DRAMA POSTBELICA

IONA
de Marin Sorescu

1. Drama postbelica, drama moderna - definitie si trasaturi; 2. Iona - structura dramatica: rezumatul, argumentarea apartenentei la drama, argumente ale apartenentei la teatrul postbelic (tema si iziunea despre lume, de la pilda biblica, la parabola soresciana!; 3. "aracterizarea persona#ului Iona 1. Drama este o specie a teatrului care a inceput sa se dez olte in $ ul Mediu si a continuat prin %arul lui S%a&espeare si contributia secolului al 'I'-lea( Sec( al ''-lea si mai ales perioada postbelica ofera terenul pentru ca drama clasica sa isi dez olte noi forme de manifestare( )rasaturi: -conflictul dramatic trebuie sa fie construit in linii gra e si puternic ancorat in specificul societatii din epoca in care a fost scrisa; -se combina elementele comice (intamplari si replici ale persona#elor! cu elementele tragice (de recunoscut in destinul persona#ului principal!; -finalul dramei este unul gra intrucat o asemenea piesa se inc%eie cu moartea, innebunirea, sau caderea sociala a protagonistului; -drama postbelica are ca prim element de modernitate structurarea pe tablouri cu didascalii ample, adeseori narati e sau eseistice si preferinta pentru monolog; -se face apelul la parabola, forma de a comunica mascat, cu subtilitati, ade aruri care nu puteau fi spuse sincer de teama cenzurii; -se modifica substantial coordonatele unor mituri care astfel desacralizate de in prete*te pentru trasmiterea unor mesa#e politice( In literatura romana, o buna reprezentare a dramei postbelice este piesa Iona, scrisa de Marin Sorescu in +,-.( /iesa face parte dintr-o trilogie care pare sa transfigureze, din tema filozofica, moti ul insetarii omului de absolut( Desi complicata din pricina structurarii ca monolog dialogat (persona#ul orbeste polifonic!, piesa are un subiect simplu: 2. Aciunea se petrece undeva la malul mrii, ntr-un loc neprecizat, personaj principal fiind Iona, un pescar. La nceput vorbete singur, despre nenorocul su la pescuit, pe care vrea sa il pacaleasca lu nd cu sine de acas un acvariu cu peti, de unde prinde c te ceva spre a nu se ntoarce cu m na goal. La un moment dat, un peste urias il ing!ite, iar Iona mediteaza in interiorul lui la moarte. "ai incolo reuete s ias din acest prim pete, tindu-i burta cu cuitul, dar constat apoi c se afl n interiorul unui alt pete, care l ng!iise pe cel dint i. #euete s evadeze i din acel loc, prin acelai mijloc, al spintecrii burii celui de-al doilea peste$ n petele cu numrul trei, unde se atepta

dealtfel s ajung, Iona i amintete figura mamei sale, pornind de la ideea c viaa nu i-a reuit aa cum ar fi vrut i c singura soluie posibil pentru a se simi mulumit ar fi s se nasc nc o dat, spre a o lua de la nceput, dac se poate de at tea ori p n i iese bine ncercarea repetat de a tri. %inalul l prezint pe Iona cu barb lung, parasit n gura unui alt pete pe c nd restul scenei nfieaz un ir de buri spintecate care se ntinde p n la orizont. &neleg nd c singura sa speran de a scpa din acest prizonierat este sinuciderea, Iona i spintec burta cu acelai cuit cu care ncercase inutil s se salveze. /iesa intruneste toate particularitatile unei drame ca opera de teatru( Mai intai, conflictul este puternic ancorat in pro le!atica societatii din prea#ma anului aparitiei, +,-.( De altfel, in prefata acestei drame in patru tablouri, insusi autorul isi afirma %otararea de a corela destinul persona#ului cu problematica societatii comuniste, mai ales ca se promo a cenzurarea libertatii de opinie( In consecinta, toate intamplarile legate de a entura lui Iona in burtile de peste primesc prin geniul lui Sorescu un aspect parabolic, autorul camufland dupa simboluri critica adusa regimului( Totodata, dupa modelul dramelor, in piesa lui Sorescu sunt combinate elemente comice, "esele, cu elemente tra#ice, foarte triste( $lementul comic e dat de numeroasele autoironii ale persona#ului, cum ar fi aceea din primul tablou, cand persona#ul orbeste despre numarul pestilor din mare si le e*agereaza multimea, afirmand ca sunt atat de multi 0cam cat ai numara toata moartea1, caci iata ar fi prea scurta pentru contabilizarea lor( "el mai tragic element al te*tului trebuie sa fie c%iar gestul final prin care, spintecandu-si burta, Iona este con ins ca a gasit solutia iesirii din singuratate( Nu in ultimul rand, finalul unei asemenea piese are o incarcatura trista( 2inalul din Iona e gra , intrucat c%eia parabolei se afla in sinuciderea protagonistului( Iona nu isi mai gaseste rostul in societate, iar singuratatea i se pare greu de suportat( 3estul lui final e incarcat de semnificatii( In concluzie, insumand toate aceste trasaturi, opera lui Marin Sorescu, Iona, este o drama( Aceasta drama intruneste si marcile distincti e ale teatrului de dupa razboi( In primul rand, in deceniile de dupa Al Doilea 4azboi Mondial teatrul face concurenta cinematografiei printr-o serie de te%nici noi( Dispare efortul crearii decorurilor, conte*tul uimind prin simplitatea lui: aproprierea marii este sugerata prin banale desene cu creta( Indicatiile scenice sunt ample si prezinta fie pasa#e filozofice, fie ade arate naratiuni (in actul al doilea, intrarea din a doua burta in cea de-a treia burta se face printr-o scurta naratiune!( In al doilea rand, element postbelic trebuie considerat si forma parabolica pe care Marin Sorescu i-o da piesei( )ematica nu e decat in aparenta una biblica, piesa nea and comun cu te*tul crestin decat numele persona#ului si intr-o oarecare masura scurtul lui prizonierat ac atic( Izolarea in burta pestelui de ine in iziunea lui Sorescu

despre iata, o metafora a singuratatii totale la care il condamna societatea comunista pe indi id suprimandu-i libertatea e*presiei (cenzura!( Nu in ultimul rand, argument al apartenentei la teatrul postbelic este si tendinta de a desacraliza astfel mitologia, urmarind transmiterea unor mesa#e anticomuniste( De e*emplu, aici, un mit din 5ec%iul )estament isi pierde esenta religioasa, pentru a face loc unui persona# care poate fi pri it ca metafora a protestului social( Diferentele intre Iona biblic si cel sorescian sunt e idente( In comparatie cu acesta, persona#ul din drama este reprezentati pentru omul in regim comunist( In concluzie, insumand toate aceste trasaturi, Iona, de Marin Sorescu apartine teatrului postbelic( 3. "aracterizarea persona#ului Iona Iona este personajul principal si eponim 'care da numele operei( al dramei 'omonime(, pentru conturarea caruia "arin )orescu foloseste te!nica moderna a monologului dialogat sau solilocviului 'monolog rostit in prezenta sau absenta altui personaj, de care se face abstractie(. Iona se dedubleaza pe tot parcursul piesei, dialogand cu sine insusi pentru a pune in valoare numeroase idei privind e*istenta si destinul uman, prin e*primarea propriilor reflectii, opinii sau conceptii. %ormula literara a solilocviului impletita cu influenta biblica in conturarea personajului si cu tematica filozofica, atribuie dramei calitatea de te*t aflat la granita, inscris in neomodernismul literar. Eroul lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, care fusese insarcinat in taina sa propovaduiasca, in cetatea +inive, cuvantul ,omnului, intrucat pacatele omenirii ajunsesera pana la cer. ,upa ce accepta misiunea, Iona se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la -arsis. ,umnezeu il pedepseste pentru nesupunere, trimitand un vant ceresc care provoaca o furtuna pe mare. .orabierii, banuind ca Iona este cel care a atras mania dumnezeiasca, il arunca in valuri. ,in porunca divina, Iona este ing!itit de un monstru marin si, dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta, /,omnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat/. Iona din piesa se deosebeste de personajul biblic prin aceea ca acesta din urma este ing!itit de c!it ca pedeapsa, pentru ca voia sa fuga de o misiune, pe cand eroul lui )orescu, desi nu savarsise niciun pacat, se afla inca de la inceput /in gura pestelui/ si nici nu are posibilitatea eliberarii in fapt. 0 prima definire a lui Iona ar putea fi data de titlu, interpretarea cuvantului format din particula /io/ 'domnul, stapanul( si /na/, cu sensul familiar al lui /ia/, motivand, eventual, numele personajului. Iona este un personaj neomodernist, care e*prima strigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si de a-si asuma propriul destin, raportul dintre individ si societate, dintre libertate si necesitate, dintre sens si nonsens. In cele patru tablouri ale dramei, Iona apare intr-o tripla ipostaza1 pescar, calator si auditoriu.

Iona este un pescar ghinionist, care, desi isi doreste sa prinda pestele cel mare, prinde numai /f e/. 2entru a nu se demoraliza din cauza neputintei impuse prin destin, atunci cand vede /ca e lata rau/, isi ia cu el un acvariu ca sa pescuiasca pestii care /au mai fost prinsi o data/. ,in pricina neputintei, Iona se simte un ratat, un damnat. Iona incearca, strigandu-se, sa se gaseasca, sa se identifice pe sine insusi, cugetand, prin solilocviu, asupra relatiei intre viata care se scurge foarte repede si moartea vesnica1 /- .e mare bogata avem3 - 4abar n-aveti cati pesti misuna pe aici. - .am cati5 ,umnezeu stie1 multi. - '.u uimire( 0 suta5 -"ai multi. - .am cat am numara toata viata5 - "ai multi. - Atunci, cat am numara toata moartea5 - 2oate, ca moartea e foarte lunga. -.e moarte lunga avem3/. Iona este fascinat de apa marii 'ce ar putea semnifica viata( /plina de nade, tot felul de nade frumos colorate/, care sugereaza capcanele sau tentatiile vietii, atragatoare, fermecatoare, dar periculoase pentru e*istenta umana. Iona isi asuma aceasta e*istena, deoarece /noi, pestii, inotam printre ele 'nade(, atat de repede, nc t parem galagiosi/. 6isul oricarui om7pete este sa ing!ita una, pe cea mai mare, dar pentru Iona totul ramane la nivel de speranta, pentru ca /ni s-a terminat apa/. Monologul dialogat continua cu puternice accente filozofice, e*primand cele mai variate idei e*istentiale care pun stapanire pe gandurile eroului -/de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii/- ori cugetari cu nuanta sententioasa /de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte5/. Iona doreste sa se simta liber, /fac ce vreau, vorbesc. )a vedem daca pot sa si tac. )a-mi tin gura. +u mi-e frica/. Eroul isi aminteste povestea biblica a c!itului, dar aceasta nu-l intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real, pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita in care se afla, reprezentata de /vesnica mistuire/ a pantecelui de peste. Iona gaseste un cutit, semn al libertatii de actiune si comenteaza lipsa de vigilenta a c!itului. ,e aici, reiese, ca rod al caracterizrii indirecte, ideea ca Iona este constient de faptul ca omul trebuie sa procedeze la o selectie lucida a intamplarilor, evenimentelor sau faptelor importante pentru el in viata. .u o intelegere superioara data de e*perienta de viata, eroul e*prima un santaj sentimental '/daca ma sinucid5/( cu jovialitate si compre!ensiune 'putere de patrundere in esenta lucrurilor( pentru imprudenta c!itului, care e tanar, /fara e*perienta/, cutitul sugerand o varianta, o cale de iesire din aceasta situatie limita si anormala1 /sunt primul pescar pescuit de el/. )pre final, Iona se afla in /interiorul 2estelui II/, care ing!itise, la randul sau, 2estele I si in care e*ista o /mica moara de vant/, care poate sa se invarteasca sau nu, simbol al zadarniciei, al don8uijotismului. Ideile asupra carora mediteaza Iona in acest tablou se refera la viata, la conditia omului in lume, la ciclicitatea e*istentiala a vietii cu moartea. Apar doi figuranti care /nu scot niciun cuvant/, 2escarul I si 2escarul II, fiecare cu cate o barna in spate, pe care o cara fara oprire, surzi si muti 'mitul )isif(, simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin, dar care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii, fiind coplesiti de rutina. ,ornic de comunicare, Iona vorbeste cu ei, vrand sa le

inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o obligatie, prob indirect a curiozitii personajului. Iona devine increzator, /o scot eu la cap intr-un fel si cu asta, nicio grija/, apoi scapa cutitul si se inc!ipuie o mare si puternica ung!ie, /ca de la piciorul lui ,umnezeu/, cu care incepe sa spintece burtile pestilor, despartind /interiorul pestelui doi de interiorul pestelui trei/, cu intentia de a iesi la lumina. Iona ramane singur cu propria constiinta, gandind '/stateam ganduri intregi/( si actionand solitar in lumea inconjuratoare. Apar in acest tablou motive noi, cu o simbolistica bogata1 gemenii, prezenta oc!ilor care privesc si cu care dialog!eaza interiorizat. Iona iubeste viata cu jovialitate si tristete, ideea repetabilitatii e*istentiale a omului fiind sugerata prin rugamintea adresata mamei1 /-u nu te speria numai din atata si naste-ma mereu/, deoarece /ne scapa mereu ceva in viata/, totdeauna esentialul. #eplicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp, cu tonuri grave sau ironice. &n final, apar, direct n didascalii, indicii ale portretului fizic, precum /barba lui lunga si ascutita 9...: care falfaie afara/. )ingur in pustietatea imensa, dar dornic de comunicare si de a se face auzit, trstur probat indirect din faptul c Iona isi striga semenii1 /4ei, oameni buni3/. )olutia de iesire din singurtate, pe care o gaseste Iona, este aceea a spintecarii propriei burti cu un gest rutinat, dupa ce taiase un sir nesfarsit de burti ale pestilor care se ing!itisera unii pe altii si care ar semnifica evadare din propria carcera, eliberarea din propriul destin, din propria captivitate. Drama se termina cu o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui, pentru ca /e greu sa fii singur/, simbolizand un nou inceput1 /#azbim noi cumva la lumina/. Acest ultim gest al lui Iona, de a-si spinteca propria burta, poate fi un gest refle* sau o sinucidere, o parasire voita a lumii inconjuratoare si o retragere in sine insusi, aceasta fiind unica salvare pe care o gaseste. Iona, pescar pasionat, simbolizeaza pe omul ce aspira spre libertate, speranta si iluzie, idealuri sugerate de marea care-l fascineaza. ;l incearca sa-si controleze destinul, sa-l refaca. %iindca nu-si poate implini idealul 'prinderea unui peste mare(, el este ing!itit de un c!it, intrand astfel intr-un spatiu inc!is la infinit, acesta fiind si unica ratiune de a lupta pentru supravietuire intr-o e*istenta in care pestele cel mare il ing!ite pe cel mic. Lumea este simbolizata de acest univers piscicol, in care pestii se ing!it unii pe altii, Iona insusi fiind un abdomen de peste. Incercand sa se elibereze, el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti, intr-o succesiune concentrica, sugerand ca eliberarea dintr-un cerc al e*istentei este posibila numai prin inc!iderea in altul, iesirea din limitele vec!i inseamna intrarea in limite noi '/toate lucrurile sunt pesti/(. <estul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga, o salvare prin cunoasterea de sine, ca forta purificatoare a spiritului, ca o primenire sufleteasca. Adevarata maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa1= de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu infr nt/.

In opinia mea, parabola aceasta il ofera pe Iona si ca simbol al izolarii omului in regim comunist. +u poate fi ignorat faptul ca drama apare in >?@A, intr-o perioada de ma*ima activitate a cenzurii, cand libertatea de e*presie este suprimata. -acerea celor doi figuranti impovarati de barne poate fi interpretata si ca un rezultat al fricii, al suspiciunii, iar burtile de peste pot primi acceptiunea tot atator spatii in care omul obisnuit isi traia izolarea in obsedantele decenii ale dictaturii 'c!iar !arta #omaniei permite analogia cu banalul contur al unui peste(. Iona e o prezenta parabolica, drept care permite un larg camp de interpretare simbolica.