Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ti amintesti tu oare, de raza cea de soare, Care cu grija mare usor ne-a ncalzit? De cntul ciocrliei, de corul veseliei, De codrii verzi si vii, de-ntinsele cmpii? Iti amintesti tu oare, de salcmul cela care, Pe noi ne-a ascultat si nu s-a scuturat? ti mai aduci aminte, de primle cuvinte, Din toamna cea bogata cu frunze-nvesmntata, Cu pasari calatoare si doruri trecatoare? ti amintesti tu oare, de banca ceea care, Mereu plina era? Acum, vreau un raspuns; timpul ncet s-a scurs Toamna a sosit, iar frigul s-a-ntetit. Sute de cuvinte mi trec acum prin minte, Si-ncep sa-mi amintesc: De salcmul cela care, mereu era n floare, De tineri si copii, n serile trzii. De banca ceea care, acum e pustiita, De frunze acoperita, de amintiri si vise. Dar vreau sa-ti spun ceva: Si toamna are frumusetea sa. CHEMAREA TA In umbra lunii eu m-ascund, Si suspin n nestire, Spre infinit vreau s-ajung, Dar ma-ntorc la tine. Al tau glas sfrsit ma cheama, Bntuindu-ma cu greu, Sa m-arunc n foc ma-ndeamna, Si sa ard pe rug mereu. Ale tale lacrimi dulci, nnecate de durere, Spre Atlantic tu ma duci, Sa ma-nec si eu cu ele. Spre ntuneric vreau sa zbor, Spre depresie mai precis, Si-am sa zbor, n alt decor, Dar de tine sunt ucis.