c[

aceast[ nedreptate trebuie in mod inevitabil

s[

se

transfere asupra aranjamentelor omenegti. Aceast6 afirmalie este oferit[ din c0nd in cAnd

ca o scuzd pentru a ignora nedreptatea, ca gi cum refuzul de a accepta nedreptatea este

similar cu refuzul de a accepta moartea. Distribulia natural[ nu este nici dreapt[ nici
nedreapt[; gi nici nu este nedrept cd in societate oamenii s-au nf,scut in anumite pozilii
sociale. Acestea sunt pur gi simplu fapte naturale. Ceea ce gste .drept .sax nedjgpt este. modul in cg1e instituliile trV\eazd. aceste fapte Societ[file aristocratice gi cele de cast[

sunt nedrepte pentru

c[

ele fac din aceste contingen{e baza de atribuire pe care

se

constituie apartenenfa la clase sociale mai mult sau mai pufin inchise gi privilegiate.
Structura de bazd a acestor societdli incorporeazd arbitraiul existent in natur[. Nu este insd necesar ca oamenii sd se resemneze gi sd accepte aceste contingenfe. Sistemul social

nu este o ordine de neschimbat, in afara controlului uman, c1t o structurl a acfiunii


umane. in dreptate a cafairness. oamenii acceptl sd-gi implrtdgeasc[ soarta unul altuia. in

proiectarea instituliilor,

ei se angajeazd, s[ profite de contingenfele

naturale

gi

circumstan{ele sociale numai atunci c0nd aceast6 acliune servegte beneficiului comun. Cele dou[ principii sunt un modfair de a infrunta arbitrariul soartei; gi degi fEri indoiald imperfecte sub alte aspecte, instituliile care satisfac aceste principii sunt drepte.

Un alt subiect este faptul

cE

principiul diferenlei exprimd o idee de reciprocitate. El

este

un principiu al beneficiului mutual. Arn vdztt, cel pu{in atunci cind

func[ioneazd,

conexiunile in lan!, cd fiecare individ reprezentativ poate accepta structura de bazd ca

()

proiectatA

s[ ii

promoveze intercsclc. Onlirrca sociall poatc

special celor mai pulin favoriz.a!i;

in

aocsl scns

li .justilicatri oricui, ;;i irr ca cslc cgalilarir. l)ar pitt'c ttcccstr sir

examindm in mod intuitiv in cc rri-rsurir contlilia llcncllciului nrutual r:slo sittislircutir. Sir

luim in considerare doi indivizi rcprozentativi A ;i I3, uudc Il cstc ccl nrai pu[in lirvorizat. De fapt, de vreme ce suntem intorcsa[i in conrpara(ia cu ccl rnai pu(in clclervorizat, sir
presupunem
avantajele lui

c[ B este acest onr. B


A au fost cigtigate

a Iui A dacl astl'el inctt clc imbunltl(csc lrcrspcctivclo lui I]. Dacir
poate acccpta situa{ia cle instirrit

lui A nu i-ar fi permis6 pozilia mai bund, B ar fi incir mai ncvoiap clcciit este acurn. Dificultatea este de a ar[ta c[ A nu are motive si sc pllng[. Poatc i sc ccre sd aib[ nrai
pufin dec6t ar putea sd aib[, c[ci dac[ ar avea mai mult, accasta ar conduce la o pierdere
pentru B. $i acum, ce

u7'

se poate spune celui

mai favoizaL? Pentru inceput,. gqte..slar".pI


cere cooperarea voluntard, a fiec[ruia

bun[starea fiecdruia depinde de o schemd a cooperdrii sociale in lipsa cdreia nimeni nu ar


avea o viatd satisfbcltoare.

in al doilea rind, putem

doar daci termenii acestei scheme sunt rezonabili. Principiul diferenlei, deci, pare sE se

fair pe care cei mai bine situafi, sau cei mai favorizafi de circumstanfele sociale, se pot agtepta ca allii sd colaboreze cu ei atunci c0nd un
constituie intr-o bazd
aranjament funclional este o condilie necesard pentru binele tuturor.

Existd o tendin![ fireascd sl se obiecteze cd cei mai bine dotali iqi meritd avantajele mari,

indiferent dacl ele sunt sau nu in beneficiul altora. in acest moment, trebuie s[ fim clari
asupra nofiunii de merit. Este perfect adevlrat c5, dat fiind un sistem

just de cooperare

ca

schem[ de reguli publice, gi date fiind agteptdrile create de el, oamenii care, in
perspectiva imbundtdfirii stdrii lor, au fbcut ceea ce sistemul anun{a cd va recompensa
sunt indreptSlifi la avantaje. in acest sens, cei mai favorizafi sunt indrept[fifi la soarta lor;

pretenliile lor sunt agteptdri legitime stabilite de institulii sociale, gi comunitatea


obligatd sd le pun[ in aplicare.
p. g1 aceg!

este

sens 11 meritglui presupune existen]a sgferngi cooperative; el este irelevant pentru intrebarea dacd de la bun inceput schema trebuie proiectatd in acord cu principiul diferenfei ori cu vreun alt criteriu.

Cineva poate crede c[ persoana cu inzestrlri naturale mai bune iqi meritd aceste calitdfi gi caracterul superior care au fbcut posibil[ aceast6 dezvoltare. Deoarece el este mai valoros

in acest sens, el merit[ avantajele mai mari pe care a putut sI le dobAndeasc6 cu ele.

Io
Totugi, cu siguranll aceast[ perspcctivir csto grcgitli. Sc pare cI csto uttul clirt llunctclc lixc

ale judecdlii noastre binc chibzuitc acolil cir ninrcni nu-;i rlcritir locul

in tlistributia
lirc[ clbflul

inzestrlrilor naturale, tot aga cunr nirncni nu-i;i nrcrilir purtctul dc plccarc inilitrl in
societate. Afirmalia cd un om igi mcritf, caraotcrul sullcrior carc

ii pcnrtite

sh

de a-gi cultiva calit[1ile este tot atirt dc problcnral.icir; clci caraclerul sriu clepittclo dc

imprejurlri sociale gi familiale fericite pentru carc nll poatc s[ aib[ preten{ia cit i s-ar
datora. Nofiunea de merit pare

a nu sc aplica
cra

accstor cazuri. Astfcl, individul


el meritd, gi prin umlarc cl arc utt

reprezentativ pentru cei avantaja{i nu poate spune

drept la o schemd de cooperare in care

ii este pennis s[ capete bcneficii intr-un mod in

care el nu contribuie la bundstarea celorlalfi. Nu existl nici o baz[ pentru o astfel de

pretenfie. Din punctul de vedere

al bunului sim! comun, pare, deci, ci principiul

diferenfei este acceptabil atit pentru cel mai pufin avantajat, cdt gi pentru cel mai
avantajat. Desigur, aici nu am construit un argument pentru principiu, pentru

c[ intr-o

teorie contractualistl argumentele se fac din punctul de vedere al poziliei originare.


Totugi, aceste considerafii intuitive ajut[ la clarificarea naturii principiului gi la sensul in
care acesta este egalitarist.

Am observat mai deweme cI o societate trebuie sd evite situalia in care contribufia


marginal5 a celor inzestrafi

la

bun5starea celor mai

pufini favoizali este negativl.

Principiul trebuie s[ ac{ioneze doar in partea superioarl a curbei contribufiei (incluzand


desigur gi maximuD. Un motiv pentru acesta este, putem vedea acum, cE pe acest
segment de curb[ criteriul beneficiului mutual este intotdeauna satisfdcut. Mai mult,

exist[ un sens natural

in care armonia intereselor

sociale este realizatd; oamenii

reprezentativi nu pot cigtiga pe seama altora, deoarece numai avantajele reciproce sunt pemrise. Cu siguran(6, fonna gi panta curbei contribuliei sunt detenninate, itr parte cel

pufin, de loteria natural[ a inzestrlrilor native, gi ca atare ele nu sunt nici drepte nici
nedrepte. Dar

sI presupunem cd noi consider6m axa de 45 de grade ca


se pare deci,

reprezentAnd

idealul unei armonii perfecte a intereselor; aceasta este curba contribuliei (in acest caz, o

linie dreapt[) pe care fiecare cagtigd la fel. Atunci,

cI

satisfacerea in mod

real a celor doud principii ale dreptdlii tinde sd apropie curba de idealul unei armonii
perfecte a intereselor. Odatd ce o societate trece dincolo de maximum, ea aclioneazd de-a

ll
lungul pd4ii coborAtoare a pantci curbci, iar arnroniir ink:rcsclor nu nrai cxistir. I)r: nriisurir
ce cei mai avantajali cArstigi, cci nrai pu!ilr avarrtliirti llicrd, pi irrvcrs. Sitrra{ia cstc itnalog,ii

cu a

fi

pe o granifi a eficienlci. Aceasttr nu cstc do dorit cind cstc asunrati'r tlrcplatea

structurii debazd. Pcntru arcaliza astfel idcalul unci aruronii a intcrr:sclor in tcrrttcrtii pc
care natura i-a oferit, gi pentru a indeplini critcr:iul bcneliciului nrutual, trcbuic slt nc

pozifionlm in regiunea contributiilor pozitive.

Un alt merit al principiului diferenlei este cI el ofer[ o intcrpretare a principiuh,ri fraternitetii. in comparalie cu libertatea gi egalitatea, ideea fraternit[1ii a avut o pozifie
minor6 in teoria democratic[. Ea este privit[ ca un concept mai pulin politic, nedefinind

in sine nici un drept democratic, dar promovAnd in loc anumite atitudini mentale gi forme
de comportament frrd de care am putea sd pierdern din vedere valorile exprimate de
aceste drepturi. Sau, inruditd indeaproape

cu

acesta, se considerd. cd" fraternitatea

reprezint6 o anumitd egalitate a respectului social manifestat[ in diferite intilniri publice

gi in absenta atitudinilor de subordonare gi servilitate. Fraternitatea presupune fErI


indoial6 aceste lucruri, ca gi un simf al prieteniei civice gi solidaritdfii sociale, dar nu
exprimd nici o cerinfl bine definitd. Trebuie inc6 s5 gdsim un principiu al drept[lii care se potrivegte cu ideea subiacent[. Principiul diferenfei, ins[, pare s[ corespundl in{elesului

firesc al fraternit[fii, gi anume ideii de a nu dori sd ai avantaje mai mari decdt daci
aceasta este

in beneficiul altora care sunt mai pulini instdrifi. in aceast[ concepfie ideal[,

dar gi in practicd, familia este unul din locurile unde principiul maximizdii sumei
avantajelor este respins. Membrii unei familii nu doresc in mod obignuit sd cAgtige declt

dac[ dacd pot face aceasta intr-un mod care promoveazd interesele celorlalfi. A vrea sI
actionezipebazaprincipiului diferen{ei are exact aceasta consecin![. Cei mai bine plasa{i doresc sd-gi aibd avantajele mai mari numai
actioneazd.

in

cadrul unei scheme

in care

aceasta

in beneficiul celor mai pulini norocogi.

Idealul fraternitElii este inleles cAteodat[ ca implicdnd legdturi sentimentale sau afective,
care ar

fi nerealist sd fie presupuse

a exista intre membrii societElii in amploarea


cE locul

ei.

Acesta este un motiv suplimentar pentru care fraternitatea este relativ neglijat6 in
contextul teoriei democratice.

Mulli au crezut

lui potrivit nu e in domeniul

l2
treburilor publice. Dar, chiar dacl cl este irrtlrcptiitit ca incorporiind cerin[clo llrincipiului

diferenlei, nu este irnpractical;il. Sc parc cir instilrr!iilc 6i politicilc llrlllicc in carc noi
avem cea mai mare incredcrc sensul

c[ sunt justc satislirc ccrintclc liatcrnitir!ii, ccl llutin irr


pr.r(in

in care

inegalit[1ile pcnlisc cle elc contribuie la bunirstarca cclor urai

favoizali. in acest6 interpretare, principiul fratcrnititlii cstc un standarrl llcrlcct realizabil. indati ce il acceptlm, putem asocia icleilor tracli{ionalc de liberlatc qi egalitatc
fratemitatea, in interpretarea democraticl a cclor douir principii alc drepth(ii, <lupi cum
urmeazd.: libertatea corespunde

primului principiu, egalitatea ideii dc cgalitate din primul

principiu odatd cu egalitatea oportunitdlllor fair, gi fraternitatea principiului diferenfei. in


acest mod, am

g[sit locul unei conceplii a fraterniti{ii in interpretarea democratic[

a celor

dorri principii, gi observim cI ea impune o constrAngere precis[ asupra structurii de bazd,


a

societ[fii. Celelalte aspecte ale fratemit[{ii nu trebuie uitate, dar principiul diferenlei igi

exprim[ sensul fundamental din punctul de vedere al drept[fii

sociale.

Din perspectiva acestor observalii, urmeaz6 acum cf, interpretarea democraticd a celor
dou5

principii nu va conduce la o societate meritocratic[. Aceast[ form[ de ordine sociall

presupune principiul carierelor deschise talentelor gi folosegte egalitatea oportunitdfilor ca un mod de a elibera energiile oamenilor in cdutarea prosperitdlii economice gi conducerii

politice. Exist[ o inegalitate pregnantd intre clasele superioare gi cele inferioare atdt in

privinla mijloacelor pentru via,td,

cit gi a

drepturilor

gi privilegiilor

autoritetii

clt timp elita tehnocratic[ gi politicf, este protejatl prin intennediul p0rghiilor nafionale ale puterii gi bogdfiei.
organizationale. Cultura straturilor mai sdrace este precarl Egalitatea oportunitdfilor inseamnd gansa egald de a pirdsi locul cel mai pulin favoizat pentru a pleca

in

cdutarea personalI a influenfei gi pozifiei sociale. Astfel,

societate

meritocratic[ este un pericol pentru celelalte interpretlri ale principiilor drept[fii, dal

ei pentru conceplia

democratice.

nu ,.t\ Si"l* qg4-:I3*g*J*_::::ip:**S&r"e_qJei^_* i


si lu[m in considerare
valoarea esenfiald a

transformi in mod fundamental scopurile unei societ[{i. Aceast[ consecin![ este gi


evident6 dacl observSm faptul cd trebuie respectului de sine, dar gi faptul

mai y

c[ o societate bine ordonat[

este o uniune sociall de

uniuni sociale. in consecin![, sensul increderii in propria lor valoare trebuie cultivat la cei

mai pulini avantajali, iar acesta limiteazd. formele de ierarhie gi gradele de inegalitate

ll
pennise de dreptate. Astlel, de exernplu, rosursclc lrcntru crlucatic nu trebuie alocatc rlo:rr
sau neapdrat asemenea,

in acord cu beneficiilc lor cstirnato in ctlitl't!i llroductivc crlucatc, ciit rk: in funclie dc valoarca lor in irntrunirtir(irca viclii socialc Ai pcrsonalc ir
urm[ dcvinr: tlin cc in ce rtrai irnportant.

cet[fenilor, incluzandu-i aici gi pe cci mai pu{in lavorizali. Pc nrirsurir cc o socictatc


progreseazd, considerentul din

Fundamentele egaliti{ii

drept[lii [...]. Rlspunsul fircsc este cd sunt chiar acele persoane morale care sunt indreptl(ite la dreptate egal6.
REmAne incd de examinat

clror fiinfe

le datorlrn garan[iilc

Persoanele morale se disting prin dou[ caractcristici: mai

intii

ele sunt capabile de a avea

(gi se presupune cd au) o idee privind binele lor (exprimat[ printr-un plan rafional de
viald); in al doilea rdnd, ele sunt capabile de a avea (gi se presupune

c[

dobAndesc) un

simf al drept[fii, o dorinli

principiilor dreptdfii,
cdrora

in mod normal efectivl de a aplica gi acfiona pe baza cel pulin intr-un grad minim. Ne folosim, prin urmare, de
in pozilia originard pentru a distinge tipul de fiinfe

caracteristicile perscanelor aflate

li

se aplic6

principiile. Pin[ la urmd, parfile sunt vlzute ca adoptAnd aceste criterii

pentru a reglementa activitatea instituliilor comune gi comportamentul lor uneia fa{[ de


cealaltd; iar descrierea naturii lor intrd in procesul de g6ndire prin care se selecfioneaz6

principiile. Dreptatea egald apa\ine celor care au capacitatea de a participa gi de a acfiona

in acord cu in{elegerea public[ a situafiei ini{iale.

Trebuie observat cd persbnalitatea

moral[ este aici definitl ca fiind in mod obiqnuit o poten{ialitate ce se realizeaz[ la timpul
cuvenit. De altfel, chiar aceast[ poten{ialitate este cea care aduce in scen6 pretenfiile fa!5 de dreptate [...] Vedem, prin urnare, cd aceast[ capacitate a personalit[lii morale este o

condilie suficient6 pentru a fi indreptIliti la dreptate egald. Nimic in afara acestui minim
esenfial nu este cerut [...]

Trebuie accentuat faptul

c[

aceast[ condilie, gi anume capacitatea personalit[1ii morale,

nu este in nici vn caz strict6. Cind cineva este lipsit de aceastl potenfialitate prin nagtere

ori accident, acest lucru este vdzut ca un defect sau ca o pierdere important[. Nu existl nici o ras6 sau vreun grup uman cunoscut care sd nu aib[ acestd calitate. Doar ici qi colo
unii indivizi sunt lipsifi de potenlialitate moralS, sau de realizarea ei intr-un grad minim,

l4 iar neputinla de a o rcaliza estc o cousccin[ii it circurttstatr{r:lor soci:tlc ncclrclltc


pi

paupere, ori a contingcnlclor arbitraro. Mai rutrlt, in lirtrp cr: oatttetrii au irt grltle dilbritc

simlul drept6lii, acest fapt nu reprczinti un rnotiv llcntru a-i lipsi pc cci cu ;ttllcrr[ial minim de intreaga proteclie a drcptir{ii.-Odatir co cstc irttrurrit un auulttit tninint ttro,r'a!, o.
persoand este indrept[lit[
cAteodatl

la libertate cgalir, sinrilari cu a cclorlalti l*l

Sc crcde

cI drepturile debazd gi libert[{ile lrcbuic s[ fie diforitc in firnclic dc capaoitate:

dreptatea cafairness contrazice acest lucru. Cu contlilia dc a Ii satislTrcut ntinimul neccstu pentru o personalitate moral[, oric[rei pcrsoans i sc datorcazir garantiile drcptir{ii.

Aceastd descriere a fundamentelor egalit[lii arc nevoic de citova conrentarii. Mai

intii,

se

poate obiecta cE egalitatea nu se poate bazape atribute naturale. Nu existf, nici o tr[sdtur6

natural[ cu privire la care toate fiin{ele umane sI fie egale, adicd pe care sd o aib[ fiecare

(ori suficient de mulfi) in acelaqi grad. Ar putea pdrea c[ dacl sus{incm o teorie a egalit[1ii, trebuie sI o interpretlm altfel, gi anume ca un principiu procedural pur. A
spune

cI fiinlele umane sunt egale inseamnd

cd nimeni nu este

indrept[fit la un tratament

preferenfial

in

absen{a unor motive constringdtoare. Obligafia de a dovedi favoizeazd.

egalitatea: ea definegte supozifia procedurald cd persoanele trebuie tratate egal. Abaterea de la tratamenful egal trebuie sd fie apdrat6, gi judecatd imparlial in fiecare caz sistem de principii valabile pentru tofi. Egalitatea esen{iald este considerati a
de tratament.

ct

acelagi

fi

egalitatea

Existd ctteva dificultdfi cu aceastl interpretare proceduralI. Mai int6i, ea nu inseamnd

nimic mai mult decdt preceptul, aplicat la cel mai inalt nivel, de a trata similar cazuile
similare, impreuni cu o atribuire a obligaliei de a dovedi. Egalitatea tratamentului nu restrictioneazd temeitrile care pot

fi

oferite in justificarea inegalitdfilor. Cdt timp

sistemele de sclavie gi de castd (pentru a menliona cantile extreme) ar putea satisface


aceastd idee,

nu existd nici o garanlie a tratamentului substanfial egal. Protecfia reald

egalit{ii este incorporatd in confinutul principiilor drept[1ii, gi nu in

aceste supozilii

procedurale. Plasarea obligaliei de a dovedi nu este suficentd. Dar mai departe, chiar dacd interpretarea procedural[ impune restricfii reale institufiilor, se pune inc6 intrebarea de ce

trebuie sd urm6m procedura tn anumite cazui, iar

in altele nu. Cu siguranfl ea este

1.5

aplicabil5 fiinlelor dintr-o anunritl clasir, dar care tlin clc'/ Avcnr ncvoie incii rlc un
fundament natural al egalitritii, astf-cl ?nciit sir putcrn idcntifica accrastir clasii.

Mai mult, perspectiva egalitaristir nu ostc iucornpatibil.i cu intcnteiorea cgaliti!ii pc


capacitdli naturale. Tot cs trebuic sh lucem cstc (aga cum
st-r

solcctiun o prolrrictatc dc sltrir tlcljrritit


De

voi ardta) gi sf, oferim drcptate egalir celor ce indcplinesc concliliilc ei.

exemplu, proprietatea dc a se afla ?n interiorul unui ccrc oste o proprictatc de sl'erir a

punctelor din plan. Toate punctcle din interiorul cercului au aceast[ proprietatc, deqi
coordonatele lor difer[ intr-o anumit[ mdsur[. Iar ele au aceast[ proprietate in mod egal, deoarece nici un punct din interiorul cercului nu este mai nlult sau mai pulin interior decAt vreun

alt punct clin interior. Acum, dac6 existfl sau nu o proprietate de sferd

adecvat[ pentru evidenlierea privinlelor in care fiinlele trebuie considerate egale, este o
chestiune stabilitd prin ideea de dreptate. Descrierea pd(ilor in pozilia originar[ identificd

o asemenea proprietate, iar principiile dreptdlii ne asiguri cI orice varialii de abilitate in


aceastd sferd trebuie

privitl

ca orice

alt[ capacitate naturald. Nu existd nici un obstacol

pentru a gAndi o capacitate naturall ca fiind fundamentul egalitdfii.

Respectul mutual este o datorie naturald

dreptdlii gi o idee de bine [...] Respectul


despre binc;

fafl de agentul moral ca fiin![ cu un sim! al mutual este ardtat in citeva moduri: in voinfa
1or

noastr[ de a vedea situalia celorlalli din punctul lor de vedere, din perspectiva ideii

in capacitatea noastrd de a oferi motive pentru acfiunile noastre atunci cind

interesele altora sunt afectate substantial.

Recunoagterea publicd a celor doud

principii ofer[ mai multd suslinere respectului de sine


eficacitatea cooperdrii sociale. Ambele
aceste principii. Este

al oantetrilor, gi aceasta la r0ndul ei cregte


consecinte sunt temeiuri pentru

a alege

in mod evident rafional

pentru oameni sd-gi asigure respectul de sine. Un simf al propriei lor valori este necesar

dacd este ca

ei sd-qi unndreascd propria

ideea de bine cu ardoare gi sd se bucure


e

implinirea ei. Respectui de sine nu e atdt o parte din orice plan ralional de via![, cit
sentimentul cd planul personal meritd s[ fie realizat. Acum, este evident sine depinde in mod normal de respectul altora. Dacd nu percepem faptul

cI propriul de

cd

eforturile

l(r
noa.stre sunt respectate

de alfii, este dificil, dac[ nu imposibil, sir nc urcn[inonr

ccnvingerea cd lelurile noastre meritl unlirritc.

Din accst nrotiv, pirr{ilc vor

acccpla

datoria naturalI de a se respecta reciproc, carc lc cerc sir sc conrportc civilizat ulra cu

cealalt[ gi sE doreascf, s[-gi explice temeiurilc ac[iunilor lor, in spccial ciud prclenl.iilo celorlalfi sunt incdlcate. Mai mult, se poate presllpunc cd estc mai probabil ca coi carc sc respectl pe ei ingigi

si ii

respecte gi pe

allii, qi reciproc. Disprc[ul la adresa proprici

persoane duce la disprefuirea celorlalli gi lc amenin![ binele in aceeaqi nr[sur[ in carc o


face invidia. Respecul de sine se autosusfine reciproc.

Oamenii au nevoie s[ fie asigurafi de stima asociafilor lor. Respectul de sine gi increderea

in valoarea propriului sistemului de feluri nu pot supraviefui indiferen{ei, gi cu at0t mai pu{in disprelului altora. Fiecare beneficiazd, de pe urma vielii intr-o societate in care
datoria de a se respecta reciproc este onoratd. Costurile interesului propriu sunt minore in

raport cu sprijinul pentru sim{ul propriei valori.

-1
Traducere de Adrian-Paul Iliescu gi Bogdan Popa

-/