Sunteți pe pagina 1din 4

Laborator 1

ICM

L.1 Determinarea experimentală a unor proprietăți fizice ale solului (densitate, densitate volumică, porozitate, unghi de frecare internă)

Scopul lucrării

Sub aspect ecologic, solul prezintă trei funcţii active principale: producere de biomasă, protecţie a resurselor de mediu şi habitat biologic sau mediu de viaţă şi rezervă de gene pentru diferite specii. Alte trei funcţii sunt legate de activităţile umane ne-agricole: solul este un mediu fizic pentru structurile tehnologice şi industriale, o sursă de materie primă şi un factor

care asigură moştenirea culturală. Calitatea solului poate fi mult mai uşor percepută prin intermediul unor însuşiri fizice, chimice şi biologice, datorită senzitivităţii acestor însuşiri şi abilităţii lor de a furniza indicatori sensibili la modificările calitative ale mediilor edafice. Aceşti indicatori sunt rezultatul unor determinări analitice de rutină.

În cadrul lucrării vor fi determinate, în cazul mai multor tipuri de sol, unele din proprietăţile fizice şi anume: densitatea, densitatea volumică, curgerea, unghiul de frecare internă (taluz natural), porozitatea.

Consideraţii teoretice

Solul reprezintă inima ecosistemelor terestre, fiind suportul fundamental pentru existenţa vieţii pe pământ. De-a lungul istoriei, conceptele despre sol, despre rolul şi importanţa sa au evoluat, trecându-se, treptat, în diferite etape, de la conceptul naturist la cel tehnicist. Acesta se bazează pe cunoaşterea unor caracteristici, proprietăţi specifice cu valori numerice bine definite obţinute prin diferite metode, procedee de măsurare, determinare şi calculare standardizate. Pentru definirea şi înţelegerea deplină şi corectă a solului la nivel local, este necesară examinarea învelişului de sol (a pedosferei) pe areale geografice foarte largi, chiar la nivel subcontinental sau continental, în corelaţie cu zonele climatice şi cu mereu crescânda influenţă a factorului antropic. După cum este cunoscut determinările unor însuşiri fizice cum ar fi densitatea aparentă, porozitatea, rezistenţa la penetrare pot servi în anumite situaţii ca indicatori de calitate a solului demonstrându-şi utilitatea în aprecierile privind comportarea sau tasarea solului, după cum măsurătorile de stabilitate a agregatelor pot conduce la stabilirea unor indici de suceptibilitate a structurii solului la degradare. În funcţie de situaţie şi alte măsurători privind însuşirile fizice şi hidrofizice pot servi la obţinerea unor indicatori de calitate a solului, cum ar fi capacitatea de reţinere a apei care este corelată cu reţinerea şi transportul apei, cu erodabiltatea hidrică, cu lucrabilitatea şi traficabilitatea etc.

hidrică, cu lucrabilitatea şi traficabilitatea etc. Fig. 1.1 Schema aparatului pentru determinarea unghiului de

Fig. 1.1 Schema aparatului pentru determinarea unghiului de taluz natural : 1. cilindru; 2. mecanism de ridicare; 3. poziţioner; 4. masă orizontală; 5. riglă milimetrică; 6. cadru de susţinere; 7. material

1

Laborator 1

ICM

O masă de sol turnată pe o suprafaţă plană orizontală, în repaus, capătă forma conică, cu unghiul generatoarei faţă de plan denumit unghiul taluzului natural. Acest unghi este influenţat de frecarea între particule (frecarea internă) care depinde de umiditatea, textura şi structura solului, conţinutul de argilă, conţinutul de ioni, conţinutul de humus şi gradul de şlefuire a pieselor active. De unghiul taluzului natural se ţine seama la dimensionarea celulelor, a spaţiilor de depozitare în vrac, etc. Această însuşire a materialelor granulare de a se deplasa lateral faţă de punctul de turnare, pe plane înclinate, formate de particulele înseşi şi înclinate cu unghiul taluzului natural, se numeşte capacitate de curgere. Unghiul taluzului natural se determină cu ajutorul aparatului prezentat schematic în fig. 1.1. Vasul cilindric (1) se umple cu material şi se ridică cu ajutorul mecanismului cu şurub (2). Materialul curge pe masa orizontală (4) pe care se află trasate cercuri concentrice de raze diferite pe o hârtie milimetrică prinsă de aceasta. Se măsoara înălţimea h şi cel puţin patru raze (r i ) de la baza conului, calculându-se media valorilor unghiurilor determinate cu relaţia (1).

arctan(

h

)

(1)

 

r

Determinarea se repetă de câteva ori pentru aceeaşi proba. Se fac măsurători pentru diferite probe de sol. Valorile determinate corespund unghiului de taluz natural în repaus. Dacă suprafaţa orizontală are vibraţii verticale, atunci unghiul de taluz natural în mişcare φ m are valori mai mici decât cel în repaus şi anume:

m

0.7

(3)

Cunoaşterea unghiului de taluz natural permite calculul coeficientului de mobilitate k al materialului care este important în calculul presiunii exercitate de acesta asupra pereţilor celulelor, buncărelor şi vaselor de depozitare care are expresia:

k

sin sin

1

1

(4)

Presiunea p h exercitată de materialul granular pe un perete înclinat cu unghiul α faţă de orizontală şi aflat la adâncimea H(m), se determină cu ajutorul expresiei generale:

p h q

(cos

2

k

sin

2

),

[N/m 2 ]

(5)

unde q este presiunea exercitată pe direcţia verticală la adâncimea H:

q

v

gA

kP

(1

e

 k P

A

H

),

[N/m 2 ]

(6)

în care, β = 1 – 2 un coeficient care ţine seama de modul de funcţionare al buncărului; ρ v densitatea volumică (aparentă); A – aria secţiunii transversale a buncărului (m 2 ); P – perimetrul secţiunii transversale (m); μ – coeficientul de frecare al materialului pe pereţii buncărului; g – acceleraţia gravitaţională (m/s 2 ). Pe peretele vertical, presiunea exercitată de material, se obţine din relaţia:

p

h

q k ,

Porozitatea

[N/m 2 ]

(7)

Porozitatea exprimă faptul că particulele materialului granular nu ocupă în întregime volumul vasului în care se află, datorită golurilor (spaţiilor) care există între particulele materialului şi se exprimă prin ponderea procentuală a volumului tuturor golurilor (V g ) dintre particule în volumul total ocupat (V t ), conform relaţiei:

2

Laborator 1

ICM

(1

v

s

)100

V

g

V

t

100

(%)

(8)

unde ρ v , densitatea volumică, respectiv, ρ s densitatea solului. Se vor determina ρ v şi ρ s prin cântărirea probei de sol afânat ce ocupă un volum cunoscut şi prin măsurarea volumului efectiv ocupat de o masă de sol usca, folosind un cilindru gradat, astfel:

v

s

m

s

V

t

m

s

V

s

;

(9)

(10)

unde V t este volumul total ocupat de masa m s de sol, egal cu volumul vasului cilindric metalic folosit la măsurători, iar V s volumul efectiv ocupat de masa de sol m s (măsurat cu ajutorul cilindrului gradat). Se va pune în evidenţă că porozitatea este influenţată de mărimea, forma, starea suprafeţei şi umiditatea materialului, efectuându-se determinări pentru mai multe tipuri de sol. Valorile obţinute vor fi comparate cu cele cunoscute din literatura de specialitate .

Modul de lucru

Pentru efectuarea lucrării se folosesc probe din diverse tipuri de sol. Mai sunt necesare: aparatul prezentat în figura 1.1, un vas cilindric metalic, un cilindru gradat, o balanţă tehnică, un şubler, alcool medicinal, apa distilata. Se va determina unghiul de taluz natural pentru tipurile de sol folosind aparatul din fig. 1.1 (metoda buncărului), astfel:

- se coboară vasul (1) prin acţionarea şurubului (2) până când se sprijină pe masa

orizontală (4);

- se umple vasul (1) cu o cantitate de sol;

- se ridică lent vasul (1) prin acţionarea şurubului (2) până se scurge toate cantitatea pe

masa orizontală iar marginea inferioară a vasului corespunde înălţimii h a conului;

- se citesc valorile a cel puţin patru raze r i ale cercurilor bazei de împrăştiere a solului pe masa orizontală;

- se calculează valoarea unghiului de taluz natural cu relaţia (1).

Cu valorile obţinute se calculează coeficientul de mobilitate k al solului cu relaţia (4).

Se determină porozitatea, densitatea şi densitatea aparentă (volumică) pentru proba de sol, astfel;

- se umple un vas cilindric de volum cunoscut (V t ) aflat în repaus (fig.1.2) cu o proba

de sol;

( V t ) aflat în repaus (fig.1.2) cu o proba de sol; Fig. 1.2 Determinarea

Fig. 1.2 Determinarea densităţii volumice (aparente)

- se cântareste masa acestei probe cu balanţa de laborator şi se notează cu m s1 ;

- se calculează densitatea volumica ρ v cu relaţia (9);

- se cântareşte o masă din această proba de sol uscată şi se notează cu m s2 ;

- se toarnă această masa într-un cilindru gradat în care se află alcool medicinal;

- se citeşte volumul V s ocupat de aceasta cantitate (fig.1.3);

3

Laborator 1

ICM

Laborator 1 ICM Fig. 1.3 Determinarea densit ăț ii reale a solului - se ca lculează

Fig. 1.3 Determinarea densității reale a solului

- se calculează densitatea reală ρ s cu relaţia (10);

- se calculează porozitatea ε (%) cu relaţia (8);

- se compară valorile obţinute cu cele din literatura de specialitate.

Se vor prezenta tabelele parţiale şi tabelul centralizator de date obţinute din măsurători pentru tipurile de materiale cercetate.

Unghi de frecare internă

Înălţime Material Raza de dispunere r [mm] h [mm] Unghi de taluz φ [°] (rep.)
Înălţime
Material
Raza de dispunere
r [mm]
h [mm]
Unghi de taluz
φ [°] (rep.)
Unghi de taluz
φ m [°] (din.)

Densitate volumică (aparentă)

Material

Volum total V t [L]

Masa solului m s1 [g]

Densitate volumică ρ v [kg/m 3 ]

Densitatea solului

 

Volum lichid V 1 [L]

Vol. lichid + sol V 2 [L]

Volum sol

Masa sol

Densitate

Material

V s [L]

m s2 [g]

ρ s [kg/m 3 ]

 

Tabel centralizator

 
 

Unghi de

Coef.

Porozitate

Densitate volumică

Densitate

Material

taluz

mobilitate

φ [°]

k

ε [%]

ρ v [kg/m 3 ]

ρ s [kg/m 3 ]

4