Sunteți pe pagina 1din 21

PSIHIATRIE

Curs: 01-II

Schizofrenia
Etimologie: schizein – a despărţi; fren – minte.
• Afecţiune psihică cu evoluţie îndelungată, continuă, intermitentă sau remitentă, a cărei
expresivitate clinică complexă şi polimorfă are drept caracteristică esenţială disocierea autistă a
personalităţii
• Sunt incluse entităţi clinice ilustrate prin tulburări ale comunicării, comportamentului, cogniţiei,
senzorialităţii, dispoziţiei şi voliţiei
• entitate nosografică centrală, acreditată cu o sumbră semnificaţie psihopatologică, elocvent
psihotică (G. Ionescu)
Istoric:
• 1896, Kraepelin – dementia praecox
• 1911, Bleuler – schizofrenie; criteriile de diagnostic (criterii fundamentale, criterii auxiliare)

Simptomatologie
Simptome pozitive: par a reflecta un exces de distorsionare a funcţiilor normale
• Includ: modificări ale gândirii, percepţiei, limbajului şi comunicării, controlului
comportamentului
• Au două dimensiuni distincte: psihotică (idei delirante, halucinaţii) şi
o dezorganizare (dezorganizarea limbajului şi comportamentului)

Ideile delirante:
• De referinţă: consideră că anumite gesturi, expresii mimice, atitudini, comentarii îi sunt adresate
• De persecuţie: se consideră observat, spionat sau înşelat de persoane, grupuri sau instituţii
• De control: convingerea delirantă că actele sau acţiunile sale sunt dirijate, influenţate, controlate
de forţe străine (xenopatice)
• De inserţie a gândului: ideile altei persoane au fost inserate, introduse în propriul psihism
• De extracţie a gândului: ideile proprii i-au fost scoase, extrase de o forţă exterioară
• De otrăvire
Manifestări halucinatorii
• Pseudohalucinaţii
• Halucinaţii propriu-zise: pot apărea la nivelul oricărui analizator
• Cele mai frecvente: halucinaţii auditive – voci care ameninţă sau comentează viaţa, calităţile
pacienţilor sau sunt imperative; percepute ca dialog

Semnificaţia diagnostică a halucinaţiilor:


• Semnificaţie înaltă: pentru halucinaţii auditive, olfactive, gustative, tactile, vizuale
• Trebuie să apară pe fondul unui senzoriu clar
• Semnificaţie minimă: halucinaţii hipnagogice şi hipnopompice
• Experienţe izolate de a se auzi chemat pe nume
Dezorganizarea gândirii
• slăbirea asociaţiilor
• pierderea asociaţiilor
• tangenţialitate: răspunsuri „alături“, nu se referă la conţinutul propriu-zis al întrebării
interlocutorului, tradusă prin
• incoerenţă ideo-verbală
Modificări ale comportamentului
• Dezorganizarea comportamentului
• Acte şi acţiuni particulare lipsite de scop
• Manifestări dezordonate imprevizibile
• Stări de agitaţie psihomotorie

1
• Comportament halucinator delirant
Comportament catatonic
• Reducerea manifestărilor motorii până la:
• Rigiditate catatonică sau stupor catatonic, în care manifestările motorii sunt anulate
• Posturi catatonice, prin care se adoptă sau se menţin pe perioadă indefinită anumite poziţii
insolite şi incomode
• Agitaţie catatonică: activitate motorie, dezordonată, fără scop, aparent neprovocată
Simptome negative
• Aplatizare afectivă – diminuarea capacităţii de a reacţiona la stimulii ambianţei
• Alogie – reducerea fluxului şi ritmului ideativ, scăderea fondului de cuvinte, răspunsuri vagi
• Avoliţie – slaba capacitate de deliberare, de implicare, de a lua o hotărâre
1. Schizofrenia paranoidă – simptomatologie
• Ideaţie delirantă persistentă, cu o tematică relativ constantă (persecutorie)
• manifestări halucinatorii congruente cu tematica delirantă
• aplatizare dispoziţională
• simptomatologie negativă
• Forma cea mai uşoară, sub aspectul severităţii
• debutul cel mai tardiv
• evoluţie continuă şi îndelungată, menţinerea în societate este păstrată timp îndelungat
• răspunsul la tratament – relativ bun
2. Schizofrenia hebefrenică
• Denumire anterioară: dezorganizată (are cel mai înalt grad de incomprehensibilitate)
• perplexitate şi stranietate
• comportament dezorganizat
• incoerenţă ideo-verbală
• dispoziţie expansivă inadecvată
• grimase, bizarerii comportamentale
• excentricităţi comportamentale
• debutul cel mai precoce – în adolescenţă
• evoluţie continuă, cu remisiuni de scurtă durată şi de proastă calitate
• este forma cea mai severă
• are cel mai înalt grad de invalidare

3. Schizofrenia catatonică
• Simptome ale activităţii psihomotorii:
• bradikinezie
• rigidizare
• flexibilitate ceroasă
• stare stuporoasă sau agitaţie catatonică
• negativism: alimentar, verbal, sfincterian
• simptome ale comportamentului expresiv:
• posturi particulare – insolite, incomode sau bizare
• stereotipii motorii sau verbale
• ecolalie, ecopraxie
• manierisme şi grimase
4. Schizofrenia nediferenţiată
• Formă lipsită de trăsături caracteristice
• Simptome pozitive: incoerenţă ideo-verbală
• Ideaţie delirantă
• Manifestări halucinatorii
• Simptome negative: slabă rezonanţă afectivă
5. Schizofrenia reziduală
• Ansamblu de simptome negative în aria:

2
• Psihomotricităţii – reducerea amplitudinii ritmului şi armoniei manifestărilor motorii
• Cogniţiei – scăderea ritmului şi fluxului ideativ, supleţii şi flexibilităţii ideo-verbale
• Dispoziţiei – slaba capacitate de rezonanţă afectivă, detaşare, tendinţă de izolare
Tulburarea delirantă
• Paranoia, psihoza paranoidă
• Ideaţie delirantă persistentă, idei aparent plauzibile, dar neverosimile
• Temele principale: prejudiciu, gelozie, invenţie, filiaţie
• Manifestări halucinatorii: olfactivo-gustative şi olfactive
• Dispoziţie depresivă – pierderea interesului şi a plăcerii
• funcţionarea socio-profesională păstrată mult timp
• În funcţie de conţinutul delirului, sunt cinci forme: de gelozie, de urmărire, erotoman, de mărire
şi grandoare, somatic
• Tipul somatic capătă în ultima perioadă o frecvenţă mai mare
• convingerea delirantă că emană un miros urât, otrăvitor
• aspectul fizic s-a modificat, s-a urâţit
• este observat de cei din jur şi deci rejectat de grup
• Debut tardiv
• evoluţia poate fi: continuă, intermitentă, episodică
• tulburarea apare mai frecvent la rudele pacienţilor cu schizofrenie

Tulburarea schizoafectivă
• Entitate ce cuprinde simultan sau consecutiv simptome schizofrenice sau dispoziţionale
• episoade depresive sau expansive
• episoade mixte unice sau recurente
• episoade halucinator-delirante

Forme:
• schizofrenie afectivă expansivă bipolară: simptomele discordante sunt interferate cu manifestări
expansive sau mixte
• schizofrenia afectivă depresivă: manifestări discordante interferate cu cele depresive
• debutul la adultul tânăr
• evoluţie episodică
• prognostic relativ bun

Curs: 02-II

Tulburările de personalitate
Personalitatea – sistem de trăsături psihice generale şi relativ stabile, care definesc un anumit individ,
făcându-l să se deosebească de ceilalţi.

Tulburările de personalitate
• Larousse: „iritabilitate, impulsivitate şi o mare varietate de trăsături de caracter, manifestându-se
prin conduite antisociale şi care nu asociază o culpabilitate conştientă“
• Modele de comportament care persistă, sunt inflexibile, nu se pot adapta la cerinţele vieţii şi la
normele societăţii

Istoric
• Sec. XIX, francezii – dezordini
• 30 de ani mai târziu, în Anglia – deranjament mintal
• Freud elaborează teoria personalităţii

3
Caracteristici ale tulburărilor de personalitate
• Dezvoltări dizarmonice ale personalităţii
• Trăsăturile de inaptabilitate sunt: stabile, durabile, inflexibile
• Indivizii nu încearcă să se schimbe, ci să adapteze societatea la ei
• Indivizii nu îşi consideră comportamentul anormal; nu se consideră niciodată vinovaţi
• Valorile lor etice şi idealurile morale sunt în dezacord cu ale societăţii
• Instabilitate afectivă, cu schimbări rapide ale dispoziţiei
• Frecvent apare impulsivitatea şi violenţa
• Relaţiile interpersonale sunt dificil de iniţiat şi de menţinut
• Asociază frecvent consumul de alcool şi de droguri

1. Tulburare a personalităţii de tip PARANOID (fanatică)


• suspiciozitate exagerată
• neîncredere generalizată
• control al autenticităţii şi fidelităţii datelor, acţiunilor
• interpretativitate, tendinţă de succes, de putere
• dificultăţi în relaţionare
• tenacitate
• slabă toleranţă la frustrare
• intoleranţă la minimalizare sau ignorare
• tendinţă de autonomie, incapacitate de cooperare
• tendinţă de autovalorizare
• atitudine de supraestimare, grandoare
• prevalenţă mai înaltă la bărbaţi

2. Tulburare a personalităţii de tip SCHIZOID


• Apare în copilărie: detaşare de relaţiile sociale, izolare, gamă restrânsă de exprimare a emoţiilor
• retraşi, nu se joacă cu alţi copii, tăcuţi
• nu doresc să aibă relaţii cu alte persoane, sunt total dezinteresaţi în a iniţia prietenii
• nu participă la activităţile grupului
• îşi aleg meserii solitare
• nu se implică emoţional în nici un fel de relaţie sentimentală
• nu ţin cont de părerile celor din jur (critică sau laudă)
• rezonanţă afectivă scăzută
• tendinţă la introspecţie sau reverie
• mai frecvent întâlnită la băieţi

3. Tulburare a personalităţii de tip ANTISOCIAL


• Apare în copilărie sau adolescenţă
• copiii sunt mincinoşi, fug de acasă, fură, iniţiază bătăi
• chiulesc, nu respectă disciplina şcolară
• perturbă orele, sunt obraznici cu profesorii
• chinuiesc animalele
• asociază de la vârste mici fumatul şi consumul de alcool
• Odată cu înaintarea în vârstă:
• Sunt în conflict permanent cu societatea prin încălcarea legilor – manifestări clasice sau agresive
• Incorectitudine – minţitul repetat şi manipularea celor din jur pentru profitul personal
• Incapacitatea de a învăţa din experienţele negative
• Incapacitatea de a menţine un comportament şcolar sau profesional stabil
• Asociază consumul de alcool sau droguri
• Dezvoltarea de tip antisocial pare a fi asociată cu mediul urban şi cu nivelul economic precar
• prevalenţa: 70-75% sunt persoane din penitenciare

4
• mai frecvent întâlnită la bărbaţi (proporţie de 3/1)

4. Tulburare a personalităţii de tip emoţional INSTABIL


• Manifestări impulsive, nondeliberative
• acte coleroase, violente, manifestări elastice, „explozii comportamentale“
• regrete şi scuze retrospective
• instabilitate emoţională
• prevalenţă mai mare:
• în ţările occidentale decât în cele orientale
• în sud decât în nord
• la popoarele latine decât la cele slave
• evoluţie relativ continuă
• asociază consumul de substanţe

5. Tulburare a personalităţii de tip HISTRIONIC


• Apare în copilărie sau adolescenţă: emoţii intens trăite şi nevoia imperioasă de a fi în centrul
atenţiei
• vorbesc tare şi mult, conţinutul discursului este lipsit de substanţă
• labilitate dispoziţională
• sugestibilitate, impresionabilitate crescute
• comportament seducător şi provocator
• se folosesc de aspectul fizic; îmbrăcămintea este intens studiată pentru a atrage atenţia, pentru a fi
în centrul grupului
• orice incitare sau refuz sunt considerate drame
• reacţia este disproporţionată; fac tentative de suicid pentru a obţine beneficii

6. Tulburare a personalităţii de tip OBSESIV-COMPULSIV (ANANCAST)


• Se caracterizează prin înalta valorizare a regulilor, regulamentelor, ordinelor
• performeri ai detaliilor
• perfecţionism extrem, militanţi ai lucrului „bine făcut“
• voluntari ai muncii şi devotamentului
• conştiinciozitate, scrupulozitate, inflexibilitate
• intoleranţă faţă de compromis, corupţie
• adepţi ai standardelor înalte autoimpuse
• exigenţa faţă de ceilalţi, tendinţa de a le impune propriile standarde
• teama de schimbare
• relaţii interpersonale reduse
• indecizie, dificultăţi în deliberare

7. Tulburare a personalităţii de tip EVITANT


• Elementul esenţial este timiditatea excesivă, neîncrederea în forţele proprii
• sociofobie cu evitarea activităţilor ce implică relaţii interpersonale
• sentimentul de inferioritate indiferent de rezultatele obţinute
• comportamentul este de autodevalorizare, preferă activităţi solitare pentru a evita eventualele
respingeri (teama de a fi rejectaţi)
• nu doresc să se asocieze cu persoane decât dacă sunt apreciaţi
• teama de a fi criticat sau umilit
• ezită în momentul în care trebuie să-şi asume responsabilităţi, refuză orice activitate nouă care îi
poate pune în dificultate
• intră în panică în orice context ce le dă sentimentul insecurităţii
• nu-şi exprimă părerile în public pentru a nu deranja

8. Tulburare a personalităţii de tip DEPENDENT

5
• stimă de sine redusă, subestimarea calităţilor proprii
• nevoie de aprobare şi de suport
• acordă altora girul propriilor responsabilităţi
• dificultatea de a lua decizii
• reducerea iniţiativelor
• nevoia de ataşament
• limitarea relaţiilor sociale la cei de care sunt dependenţi
• evitarea responsabilităţilor
• evoluţia este continuă

9. Tulburare a personalităţii de tip BORDERLINE


• relaţii interpersonale schimbătoare
• reacţii impulsiv-agresive la incitaţii minime
• sentimentul de vid interior
• comportament imprevizibil
• acreditare afectivă exclusivă (univoc pozitivă sau negativă)
• acte autodistructive repetitive
• evoluţia este relativ constantă şi continuă
• se poate decompensa psihotic
• este „de departe cea mai frecventă formă de tulburare a personalităţii“ (J.G. Gunderson, 1989)

10. Tulburare a personalităţii de tip NARCISIC


• Autoevaluare exagerată, nerealistă, fantezistă
• idealizarea propriei persoane
• conduită arogantă, distantă
• disponibilităţi empatice reduse
• nonreceptivitate la opinii diferite, sfaturi sau îndemnuri
• aviditate pentru titluri, demnităţi, onoruri
• manipulare a relaţiilor interpersonale pentru a obţine onoruri, poziţii sociale
• sentimente ostile faţă de cei care nu-i admiră în mod evident
• agravările apar mai frecvent în urma pierderilor care le afectează orgoliul

11. Tulburarea de personalitate HISTRIONICĂ


• autodramatizare, expresie teatrală, exagerare a emoţiilor
• pacientul – uşor de influenţat de anturaj sau de circumstanţe
• afectivitate labilă şi superficială
• seducţie inadecvată în comportament
• căutarea continuă a senzaţiilor puternice, a admiraţiei celorlalţi şi a activităţilor în care să fie în
centrul atenţiei
• atenţie exagerată acordată atracţiei fizice
• egocentrism
• autoindulgenţă
• comportament manipulativ

12. Tulburarea SCHIZOTIPALĂ a personalităţii


• Deficit interpersonal şi social marcat
• distorsiuni perceptuale şi cognitive, cu excentricităţi comportamentale
• excentricităţi vestimentare, în dezacord cu normele sociale
• gândire magică
• idei interpretative ce nu ating intensitatea psihotică
• limbaj plin de metafore, stereotipii
• tendinţa la solitudine, meserii solitare

6
• capacitate redusă de modulare afectivă
• simptome psihotice halucinator-delirante de scurtă durată

Curs: 03-II

Tulburările nevrotice
• tulburări anxios-fobice
• tulburări anxioase
• tulburări obsesiv-compulsive
• reacţii la stres şi tulburări de adaptare
• tulburări disociative
• tulburări somatoforme

Caracteristici:
• slabă amplitudine clinică
• nu prezintă tulburări de conştienţă
• sunt considerate de sorginte exogenă
• nu este important elementul traumatizant, ci importantă este semnificaţia ce i se atribuie
• etiologie preponderent psihogenă
• nu ating nucleul personalităţii
• pot fi declanşate de evenimente imediate
• pot necesita perioada de elaborare între apariţia traumei şi instalarea tulburării
• simptomele apar insidios, debut lent
• se dezvoltă clinic în mod treptat
• au perioadă de constituire, organizare şi remisiune

Tulburări anxioase
• Anxietatea – teamă difuză fără obiect
• prezintă un grad mare de generalizare
• este difuză
• este „lipsită de obiect“
• asociată cu un pericol neprecizat
• nu poate fi controlată de pacient
• manifestări somatice şi neurovegetative
• se manifestă: cronic, permanent / paroxistic

Manifestări somatice:
• tahicardie, palpitaţii, creşterea tensiunii arteriale, dureri/arsuri precordiale, senzaţie de
constricţie toracică
• gastrointestinale: greaţă, senzaţie de gol în stomac, crampe abdominale, uscăciunea gurii,
creşterea tranzitului intestinal
• respiratorii: creşterea ritmului respirator, senzaţia de lipsă de aer, senzaţia de sufocare,
senzaţia de „nod în gât“
• alte manifestări: contracţii musculare, tremurături, fatigabilitate, transpiraţii, ameţeli,
cefalee, parestezii

7
Tulburări anxioase – modificări genetice
• tulburarea de panică şi agorafobia: transmitere între generaţii, cu o rată între 0,3 – 0,6 (medie-
înaltă)
• fobia socială: genetică nesemnificativă
• fobii specifice: factorii de mediu şi condiţionarea sunt mai importante decât transmiterea genetică

Teorii psihologice
• Psihanalitică: consecinţă a frustrării libidinale
• instinctele inacceptabile, încercând să devină conştiente, determină anxietatea
• când anxietatea este mare, ea creează o evitare a mecanismelor defensive

Tulburări anxioase
• Tulburarea de panică: entitate nosografică ilustrată prin:
• atacuri recurente de anxietate severă
• debut brusc, adesea imprevizibil
• senzaţia de moarte iminentă
• teama de pierdere a controlului
• incapacitate de stăpânire şi de testare a realităţii
• depersonalizare, derealizare
• manifestări neurovegetative
• tendinţa de a ieşi din situaţie
• evitarea ulterioară a situaţiei în care s-a produs atacul
• durata episodului: 8-10 minute

TULBURAREA ANXIOASĂ GENERALIZATĂ


• teamă excesivă, difuză, generalizată, „liber flotantă“
• teamă proiectată în viitor, premoniţia unui pericol iminent
• îngrijorarea faţă de anumite evenimente: incendii, inundaţii, boală
• manifestările apar zilnic, minim 6 luni
• irascibilitate, iritabilitate
• tremor
• manifestări neurovegetative
• astenie, fatigabilitate
• somn redus, superficial
• debut în copilărie, adolescenţă, la adultul tânăr
• evoluţie îndelungată, continuă, cu oscilaţii – ameliorări sau agravări
• prevalenţă: 5% din populaţia generală
• comorbidităţi: depresia majoră, distimia, tulburarea de panică, abuz sau dependenţă de alcool,
substanţe

Tulburări anxios-fobice
• grup de entităţi clinice ilustrate prin:
• anxietate apărută în legătură directă cu stimulul fobic – fobii specifice
• evită situaţiile ce declanşează starea
• sunt trăite cu disconfort
• nelinişte
• depresie

Fobii specifice
• stare de teamă – fobie – teamă cu obiect
• teama este provocată de prezenţa sau anticiparea unei situaţii sau obiect
• recunoaşterea caracterului excesiv, disproporţionat şi nejustificat al fricii sale

8
• conţinutul fobiilor este influenţat de cultură, vârstă, sex
• vizează cele mai variate aspecte ale existenţei:
• locuri şi situaţii: claustrofobie, talazofobie, hidrofobie
• boli, sânge, moarte: nosofobie, hematofobie, tanatofobie
• obiecte, animale, aspecte: aihnofobia, zoofobia, misofobia
• evitarea elementelor şi situaţiilor fobogene
• cele mai frecvente şi de cele mai multe ori benigne
• prevalenţă: 20%
• pot să debuteze în copilărie (frica de un anumit animal) sau în perioada adultă
• evoluţia este cronică, dar sunt puţin invalidante

1) AGORAFOBIA
• teama de locuri deschise, care asociază frica de a ieşi singur în public şi frica de mulţime
• apar comportamente de evitare, ce limitează viaţa socială
• tendinţa de refugiere rapidă şi imediată
• simptome depresive şi obsesive
• prevalenţă mai ales la femei

2) FOBIA SOCIALĂ
• teama de a se afla în atenţia unor persoane:
• necunoscute, nonfamiliare
• diferite de membrii grupului familial sau de prieteni
• înalt investite în plan social, profesional
• teama de a se afla în situaţii sociale nonfamiliare
• teama că poate fi pus în condiţii jenante, umilitoare
• expunerea la aceste situaţii provoacă stări de panică
• evitarea situaţiilor sociale ca vorbitul, mâncatul în public
• relaţii sociale restrictive
• apare o selectare a participărilor sociale şi se realizează o glisare între evitare şi izolare:
• evitare discretă, redusă la manifestări necesare în public
• evitare difuză, extinsă la aproape toate manifestările
• evitare socială cvasitotală
• Invalidare profesională şi socială
• sentimente de incapacitate, cu diminuarea performanţelor profesionale
• debutul în copilărie sau adolescenţă, poate fi brusc sau insidios
• evoluţie continuă pe tot parcursul vieţii
• tulburarea cunoaşte un grad de agregare familială

Curs: 4-II

Tulburări afective

EPISODUL MANIACAL
• dispoziţie expansivă sau iritabilă, alături de:
• polipragmazie
• implicare excesivă în activităţi
• acţiuni riscante materiale
• presiune de comunicare verbală
• logoree, fugă de idei
• tahipsihie
• familiaritate excesivă
• supraestimare cu sentimente de grandoare, supravalorizare
• idei delirante, congruente cu starea timică
9
• scăderea necesarului de somn
• comportament sexual nediscriminativ
• manifestări halucinatorii
• superficializarea atenţiei, cu distractibilitatea ei
• debutul – de la adolescenţă până la senectute
• evoluţie: instituire rapidă; evoluţie câteva săptămâni sau luni; sfârşitul brusc, ca şi apariţia, pot fi
încadrate de episoade depresive

HIPOMANIA
• stare expansivă uşoară sau moderată, alături de:
• euforie sau dispoziţie arţăgoasă
• sentimentul de bine fizic
• sociabilitate crescută
• relaţionare facilă
• logoree
• creşterea stimei de sine
• reducerea şi superficializarea somnului
• hipoprosexie

MANIA FĂRĂ SIMPTOME PSIHOTICE


• dispoziţie expansivă
• creşterea presiunii de comunicare
• polipragmazie
• creşterea stimei de sine
• creşterea elanului vital, implicare excesivă
• tulburări hipnice
• comportament nonconformist, riscant

MANIA CU SIMPTOME PSIHOTICE


• asociază faţă de cele anterioare:
• tahipsihie, tahikinezie
• manifestări halucinatorii
• idei de supaevaluare şi de grandoare
• toate tipurile de tulburări maniacale pot evolua ca episoade de sine stătătoare sau în cadrul
tulburării afective bipolare

EPISODUL DEPRESIV
• dispoziţie depresivă sau iritabilitate
• sentimentul durerii morale
• suferinţă semnificativă, ce nu poate fi înţeleasă de cei care nu cunosc depresia
• pierderea interesului
• pierderea plăcerii
• pierderea elanului vital
• retragere socială
• neglijarea activităţilor anterior căutate
• sentiment de incapacitate profesională
• reducerea debitului verbal
• bradipsihie, bradikinezie
• perturbarea activităţii hipnice
• modificarea apetitului
• pierdere ponderală
• hipoprosexie, hipomnezie

10
• idei şi acte suicidare

CARACTERISTICI:
• debutul la adultul tânăr: brusc sau insidios
• evoluţia minim 6 luni, urmată de remisiune completă sau parţială
• prevalenţa: 7% la femei, 2,5-3% la bărbaţi

Comorbidităţi:
• anxietate şi atacuri de panică
• abuzul de substanţe, frecvent alcool
• suicidul

EPISODUL DEPRESIV UŞOR


• dispoziţie depresivă minim 2 săptămâni
• pierderea interesului şi a plăcerii
• reducerea elanului vital
• dificultăţi în îndeplinirea activităţilor profesionale
• manifestări somatice de acompaniament

EPISODUL DEPRESIV MEDIU


• simptome cu grad mai mare de severitate
• un număr mai mare de simptome
• evoluţie minim 2 săptămâni
• invalidare socială şi familială
• simptome somatice mai bine conturate

EPISODUL DEPRESIV SEVER


• simptome depresive elocvente
• sentimentul de culpabilizare şi autodevalorizare
• risc suicidar
• invalidare profesională, socială şi familială

SIMPTOME PSIHOTICE
• ideaţie delirantă: ruină, sărăcie, negaţie, culpabilitate, incapacitate
• halucinaţii auditive: comentative, de acuzaţie, de condamnare
• halucinaţii olfactive: mirosuri dezagreabile
• bradikinezie până la stupoare

TULBURAREA DEPRESIVĂ RECURENTĂ


• episoade depresive ce apar în al cincilea deceniu de viaţă
• apar mai frecvent la femei
• durata medie – aproximativ 6 luni
• frecvenţă şi intensitate variabile
• remisiuni de bună calitate

Tulburări afective persistente

1) Ciclotimia
• Episoade de depresie uşoară sau de expansivitate
• manifestări de mică amplitudine clinică
• debut timpuriu sau ca adult tânăr
• durata episoadelor – minim 2 ani
• evoluţie ondulatorie, remisiune de maxim 2 luni

11
2) Distimia
• dispoziţie depresivă îndelungată:
•în cea mai mare parte a zilei
•în cele mai multe zile
•pe o perioadă de minim 2 ani
•cu remisiuni nu mai mari de 2 luni
• reducerea stimei de sine
• sentimente de incapacitate
• reducerea interesului şi a plăcerii
• retragere socială
• reducerea sau pierderea elanului vital
• astenie şi fatigabilitate
• reducerea randamentului şi a performanţelor
• debutul: precoce – sub 21 de ani; tardiv – după 21 de ani
• evoluţie îndelungată, minim 2 ani

Curs: 5-II

Abuzul şi dependenţa de substanţe

ABUZUL
Folosire dăunătoare, nocivă
• administrări permanente şi repetate (1 an)
• perturbarea îndeplinirii obligaţiilor sociale şi familiale
• subapreciază consecinţele dezastruoase ale consumului (somatice, condusul maşinii)
• comorbiditate cu o afecţiune somatică

ADICŢIA
• nevoie psihică de a consuma substanţa
• obişnuinţa
• subordonarea oricărei activităţi aceleia de a-şi procura drogul, indiferent de consecinţe

TOLERANŢA
• Necesitatea creşterii considerabile a cantităţilor de substanţă, pentru a ajunge la intoxicaţie sau la
efectul dorit
• diminuarea semnificativă a efectului la uzul continuu al aceleiaşi cantităţi de substanţă

ABSTINENŢA
• Dezvoltarea unui sindrom specific unei substanţe, datorat încetării sau reducerii uzului substanţei
respective (fizic sau psihic)
• apare deteriorare la nivel profesional, social

DEPENDENŢA
• durata consumului – mare (ani)
• starea fizică şi psihică secundară consumului: fizic – nevoia irepresibilă; fizic – toleranţă, sevraj

Criterii de diagnostic pentru sindromul de dependenţă


• Substanţa luată în cantităţi mari şi pe o durată mai mare de timp decât a intenţionat
• dorinţa puternică şi persistentă sau eforturi infructuoase de a înceta sau controla utilizarea
substanţei
• activităţile sociale sau profesionale sunt abandonate din cauza consumului de substanţe
• pierderea unei mari perioade de timp pentru a procura substanţa, a o folosi sau pentru recuperarea
din efectele sale

12
• consumul de substanţe se menţine în ciuda consecinţelor nocive ale acesteia
• apariţia sindromului de abstinenţă (sevraj) la oprirea consumului
• evidenţierea toleranţei

Principalele tipuri de droguri


• opiacee (heroină, metadona
• marihuana (canabis)
• cocaină (crack)
• anxiolitice şi sedative (meprobamat, diazepam)
• amfetamine (Ecstasy)
• tutunul
• alcoolul

1. OPIUL (heroina, metadona)


• Intoxicaţia: apare în timpul sau la câteva ore de la consum, cu senzaţia de „confort psihic“
• nervozitate, iritabilitate, agitaţie sau bradikinezie
• tulburări de formă ale gândirii, incoerenţă
• hipoprosexie, hipomnezie
• somnolenţă până la comă
• Delirium de intoxicaţie: stare confuzională, cu deteriorare auto- şi allopsihică
• manifestări psihotice: iluzii şi halucinaţii calopsihice şi ideaţie delirantă
• tulburări dispoziţionale cu expansivitate, disforie

Sevrajul la heroină
• Întreruperea sau reducerea cantităţii de opioid
• timp minim de utilizare – 2 săptămâni
• apare până la 10-20 zile de la ultima administrare
• anxietate
• greaţă, vărsături
• diaree
• rinoree, hiperhidroză, hipersecreţie lacrimală
• mialgii, frisoane, piloerecţie
• insomnii
• midriază
• febră
• durează 6-7 zile

2. CANABIS (marihuana)
• Intoxicaţia: consum recent de canabis
• stare de expansivitate pe fundal de anxietate
• necoordonare motorie
• incoerenţă ideo-verbală
• lentoare în mişcări, retragere socială
• perturbarea sentimentului de trăire a timpului (alungire, distorsionare) şi de apreciere a duratelor
• hiperemie conjunctivală
• tahicardie
• senzaţie de uscăciune a gurii
• stare confuzională cu:
• manifestări senzoriale psihotice: iluzii, halucinaţii calopsice
• ideaţie delirantă
• apar la câteva minute de la administrare, persistă 3-4 ore
• la oprire: greaţă, vărsături, irascibilitate

13
Anxiolitice şi sedative (meprobamat, diazepam)
Intoxicaţia: datorată consumului recent
• tulburările apar în timpul sau imediat după consum
• familiaritate inadecvată
• labilitate emoţională
• incoerenţă ideo-verbală
• incoordonare motorie
• hipoprosexie, hipomnezie
• blackout-uri, cu amnezia datelor şi evenimentelor recente
• manifestări halucinatorii
• stupor, comă
Sevrajul – datorat opririi sau reducerii dozelor
• apare la 6-7 ore până la zile de la ultima administrare
• după consumul îndelungat şi la doze mari
• tahicardie, tremor
• greaţă, vărsături
• reducerea activităţii hipnice
• anxietate, disforie
• nelinişte sau agitaţie psihomotorie
• iluzii şi halucinaţii auditive, vizuale
• ideaţie delirantă
• durează 2-3 săptămâni
3. COCAINA (crack)
• Administrare prin inhalare, injectare, fumat
• Intoxicaţia: apare în timpul administrării sau la 2 ore după oprirea consumului
• tendinţa exagerată de comunicare, familiarism
• agitaţie psihomotorie
• manifestări halucinatorii
• incoerenţă ideo-verbală
• ideaţie delirantă
• reducerea şi superficializarea somnului
• greaţă, vărsături
• stare confuzională, comă
• tahicardie, oscilaţii tensionale
• activitate onirică amplă, vise dinamice, scenice, cinematografie
• agitaţie psihomotorie
• comiterea de acte antisociale, până la crimă
• Supradoza duce la oprirea inimii şi stop respirator
• Sevrajul datorat opririi sau reducerii consumului de cocaină:
• apare la câteva ore sau zile
• iritabilitate, labilitate dispoziţională
• tulburări ale activităţii hipnice, insomnii
• senzaţie de epuizare fizică
4. AMFETAMINELE (Ecstasy)
• Intoxicaţia – apare în timpul consumului
• drog sintetic cu posibilitate rapidă de dependenţă
• stare de euforie
• sentimentul de creştere a forţei, a energiei
• senzaţie fizică specială
• scăderea apetitului
• Sevrajul se manifestă prin:
• transpiraţii, tremor, frisoane
• greaţă, vărsături
14
• nelinişte, irascibilitate
• halucinaţii vizuale caleidoscopice
• ideaţie delirantă, urmată de comportament delirant

5. TUTUNUL
• 35% din populaţia generală
• Intoxicaţia se manifestă prin:
• iritabilitate, irascibilitate
• anxietate, dispoziţie depresivă
• pigmentare a tegumentelor, dinţilor, sclerelor
• voce masculinizată
• apariţia precoce a ridurilor
Indicaţii ale severităţii dependenţei şi abstinenţei:
• aprecierea conform căreia prima ţigară a zilei este cea mai dorită, savurată, necesară demarării
acţiunii
• fumatul imediat după trezire, înaintea oricărei activităţi
• consum mai mare în prima parte a zilei
• continuarea fumatului în condiţiile existenţei unor afecţiuni somatice

Sevrajul
• apare în primele 24 de ore de la oprirea fumatului
• nelinişte, iritabilitate, anxietate
• hipoprosexie
• insomnie
• dispoziţie depresivă sau disforie
• palpitaţii, bradicardie
• creşterea apetitului cu supraponderalitate
• perturbarea funcţionării profesionale şi sociale mai accentuată în prima săptămână a sevrajului
• simptome ce durează o lună, iar dorinţa persistă 6 luni

6. INTOXICAŢIA CU CAFEINĂ
• Manifestări datorate consumului de cafea ce depăşeşte 250 mg (2-3 ceşti pe zi)
• iritabilitate, excitabilitate, nerăbdare
• tahicardie, cu sau fără aritmie
• creşterea nevoii de comunicare
• congestie facială
• tremor al extremităţilor
• accelerarea tranzitului intestinal
• diureză
• agitaţie psihomotorie
• perturbarea activităţii profesionale (şcolare), sociale
Sevrajul la cafeină
• În cazul consumului zilnic şi în doze semnificative
• Oprirea sau reducerea cantităţii zilnice duce la:
• astenie, surmenaj
• somnolenţă
• anxietate asociată cu depresie
• greţuri, vărsături
• perturbarea activităţii zilnice

7. ALCOOLISMUL
• Dicţionarul Larousse: „dependenţa de alcool şi ansamblul manifestărilor patologice datorate
acestei dependenţe”

15
• Fouquet: „pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool”
• OMS: ansamblul de dizabilităţi provocate de alcool”
• Magnus Huss, 1949: Alcoolism
• Afecţiuni gastro-enterologice, neurologice, psihiatrice, cardiologice, determinate de consumul de
alcool
• Termenul anterior: „darul beţiei”

Istoric
• Preistorie: suc de fructe zaharat – băutură cu proprietăţi psihotrope speciale; scop mistic şi sacru
• Mierea – primul îndulcitor al băuturilor
• Sumerienii – vinul şi berea
• Chinezii – vinul
• Grecia şi Roma antică: arta cultivării şi selecţionării viţei de vie
• Biblia şi Vechiul Testament: vinul – scop de a elogia sau de a avertiza
• Evreii – foloseau vinul de sărbători
• Sec. VII: Mahomed interzice consumul de alcool (vin), care întinează puritatea sufletului
• Sec. VII – arabii descoperă arta distilării „apei de foc”: prepararea tincturilor, consumate ca
băutură
Clasificări:
Jellinek:
• alfa – de natură psihologică, folosit pentru a suprima durerea
• beta – consumul de alcool de lungă durată, asociază complicaţii somatice
• gamma – pierderea controlului în consum, semne de sevraj, consecinţe socio-profesionale
• delta – incapacitatea abstinenţei, fenomene de sevraj
• epsilon – dipsomania
• Cea mai veche clasificare, cu cea mai lungă validitate
T.F. Babor (1992):
• A – apollinic: debut tardiv; factori de risc în copilărie, dependenţă socială moderată, consecinţe
sociale minore, disfuncţii psihopatologice
• B – bachusian: debut precoce; numeroşi factori de risc în copilărie, pedigree încărcat, asociază şi
consumul de alte substanţe, consecinţe sociale importante

Tradiţii
• ţările nordice: consum de bere sau alcool din cereale; ingerat în afara meselor; relativ zilnic
• ţările sudice (România): vinul şi alcoolul din fructe; consum în cadrul meselor
Prevalenţa:
• mai mare la bărbaţi decât la femei
• mai mare în medii sociale defavorizate
• mai mare în societăţile care acceptă consumul de alcool
• mai mare la meserii ca: şoferi, barmani
• mai mare la pacienţii cu tulburări de personalitate
Cauzele abuzului de alcool:
1. Teoriile psihologice:
• alcoolul reduce tensiunea psihică
• creşte sentimentul de putere
• scade nervozitatea
• înlătură stresul
2. Teoriile psihodinamice:
• rolul dezinhibitor al alcoolului
• scade anxietatea
3. Teoriile comportamentale:
• rolul de răsplată al alcoolului
• reconfortarea de moment duce la repetarea consumului

16
4. Teoriile biologice:
• centrate pe genetică
• riscul de consum este de 3-4 ori mai mare la rudele directe ale alcoolicilor
• risc crescut pentru copii ce provin din părinţi alcoolici

Efecte fizice produse de alcool


• SNC: atrofie corticală şi cerebeloasă; convulsii; stări confuzionale; polinevrită periferică; nevrită
optică
• Aparatul digestiv: gastrite, ulcere, pancreatită, hepatită cronică, ciroză
• Sindroame de malabsorbţie: deficite vitaminice, hipoproteinemie, encefalopatie, hipoglicemie,
anemie
• Alterarea funcţiilor imunitare: risc crescut de cancer, TBC
• Aparatul cardio-vascular: cardiomiopatie
Intoxicaţia alcoolică acută (Beţia Vulgaris)
• manifestări clinice datorate consumului recent
• labilitate dispoziţională
• facilitatea comunicării, extraversie, încredere
• hipoprosexie, hipomnezie
• bradipsihie
• incoerenţă ideoverbală
• dizartrie
• incoordonare motorie, obnubilare, comă
Tulburarea de sevraj (delirium tremens)
• urgenţă medicală cu risc vital
• toleranţa şi dependenţa instalate
• durata consumului: ani
• oprirea consumului intempestiv: voluntar sau involuntar
• debut de câteva ore până la 72 ore

Sevrajul necomplicat
• Semne psihice: insomnii, coşmaruri, iritabilitate, anxietate, tulburări de somn
• semne fizice: transpiraţii nocturne, tremor al extremităţilor, tahicardie, greaţă, vărsături,
hiperemie facială, midriază
• se remite prin tratament specific sau reluarea consumului
Sevrajul complicat (delirium tremens)
Semne psihice:
• stare confuzională
• dezorientare temporo-spaţială
• tulburări ale atenţiei şi memoriei
• iluzii şi halucinaţii vizuale
• idei delirante fragmentare (delir profesional)
• anxietate
• agitaţie psihomotorie, hetero- sau autoagresivitate
• insomnii, somn cu vise terifiante, zoopsice
• crize convulsive de tip grand mal
Semne somatice:
• facies hiperemic, transpiraţii, tremor al extremităţilor, tahicardie, febră, greaţă, vărsături,
tegumente deshidratate, polineuropatie

Alte complicaţii:
• tulburări psihotice: halucinoza Wernike
• sindromul amnestic Korsakoff

17
• demenţa asociată consumului de alcool
• depresia la alcoolici

ALTE TULBURĂRI

TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ
• gânduri obsesive sau acte compulsive recurente
• obsesii: imagini sau impulsuri ce apar sub formă stereotipă în mintea pacientului
• sunt supărătoare
• pacientul încearcă fără succes să le reziste
• sunt recunoscute ca gânduri proprii
• au conţinut neplăcut, lipsit de sens
• compulsiile sau ritualurile: acte sau comportamente repetitive, stereotipe
• se desfăşoară în plan motor sau ideativ
• se produc cu scopul prevenirii sau reducerii manifestărilor obsesive
• debutul în copilărie sau la vârsta adultă
• instalare bruscă sau insidioasă
• evoluţia este continuă, cu ameliorări sau agravări
• prevalenţă 2-3% din populaţia generală
• comorbiditate: tulburare de panică, manifestări depresive, consum de substanţe

TOC cu predominanţa ideilor şi ruminaţiilor obsesive


• idei, imagini mentale sau impulsuri la acţiune
• variabile în conţinut
• provoacă suferinţă
• imagini mentale recurente, străine eului
• ideile au conţinut inutil
• îndoieli, dubitaţii, dificultăţi de deliberare
• acte compulsive (curăţenie) şi verificări repetate pentru a se asigura că nu se dezvoltă o situaţie
potenţial periculoasă
• ritualuri obsesive efectuate pentru a îndepărta riscuri sau pericole imaginare
• substratul comportamentului este teama privind un pericol relativ

TULBURAREA POSTTRAUMATICĂ DE STRES


• răspuns întârziat şi/sau prelungit la un eveniment sau situaţie stresantă
• existenţa unei situaţii catastrofale (incendiu, inundaţie, cutremur) care determină:
• stare de suferinţă marcată
• reducerea capacităţii de rezonanţă afectivă
• momente de retrăire a situaţiei catastrofice prin:
• flashback-uri, manifestări onirice terifiante
• manifestări fobic-anxioase declanşate de stimulii evocatori
• teama reeditării situaţiei iniţiale
• evitarea stimulilor asociaţi cu trauma psihică
• anhedonie
• tocire emoţională, detaşare de alţi oameni
• nereactivitate la ambianţă
• reducerea sau pierderea elanului vital
• reducerea dorinţei de a trăi, de a cunoaşte şi a iubi
• manifestări neurovegetative
• reducerea activităţii hipnice
• stări anxios-depresive, cu risc suicidar
• forma poate fi: acută (sub 3 luni) sau cronică (peste 3 luni)
• forma cu debut tardiv: apar manifestări după 6 luni de la situaţia traumatizantă

18
TULBURAREA DE ADAPTARE
• Stări de suferinţă subiectivă, de afectare emoţională
• interferează cu performanţele şi cu funcţionarea socială
• existenţa unui eveniment stresant de viaţă sau a unei schimbări majore (imigraţia)
• dispoziţie depresivă, anxietate
• sentiment al incapacităţii de a face faţă sau de a planifica viitorul
• tulburări de conduită (comportament agresiv, antisocial)
• apare la maxim 1 lună de la evenimentul stresant

TULBURĂRI DISOCIATIVE
• pierderea parţială sau completă a unei integrări normale între:
• amintirile trecutului (pe baza cărora operăm)
• senzaţiile (selectate) prin care ne orientăm
• controlul mişcărilor (prin care executăm)
• conştiinţa identităţii şi unităţii eului, care elaborează, armonizează, direcţionează demersurile
• debutul şi sfârşitul sunt de obicei bruşte
• unele tipuri de tulburări disociative tind să se remită după câteva săptămâni sau luni
• formele cronice (anestezia, paralizia) se pot dezvolta dacă debutul este asociat cu dificultăţi
interpersonale
• cauzalitate psihologică, o clară asociere în timp cu probleme şi evenimente stresante sau relaţii
perturbate

AMNEZIA DISOCIATIVĂ
• pierderea memoriei pentru evenimente recente importante
• amnezia este centrată pe evenimente traumatice, stresante
• tulburarea mnezică este variabilă, diferită:
• de la un moment la altul
• de la un interlocutor la altul
• pacientul este în „căutarea atenţiei” şi în „chetă de afecţiune”
• acceptarea senină a situaţiei – la belle indiference
• perturbarea activităţii profesionale şi sociale
• debutul la orice vârstă, ocazionat de situaţii stresante
• evoluţia este episodică, de la câteva ore la câţiva ani
• prevalenţă mai înaltă la femei
• comorbidităţi: tulburări depresive, acte suicidare, comportament disocial

FUGA DISOCIATIVĂ
• plecarea bruscă, imprevizibilă, nemotivată
• departe de domiciliu
• spre locuri cunoscute şi semnificative afectiv
• pentru zile sau săptămâni
• se menţine autoîngrijirea bazală
• îşi poate asuma o nouă identitate
• revenirea, cu reluarea activităţii iniţiale la acelaşi nivel de competenţă
• amnezie asupra perioadei parcurse
• amnezie asupra identităţii pe care a avut-o în timpul acesteia
• durata tulburării: ore, zile, săptămâni, luni
• este cunoscută în unele culturi sub denumirea de:
• amok – în unele zone ale Pacificului
• latah – în Indonezia
• posesiune – în India
• ataque de nervios în America Latină

19
STUPORUL DISOCIATIV
• existenţa în antecedentele imediate ale unei situaţii psihotraumatizante
• slabă sau imposibilă comunicare verbală
• slabă responsivitate senzorială
• hipokinezie sau akinezie
• un grad de perturbare a conştiinţei
TULBURAREA DE TRANSĂ ŞI POSESIUNE
• pierderea sentimentului de identitate personală
• pierderea capacităţii de testare a realităţii
• impresia că este condus de altă personalitate, spirit, divinitate
• set restrâns de mişcări, posturi sau verbalizări
TULBURĂRI DISOCIATIVE MOTORII
• paralizia (parţială sau completă) a unui membru sau a unei părţi dintr-un membru
• ataxie, incoordonarea membrelor inferioare
• astazo-abazie cu incapacitatea de a menţine poziţia ortostatică
• tremor al unui membru sau al întregului corp
TULBURĂRI SOMATOFORME
• grup de entităţi clinice caracterizate prin:
• acuze aparent somatice multiple şi diverse
• convingerea pacientului că suferă de o afecţiune neelucidată
• preocuparea intensă pentru efectuarea sau repetarea unor investigaţii edificatoare
• în realitate, analizele au rezultate negative
• primesc asigurări că nu există nici o afecţiune somatică
• prezenţa unor eventuale semne sau dereglări nu explică îngrijorarea pacientului
• debutul şi evoluţia sunt corelate cu existenţa unor situaţii stresante

TULBURAREA DE SOMATIZARE
• afecţiune clinică ilustrată prin:
• multiple acuze somatoforme recurente, fluctuante
• asociate cu stări depresive sau anxioase
• pot apărea în aria oricărui aparat sau sistem; cel mai frecvent: cardiovascular, gastrointestinal,
cutanat sau sensibilitate dureroasă
• nespecifice şi lipsite de semnificaţie pentru boala invocată
• neconfirmate de investigaţiile paraclinice
• existenţa unui lung istoric de contacte medicale, investigaţii
• un grad semnificativ de perturbare a activităţii profesionale şi sociale
• debut în adolescenţă sau la vârsta adultă
• prevalenţă mai înaltă la femei
• comorbiditate: tulburări anxioase, depresive, tulburarea histrionică a personalităţii

TULBURAREA SOMATOFORMĂ NEDIFERENŢIATĂ


• entitate clinică reziduală, asemănătoare cu tulburarea de somatizare, dar cu:
• tablou clinic mai puţin elocvent, mai şters, mai estompat
• ilustrat prin manifestări somatoforme în special gastrointestinale sau genitourinare
• evoluţie de minim 6 luni

TULBURAREA HIPOCONDRIACĂ
• entitate clinică ilustrată prin:
• grija obsesivă sau convingerea fermă că prezintă o boală somatică severă
• acuze somatoforme persistente ca:
• preocupări intense asupra aspectului fizic, pentru extremitatea cefalică, cu teama apariţiei unor
defecte
• interpretarea ca anormale a unor senzaţii fizice banale

20
• caracterul migrator al acuzelor şi preocupărilor
• ignorarea rezultatelor negative ale investigaţiilor
• neîncrederea sau minimalizarea asigurărilor asupra stării de sănătate
• debutul are loc în adolescenţă sau la adultul tânăr
• evoluţia este îndelungată (minim 6 luni) şi fluctuantă
• perturbarea sau invalidarea activităţii socio-profesionale
• prevalenţă 6-7%, fără diferenţe între sexe

TULBURAREA SOMATOFORMĂ DUREROASĂ


• entitate clinică ilustrată prin:
• durere severă, persistentă
• localizată într-una sau mai multe arii corporale
• produce suferinţă
• determină perturbarea sau invalidarea activităţii socio-profesionale
• etiologia durerii poate fi corelată cu situaţii stresante, frustrante sau cu „factori psihologici”
• evoluţia durerii poate fi:
• acută – durata maxim 6 luni
• cronică – durata minim 6 luni
• prevalenţa 10-12%, mai ales la femei

21