Andrei s-a nascut In I948 la A absolvit Facultatea de

Arte Plastice, Seqia de istoria teoria artei. A oblinut doctoratulin
istoria artei la Universitatea din cu teza Sentimentul naturii
in cultura europeana. Lector universitar (I980-I982) la Academia de
Arte Plastice, (cursuri de istorie critica a artei modeme
  Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de
Filozofie, Universitatea din (I99I-I997). Este fondator
director al saptamanalului de cultura Dilema (ulterior Dilema veche),
fondator al FundaJiei "Noua Europa" rector al Cole-
giului "Noua Europa" (I994), membru al World Academy of Art and
Science al Academie Intemationale de Philosophie de I'Art, dr.
phil. honoris causa aI UniversitaJii "Albert Ludwig" din Freiburg im
Breisgau al UniversitaJii "Humboldt" din Berlin, Commandeur
des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Legion d'Honneur.
Scrieri: Ctildtorie in lumeaformelor, Meridiane, I974; Pitoresc fi mel an-
colie. 0 analiza a sentimentului naturii in cultura europeana, Univers,
I980; Humanitas, I992; Francesco Guardi, Meridiane, I98I; Ochiul fi
lucrurile, Meridiane, I986; Minima moralia. Elemente pentru 0 etica a
intervalului, Cartea Romaneasci, I988; Humanitas, I994 (trad.: franceza,
germana, suedeza, maghiara, sIovaca);jumalul de Uz Tescani, Humanitas,
I993 (trad.: germana, maghiara); Limba pasarilor, Humanitas, I994;
Chipuri fi mdfti ale tranzi{iei, Humanitas, I996; Eliten - Ost und
Walter de Gruyter, Berlin-New York, 200I; Despre ingeri, Humanitas,
2003 (trad.: franceza, maghiara, germana, engleza, poionii); Obscenitatea
publica, Humanitas, 2004; ComMii Uz Por,tile Orientului, Humanitas,
2005; Despre bucurie in Est fi in fi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note,
stdri, zile, Humanitas, 20ro; Despre frumuse,tea uitata a vie/ii, Humanitas,
20II; numeroase studii articole In reviste straine.
.L\ndrei Plesu

Parabolele lui Iisus
  ea  
II
":, HUMANITAS
", B U CUR E T I
Redactori: Lidia Bodea, Anca
Coperta: Mihail
Tehnoredactor: Manuela Maxineanu
DTP: Florina Vasiliu, Carmen Petrescu
Tiparit la Monitorul Oficial R.A.
HUMANITAS, 20I2
ISBN 978-<m-50-3767-3
Descrierea CIP este disponibila
la Biblioteca   a Romaniei.
EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere I, 0I3701 Romania
tel. 02I 408 83 50, fax 02I 408 83 5I
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.Iibhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0372743382,0723684 I94
Pentrufiii mei, Mihai   Matei
Pentru Martin, care mi-a ddruit timpul
de a scrie aceastd carte
Cuvant inainte
Ca mai toate cartile pe care Ie-am publicat In ultimii ani,
cartea de fata este rezultatul unei provodri venite din
partea Editurii Humanitas. Aveam alte proiecte In minte,
dar m-am supus,   crezand ca nu voi avea ne-
voie de prea mult timp pentru a raspunde "comenzii". Am
avut nevoie de cativa ani ... Ani agitati, risipiti, pe fondul
carora parabolele au devenit singurul reper stabil, singura
constanta a efortului meu, singurul meu refugiu. Faptul ca
am sa duc carte a la bun sfaqit mi se pare, In acest
context, aproape miraculos. Acum, cand totul e gata, nu
pot spune deck Slava Domnului! Dar multumesc lmpre-
jurarilor, celor apropiati, tuturor celor care mi-au dat fara
lncetare senzatia ca lucrarea mea ar putea fi utila   mai
ales, realizabila.
In alcatuirea ei de astazi, cartea nu ar fi fost posibila
fad sprijinul substantial al Institutului de Studii Avansate
din Berlin (Wissenschaftskolleg zu Berlin), care mi-a facut
onoarea sa rna invite doua luni pe an In binefacatorul sau
campus. Am profitat de generozitatea rectorilor sai (Dieter
Grimm Luca Giuliani), de solicitudinea lntregii lor echipe
  nu In ultimul rand, de serviciile spectaculoase ale unei
8 PARABOLELE LUI IISUS
biblioteci inegalabile. Pe parcursul redactarii. lucrarii, 0 serie
de fragmente au fost oferite, spre lectura, doamnelor Francisca
Baltaceanu Monica Parintelui Iustin
doarnnei Anca Manolescu domnilor Gabriel Liiceanu,
Horia-Roman Patapievici, VIrgil Bogdan Tataru-Ca-
zaban Mihail Le pentru sugestii bu-
navointa. Materia cartii mi-a slujit pentru unor
conferint:e la Universitatea din la Institutul de Studii Avan-
sate din Nantes la Centrul de Studii Bizantine "S£ Petru
Andrei" din
Sunt perfect de amplasarnentul inconfortabil
al intreprinderii mele. Din unghiul specializarii teologale
pot aparea ca un intrus deopotriva prezumt:ios, insuficient
"imbisericit" pe alocuri, prea disponibil pentru autori
necanonici spatii religioase din afara Pen-
tru cruciatii secularizarii in general, pentru spiritul vremii
voi face, dimpotriva, figura de "reactionar", sensibil, in mod
inexplicabil, la texte idei revolute. Imi asum, cu scuzele
de rigoare, aceste "portrete", dar imi fac iluzia camcercarea
mea poate gasi un rest intr-o tabara, in cealalta.
Cred   sper), de asemenea, ca exista 0 sumedenie de citi-
tori carora lectura textului meu le-ar putea face macar tot
atata bine cat bine mi-a facut mie scrierea lui.
Un cald cuvant de datorez doamnei Lidia
Bodea, 0 colaboratoare ideala, ale cirei acribie, intuitie stilis-
tica empatie incurajatoare m-au insot:it benefic in faza
finala a pregatirii textului pentru tipar.
Andrei
7 octombrie 20I2
INTRODUCERE
Adevdrul ca poveste
Exista intrebari carora Ii se poate raspunde prompt
pertinent. De la cele ale experientei curente ("Care metrou
merge la gara?", "Cate minute trebuie sa fiarba un ou ca sa
ramana moale?", "Ce numar porti la pantofi?" etc.) pana
la cele ale expertizei ("Ce este legea gravitatiei?",
"Ce diferenta este intre de rotatie de
revolutie a pamantului?", "Ce este un logaritm?" "In ce
consta teoria evolutionista a lui Darwin ?"). Exista intre-
bari, cele ale primei copilarii, care par simple sau suprarea-
liste, dar al caror raspuns solicita mai curand talentul
metafizic sau fantezia: "Cum dad 0 rama care nu se
doarme sau e treaza?", "De ce pisicile miauna
dinii latra?", "De ce bunica e batrana mama e tanara?",
"De ce are mana cinci degete?", "Cine a inventat somnul?"
etc. Exista, in intrebarile "mari", intrebarile ultima-
tive, drora imi place sa Ie spun   caci fac substanta
multor insomnii dostoievskiene: "Ce este fericirea?", "Existi
viati dupa moarte?", "De ce exista raul?", "Ce e iubirea?",
I
.   A - AI·   d
"Care e sensu Vlej11. , "In ce consta lUte epclUnea. .
Problema e d tocmai acestor intrebari - esentiale pentru
o mai buna intelegere a destinului individual, a dramei
I2 PARABOLELE LUI IISUS
umane, a rosturilor universale - nu Ii se poate da nici un
raspuns. Sunt intrebari definitive, inevitabile mute. In
cazul acesta - spun unii filozofi logicieni - intrebarile de
acest tip nu trebuie puse: sunt un mic delir de limbaj, rara
solutie consistenta. Altii cred ca ele sunt legitime -
daca nu chiar imperative -, dar ca nu Ii se poate raspunde
riguros, liniar, argumentativ. Cu alte cuvinte, ele nu traiesc
din raspunsurile pe care Ie pot suscita, ci din substanta
lor interogativa. E bine sa fie puse e bine sa nu capete
raspuns. Pe de alta parte, raspunsul poate veni nu doar ca
satisfactie cognitiva, ca ldmurire a nedumeririi sau curiozicitll
intrebatoare, ci ca suspendare a intrebarii.
Intrebarea poate fi, evacuata, printr-un raspuns
care 0 dizolva nu prin explicatie, ci prin subminarea rele-
vantei ei: raspunzi in fel, ind.t intrebarea nu se mai
pune. Dar sunt cel putin trei feluri de a suspenda 0 intre-
bare: A. Incetezi sa 0 mai pui, fiindca de fapt nu vrei sa afli
raspunsul (Max Frisch: "Noi nu vrem nici un fel de ras-
puns, vrem doar sa uitam intrebarea"). B. Ii raspunzi (d.nd
se poate)   procedc1nd astfel, 0 anulezi ca intre-
bare. (Omul de "rezolva" intrebarea, 0 transforma
in "problema" solutionata ca atare, pusa de 0 parte, "cla-
sata". Cind raspunsul 11 poti formula limpede, in-
trebarea devine caduca. Nu mai ai motive sa
indefinit reflectia asupra ei). C. Cufunzi intrebarea in "ma-
rile calde ale vietii", 0 complici, refuzi monotonia raspunsului
gata facut. Nu propui un raspuns geometric, ci 0 analogie,
o metafora, un     transfigurator. Pentru intrebarile
    e cea mai adecvata solutie. Singura. In loc sa spui,
ADEVARUL CA POVESTE 13
savant: "uite cum stau lucrurile!", spui: "hai mai bine sa-ti
spun 0 poveste". Intrebarile "mari" sunt, de regula, lotul
religiilor.     la fel. Patericul (colectie de pilde
apoftegme ale Parintilor istorioarele koan-urile
zen, snoavele hasidice sunt, toate, incercari de a reaqiona
adecvat edificator fata de intrebarile tara raspuns garan-
tat greu sistematizabile dupa tabieturile ratiunii curente.
Sunt modalitati de a trai cu lipsa raspunsului univoc, indi-
catii de parcurs, auxilii ale ciii, mai mult decat difinifii ale
capatului de drum. Mesajullor nu e niciodata direct previ-
zibil: hermenutica lor se vrea - este - infinita. Nu asdm-
para interogatia, ci 0 intretin, amplificand-o prin sutpriza,
paradox mister.'
eu parabolele lui Iisus suntem, de asemenea, in terito-
riul narafiunii care se substituie argumentafiei. Adevarullor
nu se lasa expus sistematic, nu se constituie Intr-o doctrina
de catedra, intr-un "indreptar" didactic. Ele spun intotdea-
una mai mult decat spun de multe ori, aitceva decat par
sa spuna. Aceasta e esenta in contrast cu enun-
rui strict intelectual. Nu Iisus a inventat acest fel de a vorbi
cum yom vedea, i-a dat utilizari insolite). Parabolele
erau 0 "tehnica" pedagogica foarte raspandita in mediul
I. S-ar putea spune ci. istorisirea e mai aproape de mentalitatea
orientala decat explicafia conceptuala, preferata in Occident. Cf
Paul W]. Fiebig, Altjudische Gleichnisse, ].C.B. Mohr (Paul Siebeck),
Tiibingen, 1904, p. 96: "Rasariteanul nu inseriaza idei abstracte,
cum suntem noi sa facem; el nu gandqte in concepte, ci
in viziuni intuitive (Anschauungen)."
14 PARABOLELE LUI IISUS
iudaic. au ramas "actuale" pana tarziu in evolutia medii-
lor sapientiale Sa luam un exemplu, devenit cele-
bru dupa ce Heinrich Zimmer Mircea Eliade I-au invocat
in lucrarile lor. Este povestea rabinului Eisik din Cracovia,
fiu al rabinului Jekel din Rabinul Bunam din
pzysha 0 povestea tuturor ucenicilor care veneau la el pen-
tru prima data. Iat-o:
Dupa multi ani de sardcie grea, care fnsa nu i-au zdrunci-
nat fncrederea fn Dumnezeu, rabinului Eisik din Cracovia i
s-a poruncit fn vis sa mearga sa caute 0 comoara la Fraga, sub
podul care duce la palatul regal. Dupa ce visul s-a repetat de trei
ori, rabinul Eisik s-a hOlarat a plecat la Praga. Numai ca
podul era pdzit zi noapte de gardieni, asifel fneat rabinul nu
fndrdznea sa se apuce de sapat. fnsa fn fiecare diminea{a
zanga pod fi dadea tarcoale pana seara. in cele din urma,
pazei, intrigat de ceea ce vedea, I-a fntrebat, politicos, ce
cauta acolo: cauta ceva anume sau pe cineva? Atunci
rabinul Eisik i-a povestit visul datorita caruia venise de atat de
departe la Praga. Paznieul a izbucnit fn ras: "Bietul de tine, eu
pingelele tale tocite! Ai pornit la asemenea drume{ie de dragul
unui vis! Deh, e cand te fncrezi fn vise! $i eu ar fi trebuit
sa-mi iau picioarele la spinare, cand mi s-a poruneit odata, fn
vis, sa merg la Craeovia   fn odaia unui jidov pe care, chi-
purile, fl chema Eisik, fiullui Jekel, sa sap undeva dupa soba,
ca sa gdsesc 0 eomoara. Eisik, fiullui Jekel! Parca ma vad la
loeul eu pricina - unde probabiljumatate din loeuitorii evrei se
numesc Eisik eealalta jumatate Jekel - seotocind prin toate
casele!" $i paznieul a izbucnit din nou fn ras. Rabinul Eisik s-a
fnclinat, s-a fntors aeasa, a dezgropat eomoara   eu 0 parte
ADEVARuL CA POVESTE 15
din ea, a construit 0 casd de rugdciune care se $coala
"Reb Eisik Reb Jekel".
"Lua{i aminte la aceastd poveste! - sa spuna rabi-
nul Bunam - primi{i invd!dtura ei: anume cd existd ceva
care nu e de gdsit nicdieri in lume, nici chiar ldngd eel Drept
Sfdnt (Zaddikj, dar cd existd un Zoe unde lucrul acela
poate fi gdsit. "I
"Invatatura" acestei pilde poate fi "tradusa",  
tntr-o varianta abstract-discursiva. Ea ar include urmatoarele
teme:
ex. De cele mai multe ori, ceea ce cauti e la indemana,
in lumea ta, in casa ta, in interiorul tau.
Pentru a gasi ceea ce cauti, trebuie mai intai sa faci un
lung ocol, sa te intorci la tine de departe, sa faci un drum.
,,Aproapele" se valorifid numai dupa 0 laborioasa experien-
ta a "departelui".
'Y. De multe ori, a fi credul e mai rentabil decat a fi scep-
tic. A lua visele tn serios poate aduce beneficii pe care "spi-
ritul critic" "rezonabilitatea" Ie rateaza.
O. Pentru a lua visele ill serios, nu trebuie sa abandonezi
cu totul discemamantul. Numai dupa ce rabinul Eisik vi-
seaza de trei ori lucru, decizia lui de a pomi la drum
i se pare justificata.
E. Cand ai gasit ceea ce cauti, nu trebuie sa tii "comoara"
doar pentru tine. Recomandabil e sa 0 tn bene-
ficiul celorlalti, al comunitatii.
1. Martin Buber, Die Chassidischen Biicher, Verlag von Jakob Heg-
ner, Hellerau, 1928, pp. 532-533.
16 PARABOLELE LUI USUS
"Solu#a", "raspunsul", e in preajma ta, dar pentru a 0
deseoperi ai nevoie de interventia salutara a unui "strain":
strain de tara ta, de religia ta, de limba ta, de eultura tao Ime-
diatul "eomorii" se dezvaIuie ca beneficiu al "strainatatii", al
unei temporare instrainan de sine de mediul tau familiar.
11. "Adevarul" nu e de negdsit, dar el nu se afla neaparat
in teritoriul previzibilului, al in!elepciunii "institu{ionalizate".
El poate fi atins, este eu siguranta intr-un loc anume, dar,
de regula, in alt loc dedt eel in care-l cautio
rabinu1 Bunam, Heinrich Zimmer, Mireea Eliade
au pus aecentul, in· interpretari1e lor, pe una sau alta din
temele de mai sus. I La randu1 ei, Wendy Doniger O'Flaherty
semna1eaza drept semnifieativ faptu1 ca ea, ca evreica, des-
eopera 0 parabola apartinand propriei tradi#i (iudaiee) intr-o
carte despre India scrisa de un luteran. E un tip de "intaI-
nire" care ilustreaza "morala" parabo1ei Oobservatie
asemanatoare face Heinrich Zimmer, cu privire la inte-
resu11ui pentru "depmarea" vechii Indii, definitorie pen-
tru eariera lui academica europeana!
1. Cj Heinrich Zimmer, Myths and Symbols in Indian Art and
Civilization, New York, Pantheon Books, 1946, pp. 219-221 (trad.
rom.: Mituri ji simboluri in arta ji civilizatia indiana, trad. de Sorin
Marculescu, Humanitas,   2007), Mircea Eliade, Myths,
Dreams and Mysten·es, Harper Torchbooks, New York, 1967, pp.
244-245 (trad. rom.: Mituri, vise ji mistere, trad. de Maria Ivanescu,
Cezar Ivanescu, Univers Enciclopedic Gold,   2008).
2. Cj Wendy Doniger O'Flaherty, Other Peoples' Myths. The Cave
of Echoes, The University of Chicago Press, Chicago-London, 1995.
ADEvARUL CA POVESTE I7
Ne putem intreba acum, comparind povestea in sine
punctajul tematic al "ideilor" ei, ce are in plus povestea. In
ce mod epicul un spor'de adecvare de
metafizici de logica.
Intr-o prima simplu spus, povestea are viafd.
Are corp, carne, respiratie proprie. Ea pune in pagina 0
galerie de portrete, peisaje, intfunplari imprejurari cu-
rente, pingele rupte,   dezamagiri euforii, de care,
prin natura lui, discursul conceptual se dispenseaza cu
rinta. Povestea e concreta, tridimensionala, "tab lou vivant".
Gindul pe care ea 11 livreaza se scald a in sosul gros al
realului, in "planctonul" polimorf allumescului.
De fapt, ea nu da ceva de gdndit tara sa dea ceva de trait:
un conglomerat de Eapte afecte, de acte pasiuni, greu
de separat prin eEort intelectual pur. Discursul se constituie
ca mesaj. Povestea mesajul cu imprecizia bogata, cu
vibrato-ul inanalizabil al realitapi imediate. De aceea, orieat
de complicat, discursul e reductibil la afirmapi simple, in
p. I92, n. 3. Wendy Doniger (op. cit., pp. I38-I39) se amuza citilld 0
versiune parodicil. a parabolei hasidice, prop usa: de Woody Allen: e
vorba de un rabin care are un vis asemil.nator cu eel al rabinului
Eisik. la drum spre Vorki, dupa ce promite cil. se va intoarce
in zece zile. E gasit dupa doi ani ratil.cind prin Urali mamorat de 0
ursoaica panda. E adus acasa, infrigurat flamand. Sub perna patu-
lui pe care se culca dil. peste 0 comoara. Ii   smerit, lui
Dumnezeu, dar trei zile mai tarziu bantuie iar prin Urali, de data
asta deghizat in iepure. "Acestil. mica capodopera - suna comentariul
lui Woody Allen - ilustreaza amplu absurditatea misticismului." E
un comentariu - suntem inclinati sa adaugam - care ilustreaza, la
randullui, haloul de cinism al oricarei piruete satirice, cand ea nu
evitil. facilitil.tile locului comun.
I8 PARABOLELE LUI IISUS
vreme ce, oricat de simpIa, povestea se poate complica her-
meneutic la Avem obiceiul sa spunem d "filo-
zofia" e "grea", "complexa", inclinata sa elaboreze sofisticat
pe marginea materiei de 0 brutala eviden{a a lumii. In rea-
litate e tocmai pe dos: gandirea nu poate avansa decat
simplificand lucrurile, sistematizand, clasificand, oprind,
pentru 0 clipa, cursul firesc al universale. Gandirea,
in varianta ei speculativa, nu poate evita sa fie un "stop-
cadru" al realului. Ca sa inteleaga, ea trebuie sa fixeze tem-
porar agitatia obiectului ei. Dimpotriva, povestea e mereu
in   in mers: inso{efte evenimentele in curgerea lor
continua. Ca ele, ea "scapa" oridrei inchideri teoretice,
oricarei staze artificiale. Aceastcl afinitate cu spectacolul vie-
tii face ca povestea sa aiba un auditoriu mult mai
divers mai larg decat orice constructie doctrinara. E mai
de inteles - chiar dad mai greu de epuizat - pentru
cei fara sustinute deprinderi filozofice.
Sa adaugam d, in vreme ce discursul e argumentativ,
povestea e indicativa. Nu expune 0 te011e, ci arata 0 stare
de fapt, relateaza 0 situatie, fara prea explicite intentii de-
monstrative. Nu of era raspunsuri, ci stimuleaza cautarea
lor. In rezumat, s-ar spune d povestea spune nespunand,
lasa sa joace dinaintea celui care 0 ascuita palpitul dintre
cuvinte, de dincolo de deasupra lor. Prin faptul ca "arata"
in loc de a explica, povestea e de 0 Juncfionalitate pedago-
gica incomparabil mai mare decat descriptivismul analitic.
E mult mai sa inveti cum se face nodulla cravata sau
cum se manevreaza un aparat, atunci cand cineva iti arata,
fara cuvinte, etapele procedurii cu pricina.   nu intamplator,
ADEVARUL CA POVESTE 19
educatia fiecaruia dintre noi a inceput nu cu prelegeri ela-
borate, ci cu spuse de parinti sau bunici. Povestea
este ,,0 aratare", 0 "aparitie" care aduce laolalta nemijloci-
rea realului, inventarul problemelor pe care elle pune, par-
tea lui de claritate partea lui de penumbra. "Aratarea" e,
simultan, expresie   Retorica mutenie. E 0 pre-
zenIa totalti, in care se manifesta in aceea{i
masura in timp. Cand vezi un arbore sau un nor,
vezi, dintr-odata, chiar daca nu Ie distingi limpede "la prima
vedere", fi alcatuirea lor senzoria1a, fi istoria lor, fi meta-
bo1ismu1lor intim, fi suma de intrebari pe care "aparitia"
lor 0 provoaca. Goethe avea dreptate sa creada ca a privi
atent 0 planta un aport cognitiv mai consistent
decat a 0 asedia bibliografic sau a 0 pune sub microscop.
Povestea e, fata de argumentullogic, ceea ce e imag£nea fata
de concept. E, ca imaginea, mai putin explicita, dar mai
cuprinzatoare. Ca "aparitie", ca "imagine", povestea e "feno-
menala" (gr. phaino, "a aparea", "a se expune vederii", "a se
arata", "a iradiaj, dar, pentlU a prelua tenninologia kan-
tiana, "lucrul in sine" (numenul) nu e, in cazul narariunii,
distinct opac fata de modu1lui de aparitie "pentru noi"
(jenomenul), ci e modulnumenului de a se da pe fa!a, de a
intra In comunicare cu structura, potentialu1 1imitele inte-
legerii noastre.
Gloria conceptului e proprietatea termenilor cu care lu-
creaza, .univocitatea lor. Farmecul specific al rezulta
din valorificarea unei subtile improprieta{i a
aIcatuirii ei (in sensul in care metafora, de pilda, implica
o anumita "improprietate"), 0 improprietate de natura sa
20 PARABOLELE LUI IISUS
excluda comentariul unilateral sa incurajeze cautarea sub-
textelor a conotatiilor, transferurile de sens, indrazneala
hermeneutica. E de inteles, in acest context, de ce Constan-
tin Noica vorbea atat de des despre necesitatea ca £110zo£1a
sa recupereze dimensiunea epicului de ce, in consecinta,
a incercat sa reconstituie tezele unuia dintre cele mai di£1-
cile texte hegeliene (Fmommologia spiritului), recurgand la
stilistica naratiunii (Povestiri despre am, 1980). De a1tfel, £110-
zo£1a a fost pusa in situatia de a admite masive dero-
gari de la "spiritu1 de geometrie", atunci dnd a ajuns in
preajma incomprehensibilu1ui a inexprimabilu1ui. Cand
construqia logica, transparenta intelectuala se dovedesc
mai curand piedici ale dedt auxilii ale ei, meta-
fora parabola sunt de rigoare: vezi mituri1e p1atoniciene
(faimoasa   din cartea a Fptea a Republiciz) sau teoria
plotiniana a "emanatiei". Dar nici macar cu exi-
genta lor de rigoare, de expresie neechivoca, nu scapa de
vertijul "derapaju1ui" parabolic, cand se decid sa vorbeasca
de "corpusculi unde", "gauri negre" S-ar zice ca,
pe masura ce te apropii de adevar, cuvintele devin aproxi-
mative, "litera" devine insu£1cienta. Se impune recuperarea
"duhului", "improprietatea" cu multe chip uri a
1. Pentru tema "improprietatii", eu numeroase exemple, mai ales
din spatiulliteraturii, if. Rudiger Zymner, Uneigentlichkeit. Studien zu
Semantik und Geschichte der Parabel, Ferdinand Sch6ningh, Paderbom-
Munchen-Wien-Zurich, 1991. Pentru problema utilizarii metaforei
a parabolelor in filozofie, if. Bernhard H. Taureck, Metaphem und
Gleichnisse in der Philosophie. Versuch einer kritischen Ikonologie der Phi-
losophie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2004. Pentru tema parabolei
ADEVARuL CA POVESTE 2I
vrea sa se inteleaga ca intentia randurilor de mai
sus e sa depuncteze filozofia academica, tehnicile argumen-
tatiei, logica discursului   Nici ca vrem sa valid am
"povestea" drept singura cale potrivita a apropierii de ade-
var. Nu toate sunt adevarate nu toate sunt un
rezervor de intelepciune. Exista     inventate pen-
tru a eluda adevarul, pentru a distrage atentia de la severi-
tatea lui. Ceea ce ne-am propus a fost doar sa sugeram ca
adevarul nu se manifesta numai in ecuatii teoreme, in
reguli mecanice legi inflexibile, in silogisme afirmatii
stancoase. asta mai ales in spatiul intrebarilor    
cele care ne urmaresc, suveran, toata viata ne duc spre
temeiuri din afara experientei curente. Cind suntem con-
fiuntati cu aceste intrebclri, constatam, stingheriti, ca trebuie
sa abordam un "obiect" pentru care nu avem reprezentdri
de nici un fel, pentru care nici 0 referinta "reala" nu e suta
la suta plauzibila. Ne trezim, astfel, intr-o acuta crizd de
in{elegere intr-o suparatoare crizd de limbaj. E momentul
in care recursulla poveste, la metafora, la analogie, la mit,
la parabola e inevitabil. salutar. Pentru ca - in formula-
rea lui Marin Tarangul- in domeniul pe care marile intre-
bari il subintind "nu se poate intra direct, prin din fata,
ci prin Sfantul Duh, care da tarcoale. Prin ocolire prin
adieri".
in if. Hans-Peter Durr, Auch die Wissenschaft spricht nUT in
Gleichnissen. Die neue Beziehung zwischen Religion und Naturwissen-
schafien (Mariane Oesterreicher, ed.), Herder, Freiburg-Basel-'X'ien,
2004.
In cartea de va fi yorba despre spuse de
Iisus   consemnate in Noul Testament), in efortul Lui de
a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul "Imparatiei"
Sale. "Sarcina" pe care asuma e imposibila, e pe
masura divinitatii Sale: are de vorbit despre lucruri inevi-
dente, dinaintea unui auditoriu pestrit, "nespecializat"
in genere, nefcolit, are de oferit ajutor, fara sa cada in reteta
abuz doctrinar, are de dat nu doar materie de refleqie,
ci motivafie de via{d, suport existential. Strategia Lui este
suspensia constanta a gata-facutului, a gata-ganditului, a
"convingerilor" de lemn. E primul personaj din istoria cul-
turii noastre care a atacat frontal is pita ideologiei care a
sa se tina departe de orice "sedentarism" institutional
(0 care n-a fost imitata de toti sai).
M-am intrebat, evident, in ce masura in ce fel ne pu-
tern apropia astazi de un corpus narativ alcatuit cu doua
mii de ani inaintea noastra. mi-am raspuns recitind poves-
tea rabinului Eisik din Cracovia. In fond, textul evanghelic
e departe de noi, iar lumea de azi e departe de lumea lui.
Suntem sub podul de la Praga, unde nu e de gas it nici 0
comoara. Dar tocmai distan{a aceasta, care ne e data cadou,
face posibil parcursul intoarcerii al regasirii. Suntem, cu
alte cuvinte, suficient de departe pentru a recupera imedia-
tetea textului, vecinatatea lui, caldura pe care a inmagazinat-o
"dupa soba", in timp ce noi I-am lasat ascuns, tatonand prin
Praga utopiilor noastre.
I
"DE CE LE VORBESTI
IN PARABOLE?'"
Pentru a trans mite ce avea de transmis, Iisus a ales ca
mod de expunere vorbirea in parabole. Asta inseamna ca
parabola I s-a parut, structural, in perfect acord cu El In-
s u ~ i   cu substanta a ceea ce voia sa transmita ~ i cu nivelul
de receptivitate al ascultatorilor. eu alte cuvinte, date fiind
contextul in care vorbea, auditoriul vizat ~ i misiunea pe
care 0 avea de indeplinit, parabola I s-a impus drept proce-
deul optim. De altfel, prin tot ce face ~ i prin tot ce spune,
Iisus i n s u ~ i e, s-a spus, 0 "parabola in act"'. Iar intrudt tema
I. Cj Robert Farrar Capon, Kingdom, Grace, Judgment: Paradox,
Outrage, and Vindication in the Parahles of Jesus, Eerdmans, Grand Ra-
pids, Michigan/Cambridge, 2002, p. I. De asemenea, Walter P. Wea-
ver, ,Jesus as Parable", inJames H. Charlesworth ~ i Walter P. Weaver
(eds), Earthing Christologies. From Jesus' Parahles to Jesus the Parahle,
Trinity Press International, Valley Forge, Pennsylvannia, 1995, pp. 19-
45, sau, din alt unghi, J.J. Vrncent, "The parables of Jesus as Self..
Revelation", in Studia Evangelica. Papers Presented to the International
Congress on "The Four Gospels in I9Jt (congres tinut la Christ Church,
Oxford,. in 1957), Kurt Aland, EL. Cross, Jean Danielou, Harald
Riesenfeld, W.C. van Unnik (eds), Akademie-Verlag, Berlin, 1959,
pp. 79-99. Cj i Georg Baudler, Jesus im Spiegel seiner Gleichnisse: Der
erziihlerischeLebenswerkJesu, einZugangzum Glauben, Calwer, Stuttgart;
Kosel, Miinchen, 1986, pp. 298-34.
26 PARABOLELE LUI IISUS
predilecta a discursului Sau este Imparatia lui Dumnezeu,
aFdar un domeniu care "nu e din lumea aceasta", mesajul
hristic nu putea fi, cel putin intr-o prima etapa a propo-
vaduirii Sale, de cat aluziv, incifrat, indirect.
Lucrurile par clare. in to ate Evangheliile sinop-
tice, vine un moment in care ucenicii se arata nedumeriti
de decizia lui Iisus de a vorbi in parabole (if. Matei 13, 10;
Marcu 4, 10 intr-o forma atenuata, cu referire la 0 sin-
gura parabola, Luca 8,10). Intrebarea ucenicilor ("De ce Ie
in parabole?") e oarecum intr-o am-
bianta, cea iudaica, in care orice invatator recurgea in mod
curent la acest procedeu didactic. Esus se illScria, folosin-
du-se de parabole, intr-o solida traditie locala care, de altfel,
a continuat sa functioneze pana foarte tarziu, in plina mo-
demitate.! Traducatorii Septuagintei hotarasera sa redea prin
"parabola" un termen iudaic   pI. mefalim), bogat
ilustrat in textele vetero-testamentare in lumea semitica
in general.' Nu intram, acum, in problematica ampla a rapor-
I. E destul sa amintim cazul hasidismului sau personalitatea
rabinului Ya'aqov ben Wolf Kranz (1741-1804), cunoscut ca Dubno
Maggid, despre care se spune cii nu vorbea decat in parabole. (CJ
Herman A. Glatt, He Spoke in Parables: The Life and WOrks of the
Dubno Maggid, Jay Bithmar Publication, New York, 1957).
2. Pentru utilizarea termenului in lumea semitica, if. Otto Eilleldt,
Der Maschal im Alten Testament, Alfred Topelmann, Giessen, 19I3,
Maxime Hermaniuk C.SS.R., La Parabole evangelique. Enquete exe-
getique et critique, Biblioteca Alfonsiana, Louvain, Desclee de Brouwer,
Paris, 1947, pp. 62-189. CJ, de asemenea, C. Thoma, S. Lauer, E. Hans-
peter, Die Gkichnisse tier Rohbinen, Erster Tei!: Pesiqta deRav Kahana (pesK).
Einleitung, Ubersetzung, ParalIelen, Kommentar, Texte, ,Judaica et Chris-
tiana", ro, P. Lang, Bern etc., 1986, H.N. Bialik, Y.H. Rawnitzki
"DE CE LE IN PARABOLE?" 27
turilor dintre parabolele Vechiului Testament, cele rabinice
cele ale Noului Testament.' Fapt este ca intrebarea cu
privire la rostul parabolelor in discursul sapiential allui Iisus
ar avea sens mai degraba intr-un mediu neevreiesc, nefa-
miliarizat cu deprinderile pedagogice ale evreitatii. De uncle
presupunerea unor exegeti ca, in pasajele amintite, avem
face fie cu programul "universalist" al  
fie cu pasaje adaugate, lamuritor, de Biserica timpurie.
(eds), The Book of Legends. Sefer ha-Aggadah: Legendsfrom the Talmud
and Midrash, Schocken Books, New York, 1992.
1. Cf supra, pp. 13-14- Deocamdata, semnalam cateva lucrari de
referinta: Paul W]. Fiebig, Altjudische Gleichnisse und die Gleichnisse
Jesu, ed. cit.; Paul W]. Fiebig, Die Gleichnisreden Jesu im Lichte der
rabbinischen Gleichnisse des neu-testamentlichen Zeitalters, ].C.B. Mohr
(paul Siebeck), Ttibingen, 1912; C. Westermann, Vergleiche und Gleichnisse
im Alten und Neuen Testament, "Calwer theologische Monographien",
4, Calwer Verlag, Stuttgart, 1984; P. Dschulnigg, Rabbinische Gleichnisse
und das Neue Testament: Die Gleichnisse der PesK im Vergleich mit den
Gleichnissen Jesu und dem Neuen Testament, "Judaica et Christiana",
12, P. Lang, Bern etc. 1988; Clemens Thoma, Michael Wyschogrod
(eds), Parable and Story inJudaism and Christianity, A Stimulus Book,
Paulist Press, New York, Mahwah, 1989 (mai ales studiullui Lawrence
Boadt, C.S.P. de la pp. 159-181),   mai nou, Catherine Hezser, "Rabbi-
nische Gleichnisse und ihre Vergleichbarkeit mit neutestamentlichen
Gleichnisse", in Ruben Zimmermann, Gabi Kern (eds), Hermeneutik
der Gleichnisse Jesu. Methodische Neuansiitze zum Verstehen urchristlicher
Parabeltexte, Mohr Siebeck, Ttibingen, 2008.
I
Un teologic
CC
?
Cu mult mai surprinzator, insa, decat intrebarea uce-
nicilor suna raspunsullui Iisus. In versiunea cea mai radi-
cal a, el apare la Marcu (4, rr-Iz):     EIIe-a zis: Voua va
este dat sa tainele imparatiei lui Dumnezeu,
dar celor din afara toate Ii se fac in paraboIe, ca privind sa
priveasca sa nu vada auzind sa auda sa nu inteleaga,
ca nu cumva revina sa Ii se ierte."1 lata versiunea,
mai concisa, a lui Luca (8, ro): "Iar EI a zis: Voua va este
dat sa tainele imparatiei lui Dumnezeu; dar
celorlalti, in parabole, ca vazand sa nu vada auzind sa
nu inteleaga." 0 versiune mai complexa mai nuantata
gasim la Matei (I3, n-I7): "lar EI, raspunzand, le-a zis:
Pentru ca voua vi s-a dat sa tainele imparatiei
cerurilor, dar acelora nu Ii s-a dat. Ciici celui ce are i se va
da va prisosi, dar de la eel ce nu are se va Iua ceea ce
are. De aceea Ie vorbesc in parabole, ca ei vad tara sa vada
1. Pentru citatele din Noul Testament, am folosit, in majoritatea
cazurilor, versiunea Bartolomeu Valeriu Anania, editia a doua reva-
zuta imbunatatita, Editura Institutului Biblic de Misiune al Bi-
sericii Ortodoxe Romane,   1995. Cand am recurs la alte
versiuni, am Iacut, ad locum, precizarile necesare.
30 PARABOLELE LUI IISUS
aud fara sa auda nici sa se plinqte cu ei
proorocia lui lsaia: Cu auzul Yeti auzi, dar nu Yeti inte-
.... " ,
lege, cu privirea yeti privi, dar nu yeti vedea. Cici inima
acestui popor s-a impietrit urechile lor greu aud ochii
lor s-au inchis, ca nu cumva cu ochii sa vada cu urechile
sa auda cu inima sa inteleaga revina Eu sa-i vin-
dec. Dar fericiti sunt ochii ca vad urechile voastre
ca aud. Ca adevar va graiesc: multi prooroci drePti au
dorit sa vada ce vedeti voi n-au vazut, sa auda ceea ce
auziti voi n-au auzit."
Substanta explicita a raspunsului hristic e de natura sa
provoace serioase probleme de intelegere. Rezulta ca, pen-
tru Iisus, "publicul" se imparte in doua: pe de 0 parte, apro-
piatii, cei din preajma, adeptii   pe de alta, "cei din afara",
"ceilalll", muillmea amorfa a lsraelului. Cei dintai au acces
la adevaruri care celorlalti Ie sunt ascunse. Parabolele sunt
rabdator explicate ucenicilor, in vreme ce, pentru restul po-
porului, ele raman opace, ca voaluri intunecate, ca
un cifru fara cheie. (Marcu 4,34: "lar fara parabola nu Ie
graia; insa ucenicilor Sai Ie lamurea pe toate intre El ei.")
Acest comportament discriminatoriu
l
are drept motivatie
obtuzitatea, exterioritatea culpabild a massei israelite. inca
de pe vremea lui lsaia (6, 9-IO, citat in textullui Matei), ea a
avut inima impietrita: a fost insensibila la evidente, a tratat
cu indiferenta apelul divin, s-a aratat incapabila sa primeasca
ce i se oferea. Pedeapsa vine de la sine. in loc sa fie instruite
1. De care ucenicii dau seam a, de vreme ce intreabii, cu
Petru (Luca I2, 4I): "Parabola aceasta 0 spui pentru noi, sau pen-
tru toti?"
"DE CE LE IN PARABOLE?" 3I
pe   inloc sa fie ajutate sa   multimile inerte vor
fi condamnate la perplexitate: vor auzi parabole obscure,
vor fi constranse la blocaj spiritual. In vreme ce ucenicii
vor dpata parabole limpezi, gata descirrate, "cei din afara"
vor d.pata enigme insolubile.
La 0 prima analiza, decizia "elitista" a lui Iisus e smin-
titoare. Ea pare sa contrazid nu numai uzul traditional al
parabolei (a) stilul hristic in genere (b), dar 0 sume-
denie de alte texte din cuprinsul Evangheliilor (c).
a. In mod traditional, discursul iudaic recurgea la para-
bole pentru a clarifica 0 idee sau un text. Parabola era,
dar, 0 procedura simplificatoare: ea propunea, de regula, sa
redud., printr-o ilustratie la indemana, printr-o comparatie
intuitiva, obscuritatea sau subtilitatea greu abordabila a
unui pasaj scripturar. Iisus pare hotarat sa procedeze exact
pe dos: el vrea sa complice lucrurile, pana la ininteligibil.
Nu sa aduca adevarulla nivel "popular", accesibil oricui, ci,
dimpotriva, sa-l camufleze, sa-l sustraga perceptiei comune.
S-ar spune, cu alte cuvinte, d. in vreme ce rabinii se folo-
seau de parabole ca sa lumineze zonele intunecoase ale
mesajului lor, Iisus Ie pentru a obtura lumina, pen-
tru a intretine 0 atmosfera de clar-obscur. EI nu vrea - insista
Robert Farrar Capon - sa dea satisfactie ascultatorilor prin-
tr-o limpezime sporita, ci, mai curand, sa Ie atraga atentia
asupra modului nesatisfadtor in care inteleg explica lu-
crurile in mod curent.' "N-ati inteles? - pare intrebe
r. R.E Capon, op. cit., p. 5.
32 PARABOLELE LUI IISUS
hermeneutul rabinic interlocutorii. "Atunci hai sa va spun
o poveste liimuritoare!" "Credeti dati inteles?" - suna,
dimpotriva, socratic, intrebarea lui Esus. "Atunci am sa va
spun 0 poveste. Yeti vedea ca n-ati inteles cum trebuie."
Nu trebuie sa abuzam, insa, de acest contrast. Mai intii,
nu to ate parabolele Israelului sunt explicite. Un exemplu
caracteristic este pasajul din Ezechiel (r7, r-ro) despre cei
doi vulturi vita nascuta din cedrul Libanului. Avem de a
face cu 0 parabola care, in sine, nu e de loc transparenta,
ceea ce face necesara 0 explicatie suplimentara (r7, rr-r6).
E adevarat ca, in general, parabolele semite in dud 0 stra-
tegie divulgativa, dar dimensiunea "enigma" e ea pre-
zenta adesea, fie de la bun inceput, cum sustin exegeti ca
c.A. Bugge, P. Lagrange, sau P. Fonek, fie intr-o etapa tar-
zie, cea a literaturii deuterocanonice, cum sustin altii (A.
Jiilicher, A. Loisy)'. Prin urmare, Esus nu contrazice intru
totul pedagogia ambiantei in care se   pune un
accent in plus pe indescifrabilul vait al parabolelor, dnd
acestea se adreseaza celor "din afara". "Originalitatea" hris-
tid - in raport cu exercitiile parabolice ale conationalilor
sai - e de alt tip. E drept, unii 0 contesta tara ezitare, deda-
rand d forma parabolei a fost creata de inteieptii Israelului
inainte de Iisus, astfel indt Lui nu I-a ramas dedt sa dez-
volte un tipar deja existent! Conteaza lnsa despre ce parabole
israelite vorbim. Cele veterotestarnentare - preponderent
exegetice - sunt in mod dar diferite de parabolele hristice,
1. Pentru detalii, if. Maxime Hennaniuk, op. cit., pp. I20 unn.
2. David Flusser,fewish Sources in Early Christianity, MOD Books,
Tel Aviv, 1989, p. 66.
"DE CE LE iN PARABOLE?" 33
mai directe,   manevrand materia prima a vietii
cotidiene. Asemanari se pot stabili, mai degraba, cu para-
bolele rabinice, care insa devin curente abia dupa anul
70 d. Hr., ceea ce ii determina pe unii cercetatori sa afirme
ca Iisus e eel dintai mare utilizator de parabole ca "para-
bolele Sale sunt in mod evident diferite de orice alte nara-
tiuni cunoscute in Antichitatea elenistica greco-romana,
inclusiv de parabolele rabinice"'. "Originalitatea" lui Iisus se
poate,   sustine, dar ea nu consta in cultivarea parabo-
lei ca logos slwteinos, ca vorbire "obscura". Parabola coche-
teaza, pretutindeni, cu un anumit coeficient de mister!
b. ° alta categorie de comentatori observa ca disjunc-
tia drastica proclamata de Iisus intre apropiatii sai "cei
din afara" contravine net stilului hristic in genere. Traseul
I. James Breech,fesus and Postmodemism, Fortress Press, Minnea-
polis, 1989, pp. 24-25. Pentru detalii, if. ArlandJ. Hultgren, The Pa-
rables of Jesus. A Commentary, Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/
Cambridge, 2002, pp. 5-II. Hultgren propune 0 definitie, in
puncte, a unicitatii parabolelor hristice: I. Modul direct de a angaja
participarea auditoriului, 2. Caracterul nelivresc, 3. Legatura cu expe-
rienta cotidiana, 4. Dimensiunea teologica, dar tara abuz de abstrac-
tiuni, 5. Recursul la elementul surpriza, la comportamentul atipic,
imprevizibil, 6. Dozajul fara precedent intre traditia sapientiala iu-
daica traditia eshatologica.
2. Cj teza lui Frank Kermode, dupa care orice tip de narativitate
implica 0 anumita componenta de opacitate (The Genesis of Secrery.
On the Interpretation of Narrative, Harvard University Press, Cam-
bridge, Massachusetts, 1979, p. 25). Cj furi Lotman: "Non-under-
standing, incomplete understanding, or misunderstanding are not
side-products of the exchange of information, but belong to its very
essence" ("The Sign Mecha..'1ism of Culture", in Semiotica, nr. 12, 1974,
P.302. Ii multumesc lui Albrecht Koschorke pentru aceasta trimitere.
34 PARABOLELE LUI IISUS
lumesc al Mantuitorului nu e unul al excluziunii, nu cul-
tivii, programatic, excomunicarea. Iisus are 0 misiune de tip
universal ca atare, se adreseazii, farii discriminare, tutu-
ror. Raporturile lui cu multimea nu sunt, de regula, mar-
cate de antagonism. Dimpotriva. Multimea, pana in preziua
sacrifiearii Sale, II simpatizeaza, II asculta, II urmeaza. Iar
EI i se tara ezitare: 0 0 0 entu-
ziasmeaza prin miracole vindeeari spectaculoase. Iisus
nu refuza nimanui binele pe care 11 poate face. Iar "benefi-
ciarii" sunt, intotdeauna, recunoseatori. De altfel, chiar in
Evanghelia dupa Marcu, locurile in care e yorba de exce-
lenta intalnire a lui Iisus cu "poporul" abunda. Dupa vin-
deearile din Capemaum, "toata cetatea era adunata la  
(1, 33: casei lui Simon, in care se afla Tiimaduitorul).
"Toti Te cauta", ii spun ucenicii (r, 37). s-au adunat atat
de multi, incat nu mai era loc nici inaintea   (2, 2): para-
liticul a trebuit sa fie adus in casa prin spart, "din
pricina multimii" (2, 4). "Toti erau uimiti slaveau pe
Dumnezeu zicand: Asemenea lucruri niciodata n-am vazut"
(2, 12). Multimea e din ce in ce mai navalniea in zelul ei de
a-linsoti pe Iisus 6, 7, IO). "Se ealcau unii pe altii" spune
Luca (12, I). Dar sa ne intoarcem la Marcu: oamenii vin
"din Galileea din Iudeea din Ierusalim din Idumeea
de dincolo de Iordan dimprejurul Tirului al Sido-
nului" 6, 7-8). Micul grup din jurul nu mai
apuea nici sa mmance din cauza 1mbulzelii 6, 20), iar pentru
a sa propovaduiasea, Iisus se desprinde de adulatori
urea intr-o luntre, de unde Ie celar de pe mal (4, 1).
Dupa Schimbarea la "freamata" "alearga
"DE CE LE IN PARABOLE?" 35
sa I se inchine" 0, I4-I5). Arhiereii drturarii nu indraz-
nesc sa se atinga de Cel pe care-l resimteau drept  
tocmai datorita admiratiei masive pe care i-o aratau cei
multi (II, 18, sau 12, 12). La randul Lui, Iisus e plin de com-
pasiune: "Mila Imi este de multime, d trei zile sunt de
cand langa Mine n-au ce sa manance" (8, 2). In
  in modul eel mai neechivoc cu putinta, pasajul ro,
I pare anume racut spre a contrazice textul de la 4, II-I2:
" ... multimile s-au adunat la El El Ie invata,
dupa cum ii era obiceiul".' Instruirea multimilor e,  
pentru Iisus, 0 ocupatie constanta, devenita
Auditoriul Lui e, prin definitie, atotcuprinzator: ,,veniti la
mine toti ... " (Matei II, 28). Cum putea, deci, "cel bland
smerit cu inima" (Matei II, 29), Cel care "n-a venit sa ju-
dece lumea" (loan I2, 47) sa un program al pedep-
sei definitive, al departajarii nemiloase intre ascultatorii
Sai? Raspunsul pe care I-I atribuie Evanghelia dupa Marcu
(4, n-I2) e de 0 neplauzibila cruzime, dad nu "scandalos
din punct de vedere teologic"2. "E absurd" - spune T.W
Manson
3
• Dad scopullui Iisus era sa obtureze, in randu-
rile majoritatii, intelegerea, dinta, iertarea, n-ar fi fost mai
1. Pentru comentarii la toate pasajele citate, if. Hermaniuk, op. cit.,
PP·3
0
4-3
0

2. Expresia ii apaJ1:ine lui John C. Meagher, "Clumsy Construction
in Mark's Gospel. A Critique of Form and Redaktionsgeschichte",
in Toronto Studies in Theology, nr. I2I, 1979, citat dupa A.J. Hultgren,
op. cit., p. 460.
3. T.w. Manson, The Teaching of Jesus. Studies in Its Form and Con-
tent, Cambridge University Press, 1935, p. 76, apud Hultgren, op. cit.,
P·45
8
.
36 PARABOLELE LUI IISUS
logic sa taca pur simplu? De ce,   pierde timpul cu
sibilinice, impenetrabile?
Sa nu trecem, insa, mai departe, fara sa atragem atentia
asupra unor nuante ale discursului hristic, care nu ingaduie
concluzii liniare. Iisus nu e un animator popular euforic.
Iubirea lui pentru cei multi nu e 0 forma de idolatrie nu
propune 0 lanceda doctrina populista. Invatatorul nu e dis-
pus menajeze, neconditionat, lnvatclceii   cand e cazul,
sa devina amenintator. E curios d aceasta dimensiune
a retoricii Sale nu se manifesta, cum ne-am   in
versiunea evanghelica a lui Marcu. Dar ea e vadita la Matei
(II, 20-23) la Luca (10, 13-15), atunci cand Iisus profetizeaza
mustrator la adresa din Horazin, Betsaida
Capemaum, adieel tocmai din cetatile in care nu facuse eco-
nomie de minuni. Semne de exasperare apar,   la
Marcu: ,,0, neam necredincios, pana dnd voi fi cu voi?
Pana dnd va voi rabda?" (9, 19). Sau la Luca: " ... dad nu
va yeti poeeli, toti yeti pieri la fel" (13, 5). ConcIuzie (provi-
zorie): raspunsul abrupt allui Iisus la intrebarea discipolilor
despre rostul vorbirii in parabole e greu de domesticit her-
meneutic: Mantuitorul nu poate vocifera ca un inger exter-
minator, dar nu e nici un predicator "soft', un distribuitor
neglijent de indulgente. Trebuie sa aiba motive solide, pen-
tru a arbora, in ciuda inimii Sale atotiubitoare, gesticulatia
excl uzi unii.
c. Textele evanghelice ridica insa alte obstacole in
calea unei analize coerente a raspunsului hristic. Mai intai,
e limpede eel Iisus nu Ie in parabole doar "celor din
afara". ° sumedenie de parabole se adreseaza ucenicilor,
"DE CE LE IN PARABOLE?" 37
altele (arhierei, carturari etc.), altele multimii in
sens largo Altele, in   sunt rostite dinaintea unui audi-
toriu amestecat, in care se regasesc to ate cele trei categorii.
E adeviirat ca ucenicii beneficiaza,   de talcuiri
amanuntite din partea Invatatorului, dar nu se poate spune
ca, datorita calitatii lor speciale, ei sunt scutiti de limbajul
parabolic care trebuiesa-i descurajeze pe "neinitiati". Apoi,
trebuie sa ne intrebam cine sunt, in fond, "cei din afarii"
cei din preajma cat de limpede e deosebirea de perspi-
cacitate dintre ei. Sunt "cei din afara" opozanJii lui Iisus,
sau, alaturi de ei, multimile opace, indiferente sau inca-
pabile sa treaca dincolo de gata-tacutul unei intelepciuni
conventionale? Din texte, rezulta ca grupul "refuzatilor" ii
include, de-a valma, pe toti cei care nu fac parte din cercul
celor "ce erau pe langa El, impreuna cu cei doisprezece"
(Marcu 4, ro). Pe de alta parte, 0 anumita departajare exista
printre "cei dinauntru". In capitolul I3 din Evanghelia
dupa Marcu, afliim ca anumite taine legate de venirea finala
a Fiului Omului sunt doar lui Petru, lacob, loan
Andrei, care L-au intrebat "numai ei intre ei" (I3, 3)1. Pen-
tru Schimbarea la Fata, Iisus ii alege drept martori doar pe
Petru, Iacob loan (Matei 17, I). Sunt ceilalti ucenici "in
afara"? 0 ultima problema: s-ar zice ca, spre deosebire de
de plebea pacatoasa, ucenicii au darul intelegerii.
Lor "Ii s-a dat sa cunoasca" mistere inaccesibile, in vreme
ce restul ascultatorilor "privesc tara sa vada, aud tara sa
priceapa". In realitate, lucrurile nu stau intotdeauna
1. Cf Hermaniuk, op. cit., pp. 321-322, Hultgren, op. cit., p. 455.
38 PARABOLELE LUI IISUS
In mai multe locuri din Evanghelie, Iisus e silit sa con-
state, nu tara 0 unna de exasperare, ca discipolii sai pot fi
la fel de obtuzi ca "cei din afara"l. Apropiatii par sa nu
Inteleaga, de pilda, Parabola semanatorului: "Nu pricepeti
parabola aceasta? Atunci cum yeti mtelege toate parabolele?"
(Marcu 4. 13)·     voi sunteti tot atat de nepriceputi?"
(Marcu 7, 18). "Inima lmpietrita" despre care vorbea Isaia
pare sa fi devenit, dintr-odata, atributul "ezotericilor":
" ... nimic nu pricepusera din minunea painilor, deoarece
inima lor era impietrita" (Marcu 6, 52). "Inca nu intelegeti,
nici nu pricepeti? Atat de lmpietrita va este inima? Qchi
aveti nu vedeti, urechi aveti nu auziti." (Marcu 8, 17-18).
eu atat mai putin sunt pregatiti apostolii sa Inteleaga pro-
fetia - oridt de explicita - a Invatatorului lor, cu privire
la apropiata Sa moarte Inviere: "Dar ei n-au priceput
nimic din acestea; ca ascuns era cuvantul acesta pentru ei
nu intelegeau cele spuse" (Luca 18, 34). Invers, "cei din
afara" pricep uneori foarte bine despre ce este yorba: dupa
ce aud Parabola lucratorilor nevrednici ai viei (Marcu I2,
1-9), arhiereii, carturarii batranii cetatii perfect ca ea
fusese rostita "impotriva lor" (Marcu I2, 12).
Exegeza dintotdeauna a avut, deci, multiple Indreptatiri
sa priveasca pasajul de la Marcu 4, II-12 cu un sentiment
de frustrare. S-au dutat, asiduu, solutii filologice, istorice
dogmatice care sa fad suportabila teo logic duritatea lui
Iisus fata de cei care nu merita decat parabole ...
I. Marcu pare sa spuna ca "parabolele consemneaza incapacitatea
tuturor (s.m. - A.P.) de a Ie patrunde sensul". (CJ Kermode, op. cit.,
P·27.) CJ p. 45: " ... nu suntem niciodatii inauntru ... "
"DE CE LE IN PARABOLE?" 39
Iisus numai pentru cativa Este admisibil
sa-i tii la distanta pe cei care nu fac parte din anturajul tau
imediat? E opacitatea discipolilor tolerabila, in vreme ce
opacitatea massei e ireversibil vinovata? $i dad unii sunt
condamnati din plecare sa nu priceapa sa nu fie iertati,
avem de-a face cumva, in acest pasaj, cu un argument in
favoarea predestinarii?'
In efortul de a lam uri un text atat de pretentios, filo-
logii au ales, cum fac adesea, solutia cea mai
textul e atat de ciudat, ineat el trebuie, pur simplu, pus
la indoiala. E probabil inautentic. E 0 intercalare (acciden-
tala sau voita), un adaos inoportun (al lui Marcu sau al
altora de dupa el). Mai ales dnd iau in discutie lucrari
vechi, gramaticii prefera, in mod spontan, sa se indoiasca
mai curand de istoricitatea textului decat de propria iste-
time. In felul acesta, problema se rezolva rapid definitiv.
Dar aplombul strict filologic e preluat, din pacate, de multi,
foarte respectabili, universitari teologi, de la A. Jiilicher,
W. Bousset, R. Otto A. Loisy, la Montefiori, Lowrie, B.T.
D. Smith Pentru ei, textul e implauzibil ca dis curs hris-
tic. e implauzibil din cauza conjunctiei hina (ca
sa, pentru ca), 0 conjunctie care introduce,   0 propo-
zitie finala, rezultat al unei intentii clare. $i la Marcu, la
I. Cj Albert Schweitzer, Geschichte tier Leben-jesu-Forschung: zweite,
neu bearbeitete und vermehrte Aujlage des Werkes »von Reimarus zu
Wrede",].C.B. Mohr, Tubingen, I9I}, pp. 400 urm., apudDr. Max
Meinertz, Die Gleichnisse Jesu, Aschendorffsche Verlagsbuchhandlung,
Munster (Westphalen), 1948, p. 8}, n. 4.
2. Pentru detalii bibliografie, if. Hermaniuk, op. cit., pp. II-I}.
40 PARABOLELE LUI IISUS
Luca, folosirea acestei conjunqii probeaza scopul pe care
asuma lisus dnd "celor din afara" in parabole:
ei trebuie impiedica# sa inteleaga. Or, acest scop e cu totul
strain predicatiei misiunii hristice in genere. Ergo, textul
e suspect. Exista tentativa de a pune un semn de intre-
bare nu asupra textului, ci asupra traducerii lui. S-au iden-
tificat locuri, in scrierile de limba greaca Oa Epictet, la S£ loan
Gura de Aur la multi altii), in care hina are sens cauzal:
nu lnSeamna "ca sa", "pentru ca", ci "pentru col", "deoarece".
Mai mult: M. Pemod, intr-un studiu din I927 despre limba
Evangheliilor, se sa semnaleze in chiar textul
Noului Testament (In Apocalipsa, de pilda, la I4, I3; I6, I5
sau 22,14) utilizari cauzale ale conjunctiei'. In sprijinul unei
asemenea interpretari, vine inlocuirea lui hina cu hOli, in
versiunea lui Matei. Hoti introduce, in mod cert, 0 explica-
#e de tip cauzal: " .. .Ie vorbesc in parabole, cd ei vad fara sa
vada ... " Justitiarul penalizator din Marcu Luca (acceptat
ca atare in comentariile lui Augustin Toma d'Aquino)
devine, la Matei, mai curand un orator El atenu-
eaza, prin parabole, lumina orbitoare a adevarului Sau,
indt auditorii nepregati# sa nu se sminteasca sau, admi-
tand ca ar pricepe spusele Sale, sa nu se comporte recalci-
trant sa adauge, in felul acesta, obtuzita#i initiale, pacatul
blasfemiei. Pe scurt, unei evidente care   lisus ii pre-
fera, dnd e de neini#a#, 0 semiobscuritate, 0 inevi-
denta care sa stimuleze luminii s-o pregateasca!
1. Cf Hermaniuk, op. cit., pp. 3U-3I6.
2. S-a putut chiar spune ca, cei din afara nu au acces direct
Ia "taina", parabolele se straduiesc sa Ie of ere eel mai bun substitut
posibil al ei (Cf Frank Kermode, op. cit., p. I49, n. 4).
"DE CE LE IN PARABOLE?" 41
E ipoteza cu care lucreaza teologi de mare anvergura, in fum-
te cu S£ 10ai1 Gura de Aur (sau, dintre modemi, P. Lagrange).
Dad acceptam sensul final al lui hina, riimane sa
insistam asupra echivalarii lui mepote cu "dad nu" (in loc
de "ca nu cumva"), atunci, dintr-odata, textul oferit de
Marcu la 4, II-I2 devine "rezonabil". lata-I, in traducerea
propusa de Joachim Jeremias: "Voua va este dat sa
tainele   lui Dumnezeu, dar pentru cei din
afarii totul este obscur, pentru ca ei (precum este scris),
uitandu-se sa nu vada auzind sa nu dad nu se
vor intoarce Dumnezeu ii va ierta."I vorbirea in
parabole ingreuneaza, intr-o prima etapa, intelegerea, dar
nu exclude iertarea finala a lui Dumnezeu, cu condi\ia ca
"exotericii" sa se dea pe brazda, blocajul,
recapete perspicacitatea, £ntorcdndu-se la Dumnezeu.
Netransparenta parabolelor este 0 proba. Cei care 0 trec
sunt recupera\i2.
Pentru a intelege raspunsul (la prima vedere)
pe care Esus 11 da ucenicilor Sai la intrebarea "De ce Ie vor-
in parabole?", yom incerca 0 alta cale decat cele inven-
tariate mai sus. Mai intai, nu ne yom ingadui sa punem in
discutie autenticitatea textului analizat. Nu putem rescrie
Evanghelia, pentru a 0 aduce la nivelul "din\ilor de lapte"
I. Cj Joachim Jeremias, Parabolele lui Iisus, traducere din limba
engleza de P.S. Calinic Dumitriu, pro prof dr. Vasile Mihoc dr.
Matei, Anastasia, 2000, p. 15.
2. Un argument in favoarea versiunii lui Jeremias e textul din
Isaia pe care il citeaza Iisus. Parcurs pana la ultimul verset, el lasa
loc pentru speranta: dupa nimicirea totala a Israelului, "0 saman¢
sfanta se va din poporul acesta" (Isaia 6, 13).
42 PARABOLELE LUI IISUS
ai intelepciunii curente. Dad. luam in serios caracterul reve-
!at al textelor sacre - ceea ce e un minim gest de politete
cand ne apled.m asupra lor, d.ci acorda credit modului
lor de constituire respecta intenfia difuzarii lor -, atunci
ne yom abpne sa incepem dialogul cu 0 suspiciune de
principiu. Textul trebuie luat drept ceea ce este trebuie
inteles cum este. Marcu 4, II-I2 versiunile paralele din
Matei Luca vor sa spuna exact ceea ce spun, chiar dad.
asta contrazice deprinderile noastre mentale, culturale
Iisus afirma, deci, d. in parabole, mai
ales celor care nu fac parte din familia lui spirituala, pentru
a amenda, de la bun mceput, orice tentativa de comprehen-
siune facila, orice "impietrire" cognitiva, orice "rezistentii"
inertiala a mintii a sensibilitatii. EI nu of era, acolo unde
ceea ce of era nu e primit sau macar Nu da, tara 0
garantie de receptivitate. asta nu pentru ca face calcule
  nu pentru d. refuza sa investeasd. tara profit,
ci pentru d. d. ceea ce are de oferit nu are nici 0 va-
loare dad. nu raspunde unor nevoi intrebari vii. Esus nu
e "disponibil" decat cand   in oglinda, 0 disponibi-
litate simetrid.. "Cruzimea" raspunsului Sau e, prin urmare,
ea 0 parabola. Ea deschide 0 serie de alte parabole
care, laolalta, ar putea constitui 0 analiticd a receptivitdfii.
Fractura dintre "adepp" "cei din afara" nu e decalajul din-
tre "initiati" "neinitiap", ci deosebirea dintre ascultatorii
disponibili cei indisponibili.
A doua teza pe care 0 sustinem (dupa aceea a autenti-
citatii textului) este d. pasajul de care ne ocupam e departe
"DE CE LE iN PARABOLE?" 43
de a fi solitar in economia Evangheliilor. Iisus e "crud" sau,
in orice caz, dur in alte locuri din Noul Testament. Sa
luam, de pilda, bine-cl:lnoscutul pasaj de Ia Matei 7, 6: "Nu
dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voas-
tre inaintea porcilor, ca nu cumva sa Ie cake in picioare
intorcandu-se, sa va   in spatiul biblic, cainii,
porcii au 0 conotatie negativa, ofensatoare.
1
Fie ca sunt
asociati cu necredinciosii, cu cei de alta credinta sau cu 0
, , ,
impuritate generid, ei sunt "exteriori" valorilor consacrate!
Textul atrage atentia asupra unei inadecvari de fond intre
cel care of era ceea ce ofed) cel care "A dace
nu e, In orice conditii, 0 specie a generozitatii. Poti da ceva
care e incompatibil cu natura, nevoile, Iimitele habitu-
dinile receptorului, caz in care oferta nu e doar deplasata,
ci direct primejdioasa pentru ambele paqi. Nu dai ciinilor
fan, magarului oase apa.3 La fel, nu dai solutii
celor care cred ca Ie au dispretuiesc, in consecinta, pro-
punerea tao Orice invatator intelept va alege cu grija
invataceii, iar excluderea celor neaveniti nu e de cat in apa-
rentcl un act de cruzime sau de exclusivism arbitrar. Exemple
I. Cj Christian Miinch, in Ruben Zimmermann (ed.), Kompen-
dium der Gleichnisse Jesu, Giitersloher Verlagshaus, Giitersloh, p. 40I.
2. Exegetii observa ca termenul grecesc pentru "caine" este aici
kYon, desemnand, in genere, dinii fara. stiipan, cei "din afara" casei
(if. Luca I6, 21). Cainelui "domestic" i se spune kYnarion (if. Matei
15, 26, unde Iisus, la sugestia femeii eananeence, accepta ca asemenea
ciini se pot hriini eu firimiturile ciizute de la masa copiilor casei).
3. 0 analiza pedanta a aces tor tipuri de inadecvare, la H. von
Lips, "5chweine futtert man, Hunde nicht - ein Versuch, das Ratsel
von Matthaus 7,6 zu lbsen", in Zeitschriftfor die Neutestamentliche
WissenschaJt, nr. 79, I988, pp. I65-I86.
44 PARABOLELE LUI IISUS
de "sfanta manie" divina apar in alte parabole (Parabola
nuntii fiului de imparat, de pilda, sau cea a lucratorilor ne-
vrednici ai viei, de care ne yom ocupa mai jos).!
Exista, poo urmare, 0 serie de texte, In litera carora
tinismul" lui Iisus poate parea unui cititor conventional
    Asta pentru ca ne-am cu imaginea
unui £lasc, boland, risipindu-se "democratic"
sentimental intr-un peisaj din ce in ce mai indiferent, cand
nu e direct oscil. - spun mai ales unii intelec-
tuali     - e la el acasa in sufletul cate unei babe pra-
voslavnice. Poate. Dar depinde de baba. Nu orice gospodina
de varsta a treia care se afereaza bigot prin ograda bisericii e
receptaculul optim al credintei. Iubirea hristica e, desigur,
nelimitata, neeonditionata, "indelung rabdatoare". "Toate
Ie sufera." In afara de opacitate silnicie. Nu se impune
eu forta, nu libertatea aproapelui, fie el din
preajma sau din afara. Iubirea hristica nu se poate darui
pietrelor, firilor indaratnice sau indobitocite, razvratitilor
adormitilor. Nu eontamineaza, somnambu-
lic, pe toata lumea. E de fata pentru toti, dar nu pentru
oricine. in orice caz, nu pentru cei care n-o percep, n-o
doresc, n-o suporta. Ca orice iubire adevarata, iubirea hris-
tica nu functioneaza decat dad e Restul e lite-
ratura roz, emotivitate populista.
Cat despre "cei din afara", ei nu pot avea 0 identitate pre-
cisa, diseriminatorie. Nu cei de alta religie, nu cei multi, tara
contact direct cu cercul res trans al ucenicilor, sunt nece-
1. Cj infra, pp. r85 urm. De asemenea, pp. II3 urm.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 45
sarmente "exteriori" invataturii hristice. Exterioritatea e con-
ditia a aparitiei noastre in lume, trauma inaugurala
pe care 0 are de suportat nou-nascutul dnd iese in afara
pantecului matem: dintr-un univers inchis, protector, el
trece, brusc, intr-unul strain. Strdindtatea e primul atribut
al exterioritatii. Confiuntat cu aceasta strainatate, ai de ales
intre (1) un efort de adaptare care te instraineaza, inevitabil,
de adapostul tau originar, de "matricea" ta, astfel incat devii
strain de tine in strainatatea absorbanci a lumii (2) 0
din imperiul exterioritatii, prin adoptarea unei angajari de
tip monahal, in a carei traiectorie lumea e marginalizata  
la limita, exclusa: calugarul se declara exterior exterioritatii
lumii. - cel putin in spatiul -, dlugarul rea-
lizeaza pe cont propriu modelul al omului deplin
care, prin raportarea lui la Dumnezeu, e fundamental "in
afara lumii".' Avem, prin urmare, exterioritatea "rea", a ab-
sorbtiei de sine in pustiul mundan, exterioritatea "buna",
a distantarii de lume. Iisus inceard insa 0 solutie-limita:
sfintirea exterioritatii lumii, aducerea lumii intr-un "inaun-
tru" care sa-i salveze exterioritatea Tara a 0 dispretui des-
trama. Cu alte cuvinte, exterioritatea cu care se lupci Iisus
nu e aceea a universului creat, ci aceea a creaturii care a cazut
in starea de exterioritate in raport cu Creatorul ei. In acest din
urma sens, exterioritatea e pacatul suprem, mai gray decat
"pacatul-act" (omucidere, furt etc.) dedt "pacatul-pasi-
une" (orgoliu, avaritie etc.), intrudt e sursa lor. A ramane in
1. CJ Louis Dumont, Eseu asupra individualismului, C.E. U. Press -
Anastasia,   I997, p. 39   In general, cap. I, "Geneza I. De
la individul-in-afara-lumii la individul-ln-lume".
46 PARABOLELE LUI IISUS
afara credintei, in afara unei orientari constante spre inte-
rior, adica spre inirna mteleasa ca sediu al Instantei supreme,
echivaleaza cu a lasa loc de rnanifestare tuturor transgre-
siunilor.! Din acest punct de vedere, loti starn sub riscul de
a increrneni "in afara": in afara raspunsului potrivit, a con-
duitei drepte, a Irnpiira!iei. To!i incepern prin a £l in postura
oaspetelui care vine la nunta tara potrivite (Matei
22, II-I}), drept care Ii se cere servitorilor sa-l arunce (din
nou) afarii (ekbalele aUlon). Suntern in afara regulii, in afara
propriului nostru proiect, in afara rostului nostru originar.
in afara. daca suntern m afara riispunsului adecvat este
pentru ca sun tern, de regula, in afara intrebiirii. Am pierdut
contactul cu interogatia esen!iala, cu interioritatea intreba-
rilor ultirne. Iar ceea ce incearca parabola hristica nu este sa
of ere un cornod evantai de riispunsuri, ci sa invite in spa!iul
intrebiirii (care, intr-o prima faza, poate £l unul al perple-
xitii!ii). Cu alte cuvinte, ea mcearca sa explice celor din afara
cii nu poti avea raspunsuri la intrebiiri pe care nu Ie ai nu
Ie pui. ca arnplasamentullor e vicios: a £l "in afara" e a fi
dis/oeal, a £l situat excentric, irnpropriu, nepotrivit. Cind
nu ai intrebiirile potrivite, nu intelegi nici ceea ce credeai ca
mtelegi. Dirnpotriva, cand ai intrebarea, vei   prin a inte-
lege cu asupra de rniisura ceea ce, in ajun, iti apiirea ca £lind
in afara oriciirei posibilita!i de intelegere. (Luca 8,18: "Celui
1. Despre "paeatul exterioritalii" ea a inirnii
despre relalia sa, ca "paeat-stare", eu eelelalte specii ale paeatului, vezi
Frithjof Sehuon, I:esoterisme comme principe et comme voie, Dervy-
Livres, Paris, 1978, pp. 154-155.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 47
ce are i se va da; iar de la eel ce nu are se va lua ceea ce i
se pare ca are. ")
E inevitabila, aiei, 0 la Gewoifenheit, termenul
heideggerian care desemneaza modul nostru de a fi in lume
(In-der-Welt-SeinY. Pentru Heidegger, starea de "aruneare" e
starea constitutiva a Dasein-ului, determinarea originara. a
umane. Suntem in de a fi, wa sa fi fost
  tara sa avem acces cognitiv la autoruI gestului
care ne-a Nu de unde am apirut, nu
incotro ne indreptam. Am "eazut" in lume asta face parte
din "natura" noastta. Numai ca Heidegger refuza termenilor
"aruncare" "cadere" orice negativa, orice rapel
teologie sau moral. Starea de aruncare este un dat ontologie
care ne definefte, wa sa ne califice in vreun un fel. Nu sun-
tern "cazuti" de "sus" "jos", din paradis in iad. Suntem doar
"euplat:i", prin moduI noastre, eu "lumea",
cu ceva in care nu ne putem integra declt instriinan-
du-ne de noi   aluneclnd in inautentieitate, in imper-
sonal. Cata vreme nu realizim asta, subzistim nerefleetat,
"wa griji", mereu luati prin sutprindere de un sfaqit pe care
nu-l anticipasem. Abia cand avem revelatia unei
inautentice, descoperim angoasa de a fi "grija" mo11ii.
Heidegger admite, intr-un comentariu Ia Prima Epistola
paulina catre Tesaloniceni, ca asumarea modifica
1. Cj Martin Heidegger, Fiinfri timp, trad. de Gabriel Liiceanu
Citalin Cioaba, Humanitas,   2003, mai ales cap. 5, par.
38, pp. 238-244. Pentru indispensabile clarificiri, se va consulta, in
volum, "Excursul asupra catorva termeni heideggerieni din
Fiinfri limp", semnat de Gabriel Liiceanu (pp. 579-625).
48 PARABOLELE LUI USUS
radical datele problemei. Insul credincios incotro. Nu
moartea, ci reinvierea, parousia, a doua venire a lui Iisus,
constituie orizontul sale. Angoasa este inlocuita,
astfel, cu 0 stare de 'l/egbe orientatd.   pentru  
"caderea" nu e resimtita ca 0 circumstanta neutra. Caderea
e experienta inaugurala a in afara:
din gradina in   din in aceea a sufi-
cientei adulte, dintr-o inocenta intr-o compe-
tenta contraproductiva. Iisus n-ar fi asumat deplin
conditia umanitatii Sale, dad n-ar fi racut - pana El -
experienta "exterioritatii". Cuvautul folosit de Marcu (I, 12)
pentru a relata ispitirea Mantuitorului in pustie este tocmai
"a arunca":     indata Duhul L-a aruncat (ekballei) in pus-
tie." Suntem cu aruncafi, ne-am aruncat singuri sau
am fost aruncati (de "Duhul") intr-o lume pe care n-o mai
putem percepe decat cum 0 exterioritate percepe 0 alta
exterioritate.   cata vreme nu yom regasi criteriile interio-
ritatii, yom fi sa ne petrecem etemitatea "in
intunericul cel mal dinafara". A nu fi inlauntrul a nimic, a
nu fi inlauntrul nimanui, a nu avea un "inlauntru" - acesta
este iadul. Din aceasta   nu ne putem sa in-
telegem mare lucru din ce vedem auzim. Totul, pentru
noi, se face, "se petrece (ginetaz), in parabole" (Marcu 4, II)':
traim, dar nu avem 0 idee clara despre sensul vietii, mu-
rim fara sa ce e moartea, suferim nu pricepem de ceo
Totul e "parabola", adid "problema", "enigma", intrebare
I. Pentru aceasta traducere, if. Charles Masson, Les paraboles de
l'v[arc N: a·vec une introduction a l'explication des E-vangiles, Delachaux
et Niestle, Neuchatel, Paris, I945, pp. 26-28.
"DE CE LE VORBE$TI iN PARABOLE?" 49
nelamurita. Parabola hristica propune, intr-o prima etapa,
sa miiloceasca 0 corecfie a dislocarii generale, 0 re-situare con-
venabila a celor "din afara", 0 re-alocare a adevdrului. Ea nu
• - 1 • - • 1- " ( - .
mcearca aecat sa ne re-anmce "i11 auntru 0 sugereaza etl-
mologia cuvantului: para-ballo, a arunca laolalta, a pune
alaturi): ca dispozitiv al aruncdrii inlduntru, parabola hristica
nu aspira la instalare, la definitivat. In cele din urma, dupa
atingerea scopului, ea va deveni superflua: diagnosticul opa-
citatii al pe care 0 implica permanentizarea
ei constituie, de aceea, prima operatie a discursului para-
bolic, exprimata ca atare in Matei IJ, ro. Iisus ca are de
construit un "obiect" antinomic   intr-un anumit sens,
ambiguu. Pentru cei pregatiti, el trebuie sa funqioneze ca
o indica/ie, iar pentru cei nepregatiti - ca 0 piedicd, sau ca
o interdic/ie. "eei din afara" sunt 0 massa foarte pestrita; ea
include   indaratnici, iresponsabili, naturi re-
calcitrante sau euforice (multi dintre cei din afara raman
In afara tocmai pentn.l. ca se cred, deja, inauntru). A gasi un
procedeu care sa Ii se potriveasca tuturor implica 0 mare
subtilitate strategica: trebuie, pe de 0 parte, sa mereu
deschisa perspectiva "intriirii", dar, pe de alta, sa ai precau-
tia de a revela voaland, de a bloca ferm accesul celor opaci.
E ceea ce Frank Kermode aspectul "oracular" al
parabolelor, "dubla lor functiune" (afirmare ascundere),
"obscuritatea lor iradianta".I
Lucrurile nu sunt sortite sa ramana pentru totdeauna
in acest stadiu. "Va veni ceasul cand nu va voi mai grai in
I. Frank Kennode, op. cit., p. 47.
50 PARABOLELE LUI IISUS
pilde, ci deschis (parrhesia) va voi vesti despre Tatal" (loan
16, 25). Cu alte cuvinte, vorbirea in parabole este 0 solutie
circumstan{iald, adecvata strict timpului pre-pascal stra-
tegiei a lui Iisus. Adevarul intreg, ceea ce numai
Fiul despre Tatal (Matei II, 27), "taina Imparatiei" a
lui Iisus ca manifestare a ei) sunt, deocamdata, "exterioare"
exterioritatii oamenilor. Sunt prea "tari", prea abrupte pentru
conditia omeneasca Intrucit tofi - inclusiv apos-
to Iii, cita vreme stau langa Hristos' - suntem "in afara", nu
avem uneltele necesare pentru a digera radicalitatea adevdru-
lui. Ceea ce putem capata e "laptele duhovnicesc" (1 Petru
2, 2) al Invataturii, versiunea ei domesticita, adaptata capa-
citatilor noastre "naturale". "Omul firesc - spune Apostolul
Pavel - nu pe cele ale Duhului lui Dumnezeu,
caci pentru el sunt nebunie el nu Ie poate intelege ... " (1 Co-
rinteni 2, 14). Se impune, fnvelirea revelafiei intr-o
inevidenta protectoare. Parabolele sunt aceasta inevidenfd
protectoare: clar-obscur luminos, lapte duhovnicesc. Un iim-
baj asemanator folosesc, ca Iisus, apostolii, atunci cind
vorbesc multimilor necoapte: eu, fratilor, n-am putut
sa va vorbesc ca unor oameni ci ca unora tru-
ca unor prunci intru Hristos. Cu lapte v-am hranit,
nu cu bucate, caci inca nu erati in stare; nici chiar acum
nu sunteti in stare, fiindca sunteti   (1 Corinteni 3, 2).
Sau catre evrei: " ... ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de
hrana tare. Ca tot cel ce se cu lapte e un nepriceput
1. "Inca multe am a va spune, dar nu Ie puteti purta acum", anun-
ta rims, despartindu-se de apostoli (Ioan 16, I2). Cj Kerrnode, op. cit.,
p. 27= "A fi inauntru e doar un fel mai elaborat de a fi tinut in afara."
"DE CE LE VORBE$TI iN PARABOLE?" 51
In cuvantul dreptatii, fiindccl e prunc; iar hrana tare e pen-
tru cei ... " (Evrei 5, 12-14). In discursul hristic,
parabola are, intr-un anumit sens, 0 dimensiune apofaticd.
cum nu se pot face afirmatii - inevitabillimitative -
despre Dumnezeu, nu se pot face nici expuneri explicite,
perfect transparente, ale adevarului Lui. eu alte cuvinte,
vorbirea in parabole e de rigoare, indiferent de publicul re-
ceptor dincolo de motivatiile particulare ce pot surveni
tn fi.mctie de limitele feiuritelor categorii ale acestui public:
fa
0 b 1 .. I o' ( l' '1 A P)
" ... ara para 0 e mmiC nu e graia mU!j:LTIll.O!, n.m. - ..,
ca sa se plineasd ceea ce s-a spus pril1. profetul care zice: In
parabole imi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de
la-ntemeierea lurnii" (Matei 13,34-35).' Parabolele sunt ga..'1.-
dite,   pentru a livra 0 comunicare integrald a "celor
ascunse". Ramane intrebarea dad aceasti comunicare inte-
grala se adreseaza tuturor sau numai "apropiatilor". Dad
adevarulintreg revine doar "initiatilor", atunci avem de-a
face cu afirmarea cvasiexplicita a unui "esoterism"  
legitimat de strategiile divulgative ale lui Iisus. E 0
teza care nu poate fi acceptata de Parintii Bisericii, asaltati
cum erau de tot soiul de erezii sibilinice de carac-
terul deschis, public, universal, al propovaduirii
Un punct de cotitura in evacuarea interpretarii esoterice a
r. Leopold Fonek, S.J. (Die Parabeln des Herrn im Evangelium, F.
Rauch, Innsbruck, I902, pp. 32-33), citeaza un comentariu allui R.
Comely la Prima Epistola a lui Pavel ciitre Corinteni (1 Corinteni 4,
2I-23), din care rezulta 0 posibila analogie intre ,.vorbirea in Iirnbi"
(glossolalie) vorbirea in parabole: ambele au nevoie de "traducere"
pentru a fi accesibile auditorului.
52 PAR.ABOLELE LUI IISuS
mesajului hristic este de comentarii 1a Evanghelia
dupa loan scrise, 1a inceput de secol \: de Fericitul Augus-
tin. Din punctul lui de vedere, diferenta consacrata de
teologii alexandrini intre psychikoi gnostikoi, respectiv Intre
cei care nu se pot hrani decat cu "lapte" cei care pot trece
1a "came", nu e 0 intre doua categorii de credin-
  ci se refera la doua stadii distincte in evolutia spiri-
tuala a fiecami indivicl. Mesajul e transmis tuturor, fara
1acune: " ... pe tcate cate Ie-am auzit de la Tata! meu vi Ie-am
facut cunoscute" (Ioan I5, I5). Dar pentru a pricepe ce ni se
spune, avem de parcurs un dmm: drumul de 1a
simp1a (dar vaga) 1a intelegerea profunda, de 1a pasivitatea
sugamlui 1a cooperarea viguroasa a adulte. Pen-
tm a avansa pe acest drum, beneficiem de ghidajul Duhu-
lui Sfant, invatatorul interior (interior magister) care ne
poarta "intru tot adevarul" (Ioan I6, I3). Orice cale spiri-
tuala e, prin urmare, 0 cale din afara inauntru. Cei din afara
au un acces 1imitat la adevarul pentru care nu sunt coPti
inca. In felul acesta ei sunt prin excludere, ci
prin opacitatea inerenta nivelului lor de intelegere. In ter-
menii gandirii rabinice, s-ar spune ca asupra celor din afara
se revarsa dreptatea, pedagogica, a lui Dumnezeu, in vreme
ce asupra celor apropiati se revarsa iubirea Lui. "Hristos
rastignit - spune Augustin - e deopotriva lapte pentru sugari
came pentru cei aflati pe 0 treapta mai ina1ta.'"
1. Pentru toate acestea, if. Guy G. Stroumsa, Hidden V;/isdom.
Esoteric Traditioizs and the Roots of Christian Ivfysticism ("Studies in t.1.e
history of reiigions"; vol. 70), E.J. Brill, Leiden, New York, Kaln,
"DE CE LE IN PARABOLE?" 53
Ca toata invatatura lui Hristos, invatatura despre para-
bole se din nuante, surprize paradoxuri. Nimic
nu se lasa "sistematizat" geometric, definit liniar, incartiruit
dogmatic. Parabola e 0 diluare savanta, 0 subtila manevra
pedagogica pe masura fragezimii pruncilor, dar e 0 inten-
sificare a misterului, menita sa-i tina la distanta pe neini-
{:ia{:i. ldealizarea "prunciei" ca fiind calea optima spre Hristos
trebuie, de altfel, privita cumgrano salis.' Alaturi de pasajele
celebre - recitate prompt de toata lumea - de la Matei II,
25 (" ... ai ascuns acestea de cei intelepti pricepu{:i le-ai
descoperit pruncilor." Cf Luca ro, 21) sau de la Marcu
ro, 15 ("Cel ce nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un
copil, nu va intra in ea." Cf Matei 18, 3), trebuie sa aco[-
dam (mai multa) atentie unui text puternic cum este cel
din I Corinteni 14, 20: "Fratilor, nu fiti copii in ga...'1dire; in
rautate, da, fiti prunci, dar in gandire fiti   Para-
bolele se adreseaza simultan inocente
si imaturitatii infantile: se livreaza celei dintai si se ascund
" ,
dinaintea celei de a doua. Se descopera ca lumina se aco-
pera ca obscuritate. Lumina intunericul nu sunt nici ele
concepte monotone. lisus este "Lumina lumii" (loan 8, 12.
Cf 12, 46), dar El asuma comunicarea voalata, lasand
1996, cap. 8, "Milk and Meat: Augustine and the End of Ancient Eso-
tericism" (pp. 132-146).
1. 0 documentatie instructiva pe aceasta tema se poate gasi In
Andreas Lindemann, "Die Kinder und die Gottesherrschaft. Markus
ro, 13-16 und die Stellung der Kinder in der spiithellenistischen Ge-
sellschaft und im Urchristentum", In WOrt und Dienst, Jahrbuch der
Kirchlichen Hochschule Bethel, serie noua, vol. 17, Bielefeld, 198}
pp. 77-ro4. CJ infra, pp. 99 urm.
54 PARABOLELE LUI IISUS
a?ostolilcr misiunea vorbirii limpezi, prin Duhul Sf ant,
dupa mcartea 9i invierea Sa: "Ceea ce va spun Eu 1a intu-
neric, spuneti voi la lumina" (Matei ro, 27. Cj Luca 12, 3
sau Efeseni 3,9). Lumina intunericul se intrepatrund, de
altfel, in peisajul originar (loan I, 5), iar lumina in sine nu
e neaparat ferita de ambiguitate: ea poate fi spectrala,
latoare, vanitoasa: pe scurt, lumina dzuta., "luci-ferid". (Cj
Luca 10, I8.)
Varbirea in parabale e inevitabila, dar, cum spul}eam, e
circumstantiala. In perspectiva eshatologid., ea este sortita
dizo1varii, pentru d nu e in natura adevaru1ui dumnezeiesc
sa fie pecetluit in etemitate. Pecetea e daar sernnul unui pre-
zent indecis provizariu. " ... nimic nu este acoperit care sa
nu iasa 1a ivea1a nimic ascuns care sa nu ajunga cunos-
cut" (Matei ro, 26. Cf Marcu 4, 22, Luca 8, 17; 12, 2). Mai
mult, Iisus cfed 0 arvuna a "de-secretizirii" finale
(echivaland Cll abolirea vorbirii parabolice), cand, atlat pe
hotaru1 dintre viata pamanteasd cea   Ie dezvruuie
discipclilar ceva din taina Invierii Sale: " .. .las Iumea rna
duc la Tatru" (loan 16, 28). Discipolii canfinna, uimiti, schim-
barea de limbaj: "lata cii acum Iamurit nu spui
nici a pilda" (loan r6, 29). lisus profetizeaza, astfel, mo-
mentul apoteotic in care nimeni nu va mai ramane ,,In
afara", cu excePtia acelara care vor refuza definitiv "ospa-
tuL" Imparatiei. Dar, pana la ace1 moment, parabole1e vor
ramane procedeul didactic cel mai adecvat pentru un audi-
toriu in care se regasesc de-a valma inteleptii smintitii,
cei puri cei imp uri, bunii raii, graul neghina. Fiecare
va lua partea sa, dci parabole1e sunt semnal revelator
"DE CE LE IN PARABOLE?" 55
pentru unii camuflaj prudent pentru ceilalti. Ele ascund
dezvelind dezvaluie acoperind, in functie de ampiasa-
mentul spiritual al receptorului.! Altfel spus, parabolele
cheama totodata tin la distanta. Ca in Noli me tangere,
pictura de la Prado a lui Correggio, in care Iisus  
cu dreapta, elanul Mariei Magdalena, dar 0 convoaca,
prin gestul mainii stangi, spre un traseu anagogic. Leopold
Fonck ilustreaza aceasta providentiala ambiguitate printr-o
legenda: se spune ca, in anumite locuri din ziduriie unor
catedrale, sunt ascunse mari comori Locurile
cu pricina sunt indicate printr-un decor mural caracteris-
tic. recunosc valoarea indicativa a decorului, in
vreme ce, pentru   decor e opac. Parabolele
seamana cu un asemenea decor, cu 0 imagerie anume gan-
dita pentru a conspira deconspira in timp 0 co-
moara ascunsa.
2
I. Cf Toma d'Aquino, Commentarius in Matthaeum (Comentariu
la Evanghelia dupa Matei), privitor la cele doua motive ale vorbirii
in parabole: "Una est quia per huiusmodi parabolas absconduntur sacra
ab infidelibus, ne blasphement. [. .. j Secunda ratio est quia per huiusmodi
parabolas homines rudes melius docentur. "(primul este ca, prin aceste
parabole, lucrurile sfinte sunt ascunse de cei   ca sa nu
blasfemieze. [ ... ] AI doilea este ca, prin aceste parabole, oamenii ne-
pot fi mai bine invatati.)
2. Leopold Fonek, op. cit., pp. 34-35. S-au putut invoca, nu fara
indreptiitire, ratiuni "tactice", justificabile istoric, ale "secretului"
parabolic. Iisus avea de spus, mai tot cimpul, adevaruri inacceptabile
pentru Vinovatia capeteniilor israelite (incapabile sa
fie adevarati pastori), aroganta zelotiIor, impostura suficienta arhie-
reilor, pacatele fariseilor saducheilor, damnarea etema promisa
celor lipsiti de umilitate cainta sunt teme curente ale discursului
hristic. 0 minima prudentii impunea un arnbalaj protector pentru
56 PARABOLELE LUI IISUS
In universul parabolelor, nimeni nu e exclus in mod arbi-
trar nedrept, dar nimeni nu e indus In mod neconditio-
nat. In cele ce unneaza, vom lncerca sa definim, recurgand la
corpuI parabolelor, condi{iile incluziunii, criteriile
dupa care se poate decide gradul de aecesibilitate al ade-
varuiui duhovnieesc. Parabolele faciliteaza receptia, dar 0
pot bloca. Care e metabolismul acestei ample con-
tradietorii? Ce trebuie sa faci cum trebuie sa £1i, pentru a
nu ramane printre eei "din afara"? care sunt piedicile eli'"
care te vei confrunta?
asemenea adevaruri riscanre, care pe Sf roan Botezatorul il costa-
sera Nici Iisus, nici ucenicii Sai nu trebuiau unor pri-
mejdii imediate, Inainte de   Implini destinul. Cj Frank Stern,
A Rabbi Looks atJesus' Parables, Rowman and Littlefield, Lanham,
2006, pp. 257-272. Din pacate, 0 astfel de intetpretare, legitima pana
la un punct, a capatat, uneori, accente politice de 0 radicalitate ridi-
cola. E cazul lui William Herzog, care, in cartea sa Parables as Sub-
versive Speech: Jesus as Pedagogue of the Oppressed, Westminster John
Knox Press, Louisville, I994, vede parabole!e drept moduri de co-
dificare a sistemelor de opresiune care tine au 'poporui sarac in
sclavie. Deci nu teologie, nu etica, ci analiza sociala subversiune
revoiutionara.
2
Inevidenfa luminoasd
Simultaneitatea paradoxala dintre ascundere dezvdluire
e una din temele-cheie ale Scripturii. Dumnezeu sta "zn
ascuns" (Matei 6, 4; 6, 6; 6, I8), vede ascunsul fiecaruia (Ro-
mani 2, r6), ascunde de   tainele Sale, pentru a Ie
descoperi pnmcilor (Matei II, 25), Ie da celor vrednici "mana
cea ascunsd" (Apocalipsa 2, 17). Pe de alta parte, Dumnezeu
e "Cel Ce va aduce la lumina pe ascunse ale intune-
ricului" (r Corinteni 4, 5) Cel Ce proclama, prin Fiul
Sau, ca "nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala
nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut" (Matei ro, 26;
Marcu 4, 22; Luca 8, 17 I2, 2). "Ascunsul" e, pentru oa-
meni, spa!iul unui subtil joe dialectic. Exista ascunsul ina-
vuabil (dar transparent pentru "ochiul" divin), dar exista
ascunsul pretios, ,jiin{a cea tainicd a inimii", care este ade-
varata podoaba a fiecaruia (r Petru 3, 4). Suntem indemnati,
uneori, sa ne abtinem a faptui ostentativ, la vedere, de dragul
slavei (Matei 6, I-6), dar incurajati, alteori, sa ara-
tam lumii faptele noastre bune, care sa devina, astfel, model
pentru ceilalti prilej de slava adusa Creatorului (Matei 5,
r6; I Petru 2, r2). AFdar, faptei ii sta bine cand discretia,
ascunderea, cand vizibilitatea exemplara.
58 PARABOLELE LUI IISUS
Credinta e un mod de viata, in care certitudinea
ferma cii.utarea febrila coincid in efortul de a aborda un
Dumnezeu deopotriva ocult straIucitor: a-L fi gasit e -
cum simtise Pascal - efectul unei cii.utari ardente, iar ardenta
cii.utarii e 0 specie a faptului de a-L fi gas it. Calea nu e sus-
pendata de perceptia tintei, tinta nu e adumbrita de infini-
tatea cii.ii. "Cred, Doamne, ajutii. necredintei mele!" (Marcu
9, 24), aceasta este combinatia de inevidenta lumina din
care se dialogul nostru cu transcendenta. Aceasta
este reteta parabolelor: ele sunt immperea inevidentei pe
scena evidentei imediate evidentelor, a "de-Ia-
sine-intelesurilor" in intunericul sensului lor secund, germi-
nativ. Doua dintre afirmatiile parabolice ale lui Iisus par sa
puna accentul pe explozivitatea ineviden!ei, pe inconturnabila
a tainei in lumina: faclia (lumina) sub obroc cetatea
de pe munte. Dar explozivitatea cu pricina e conditionata,
intensificatii. prin propriile ei limite. Iata, mai intai, textele,
in to ate variantele lor:
Fiiclia sub obroc
Matei 5, I5-I6: [Nu poateJ aprinde cinevafaclie # 0 pune
sub obroc, ci in   ea le lumineaza tuturor celor din casa.
sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat ei sa
vadafaptele voastre cele bune # sa-L sldveasca pe Tatdl vostru
Gel din ceruri.
Marcu 4, 2I: ... Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc
sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in
"DE CE LE iN PARABOLE?" 59
Luca 8, r6: Nimeni, aprinzdnd faclia, n-o acopera eu un
vas, nici n-o pune sub pat, ci 0 in sfifnic, pentru ca eei ce
intra sa vada lumina.
Luca II, 33: Nimeni, aprinzdnd faclia, nu 0 pune in foe as-
cuns, nici sub obroc, ci in sfifnic, pentru ca eei ce intra sa vada
lumina.
Cetatea de pe munte
Matei 5, 4: .. . Nu poate sa se ascunda cetatea din vdiful
muntelui.
Sensul prim al textelor de mai sus e limpede: exista lu-
cruri a caror evidenta nu poate fi trecuta cu vederea (de
pilda, acetate pe vc1rf de munte). altele, care pot fi
ascunse, dar care, ascunse, pierd rostul, devin nefunc-
tionale, daca nu ridicole (de pilda, a taclie pusa sub pat,
in lac sa fie lasata sa lumineze spatiul din jur de la inal-
timea unui   Tot astfel, adevarul dumnezeiesc nu
e facut sa tread neobservat, sa fie tinut in umbra: el tre-
buie, dimpotriva, sa lucreze ca un reper putemic, sa ira-
dieze asupra celor din preajma. Parabolele nu vor riimane
pentru totdeauna obscure, refuzandu-se intelegerii "celor
din afara". In cele din urma, sensullor ne va "sari in ochi",
pentru d misiunea lor ultima e sa riispandeasd lumina. Pe
de alta parte, e greu sa nu observi cii "cetatea de pe munte"
mai ales "lumina sub obroc" au aerul d merg in raspar cu
60 PARABOLELE LUI IISUS
raspunsui dat de Iisus discipolilor la intrebarea "de ce Ie
in parabole?". Nu spusese Esus cii "cei din afara"
nu var vedea nu vor intelege? Ca parabolele au tocmai
menirea de a-i lasa in ceata, nelamuriti, devorati de pro-
pria lor intunecime? E ca cum Iisus ar fi decis sa puna,
prin parabole, lumina sub obroc sa asume vina pe care 0
atribuise ciirturarilor fariseilor: ,;vai voua, ciirturari fari-
sei ratarnici!, cii inchideti imparatia cerurilor de dinaintea
oamenilor ... " (Matei 23, I3). Sau, la Luca (II, 52): "Vai voua,
invatatorilor de Lege!, cii ati acaparat cheia voi
n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre i-ati impie-
dicat.'" Numai cii responsabilitatea blocajului revine - in
cazul ciirturarilor fariseilor - celor care emit sau ar trebui
sa emita mesajul, in vreme ce, in cazul parabolelor hristice,
dificultatile de intelegere sunt rezultatul proastei a
receptorilor.   uneori, al inadecvarii transmitatorilor (in
speta apostolii). Mesajul e, in sine, hiperevident: e as eme-
nea unei cetati construite pe munte, vizibila de departe, ca
o reduta orientativa protectoare. Fiinta adevarului e ma-
siva, stabila, iradianta. Nimic nu 0 poate voala, in afarii de
solzii din ochii privitorilor de prudenta inutila - ca sa nu
spunem nevrednicia - ucenicilor. Inevident prin calitatea
1. In acest pasaj, binomul "cei din afara"-"cei apropiati" (cei
dinauntru) devine triada: exista "cei care vor sa intre"; 0 categorie
aparte, categoria celor pomiti pe cale, locuiti de "intentia" salva-
toare, dar aflati inca "in afara", pe drum. Cf diferenta dintre "mi-
rde" care vine (erchomai), "fecioarele nebune" care raman afara,pleaca
(aperchomat), cde intelepte care intra (eioerchomat) in casa mirelui
(Parabola celor zece fecioare).
"DE CE LE IN PARABOLE?" 61
lui supramundana, adevarul nu e mai putin lumina pura,
nimb. El poate fi adumbrit numai prin utilizare, prin
obtuzitatea manevrarii lui: faclie pusa sub obroe, sub pat,
sub lavita, 111 u11ghere intuneeoase.
Toate eele einci texte de care ne ocupam indica 0 previ-
zibila consubstantialitate Intre locul adevarului amplasa-
mentul pe 0 inaltime.' Pentru a fi pereeput, mesajul hristic
trebuie sa adopte dimensiunea veltiealitap.i. 0 cetate ascunsa
in ra.coarea unei depresiuni sau 0 facIie fara risd sa
treaca neobservate. Orizontala transmisiei mistice (raspan-
direa ei peste eapetele tuturor) nu poate avea drept sursa
decat verticala Intruparii, impostatia sublima a voeii profe-
tiee, postura dreapta. Mesajul se propaga, astfel, din eentrul
unei cruel   tntr-un anumit sens, echivaleaza eu 0 rastig-
nire. Parabolele sunt efeetul rastignirii inteleetului divin
pe lemnullimitelor ratiunii De aiei splendoarea
lor tragica, "obseuritatea" lor asumata aspeetul de jema
allimbajului aluziv, voalat, analogic. Nu "cei din afara"
sunt saerificati prin discursul parabolic, ei conp.nutul
al discursului, care se sa coboare in Intunericul
exterioritatii lor. Pentru a intelege un astfel de dis curs, "cei
din afara" trebuie, mai intai, sa nu-l in{eleaga, sa simta "obro-
cuI" opacitatii lor, ghimpele propriei inaptitudini, inaecesi-
bilitatea "muntelui". Muntele revelatiei nu poate fi abordat
ca un obiectiv turistie. El e suportul intalnirii eu Dumnezeu,
1. Cf, intre altele, Matei ro, 27, unde apostolilor Ii se cere sa pro-
povaduiascii "de pe caselor". Pe baza acestui text,
taclia din sfei>nic a putut fi echivalata ell predicalia apostolid.
(kerygma) .
62 PARABOLELE LUI IISUS
dar e hotarul care menajeaza fiinta delicata a misterului.
Pe munte e convocat Moise pentru conversa\ia sacra (Exo-
dul I9, 3 34, 2), pe munte se roaga Iisus (Matei 4, 23), pe
munte are lac Schimbarea la Fata (Matei I7, I).  
Moise e somat sa impuna poporului sau a salutara distanta
fata de prestigiuI numinos al muntelui: "Lua\i aminte, sa nu
cumva sa va sui\i pe munte, nici sa atinge\i ceva din el, caci
oricine se atinge de munte cu moarte va pieri" (Exodul I9,
12). " ... poporul sa nu se imbulzeasca a se sui la Domnul. .. "
(Exodul I9, 2I 24Y- Prin parabole, Iisus nu sustrage pri-
virilor "celor din afara" muntelui, ci taina
Impara\iei de "imbulzeala" necuviincioasa, ignara, aroganta
sau indiferenta a neavenitilor.
Evidenta exploziva a luminii poate fi obturata prin ate-
nuarea verticalita\ii ei, prin dictatura castratoare a orizonta-
lita\ii. Iar aceasta este isprava celor care 0 "manipuleaza"
defectuos, care a ascund, natang, "sub obroc", "sub pat", in
vreun ungher obscur. Toate aceste spa\ializari vicioase sunt
ipostaze ale orizontalei: obrocul (modios), despre care vor-
Matei, era un vas care se folosea ca masura pentru
grau; un fel de banita,   eventual, peste sursa de lu-
mina, cu efectul mascarii ei: ascensionala a flacarii,
fofta ei de iradiere se vedeau, astfel, retezate. Marcu adauga
varianta "sub pat" (hypo ten klinen). Kline era un pat cu picioare
inalte, 0 lavita, suportul clasic aI orizontalei al somnului.
1. Pentru toate citatele vetero-testamentare, am folosit versiunea
Septuaginta (Colegiul Noua Europii-Polirom,   2004-2009), coor-
donatii de Cristian Biidili\i, Francisca Biiltiiceanu, Monica  
Dan   in colab. cu pro loan-Florin Florescu.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 63
La Luca 8, 16 apare amplasamnetul "in umbra" (sfo..euei),
iar la II, 33 se de "un loc ascuns" (eis krypten), poate
o pivnita, 0 firida subterana. Avem de-a face,   cu un
permanent sabotaj al verticalitatii, pe care numai utilizarea
poate sa-l corecteze, tot astfel cum numai ridi-
care a pe cruce a lui Esus poate aduce implinirea misiunii Lui
iradiante
'
. Abia sus, ca 0 cetate pe munte, lumina
inceteaza sa mai fie 0 sursa oarba de cal dura, pentru a
deveni stralucire edificatoare. Promptitudinea rigoarea
sunt de negandit fara amplasamentul zenital al
instrumentului cunoscator care, in contextul evanghelic,
este inima. "Sus sa avem inimile!" - se spune in liturghia
Sfantului loan Gura de Aur, dupa rostirea Crezului. Altitu-
dine a e, simultan, 0 regula de viata 0 exigenta metodo-
logica. Trebuie sa traim, pe cat ne este cu putinta, pe
inaltimile noastre, sa opunem mereu "subteranei" cotidiene
orientarea alp ina. ("De nu se va cineva de sus, nu va
putea sa vada imparatia lui Dumnezeu", loan 3, 3.) Nu ni
se cere,   sa arboram solemnitate a acelora care
plutesc,   pe deasupra "micimilor" Nu dis-
pret fata de lume nu postura indigesta a unei
demonstrative se de la cel pomit pe cale, ci efortul
de a dubla proximitatea, asfixianta uneori, a contingentei,
1. Anca Manolescu imi semnaleaza doua pasaje ilustrative cu
privire la aceasta interpretare. Roman Melodul: "Atunci s-a suit pe
cruce ca 0 lumina in I-a zarit de acolo pe Adam in moarte
intunecata zacand" (Imnul XLV, 4) eef Sf. Roman Melodul, Imne
teologice, Editura Doxologia,   20I2.) De asemenea: "Pe cruce, ca
o lampa In sfqnic, a luminat universul" (pseudo-Chrysostomos, In
adorationem venerandae crucis).
64 PARABOLELE LUI IISUS
Cll 0 permamntd nftrinfd transcendentd, cu 0 distan{d igie-
nid fata de invazia temporalitatii.
Matei Luca aduc, in construqia parabolei, cateva ele-
mente suplimemare. Matei include un apel dtre ucenici:
dad. Hristos este lumina, ei sunt lumind delegatd, interme-
diari, (Cj Psalmi II9, I05; Isaia 42, 6 49,
6). Iar, ca transmitatori, trebuie sa se comporte exemplar,
sa fie izvoare de "fapte bune". Nu sa se slaveasd. pe ei
(ca fariseii) prin binefaceri zgomotoase, ci sa slaveasca (doxa-
zein), prin virtutea lor, autoritatea Tatalui ceresco Ucenicii
fara fapte bune vizibile sunt ca lumina pusa sub obroc sau ca
sarea nesarata.
I
Acesta pare sa fie sensu! subiacent al "Cecitll
de pe munte". Ucenicii nu trebuie   ascunda, p,recaut,
identitatea. Nu se cade ca actiunea lor sa aiba structura sub-
versiunii, nici a prudentei acomodante. Misiunea apostolid.
adevarul apostolic nu pot fi tin ute in penumbra, la ada-
post de riscuri infrangeri, ca cele anticipate la Matei 5, II.2
1. Adolf JUlid1er, mentionand I Petru 2, 12 sau Filipeni 2, 15,
insista asupra rolului de "iuminatori" al apostoliior asupra impor-
decisive a faptelor lor bune ca Bind mesajui central al para-
bolei despre "lumina sub obroe" (Die Gleichnisredm Jesu: Zwei Teile
in einem Band, ].C.B. Mohr, Tiibingen, 19IO, editie reprodusa foto-
mecanic la Darmstadt, WissenschafHiche Buchgesellschaft, 1963, par-
tea a doua, pp. 83-85. La pagina 88 e invoeat Matei IO, 8, unde sunt
enumerate faptele bune care au 0 mai mare greutate decat prediea:
" ... pe eei bolnavi tamaduiti-i; pe cei morti Inviati-i; pe cei
euratiti-i; pe demoni 'seoateti-i afara ... "). Leopold Fonek, op. cit.,
p. 694, crede cii "faptele bune" la care se face aluzie sunt cele po-
menite in lista Fericirilor, imediat anterioara parabolei in discutie.
2. CfEnno Edzard Popkes, in Ruben Zimmermann (ed.), Kom-
pendium ... , ed. cir., pp. 395-399.
"DE CE LE   II

PARABOLE?" 65
Ei vor asuma, deci, fara ezitare, roIuI, ca, oricum,
el e transparent perceput ca atare. C.WE Smith observa
ca idee apare in cele doua parabolice, cu
deosebirea ca In "Cetatea de pe munte" accentul cade asupra
evidentei care IlU poate fi ascunsa, in vreme ce in "Lumina
sub obroc" accentul cade asupra evidentei care nu trebuie
ascunsa.! Apostolii trebuie sa se liber benefic dina-
intea oamenilor ("Lumina sub obroc"), caci Sursa de Ia
care iau mandatul nu poate fi camuflata ("Cetatea de
pe munte").2 Inevirabilitatea oficiului apostolic coincide
cu inevitabilitatea decriptarii finale a parabolelor. Sensul
lor nu va ramane ascuns. Lumina lui Dumnezeu va
prin a fi loc de pelerinaj, obiect de cult generalizat in Ceta-
tea de la vremurilor, unde vor guverna pacea
dreptatea Lui. Cu aite cuvinte, cetatea de pe munte este
comunitatea eshatologica a apostolilor, propagatori - in
intreaga lume - ai Iuminii finale. Este teza lui Gerhard von
Rad, care invoca, pentru ilustrarea ei, cateva pasaje vetero-
testamentare: Isaia 2, I-4; Michea 4, I urm.; Isaia 60, I-22,
1. Charles W F. Smith, The Jesus of the Parables, revizuitii,
A Pilgrim Press Book, United Church Press, Philadelphia, I975,
pp. I55-159·
2. Julicher (op. cit., partea a doua, pp. 88-89) inter-
pretarea Sf loan Gurii de Aur (preluata, intre alrii, de Calvin), dupa
care "vizibilitatea" apostolilor ii obliga la 0 perfecta, sau pe
aceea a lui leronim, care vede In parabola de pe munte un
indemn la propovaduire curajoasiL Excesiva, pe buna dreptate, i
se pare supralicitarea temei sublimitaJ:ii la C.E. van Koetsveld (Die
Gleichnisse des Evangeliums, Fr. Mauke, Jena, I892): locuitorii
de pe munte respirii aer mai curat viid lucmrile in
toata micimea lor. ..
66 PARABOLELE LUI IISUS
Aggeu 2, 6-9. In toate, asistam la suspendarea interdic-
tiei inaugurale din Exod.! "In zilele de pe urma muntele
Domnului va fi la vedere casa Domnului pe varfurile
muntilor 9i se va inalta mai presus de dealuri; 9i vor veni la
el toate neamurile multe neamuri vor merge vor zice:
Haideti, sa ne suim la muntele Domnului la casa Dum-
nezeului lui Iacob; [El] ne va vesti calea Sa; vom
merge pe ea"> (Isaia 2, 2-3). Dupa fuga dinaintea muntelui,
urmeaza refluxul: oamenii dau navala, "dau buzna" spre
locul revelatiei   de data aceasta, Ii se ingaduie. Nimeni
nu mai ramane la   nimeni nu mai ramane "in afara". In
afara de "cei care iubesc intunericul mai mult de cat lumina"
(loan 3, 19-21). Cclci exista aceasta categorie. Categoria
celor care "umbla noaptea se impiedid" (loan II, 9-10).
Pentru ei, sensul parabolelor ramane "sub obroc". cum
somnambulul nu trebuie trezit brusc din somnambulismul
sau, pentru d trezirea poate provoca haos interior ddere,
eel care innoptat nu poate fi pus, fara primejdie, in
bataia taioasa a luminii. Dimpotriva, dutatorul autentic,
aspirantul, eel care a optat pentru starea de veghe, trebuie
poate fi ajutat: "Eu, Lumina am venit in lume, pentru ca
tot eel ce crede in Mine sa nu ramana pe intuneric" (loan
12, 46). "Cel ce crede in Mine" este eel care parcurge dru-
mul din afara inauntru, eel care intra in lumina. E sugestia
introdusa in expunerea parabolei la Luca: lumina este pen-
tru "cei ce intra" (eisporeuomenoi). "A fi in afara" nu e, deci,
1. Cj supra, p. 62.
2. Gerhard von Rad, "Die Stadt auf dem Berge", in Evangelische
Theologie, 1948- 1949, pp. 439-447.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 67
o condamnare ireversibila. Cine se decide sa iasa din con-
ditia exterioritatii (dar sa 0 fad liber, din initiativa proprie,
tara tara stimulente miraculoase
l
) prin a
vedea lumina care emana din varful Mai mult,
odata intrat in spatiul intim al dialogului cu Hristos, cre-
dinciosul poate sa iasa din nou "in afara", de data aceasta
ca propovaduitor, ca "agent" misionar alluminii. "Mara"
redevine, astfel, un teritoriu frecventabil, cu conditia sa fie
parcurs in numele unui "inauntru" consolidat. Balansul di-
dactic "afara-inauntru-afara" e amintit in mod explicit de
Parabola luminii sub obroc in versiunea Evangheliei dupa
Toma 63, 2-3): taclia trebuie pusa pe incat "ori-
cine intra sau iese" sa 0 poata vedea.
2
A ramine definitiv "in
afara" e, un destin rezervat strict celor care rateaza mtal-
nirea cu inevidenta luminoasa a Imparatiei
J
, care refuza, din
principiu, sa fnauntru. Dupa 2 Corinteni 4,3-4, acest
refuz e rezultatul impletirii dintre rnineralizarea
1. Textul de la Luca II, 33 apare, nu I'ntamplator, intr-un context
I'n care Iisus condamna "neamul"viclean" doritor de semne supra-
naturale (Luca II, 29). Rolul mesianic allui Iisus nu are nevoie, pen-
tru a fi "vazut", de semne, de probe exterioare. El este clar, ca cetatea
de pe munte, ca lumina pusa in Cf Jiilicher, op. cit., partea a
doua, p. 87, care I'nsa   ia distanta fata de aceasta interpretare a lui
B. Weiss. Dar ea apare, I'n mod convingator, la C.H. Dodd (The
Parables if the Kingdom, Nisbet & Co. Ltd., London, 1936, PP.144-145)
sau la L. Fonek, op. cit., p. 695.
2. CfKristina Dronsch, ln R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., p. 138. Pentru textul Evangheliei dupa Toma, am folosit ver-
siunea romaneasd a lui Gustavo-Adolfo Loria-Rive! (traducere din
limba copta, Polirom, 2003).
3. Cf infra, cap. al 2-lea.
68 PARABOLELE LUI IISUS
individuale interventia printuIui acestei lumi (" ... dunmezeul
veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor. .. '').
, ,
"Campul" hermeneutic a1 parabo1elor este, in ciuda apa-
rentei lor simp1itati, inepuizabil. Exegeza de pana acum n-a
facut economie de imaginatie pentru a acoperi, cat de cat,
orizontullor mereu deschis. 0 prima incercare a fost tena-
citatea medieva1el a interpretarii a1egorizante. AdolfJiilicher
are meritul enorm de a fi dovedit, in monumentala sa lu-
crare de la secolului 19, caducitatea unei astfel de
interpretari. Intr-adevar, a spune ca "faclia" este Hristos,
sau Cuvantul divin, sau virtute a, ca "obrocul" e Legea Ve-
chiului Testament, Sinagoga, intelepciunea pamanteasca,
sau omul fara Dumnezeu, iar     - Biserica, cre-
dinta, umanitatea, sau poporul ales nu e lamuritor in prea
mare masura: e doar un transfer, mai mult sau mai putin
mai mult sau mai putin plauzibil, al unui limbaj codi-
ficat in alt limbaj codificat; nu ° decodificare, ci 0
recodificare. In plus, 0 recodificare saracitoare: odata livrata,
"cheia" reduce totulla 0 banala, prea la indemana.
Faci echivalarile necesare problema se inchide. "Cetatea"
e ecclesia sanctorum, Iisus e "muntele", tumurile ceteltii sunt
profetii, cetatenii ei - zidurile - preotii inva-
tatorii Legii. Numai e nimic de adaugat: tocmai am citit °
fabula, a carei morala e limpede, de indatel ce ni s-au tradus
termenii. Modemitatea nu e nici ea scutita de acest zel aso-
ciativ, dublat, adesea, de nuante apologetice. "Cei care intra"
sunt "neamurile", paganii, spre deosebire de cei din casel, care
sunt evreii (Alfred Plummer). Lumina iradianta e a
nismului (liber, deschis, public) spre deosebire de aceea,
"DE CE LE IN PARABOLE?" 69
parcimonioasa, a misteriilor antice (van Koetsveld)I. Cetatea
e Ierusalimul, iar evreii sunt statuiti abandoneze rigi-
ditatea fata de alte neamuri, lasind lumina TataIui sa ira-
dieze asupra lor!
Mai fertile sunt eforturile exegetilor de a construi coe-
rente semantice revelatoare intre parabole distincte, care se
completeaza reciproc. Faclia care nu lumineaza poate fi
pusa in paralel eu smochinul care nu da fruct) Inevidenta
exploziva, straIucirea ascunsa care prin a se da in
vileag functioneaza, ca metafora, in cazul "grauntelui de
  sau al "aluatului", ambele valorificind potentialul
seminal ajuns la deplina manifestare.
4
AT. Cadoux aduce in
discutie Parabola comorii ascunse: comoara, ca si lumina din
, ,
ca cetatea de pe munte, nu poate fi ascunsa la
nesfaqit: in cele din urma, la momentul potrivit, e gasita.5
Pentru John Drury, Parabola luminii sub obroc trebuie citita
ca parte a interpretarii Parabolei semiinatorului
6
• Inevitabile
sunt mentiunea figurii parabolice a "ochiului ca lumina
a trupului", precum asocierea dintre lumina sare, ca de-
terminari simbolice ale apostolilor.
1. Vezi lista acestor interpretari I'n A. Julicher, op. cit., pp. 84, 86.
2. A.T. Cadoux, The Parables of Jesus. Their Art and Use, James
Clarke & Co. Ltd, London, 1930, p. 8J.
3. Charles w.P. Smith, op. cit., p. 159.
4. Cf Peter Dschulnigg, op. cit., pp. 153 urm., invoca, I'n acest
context, parabola rabinica "a celor doua lurnini" despre nev3.zu-
tul care iese la vedere.
5. A.T. Cadoux, op. cit., pp. 144-145.
6. John Drury, The Parables in the Gospels. History and Allegory,
Crossroad, New York, 1985, p. 59.
70 PARABOLELE LUI IISUS
Utile sunt, desigur, sondajele - nu prea numeroase -
in istoria comparata a temelor termenilor. Lumina mun-
tele sunt repere recurente ale vechilor mitologii orientale.
In Vechiul Testament, lumina (respectiv faclia)
apare ca imagine a fOf\:ei vitale, a puterii regale, a
divine, a Torei'. A vedea lumina echivaleaza cu a fi viu.
z
Lite-
ratura rabinid sernnificative referiri la "as-
cundere (voal, perdea, intuneric)-dezvaluire (lumina, taclie,
vorbire directa)" in exercitiui comunidrii divine. lata un
exemplu:
Rabbi Chinena a spus: e ea atunci eand un rege std la masd
eu prietenul sdu. Intre ei se ajld 0 perdea. Ori de eate ori regele
vrea sd vorbeased eu prietenul sdu, . el ridied perdeaua fi vor-
befte. Dar eu un altul nu face la jel. El std de vorbd, dar perdeaua
despdrfitoare rdmane nedatd la 0 parte, asifel fneat eei doi nu se
vdd. Pentru profefii neamurilor, regele nu ridied perdeaua, ci
vorbefte eu ei dinddrdtul ei.3
Direct legat de vorbirea in parabole de discemamantul
lui Dumnezeu, care   pe cine   este un
putemic pasaj din Coran:
Dumnezeu este lumina eerurilor fi a pdmantului! Lumina
Sa este asemenea unei firide, unde se ajld 0 lampd. Lampa se
ajld fntr-o stidd, iar stiela este asemenea unei stele strdlueitoare.
Ea este aprinsd de fa un eopac bineeuvantat, mdslinul care nu
1. Pentru trimiteri concludente, ifR. Zimmennann (ed.), Kompen-
dium ... , ed. cit., p. 135.
2. Cj Frank Stern, op. cit., p. I09.
3. Midrasch Bereschit Rabba 52,5, apudKlaus Berger (ed.), Gleichnisse
des Lebens. Aus den Religionen der Mit, Insel Verlag, Frankfurt am
Main, Leipzig, 2002, p. 193.
"DE CE LE IN PARABOU?" 71
este nici de la Rdsdrit, nici de la Asfinfit ti al cdrui ulei aproape
cd lumineazd fdrd ca focul sd-l atingd. Lumind asupra luminii!
Dumnezeu cdlduzeste cdtre lumina Sa De cine voieste. Dumnezeu
, ",
dd oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscdtor. I
Parabola luminii sub obrec este, in definitiv, 0 para-
bola a actului hermeneutic. Cititorul-   cu atat mai mult,
interpretul textului parabolic - e in situatia de a scoate pasa-
jul analizat de sub obrec, de sub norullui de obscuritate
sau de sub omiletica plata in care a fost ingropat. Interpre-
tarea e punerea materiei interpretate sub 0 raza lamuritoare,
ei pe un Cu cat emaiinalt.mai
bine plasat, cu atat sensul parabolei e mai lim pede ira-
dierea ei mai eficace.
2
Interpretul incepe prin a fi "in afara".
EI mobilizeaza insa intreaga energie pentru a din
aceasta exterioritate nelucratoare pentru a-i convinge
pe altii sa 0 fad. Cel dintai interpret al parabolelor hristice
este Iisus   care, dupa ce istoria semana-
torului, Ie prepune ucenicilor un posibil mod de Iectura,
o incursiune rapida, dar temeinid in preblematica recep-
tivitatii: ce inseamna "a intra" intr-o parabola   mai ales,
cum poti rata adevarul ei?
1. Coran, sura 24, versetul35, traducere din limba arabi de dr.
George Grigore, Editura Kriterion,   2000, p. 279.
2. ca metafora a interpretarii apare intr-un ingenios pa-
saj din Robert Farrar Capon, op. cit., pp. 76-77: daca. faclia parabolei
nu e pusi pe suportul unei interpretari creatoare, paradoxale, lumina
ei nu va fi vazuta. Orice interpretare facila, "plauzibiIa", cuminte va
avea efectul unui obroc. In locul unei lumini mantuitoare, vom
vedea, in acest caz, un simplu bec, producator de semiintuneric.
3
Parabola semdndtorului
sau despre receptivitatea deviatd
Matei 13, 1-9, 18-23!: In ziua aceea a lisus din easa
S-a pe {drmul mdni. 0 mulfime de noroade s-au strans fa
El, cd a trebuit sd Se suie sd intr-o eorabie; iar tot
norodul stdtea pe {arm. $i multe lucrun le-agrdit El in parabole,
zieand: ,,latd, semdnatorul sd semene. $i pe eand semana,
unele semin{e au eazut ldnga drum au venit pdsdrile le-au
mancat. Altele au eazut pe Zoe pietros, unde n-aveau pdmant
mult, au rdsdnt de-ndatd, pentru cd n-aveau pdmant adane;
dar eand e-a ridieat soarele s-au ofilit neavand rdddcind, s-au
useat. Altele au eazut intre spini spinii au creseut fi le-au
indbufit. Altele au eazut pe pamantul eel bun fi au dat roadd:
una 0 sutd, alta alta treizeci. Cel ee are urechi de auzit, sd
audit' [. . .j Afadar, aseultafi parabola semdndtorului: La eel ee
aude euvantul impdrdfiei fi nu-l in{elege, vine Cel-Rdu fi rdpefte
eeea ee s-a semdnat in inima   aeeasta e sdman{a semdnatd
ldngd drum. lar eea semdnata pe loe pietros este eel ee aude euvan-
tul fi-l pnmefte de-ndatd eu bucune, dar neavand rdddcind in
sine, fine pand fa 0 vreme; intamplandu-se neeaz sau prigoana
1. Am folosit, ca de obicei, versiunea Anania, cu exceptia verse-
tului 13, 2, pe care I-am reprodus in versiunea Comilescu, cea mai
apropiata, in acest loc, de textul grecesc.
74 PARABOLELE LUI IISUS
din prieina cuvdntulul: indatd se poticnefte. Cea semdnatd intre
spini este cel ee aude   u v d n t u ~ dar grlja lumii acesteia ii infeld-
eiunea avu{iei indbufd cuvantul fi-l face neroditor. lar sdmanfa
semdnatd in pdmant bun este cel ce aude cuvantul #-l infelege,
aduce roadd fi face unulo suta, altul faizeei, altul treizeci.
Marcu 4, 1-9, 13-20[: Iisus a inceput iardfi sa invefe pe
norod ldngd mare. Fiindcd se adunase foarte mult norod la El,
S-a suit fi a fezut intr-o corabie, pe mare; iar tot norodul stdtea pe
fdrm langd mare. $i multe lucruri ii invdfa in parabole; fi in
invdfdtura Sa le spunea: "Ascultafi: lata, iefit-a semdndtorul sd
semene. $i pe cand semdna el, 0 parte din seminfe a cazut ldngd
drum fi pdsdrile cerului au venit fi au mancat-o. $i alta a cazut
pe loc pietros, unde n-avea pdmant mult, fi a risdrit de indatd
pentru cd nu avea pamant add1ZC; # cand s-a ridicat soarele s-a
oftlit fi, pentru cd nu avea rddieind, s-a uscat. Alta a cazut intre
spini fi spinii au crescut fi au indbufit-o fi roade nu a dat. $i
altele au cazut in pdmantul cel bun #, indlfandu-se fi crescand,
au dat roada fi au adus: una treizeei, alta faizeci, alta 0 sutd. $i
zicea: eel ce are urechi de auzit, sd audit" [ . .j $i le-a zis: "Nu
prieepefi parabola aceasta? Atunci cum ve,ti infelege toate para-
bolele? Semandtorul seamdna cuvdntuL Cele de ldngd drum sunt
aceta in care se seamdnd cuvantul; fi numai ee-l aud, cd vine de-n-
datd Satana fi ia cuvantul semdnat de ei. Tot afa, cele semdnate
pe foc pietros sunt aceia care aud cuvantul fi-l primesc de-ndatd
cu bucurie, dar nu au rdddcind intru ei fi dureazd doar pand la
un timp; apoi, cand se intdmpld stramtorare sau prigoand din
prieina cuvantului, indatd se poticnesc. $i cele semdnate intre
spini sunt cei care ascultd cuvantul, dar patrunzand in ei grgile
1. Versiunea Anania, eu versetul I preluat din Cornileseu.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 75
'lJeacului acestuia ii fnieldciunea bogd{iei ii pofiele dupd celelalte,
acestea fndbuid cuvantul fl"-l fac neroditor. lar cele semdnate pe
pdmdntul eel bun sunt cei care aud cuvdntul fi-l primesc aduc
roade: unul treizeci, altul faizeci ii altui 0 sutd. "
Luca 8, 4-8, II-I5: $i adunandu-se mulfime multd fi venind
de prin cetd{i fa El, a zis in parabold: "Iefit-a semdndtorul sd
semene sdman{a sa. $i pe cdnd semdna el, una a cdzut ldngd
drum # a fost cdlcatd in picioare pdsdrile cerului au mancat-o.
$i alta a cdzut pe piatrd; # dacd a rdsdrit s-a uscat, pentru cd
nu avea umezeald. $i alta a cdzut in mi;locul spinilor; # spinii,
crescand impreund cu ea, au $i alta a cdzut pe pd-
mantul eel bun # a crescut afdcut rod insutit." Pe acestea spu-
nandu-le, a strigat: "Gel ce are urechi de auzit, sd auddl" [. . .j
lar parabola aceasta inseamnd: Sdmanfa este cuvantullui Dum-
Gea de langd drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul
ii ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sd se man-
tuiascd. lar cea de pe piatrd sunt aceia care primesc cu bucurie
cuvantul cand il aud, dar aceitia nu au rdddcind; ei cred pand
la 0 vreme, iar la vreme de incercare se leapdtid. lar cea cdzutd intre
spini sunt cei care aud, dar umbland cu grijile # cu bogd{ia ii
cu pldcerile vie/ii, se indbuid nu rod esc. lar cea de pe pdmant
bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inimd curatd # bund, il
pdstreazd ii rodesc intru rdbdare.
a. "Scenografia" in care se plaseaza Parabola semanatorului
(vezi inceputul din versiunile Matei Marcu) constituie, in
ea   0 parabola 0 indica\ie cu privire la amplasarnen-
tul spiritual al tuturor celorlalte. Trei lucruri sunt de obsetvat:
76 PARABOLELE LUI rrsus
a. Prima a lui Iisus pentru a veni in intampinarea
multimii e a in larg, sub cerulliber (exelthon tes oikias)
(Matei 13, I). Spariul predicii sale nu e eel al familiaritarii
domestice, al economiei cotidiene. optimala a
Cuvantului e "in deschis", langa mare (para ten thalassan).
Intr-un al doilea pas, "deschiderea" se amplifica: Iisus nu
mai sta "langa mare", ci "se suie" pe 0 corabie: EI
a data mai mult, terenul ferm, pentru a asuma dinamica
unui mediu distinct de mediul vierii curente. Corabia nu e,
mai purin, a inchidere, a insula itineranta, dar, spre deose-
bire de inchiderea casei, ea e opusul sedentaritatii: e a para-
digma a aventurii si a riscului. Nu a inchidere a rutinei si a
, ,
ci una a concentrarii a efortului.
presupune curaj, tenacitate simr al orientarii. E identifi-
carea unei [inte a unui parcurs. Multimilor care (deocam-
data) stau pe t:arm (epi ton aigialon eistekez), Iisus Ie va propune
un alt registru al existenrei, a din eertitudinea comuna,
adaptativa, din logiea previzibila a eutumei. Pamantul e
reevaluat din perspectiva apei. Casa - din perspeetiva eora-
biei. Stabilitatea - din perspectiva itinerantei. Iisus "no):"oa-
dele" nu "stau" in plan. Ceea ee nu inseamna ca Fiul
Omului dintr-un amvon al sublimitarii, dintr-un
spariu f?ra eomuna masura eu spatiul oamenilor. Care e,
atunci, metabolismul rostirii Sale? y. Iisus - ni se spune
mai departe in text - "Se suie sa   (intr-o eorabie): eis
ploion embanta kathesthai. In aeeasta dubla a carei
structura aduce laolalta inalrarea coborarea,
zarea, emblema a "biografiei" hristiee
I
I. Lucian Blaga a rezumat traseul descendent almtelepciunii divine
prin sintagama »perspectiva sofianid" ("transcendentul care coboara'').
"DE CE LE IN PARABOLE?" 77
anticiparea apoteozei ei: ea incepe cu misterul Intruparii,
prin care "po luI plus", instanta suprema, decide sa "se  
intr-un corp omenesc (pentru a ajunge sa sondeze minusul
absolut, cobora.rea in mormant), cu Invierea
Inaltarea. Dupa InaItare, are loc coborarea Duhului.
in esenta lui, e dozajul optim intre anago-
gie kenoza, intre autoritate supramundana compasiune
omeneasca: ne aflam fata-n fata cu unJoarte sus cob orator,
care deschide astfel calea unui Joarte jos in ascensiune. Se
despre altceva, des pre cu totul altceva, in termenii
lui aici. Se despre ce nu in termenii a ceea ce
Aceasta e definitia a parabolelor lui Iisus. Sen-
suI lor e de cautat pe linia sub tire, imperceptibila, dintre
doua lumi distincte, care se oglindesc insa una intr-alta:
cerul pamantul, energiile increate lumea creata, ordi-
nea lui Dumnezeu ordinea oamenilor. Parabolele au loc
pe Iinia orizontului a Ie "interpreta" e a merge cu indraz-
neala, asumand toate riscurile, pe aceasta linie. Reflectia
asupra parabolelor nu poate spera sa Ie epuizeze. Ele aduc
de-neinte1esul, mai aproape, lasandu-le,
neatinse. Orice incercare de a "clarifica" lucrurile, orice "tra-
ducere" a textului in limbajul bunului-simt al ratiunii
curente se va sfaqi cu 0 platitudine. Parabole1e ni se of era
nu pentru a ne ajuta sa convertim misterulin evidenta, ci
pentru a ne ajuta sa Iuam de ineviden{a consti-
tutiva, inevidenta fondatoare hranitoare a Iumii. Parabo-
Iele constituie Iaolalta marea retea a inevidentelor pe care
se tese destinul pamantesc. In final, interpretarea lor ar putea
aldtui, de aceea, 0 paradoxala "fenomenologie a ineviden-
tei", 0 fenomenologie a ceea ce nu apare, a ceea ce nu e datin
aparitia nemijlocita a lucrurilor in cotidiana
78 PARABOLELE LUI IISUS
a vietii. Parabolele sunt ,,6.guri" ale ascuJtSului. Dar ale unui
ascuns care incearca sa identifice un "lac" al dezvaluirii de
sine, al     lui in lume. Inainte de a intra in detalii,
sa amintim faptul ca formula   care se   nu
apare doar in pasajele citate adineaori. 0 gasim la Luca
5,3: (embas [ ... ] kathisas), dar 0 gasim inca a data la Matei,
intr-un lac foarte important: inceputul predicii de pe
munte (5, I): vazand noroadele adunate in jurul Lui, "Iisus
S-a suit pe munte" (anebe eis to oros), dupa care, inainte de
a vorbi, "a iezutjos" (kathisantos).' gra\ioasa dialectica
a gestului pare sa defineasca originea propovaduirii hristice
postura Propovaduitorului. Elincearca mereu sa arate in
ce felinaltimea se poate pe suprafata lumii, in ce fel
poate verticala adevarului, sau a cautarii, sa intersecteze ori-
zontalitatea comune.
    are insa, in toate locurile in care apare,
0 a treia componenta: discursul. Iisus urea (pe munte, pe
corabie), se incepe sa cuvanteze. Dumnezeul
e prezent integral in aceasta triada: Tatal, care coboara spre
oameni prin Fiul, Fiul, care urea din nou ia Tatal, Duhul
Sfant, care coboara Prezenta Fiului printre crea-
turile Tatalui e efectul Intruparii. Discursul Duhului e anti-
ciparea Invierii. Parabolele lui Iisus ne pun in situaria de a
presimti ce ar putea sa fie "Imparitia lui Dumnezeu" pe
ce cale se poate ajunge la ea. Parabolele sunt, cu alte cu-
vinte, 0 arvuna a Invierii sau, in termeni mai neutri, 0 apro-
I. Intr-un articol din I983, "To Teach or Not to Teach (A Comment
on Matthew I3, I-3)", in The Bible Translator, vol. 34, pp. I39-43,
Barclay M. Newman arata ca publicul israelit era ca rabinul
of ere  
"DE CE I.E IN PARABOLE?" 79
ximare a realizarii de sine, a raspunsului mereu cautat, a
Solutiei. Dar pentru atinge ele trebuie primite,
adica auzite, intelese preluate in imediatul vietii, traite.
Ceea ce - cum ni se spune prin Parabola semanatorului -
nu se intfunpla intotdeauna.
b. Parabola enumera trei tipuri de opacitate fata de Cu-
vant\ respectiv trei tipuri de propovaduire neimplinita, cu
efectul ramanerii "in afara" a auditorilor:
0:. Indigen{a mentala. Ea este definita ca atare numai la
Matei: e yorba de cei care aud nu in{eleg (akouontos [ ... ] kai
me synientos). Aceasta sintagma acopera un spectru larg al
non-receptivitatii. Nu intelegi pentru ca nu atent la
ceea ce auzi, pentru ca nu distingi intre important acce-
soriu, pentru ca suferi de surzenie intelectuala, pentru ca ti
se pare ca ceea ce auzi nu te Nu intelegi pentru ca
ceea ce auzi nu e "in drumul tau" pentru ca te ra-
portezi inadecvat la ceea ce auzi, pentru ca nu ai disciplina
de a merge pana la capat pe urma a ceea ce auzi. "Langa
drum" (para ten hod on) e locul derapajului, al incapacitatii
de a avansa "metodic", consecvent, in tesatura unui discurs.
Cel care se definea pe Sine drept "cale", drept "drum" (loan
I4, 6) nu poate fi identificat alaturi eu drumul. Plauzibila
este insa 0 interpretare rasturnata: nu poti intelege daca
nu abandonezi traseul "logicii" curente, al reflexelor mentale
conventionale. Cuvantul trebuie cautat dnd nu-ti iese
r. Jiilicher Ie concis expresiv: Stumpfsinn (stupiditate,
stupoare), Leichtsinn   Weltsinn (mundanitate, exces allu-
mescului). Op. cit., II, p. 532.
80 PARABOLELE LUI IISUS
nemijlocit in cale: trebuie dutat dincolo de drarea deja
existenta, dincolo de itinerariile gata facute, de drumul "bata-
torit". Vom intalni mereu, in preajma parabolelor, acest
tip de ambivalenta: "langa drum" semnifid simultan de-
vierea ingeniozitatea. In definitiv, semanatorul arund 0
parte din tocmai acolo, ca pe 0 provocare, ca pe 0
la lndrazneala hermeneutid. Ambivalenta e in-
vocarea pasarilor, ca ai risipirii   de fapt, ca devali-
zatori satanici. Asociate, de obicei, zborului liric, cerului,
ingerilor, ele apar, aici, in toarn fiintei lor aeriene
l
:
un soi de malefici, gata sa devoreze in joad ceea
ce e destinat sa fie interiorizat, prelucrat, transfigurat in
vederea mantuirii. e, astfel, parodiata ca gus-
tare prof ana, ca imbudtura furtiva, intamplatoare.
S-a observat insa, pe buna dreptate, d "intelegerea" de
care Matei nil trebuie privita ca 0 virtute strict
cognitiva' . Nu ni se cere 0 simpla adeziune mentala la mesa-
jul auzit, ci trecerea de la asimilare la valorificare. Testul
"intelegerii" adevarate este fertilitatea pe care 0 garanteaza,
efectul ei pragmatic, energia ei roditoare. Intelegi, In masura
in care fructifici. Mai exact: la cat rod obtinut, atata intele-
gere echivalenta. Ne yom feri,   sa preluam teza, sim-
plificatoare, a exegezei comune, dupa care "a fructifica"
echivaleaza strict cu "a faptui"3: auzi Cuvantul ,,11 pui in
practid". Nuanta lamuritoare apare in Epistola S£ Apostol
1. Cf ibidem, p. 5I7.
2. Cf Kristina Dronsch, in R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., p. 309 .
.3. Despre sensurile lui "a face" in perimetrul Noului Testament
yom vorbi mai pe larg in partea a doua a lucriirii de fata.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 8r
Pavel d.tre Galateni, spre finalui d.reia (5, r6-26) se deo-
intre "faptele tmpului" (ta erga tes sarkos, lat. opera
carnis) "roada Duhuiui" (ho karpos tou pneumatos, lat.
fructus spiritus). Fmctificarea nu pune accentul nici pe acti-
vismul exterior, nici pe cumin tenia pios hamid.. Exemplele
de "roada" pe care Ie da Apostolul nu sunt propriu-zis "ac-
  (cum sunt "faptele trupului"), ci, mai curand, dispo-
zitii atitudini interioare, orientan stabile ale
iubire, bucurie, pace, rabdare, bunatate, credinta (fidelitate),
blandete, stapanire de sine etc. "A intelege" e, in acest con-
text, a interioriza 0 stare, mai mult decat a aplica un set de
prescriptii. Starea odata atinsa, "faptele" adecvate yin de la
sine. Dimpotriva, ill absenta unei anumite calitd!i interioare,
a unei stari devenite fel de a fi, faptele devin "ortopraxie"
steriIa, executie mecanica a unui program de "figuri impuse".!
Pe de alta parte, categoria auditorilor care "nu inteleg"
ii include, drastic spus, pe cei calificati drept
pur simplu. In genere, refuzam sa luam nota de
componenta de culpabilitate a prostiei. Ni se pare ca pros-
tul nu e vinovat de prostia lui: "nu ce face" deci tre-
buie iertat), e "sarac cu duhul", e, in fond, cum I-a lasat
Dumnezeu. Expresia "sarac cu duhul" e una din marile cap-
cane ale de popularizare. Mai toata lumea
invoca acest prim verset al Fericirilor, crezand ca el se refera
la 0 candida inaptitudine a judecatii. "Selrac cu duhul" ar
fi tontul satului, natangul cumsecade, prostanacul inocent.
Dar textul evanghelic (care in versiunea lui Luca - 6,20 - se
1. Cf R.F. Capon, op. cit., p. 74.
82 PARABOLELE LUI IISUS
reduce la "cei saraci") are in vedere fie smerenia (CJ Isaia
57, If "Domnul [ ... ] da celor cu inima zdrobita."),
fie saracia ca a instinctului de posesiune.
(Pori fi bogat in bunuri materiale, dar "sarac in duh", liber
de propria ta bogatie). Prostia, cand nu e handicap psiho-fi-
ziologic, patologie constitutiva, nu e neaparat inocenta. Ea
poate fi obnubilare tenace, manifestare a intelec-
tuale, rquz indaratnic al edifidrii. Ca rezultat al "minera-
lizarii" ca lipsa de flexibilitate a mintii, prostia e
vicioasa face posibila interventia instantei demonice. Fie-
care parcela de adevar lasata in afara intelegerii creeaza
spatiu1 necesar pentru picajul dezordonat al raului. Ceea
ce nu intelegem devine teren de joc al ingerilor dzuti,
prilej de ratacire. Cu alte cuvinte, prostia e, uneori, poarta
spre lume a maleficului, avangarda duhurilor smintitoare.
Raul e, desigur, consubstantial cu destinul omului cazut.
Dar vai de cei prin care el se legitimeaza. "Ca poticnirile tre-
buie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine potic-
nirea!" (Matei 18, 7)' Cu cat numarul celor care nu inteleg
e mai mare, cu atat dezordinea lumii
Prostia ca atare nu e, de altfel, nidieri tratati, in ambianta
bib lid, drept benigna. Dimpotriva. In Proverbe, inrelep-
ciunea ii someaza pe "cei tara pricepere" recunoasd
limitele sa Ie abandoneze: "Lepada\i-va de sminteala (ter-
menul grec e aphrosyne, traductibil prin "prostie", n.m. - A.P.)
veti trai [ ... ] indreptati-va priceperea prin  
0,6). Termenii in context, prostiei suntgnosis
tere) synesis (intelegere). Ceea ce se condamna e,
in mod expres, ignoranta, paralizia mentala, inaptitudinea
"DE CE LE IN PARABOLE?" 83
de a intelege. Din pacate, traducerile (inclusiv,
in cazul de fata, cea din ultima versiune a Septuagintei) par
a se sfii sa spuna lucrurilor pe nume: ele prefera versiuni in
timp mai radicale mai confuze. Din cele zece
ale lui aphron (cu pluralul aphrones) din Noul Tes-
tament, doar doua sunt echivalate prin expresia "fara minte"
(Romani 2, 20 Efeseni 5, 17) una singura prin "necu-
  (I Petru 2, 15). Pentru restul se recurge la
"nebun", "nebuni", "nebunie". Dar pentru "nebunie", tex-
tul grecesc al Evangheliei recurge la moria (folosit de numai
cinci ori, in Prima Epistola catre Corinteni: 1,18; I, 21; I, 23;
2, 14; 3, 19 - ca adjectiv, moros - de I2 ori, intre care cele-
bra referinta la "fecioarele nebune"). In toate aceste locuri,
sensul cuvantului e distinct de conotatiile lui aphrosyne.
Aphrosyne (prostie, starea celui fara minte) e antonimullui
sophrosyne, adica al unei inzestrari de tipul "cu-minteniei",
al rationalitatii cuviincioase, in deplin control de sine. Pe
scurt, cei despre care se spune in parabola d "aud nu inte-
leg" nu sunt "nebuni", suspecti de deraiere mentala, ci pur
simplu slabi de minte, loviti .de 0 mandra stupiditate. In
eel mai bun caz, se poate accepta d sunt "smintiti", dad
numim "smintire" inciaratnicia, lipsa "organului" spiritual,
bezmeticia rudimentara.
I
[3. Supetjicialitatea euforicd. Non-receptivitatii pe care 0
ilustreaza samanta zvarlita Ianga drum i se adauga acum
receptivitatea pripita, "supra-receptivitatea", disponibilitatea
exaltata. Po# rata un mesaj neintelegandu-l, dar 11 po# rata
1. Cj infra, pp. 274-276.
84 PARABOLELE LUI I1SUS
crezand ca l-ai inteles, asumandu-l tara reflectie, in virtutea
unui entuziasm de prima instanta. Consimtirea facila, acor-
dul epidermic bazat pe 0 emotivitate lipsita de discema-
mant, nu garanteaza adeziunea temeinica. Parabola vizeaza
aici conversiunile impulsive, optiunile estetizante, jocul inte-
lectual, supraevaluarea unei impresii de moment. Un "da"
spus prematur, sub impactul unei euforii conjuncturale, 0
angajare precipitata, tara un minim ragaz analitic, tara can-
tarirea implicatiiIor, a consecintelor, a riscurilor tara eva-
luarea propriilor limite, toate acestea sunt 0 reteta sigura a
"cu bucurie", dar cu 0 bucurie care nu are
din ce se hrani, 0 bucurie tara radiicina. Inconsistenta de
fond a acestei bucurii iese de indata la iveala cand mesajul
asumat incepe sa fie costisitor. Cand, din pricina lui, apar
"stramtoriiri", "prigoane" ori necazuri de un fel sau de altul.
Proba unui adevar bine asimilat e tenacitatea pastrarii lui
in conditii potrivnice. Cat capabil sa sacrifici pentru
cata vreme de dragul identificarii cu el?
E de semnalat ca rolul nefast jucat, in prima scena, de
pasari (anexate, de obicei, unor conotatii pozitive) e jucat
aici de soare, asociat de asemenea, in majoritatea cazurilor,
unui simbolism benefic. Vizate sunt volatilitatea obtuza
fierbinteala de suprafata. Aerul apare astfel ca mediu al
dezorientarii piatra - ca lespede obnubilanta, ca piedica
a tentativei de a fora in adancime, de a avea acces la teme-
Iii. S-ar zice ca indigenta mentaia e   inconsistenta,
iar superficialitatea euforica e "grea". Cea dintai nu rezista
Ia proba aerului, a iniiltimii, cea de-a doua nu rezista la proba
focului, a combustiei riscante. Dar in jocul ambivalentelor
"DE CE LE IN PARABOLE?" 85
amintit mai sus se inscrie posibilitatea unei reflectii despre
corecta distributie a vinovatiilor. In definitiv, sta in natura
pasarilor sa ciuguleasca in natura soarelui sa arda. Nu
pasarile nu soarele poarta vina incomprehensiunii, nu
condi\iile exterioare, conjuncturile date, accidentele de par-
curs trebuie amendate pentru receptivitatea deviata a "celor
din afara". Ci propria lor insuficienta, inadecvare pripa.
Pe de alta parte, tocmai faptul ca sursa derivei nu poate fi
delegata spre exterior e 0 garan\ie a posibilita\ii de a 0 evita.
Razboiul se da inauntru poate fi indiferent de
obstacolele din jur.
'{. Asfixia mundand. Receptivitatea poate fi nu doar obtu-
rata de neintelegere sau suspendata printr-o exaltare fara
temeinicie. Ea este, in multe cazuri, sabotata, parazitata de
provocarile pestrite ale lumii, de atacul permanent al ime-
diatului. Textele vorbesc despre samanta cazuta intre spini,
respectiv despre ,.grija lumii acesteia", a "veacului" (he merimna
tou aionos), despre   avu!iei" (he apate tou ploutou),
despre pofte pasiuni (epithymiaz) despre "plicerile viefii"
(hedonai tou biou). Sunt obstacolele curente care decurg din
condi\ia de "pamantean", din prestigiul hartuitor al ima-
nentei. Nimeni nu e scutit de presiunea lor: cei boga\i au
obsesia multiplicarii avutiei a consumului degustator,
cei saraci cad sub nevoi, sub grija zilei de maine. Forta de
absorb\ie a lumii se manifesta pe 0 ampla claviatura de ape-
tituri divagatorii: de la patima achizitiei infinite la ghim-
pele astringent al necesita\ii. Fie ca se las a locuifi de griji
(Marcu 4, I9), fie ca se las a doar inso!ifi de ele (Luca 8, I4),
oamenii nu mai au ragazul, spa\iul interior necesar unui
86 PARABOLELE LUI IISUS
rapel extramundan. Sunt sufocafi de cum
fuses era de uscdciunea, de lipsa de seva a optiu-
nilor sau aruncafi in afara jocului prin opacitate
risipa men tala.
Dar, cum soare1e pasarile din versetele anterioare
nu sunt direct responsabile de inconsistenta receptorilor,
lumea nu poate fi nici ea culpabilizata pentru orientarea
lor descendenta. Omul creat nu poate pretinde un trata-
ment care sa fad abstractie de conditia lui de creatura si
" ,
de coordonatele in care s-a situat liber prin dderea origi-
nara. Pasarile se hranesc cu seminte, soarele iar
lumea   Problema nu e sa simplifici realul, sa-l reOr-
ganizezi in fel indt sa-p. menajeze slabiciunile, sa-ti
fad viata Problema este sa colaborezi cu realul in
datele lui, sa conlucrezi cu ordinea lui complexa, cu bogatia
lui nesistematizabila, care include, intre altele, spinii buru-
ienile.' Cuvantul nu se aude mai bine intr-un laborator asep-
tic; nu e un vaccin preventiv, administrat intr-o ambianta
de halate albe. Cuvantul e intr-o corelap.e "providentiala"
cu promiscuitatea lumii. El decide sa se manifeste tocmai
pentru ca lumea e cum este, tocmai pentru ca traim prin-
tre caran pierdute, pisaret lacorn, pietre incinse de
drnpuri napadite de buruieni. S£ loan Gura de Aur, in cea
de-a 44-a omilie la Evanghelia dupa Matei, insista asupra aces-
tui subtext al parabolei: "Hristos nu spune "lurnea», ci «grija
lumii» nu spune «avup.a», ci avup.ei». Cki
1. Cf Kristina Dronsch, loco cit., p. 3II. Cf R.F. Capon, op. cit.,
p. 71: "Tot raul din lume, fie ca vine de la diavol sau de la noi
este - va fi intotdeauna - 0 simpla componenta a ecologiei divine."
"DE CE LE IN PARABOLE?" 87
fi bogat fara sa te de bogatie sa in
lumea aceasta fara sa te de grijile ei."l
c. Una dintre "pietrele de poticnire" ale e..xegezei ramane,
  "neglijenta" greu verosimila cu care "semanatorul"
din parabola azvirle samanta oriunde, fara sa tina seama de
aspectul amplasamentul solului. Ce agricultor ar co mite
o asemenea Cum sa semeni langa drum, pe teren
pietros sau printre spini? Zelul unui raspuns plauzibil i-a
condus pe multi autori spre ample consideratii privind teh-
nicile agrare din Palestina secolului I, ca cum am avea
dinainte un manual de istoria agriculturii! S-a precizat ca,
pe vremea lui Iisus, ogorul era mai Intai semanat abia
apoi arat, ceea ce masca, Intr-o prima instanta, calitatea lui
reala. Evident, semnificatia gestului hristic nu se epuizeaza
in aceasta pedanta reconstituire istorica. Parabola atrage pur
simplu atentia asupra ofertei nediscriminatorii a Cuvan-
tului (ceea ce R.F. Capon "catolicitatea" acestei
oferte, caracterul ei "inclusiv"3). Semanatorul nu Incepe prin-
tr-o pre-selecfie, prin ierarhizarea moralizatoare a auditoriu-
lui, printr-o exigenta formaM. El se adreseaza tuturor: farina
este lumea (Matei I3, 38), cu to ate categoriile de "pamant"
pe care ea Ie contine. La fel cum navodul cuprinde
buni, rai (Matei I3, 48), la fel cum soarele ploaia
Yin peste cei drepti, peste cei nedrepti (Matei 5, 45), tot
1. Apud L. Fonek, op. cit., pp. 86-87.
2. Cj, inter alia, G. Dalman, "Viererlei Acker", in Paliistina-jahrbuch,
nr. 22, Dronseh, lac. cit., p. 302.
3- Cj R.F. Capon, op. cit., pp. 64-66.
88 PARABOLELE LUI USUS
astfel samanta vivificatoare e sadita pe teren bun, pe
teren prost. TOatd fdptura va vedea mantuirea lui Dumnezeu
(Luca 3, 6). Exista,   dteva preconditii ale fi-
nale. Receptorul trebuie, mai intai, sa aiM urechi de auzit
(Matei I3, 43), sa fie "pe receptie", sa perceapa apelul care 11
sa-l primeasd. E conditia minimala a eficacitatii
apostolice, pe care Iisus 0 transmite, in mod explicit, uceni-
cilor Sai: "Dad cineva nu va va primi, nici nu va va asculta
cuvintele, din casa sau din cetatea aceea, scuturati
praful de pe picioarele voastre" (Matei ro, 14). Pentru a
gazdui samanta, "cei din afara" trebuie sa iasa din praful
infertil al surzeniei lor, sa asculte, sa se investeasd, sa par-
ticipe. Diferenta dintre sufletele incremenirea
mineral a a oridrui tip de sol este plasticitatea. SufletuI ome-
nesc se poate restructura, reimprospata, reorienta, chiar dad
de la a premisa dezavantajoasa: el poate
risipa, pietrificarea, paragina. Cu alte cuvinte, in vreme ce
pamantul prost nu poate fi restaurat, sufletuI avariat ramane
infinit recuperabil. De aceea samanta merita sa fie azvarlita
asupra lui, ca a mereu deschisa, ca a speranta, ca un
punct de sprijin la indemana. "Dar de ce ar fi rezonabil -
spune Sf. loan Gura de Aur - sa semeni printre spini, sau
pe stand, sau langa drum? Dad e yorba de seminte de
pamant nu suna prea cuminte. Dar in cazul sufletului ome-
nesc e demn de lauda [ ... ]. Cki in acest caz e posibil ca
piatra sa se schimbe in pamant manos. [ ... ] In cazul sufle-
tului, spinii pot fi   iar samanta se poate bucura de
protectie deplina ... I (CJ loan ro, 25: "Cel ce crede in
r. Omilii la Evanghelia dupa Matei (44,4-5), JnJ.-P. Migne (ed.),
Patrologiae cursus completus. Seria Graeca, vo1. 57, pp. 467-468 (trad.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 89
Mine, chiar daca va muri, va trai ... ") Samanta pastreaza,
apdar, virtu tile operative, chiar in conditii de ostilitate.'
Simpla masuratoare a pierderilor nu da seama de
po ate fi spectaculos (vezi profitul ascendent rapor-
tat, la 4,20, de Marcu:" ... unul treizeci, altul altul
o sud"), dar ramane la fel de semnificativ dnd e descres-
cator (Matei 13, 23: " ... unul 0 suta, altul pizeci, altul trei-
zeci"). "Mult, mai mult, tot mai mult" apare ca echivalent
cu "putin, mai putin, oridt de putin". In teritoriul duhu-
lui, infinitezimalul conteaza. minimala e la fel de
pretioasa ca cea supraabundenta. Pe scurt, in Logos subzista,
simultan, samanta, insamantarea culesul. Odata ingropat
in brazda, el produce. Dar nu produce dedt ceea ce ii inga-
duie libertatea participativa a interlocutorului.
d. In interpretarea Parabolei semanatorului, oferita de
Iisus ucenicilor Sai, staruie un anumit echivoc cu privire la
simbolismu1 semintei. La Marcu la Luca se spune, explicit,
ca samanta este Cuvantu1lui Dumnezeu. Asta ar insemna
ca semanatorul este Dumnezeu-Tatal, iar samanta zvarlita
in lume este Fiu!.' Vechiul Testament confirma funq:ia semi-
na1a a Tat<i1ui, dar cu specificarea ca ceea ce seamana E1 sunt,
de regula, oameni.3 Toate sinopticele   de asemenea,
rom.: Sfantul loan Gura de Aur, Omilii fa Matei, Editura Institutului
Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,   1994).
1. R.E Capon, op. cit., pp. 70-74.
2. Cj R.E Capon, op. cit., p. 61, Wilhelm Michaelis, Die Gleich-
nisse Jesu: eine Einflihrung, Furche Verlag, Hamburg, I956, pp. 28-29.
3. Cj Kristina Dronsch, lac. cit., p. 305, invocand Osea 2, 23; Ie-
remia 31, 27-28; Ezechiel 36, 9; Psalmi 92, 13·
90 PARABOLELE LUI IlSUS
prin a asimila semintele rasadite de semanator cu oamenii
care Ie primesc Ie valorifica sau nu, in functie de recep-
tivitatea "solului" lor interior.
Exegeza curenta nu ezita, pe de alta parte, sa sublinieze
echivalenta dintre semanator Iisus, samanta fiind, in acest
caz, mesajul hristic, vestea cea buna a Imparatiei. Avem,
dar, urmatoarele variante:
A. Cu privire ia semanator:
a. Semanatorul este Tatal
Semanatorul este Fiul
B. Cu privire la samanta:
a. Samanta este Cuvantul (Marcu 4, 14; Luca 8, II)
Samanta este omul fertilizat sau nu de Cuvant. (Ma-
tei 13, 19-23; Marcu 4, I5-20; Luca 8, I2-I5).
y. Samanta este mesajul hristic.
Nu yom insista, anaEtic, asupra fiecareia dintre aceste va-
riante. Vom observa doar ca, din perspectiva Unitatii Trei-
mice, Aa Aj3 sunt, in ultima instanta, echivalente. Fie ca
Tatal lnsamanteaza direct creaturile, fie ca 0 face "indirect",
prin Fiul, sursa gestului seminal e Tot astfel, intre
Cuvant "mesajul hristic" (Ba By) echivalenta e la in-
demana. Hristos este Cuvantul e to tuna cu mesajul sau,
cum este prezentd a Imparatiei pe care 0
Ramane sa ne concentram asupra raportului - sustinut
de litera textului - dintre Cuvantul semanat primitorullui
omenesc (Ba   Semanatorul seamana Cuvantul. Dar
destinul acestuia, odata ce a fost semanat, se suprapune cu
destinul receptorului Sau. Dupa lnsamantare, nu se mai vor-
de "samanta", pe de 0 parte, de cel care 0 capata, pe
de alta. Se despre comuna lor evolutie. Samanta
"DE CE LE IN PARABOLE?" 91
aruncatti langa drum, pe loc pietros, intre spini, sau pe
pamant bun ajunge sa se confunde cu "cel ce", sau "cei ce"
reactioneaza diferentiat la impactul cu ea. Cu alte cuvinte,
dupa ce a trecut din traista semanatorului in brazda, samanta
mai pastreaza "puritatea chimica", nu mai are a traiec-
torie autonomti, ci se contamineaza de calitatea sau lipsa
de calitate a pamantului insamantat. De aceea, pentru sa-
  insamantarea e a drama, a patimire, a jerua, care
culmineaza, cel putin intr-o prima etapa, cu moartea (loan
u, 24), iar pentru cel care a insamantarea e a proba
a responsabilitatii proprii. Primitorul opac sau superficial
provoaca irosirea semintei, compromite firescul dezvoltarii
ei, participa, astfel, la martirajul Cuvantului, la masluirea
desfigurarea lui. Cuvantul accepti3.,   sa
limitele "partenerului" sau: se lasa devorat de pasari demo-
nice, se las a   dezradkinat, asfixiat de griji
ciuni Inainte de a gasi, intr-un tarziu, deschiderea
ospitaliera a "pamantului bun", EI, creatorui vazutelor
nevazutelor, se vede confruntat cu experienta sterilitdfii.
Aceasta este, in fond, soarta a parabolelor hristice.
Parabolele sunt samanta "aruncata" in lume de Esus. A nu
Ie intelege, a Ie intelege pripit conventional, a Ie aban-
dona de indata ce urgentele imanente iti distrag, invadator,
atentia echivaleaza cu a incuraja extinderea   pe
socoteala solului fecund. Cine nu reactioneaza achizitiv la
"aruncatura" plina de promisiuni a parabolelor este "arun-
cat in afara" de propria sa obnubilare.
e. In Evanghelia dupa Luca, Parabola semanatorului e
precedata de un episod narativ in care se pune accentul pe
92 PARABOLELE LUI USUS
o semnificativa prezenta feminina. E yorba de femeia paca-
toasa care unge cu mir picioarele lui Iisus, Ie spala cu lacrimi
'Ie "cu parul capului ei" (7, 37-48), iar la 8, 2-3 de
femeile slujitoare din alaiul hristic (Maria Magdalena, loana,
Suzana     multe altele"). Intr-un anum it sens, misterul
se revarsa, simbolic, asupra parabolei. In defi-
nitiv, ni se ceva despre  
despre 0 "invazie" seminala despre mai multe tip uri de
receptivitate fa¢ de aceasta invazie. arunca
samanta peste pantecele lumii, in speranta unei fertilizari
durabile. lar fertilizarea e eonditionata de virtute a absor-
banta a pamantului, de ospitalitatea lui, de adecvarea
promptitudinea reaqiei lui. Altfel spus, de feminitatea lui.
Parabola semanatorului cere sufletului omenese sa fie primi-
tor, slujitor, hranitor ca matemitatea. Pentru 0
deplina a mesajului evanghelic, trebuie, eu alte cuvinte, sa
consoli dam dimensiunea feminind a interioritatii noastre,
functia ei gestanta. Sufletul trebuie protejeze rodul de
agresivitatea unor agenti extemi (Luca 8, 5), trebuie sa fie
"umezit" nutritiv (8,6), "oxigenat", ferit de griji sufocante.
Mentiunea umezelii vitale (hikmas) nu apare decat la LucaI.
Dar ea trimite la nenumaratele locuri in care Logos-ul emite,
in chip privilegiat, in preajma apei (simbol traditional al
feminitatii): vorbirile de langa mare (Marea Galileii, Tibe-
riada), botezul in Iordan, mersul pe apa, transformarea apei
in yin etc. S-a observat ca in anumite comunitati rurale,
pentru bineeuvantarea recoltei, se poarta pe deasupra ogoa-
relor imagini ale Sfintei Feeioare, supravietuire probabila a
I. Cj L. Fonck, op. cit., p. 75.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 93
unui stravechi cult agrar dedicat zeitei Demeter-Ceres.' Pan-
tecul fertil, respectiv pamantul "bun", e asociat "inimii curate
bune" (8, I5), receptaculul optim al Cuvantului dumne-
zeiesc mediul specific al afeqiunii intelegerii materne
(2, 5I: "lar mama Sa pastra toate lucrurile acestea in inima
ei.") Parabola semiinatorului e un rapella componenta ma-
rial-materna a sufletului, in absenta careia discursul divin se
In dialogul dintre semanator pamant se reface,
salvatoare, integritatea complementaritatii originare dintre
masculin feminin.
£ Caracteristid pentru versiunea lucaniana a Parabolei
semiinatorului e invocarea unei virtuti ("rabdarea", hypomone)
care, pecetluind finalul intetpretarii hristice, pare sa fie 0
cheie importanta a acestei intetpretari: "lar cea de pe piimant
bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inima curata
bun a, 11 pastreaza rodesc intru rabdare." (8, I5) Daca Iisus
se refera la capacitatea stoid de a rabda adversitatea, de a
accepta inevitabilul, de a suporta tara inutile razvratiri ceea
ce tine de natura statutul fiintei umane, atunci El spune
ceva intelept, dar nu spune nimic nou. Ideea unei virile
pasivitdfi dinaintea SO$, a abuzurilor emotive, a suferintelor
de tot felul plutea, ca sa zicem   in aero Dar in contextul
parabolei in ambianta nou-testamentara e yorba de alt-
ceva. lU.bdarea stoid era un fel de a nu avea iluzii, dorinte
irealizabile, prostqti. lU.bdarea hristica e un fel
de a credita irealizabilul, de a   tara pripe indoieli,
1. Cj Emil Bock, Das Evangelium. Betrachtungen zum Neuen Tes-
tament, Urachhaus, Stuttgart, 1995, p. 676.
94 PARABOLELE LUI IISUS
rasplata capMului de drum, de a identifica partea de iluzie
a efecului. nu se contabilizeaza nevrotic. Ceea ce
se contabilizeaza (treizeci, 0 suta) e recolta
ultima. Pana la ei, se cere sd rdmdi in
sa nu vrei rezultate rapide inainte de vreme, sa nu judeci
eficienta unei intreprinderi dupa criteriul beneficiului ime-
diat. Cu alte cuvinte, rabdarea hristica nu e 0 specie a res em-
narii ci un corelativ al speran{ei. (elpis: if. Romani
5,3-4). Apostolul Pavel pur simplu despre "rab-
darea sperantei"J (I Tesaloniceni 1,3), ca cum rabdarea ar
fi una dintre formele de manifestare ale sperantei, daca nu
expresia ei cea mai subtila. rabdarea, speranta au in
comun 0 referinta la inevidenfd, la ceva inca in actual, dar
esentialmente actualizabil. Ele valorifica potentialul de
realizare a unei absente. Rabdarea inseamna "a nadajdui
in ceea ce nu vedem" (Romani 8, 25). Ca atare, ea nu e in-
sotita de rrustrare, ei de "mangaiere" (paraklesis) (eu care e
explicit asoeiata la Romani 15, 4-5 la 2 Corinteni I, 6)
de bueurie (chara: if. Coloseni I, n-I2). Eo rabdare tonicd,
fara legatura eu renuntarea, eu abandonul, eu simpla putere
de a "indura". e singura forma sdndtoasd de rabdare. Nu
intamplator, intr-un pasaj din Epistola catre Tit se eonsem-
neaza exigenta unei versiuni optime a rabdarii, subintelegan-
du-se riscul unei versiuni ma.Jadive. Batranii - spune textul-
trebuie sa fie   (hygiainontas) in eredinta, in iubire,
in rabdare" (Tit 2, 2). Modelul "rabdarii sanatoase" este se-
manatorul pe care suspensia temporara a sueeesului,
I. In versiunea Anania, "staruinta nadejdii".
"DE CE LE IN PARABOLE?" 95
amanarea unei solutii fericite a efortului sau nu-l demobi-
lizeaza. Credinta este, in definitiv, paradigma rabdarii sana-
toase: ea inseamna a ramane "in cursa", dincolo de ubicuitatea
tuturor "pietrelor de poticnire" (Evrei 12,1: " ... eu staruin!a
sa alergam la intreeerea ee ne sta-nainte").
Coneeptul rabdarii este, de regula, asoeiat lui Iisus Hris-
tos. Apoealipsa se refera la "rabdarea intru Hristos" (1, 9),
iar a Doua Epistola catre Tesalonieeni (3, 5) pare sa distinga
intre "iubirea lui Dumnezeu" "rabdarea lui Hristos". Rab-
darea este, aFdar, prin exeelenta, lotul Mantuitorului. El
este eampionul asumat, dar asumat in perspeetiva
unei ineununari supreme, adica in perspeetiva Invierii. Imi-
tatia Christi eonsta, in ultima instan!a, in imitarea rabdarii
Lui, a modului Lui de a administra derapajul lumesc. A
participa la rabdarea lui Hristos e a participa la infrangerile
biografiei Lui   dar la Lui finala: "Intru
rabdarea voastra va yeti dobandi sufletele", suna garantia
hristica a salvarii (Luca 21, 19).
Receptivitatea deviata este, intre altele, 0 forma de carenta
a rabdarii, 0 dovada a incapacitatii de a interogativ,
activ, prospectiv. Nerabdatorul ramane, mereu, in afara
cursei, fie ca se sa respinga ceea ce nu intelege, fie
ca nu are staruin!a sondajului in adancime, fie ca ia drept
"urgente" provocarile imediate. Nerabdatorul e blocat de
pasari trecatoare, de aqita opiniilor dizolvante din jur, de
grijile eontingente. Parabola semanatorului avertizeaza asu-
pra acestor blocaje promite lor prin exercitiul
calm al rabdarii. Recolta bunei in!elegeri nu e dedt rodul
apoteoza acestui exercitiu.
4
Obnubildrile spiritului critic
pierderea  
Parabola copiilor din piefe
Matei II, r6-19: Dar cu cine voi asemdna neamul acesta?
Este asemenea copiilor care fed fn piefe ii strigd unii cdtre alfii,
zicand: Din jluier v-am cdntat {i n-afi jucat; de jaZe v-am cantat
fi nu v-afi jelit. Cd a venit loan, nici mdncand, nici band fi spun:
are demon ... A venit Fiul Omuluz: mancand fi band, ii spun:
lata om mancdcios ii bdutor de vin, prieten at vamefilor ii at pdcd-
to{ilor I ... Dar infelepciunea s-a dovedit dreaptd din fapteZe ei.
Luca 7, 31:-35: Afadar, cu cine voi asemdna pe oamenii
acestui neam? $i cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea
copiilor care fed in piafd ii strigd unii cdtre alfii zicand: Din
jluier v-am cantat fi n-afi jucat; de jate v-am cantat fi n-afi pldns.
Cd a venit loan Botezdtorul nemancand paine fi nici band vin, fi
spunefi: Are demon! A venit fi Fiul Omului mancand fi band,
fi spunefi: latd om mancdcios fi bdutor de vin, prieten al vame-
filor fi-a! pdcdtofilor! ... Dar fnfelepciunea a JOst gdsitd dreaptd
de cdtre tofi flii ei.
A primi incruntat, a primi vigilent, a primi drapat, de
sus pana jos, in spirit critic sunt tot atatea feluri de a nu
98 PARABOLELE LUI IISUS
primi. Aproape ca e mai buna credulitatea. Dad gata
sa creditezi un fals, greul vinei cade asupra celui care dis-
tribuie falsul. Daca insa respingi, precaut, ceea ce merita a
fi creditat, vina e, in intregime, a tao Spiritul critic devenit
insomnie este un abuz al inteligentei. eel care 11
practica are toate sa rateze mari ocazii, mari Intal-
niri, mari momente de bucurie Spiritul critic
supradozat blocheaza intelegerea, stimuleaza proasta dispo-
zitie ?i inhiba instinctul participdrii la viata comunitara. E
mereu inadecvat, incapabil sa valorifice inteligenta
altfel decat ca instanta judiciara. In loc sa asculti, confectio-
nezi, in gand, contraargumente, in loc sa reflectezi,
morga severa a judecatorului, in loc sa intri in joc, bombiini
steril de pe margine. Spiritul critic ca strategie a reJuzului e
o deprindere vicioasa, de natura sa lncurajeze egolatria, vani-
tatea, euforia proprii. E un fel de a opune
viului infinit ramificat omogenitatea unui neant care
extrage criteriile din A cuitiva, fara incetare, spiri-
tul critic e a te piistra, programatic, "in afara", a nu raspunde
nici unei chemari, nici unei invitatii. "Nu" e mereu mai la
indemana decat "da". Distanta demolatoare disloca orice
tentativa de apropiere. lata de ce nu e deloc profitabil sa
foqezi capacitatea de intelegere a celor care, prin exercitiul
aproape mecanic al spiritului critic, se zidesc, incapatanati,
in afora incercarii de a intelege. lata de ce e mai bine sa Ie
in parabole ...
Spiritul critic poate fi 0 forma de infantilism mental. El
se exprima, uneori, ca un soi de rdzgaiere a mintii, ca 0 forma
de "proasta   intelectuala. Gandirea n-are voie sa fie
"DE CE LE IN PARABOLE?" 99
mofturoasa, sa traverseze lumii a ideilor cu 0 gri-
masa E mai bine sa lkomia cumulativa
decat selectivitatea astringenta. A stramba tot timpul din
nas e a fi 0 victima sigura a ceea ce s-a numit "stupiditatea
inteligenci". In orice caz, e la fel de pup.n recomandabil ca
iresponsabilitatea unei atotprimitoare permisivicip..
Cop iii din parabola se dovedesc sa faca ceea ce
constituie emblema a varstei lor: nu se pot juca. Fie
ca unii dintre ei propun scenarii vesele, fie ci alp.i propun sce-
narii tenebroase, jocul nu se leaga. Nici cantecul de petre-
cere, nici cantecul de inmormantare n-au succes. Dansul e
prea zglobiu, jelania - prea amara. Confruntaci cu aclta
rezerva analitici, pofta de joaci dispare. fac adulp.i:
loan Botezatorul nu Ie place: nu mananca, nu bea, nu e
om de lume. Asceza lui nu poate fi decat draceasd. Dar
nici Iisus nu e acceptabil: in cazul Lui, ceea ce supara e
tocmai d mananca bea. Prea e om de lume! Prea e prie-
ten cu tot felul de   Se ca, intaratap. de
judecip. contrarii, nici nu ajung "sa se joace". Nu
pop. fi in timp judecator, jucitor, "abstractor
de faptuitor hamic. atunci
dezamagit nelucriitor, in propria ta
In parabola de care ne ocupam, personajeie "negative"
sunt copii. Semnaliim, inca 0 datii, inclinap.a hristici
de a demonta hermeneutica sentimental-idolatra a "prun-
ciei". Nu toate ale copiliiriei sunt prizabile recomandabile.
Piirerea curenci potrivit ciireia copiii sunt modele ale puri-
tiip.i se bizuie pe trei episoade existente in
100 PARABOLELE LUI IISUS
Noul Testament, dar interpretate, mai intotdeauna, frugal,
din perspectiva unei sensibilitati mai curand victoriene.'
Un prim pasaj (Matei II, 25, respectiv Luca 10, 2I) e eel in
care Iisus Tatalui pentru a fi descoperit "prun-
cilor" ceea ee nu a descoperit inteleptilor "priceputilor".
Versiunile   (dar 0 multime de versiuni strain e)
tradue prin "prune", cuvantul greeese nepios, care se refera,
in primul rand, la insuficienfele varstei fragede. Nepios in-
seamna "imatur", "infantil", "neeopt". Termenul apare de
zeee ori in cuprinsul Noului Testament intotdeauna in
aeeePtiuni din aceasta familie. La Matei 2I, I6, el e asociat
"sugarilor", eu alte cuvinte celor inca nearticulati, nestruc-
turati intelectualmente. In Prima Epistola a Sf Apostol Pavel
catre Corinteni (I3, n-I2), starea "eopiIariei" e 0 paradigma
a   parJiale indireete: "cana eram copil (nepios),
vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ea un
copil; dar cand am devenit biirbat (aner), Ie-am desfiintat
1. Cf R.F. Capon, op. cit., pp. 380 urm.: "Imaginea mai curand
deziderativa (wishful view) a modernitatii, dupa care copilaria e 0
stare inocenta binecuvantata - ca cum copiii ar fi creaturi funda-
mental scutite de caderea originara - e 0 inventie a   de
secol I9. Pana atunci, copiii erau vazuti, in mod intelept, ca nefiind
mai putin     decat oricine altcineva, ca fiind, din neferi-
eire, imperfecti" deci in mare nevoie de educatie. "Copilaria era
socotita 0 stare in care nici un copil (sau adult) intreg la minte n-ar
fi vrut sa liltarzie un minut mai mult decat e necesar." Cf A Lin-
demann, art. cit. (supra, p. 53, nota 2). Cf, de asemenea, pentru rn-
treaga ambianta antid, H. Herter, "Das unschuldige Kind", mJournal
of Ancient Civilizations, nr. 4, 1961, pp. 146-162, J. Leipoldt, "Vom
Kinde in der alten Welt", in Reich Gottes und Wirklichkeit. Festgabe
fur Allred Dedo Muller zum 70, Evangelische Verlagsanstalt, Berlin,
19
61
, pp. 343-351·
"DE CE LE IN PARABOLE?" WI
pe cele ale copilului ... "). Abia varsta bdrbd{iei, "varsta plina-
tatii lui Hristos", e cea care "ajunge la unitatea credintei
a Fiului lui Dumnezeu" (Efeseni 4, 13), cea in
care nu mai suntem "copii (nepioi), clatinati de val uri
purtati de orice vant de-nvatatura incoace colo prin
viclenia oamenilor. .. " (idem 4, 14). "Copilul", "eel care se
cu lapte", e "nepriceput (apeiros) in cuvantul drep-
tatii", e necopt, "prune" (nepios) (Evrei 5, 13). In alt loc (Gala-
teni 4, 1-2) "pruncia" e asimilata, pur simplu "sclaviei":
" ... cata vreme este copil (nepios), el intru
nimic nu se de rob (doulos) ... ". "Tot noi -
spune text mai departe (4,3) -, cand eram copii,
robiti eram sub stihiile lumii." In aceasta ambianta seman-
tica, contrastul de la Matei II, 25   Luca lO, 21) intre "inte-
leptii" neluminati de Durnnezeu "pruncii" care binemerita
invatatura salvatoare trebuie reevaluat. "Pruncii" sunt un
"model" de receptivitate nu prin lor, ci tocmai
prin putinatatea, prin slabiciunea lor. Pentru ca sunt infonni,
adica nefonnati, pruncii sunt infinit modelabili, in vreme
ce inteleptii saturati de "pricepere" raman exteriori oricarui
nou impact fonnativ. Ceea ce au inteleptii din fericire,
nu au "pruncii" este opacitatea spiritului critic, reflexul retor-
siunii, delirul certitudinii. "Pruncii" sunt, prin definitie,
primitori. Nimic in fiinta lor nu se opune mesajelor "adulte".
Pe de alta parte, ei sunt invocati in seria exemplelor de pre-
caritate care atesta aplecarea preferentiala "scandaloasa")
a lui Hristos fata de cei dezavantajati, aflati
in defect in ratacire: orbi, surzi,
mentionati toti in capitol II al Evangheliei
dupa Matei, care culmineaza cu versetul28: ,Yeniti la Mine
102 PARABOLELE LUI IISUS
toti cei ostenip. impovarap. ... " (Cj Matei 18, II:" ... fiindca
Fiui Omului a venit sa-l mantuiasca pe cel pierdut.")
Un al doilea pasaj citat frecvent ca ilustrare a "excelentei"
este Matei 18, 1-5 (respectiv Marcu 9, 36-37,
Luca 9, 46""-47). Textul e situat in contextul galcevii dintre
ucenici cu privire la care dintre ei este "mai mare in impa-
dtia cerurilor". Iisus of ed, ca raspuns, exemplul unui copil
(paid ion, de data aceasta). Sensul e dar: cei din urma vor fi
cei dincli (Cj Marcu ro, 31). Nu cei care vor disputa
intaietatea vor fi   ci dimpotriva, cei care vor interioriza
smerenia, umilitatea copiilor. "Copilul" e, aici, mai curand
metafora unei virtup.: virtutea smereniei (tapeinosis), pe care
o intruchipeaza Iisus (Cj Matei II, 29). In Imparatie
vor intra,   cei care sunt precum copii. asta tocmai
pentru ca ei nu vor sa fie "cei dintai". Ei, ultimii, vor fi che-
map', ei, mai curand slujitori dedt stapani, ei, veriga cea mai
de jos, cea mai neinsemnata a tuturor ierarhiilor. Andreas
Lindemann insista asupra faptului ca smerenia copilareasca
nu e un act voluntar, nu e - prin urmare - 0 "virtute" a copi-
lului, decis sa "adopte" a atitudine de umilitate. Copilul se
de apostolii brusc de vanitate prin aceea
ca nu t# pune, nu are problema mtaietatii. E, prin natura sa,
un exponent al smereniei.' In pasajulla care ne referim,
copilul e, aFdar, 0 figura de contrast fata de luciditatea COffi-
petitiva, fata de de sine temporar vicioasa a uceni-
cilor. A-I percepe ca pe un simplu roz e fara legatura
cu intentia textului.
I. A. Lindemann, art. cit., p. 91.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I03
in   un al treilea pasaj menit sa incurajeze portre-
tul diafan al starii infantile este eel al apelului hristic catre
ucenicii care se opuneau aducerii copiilor dinaintea Sa (Mar-
cu IO, 13-r6, respectiv, Luca 18, 16): "Lasati copiii (ta paidia)
sa vina la mine ... " Una dintre interpretarile care au mobi-
lizat, la un moment dat, energii importante ale exegezei
nou-testamentare este asocierea acestui pasaj cu tema bote-
zului in perioada primului (Iisus ar fi incurajat
crqtinarea prin botez inca de la varsta copilariei, ceea ce
majoritatea cercetarilor ulterioare nu confirma.) Mult mai
productiva este analiza lui Robert Farrar Capon>, care ob-
semi ca termenul "lasati" din sintagma "lasati copiii ... " tra-
duce grecescul aphete, cu foarte importante utilizari in Noul
Testament. Verbul aphiemi nu inseamna doar "a las a", "a
permite", "a ingadui", ci "a ierta", "a amnistia". In verse-
tul     ne iarta noua noastre ... " din Rugaciunea
Domneasca (Matei 6, 12), "iarta" se spune aphes. Tot aphes
apare in celebra formula "iarta-Ie (aphes) lor, ca nu ce
fac!" (Luca 23, 34), in episodul "femeii pacatoase" (Luca 7,
47-48: "Iertate - apheontai - sunt pacatele ei ... '') in multe
alte locuri. Trebuie sa amintim faptul ca, odata lasati sa
se apropie, copiii prim esc un tratament aplicat, de obicei,
bolnavilor posedatilor3: Iisus ii ia in brate, lfi pune mdinile
I. Cj o. Cullmann, "Die Tauflehre des Neuen Testaments. Er-
wachsenen- und Kindertaufe", in Abhandlungen zur Theologie des
Alten un, Neuen Testaments, nr. ll, 1948, sau J. Schneider, Die Tazife im
Neuen Testament, Kohlhammer, Stuttgart, 1952.
2. R.F. Capon, op. cit., pp. 380 urm.
3. Cj W Stegemann, "Lasset die Kinder zu mir lwmmen. Sozialge-
schichtlicheAspekie des Kinderevangeliums<: inW Schottroff, W Stegemann
I04 PARABOLELE LUI IISTJS
pe ei ii binecuvanteaza (Marcu ro, I6). Apelul sau catre
copii. e, prin urrnare, un gir 0 absolvire acordate celor
dezarmati, celor care nu eer cu orgoliu, celor care nu sunt
"pregatiti" pentru mantuire asemenea fariseilor (Cf Luca
IS, IO-I4, Parabola fariseului, plasata nu intam-
piator, la Luca, nemijlocit inaintea chemarii copiilor). Apelul
hristic nu e, aFdar, 0 simpla apologie a infan-
tile, a inimii nevin ovate. El este, sirnultan, mild iertare;
este, de asemenea, sernnalarea faptului ca nu exista nirneni,
oridt de precar, oridt de "mic", caruia Irnpadtia sa-i fie
refuzata. Ba mai rnult: ca tocrnai cel e Mijlo-
citorului: "Nu cei au nevoie de doctor, ci cei bol-
navl. ce inseamna: Mila voiesc,
iar nu jertra; ca n-am venit sa-i chern pe cei la poca-
inta, ci pe cei   (Matei 9, 12-I3).
Copiii nu sunt, in lurnea prirnului ca in
intreg spatiul elenistic-iudaic, asurnati ca »perfecti", ci rnai
curand ca detinatori ai unei exernplare plasticitati. Ei sunt,
in cele rnai rnulte texte, obiectul traditional al educaliei. I Ca
atare, trebuie sa parcurga un anurnit traseu, sa evolueze. In
Parabola copiilor din piete se sugereaza tocrnai opti-
. rna a unui asernenea traseu. La mceput, cum spuneam, copiii
din text (paidia) sunt personaje "negative": irnbibati exact
de ceea ce n-ar trebui sa fie apanajul varstei lor, adica de
(eds), Traditionen der Bifreiung. Sozialgeschichtliche Bibelausleg-dngen,
Kaiser, Miinchen, 1980, p. u7. Apud A. Lindemann, art. cit., p. 93.
1.. Cj, inter alia, W. Jentsch, "Urchristliches Erziehungsdenken. Die
Paideia Kyriu im Rahmen cler hellenistisch-jiidischen Umwelt", in
Beitrage zur Forderung christlicher Theologie, 45/3, 1951, H.-R. Weber,
Jesus und die Kinder, Lutherisches Verlagshaus, Hamburg, 1980.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I05
spmt cntle, d.rtitori pana la paralizie,   plini de
toane, incapatanati, dominati de un indiiratnie spirit de eon-
tradietie. In versiunea lui Luea, finalul parabolei introduce
insa un tennen nou, eu referire la 0 alta categorie de copii,
"fiii intelepciunii": tekna. Spre deosebire de paidion, teknon
nu e un strict indicativ al varstei. Se poate traduce prin
"copil", dar accentul cade pe notiunea de apartenen!a, de
raport sub til intre doua instante distincte, dintre care una
e pro tecto are, invaluitoare, iar cealalta e cuprinsa in cea
dintai, dependenta de ea, dispusa a se revendica de la ea,
ca atunci dnd vorbim, de pilda, despre "fiii unui profesor"
(cu sensul de "ucenicii, elevii" lui), sau despre "fiii satului"
(cu sensul de "locuitorii, cetatenii" lui, sau cei nascut:i in el
plecati ulterior). Teknon implid 0 inrudire de ordin supe-
rior, 0 "calificare" prin adeziune, prin integrare intr-o cate-
goriemaiinalta.AmvazutdLucainvoca.prin acest tennen,
"fiii intelepciunii". Expresia in sine e "clasid" in spatiul
biblic (ej, de pilda, Cartea Intelepciunii lui Isus, Fiullui
Sirah 4, II) n-ar trebui, credem, sa provoace puzderia de
ipoteze henneneutice prin care e,   asediata.! Cine
1. Pentru detalii, if. Christl Maier, Jens Herzer, "Die spielen den
Kinder der Weisheit (Lk 7, 31-35 par Matei II, 16-19). Beobachtungen
zu einem Gleichnis Jesu und seiner Rezeption", in Christl Maier,
Riidiger Liwak, Klaus-Peter Jams (eds), Exegese var Ort. Festschriftfiir
Peter Welten zum 65. Geburtstag, Evangelische Verlagsanstalt, Leipzig,
2001, pp. 276-300, in special pp. 293-299). De asemenea, Thomas
Staubli, "Die musizierenden Kinder der Weisheit (Matei II, 16-19 / /
Luca 7, 31-35). Der Resonanzkasten eines QLogions", in Max Kuchler,
Peter Rein! (eds), Ran4figuren in der Mitte. HermannJasqVenetz zu
Ehren, Edition Exodus, Luzem; Paulusverlag, Freiburg, Schweiz, 2003,
pp. 276- 288.
106 PARABOLELE LUI USUS
sunt "fiii intelepciunii"? Ioan Iisus, cei prost primiti de
"generatia" contemporanilor? Sau pur simplu toti cei
care, spre deosebire de personajele din piete, sunt
sa-i urmeze de fndata'? Sau, poate, cei care dau dintotdeauna
crezare Intelepciunii in genere? Sau, mai aproape de textul
parabolei, cei care, in viitor, vor intelege faptele misiunea
celar doi   mca, m prezentul existentei lor?'
E dar oricum ca, fata de falsa infelepciune a copiilor din piete,
care se exprima printr-o rezerva batranicioasa, recalcitrant
analitica, stearpa, inteleptii adevarati ("fiii intelepciunii")
vor alege participarea, reactivitatea, pariul implicarii.
2
Nu
opinia va decide asupra "indreptatirii" mesagerilar  
cifaptele lor (Matei II, 19). Nu "generaria" obtuza din jur ii
va "adeveri", ci actiunea lor pe tennen lung, relatia lor
intima, pana la identificare, cu intelepciunea.3
"Copiii" din piata (care sunt, de fapt, embleme ale adul-
tilor imaturi, mereu "exteriori" marelui "joc" al revelatiei)
au de acoperit,   intervalul dintre inconsistenta starii
initiale (dnd sunt doar paidia) alegerea unei apartenente,
I. Cj A.T. Cadoux, op. cit., p. III.
2. Cj B.S. Easton, The Gospel According to St. Luke. A critical
and Exegetical Commentary, T&T Clark, Edinburg, 1926, p. I04, apud
Craig L. Blomberg, Interpreting the Parables, InterVarsity Press, Downers
Grove, 1990 (trad. germana: Die GleichnisseJesu. Ihre Interpretation in
Theorie und Praxis, Brockhaus Verlag, Wuppertal, 1998, p. 183).
3. Tema identitatu Iisus-Sophia e amplu documentata bibliografic.
Vom cita doua titluri: A. Feuillet, P.S.S., ,Jesus et la sagesse divine
d'apres les Evangiles Synoptiques", in Revue Biblique, 1955, nr. 2 (apri-
lie), pp. 161-196. Felix Christ,fesus Sophia. Die Sophia-Christologie
bei den Synoptikern, seria "Abhandlungen zur Theologie des Alten
und Neuen Testaments", vol. 57, Zwingli Verlag, Ziirich, 1970.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I07
a unei angqjdri determinante (cand devin tekna). 0 indi-
catie inca mai expliciw. a drumului care trebuie parcurs se
va gasi in Evanghelia dupa loan (4, 49-53). Un slujitor regesc
ii cere lui lisus sa-i salveze copilul (paid ion) de Ia moarte.
Minunea se Iisus spune: "Fiul tau  
Dar termenul folosit de E1 nu este nici nepios, nici paidion,
nici teknon, ci hyios. Cel care, pentru tata, ramane paidion
(v. 49, 51) e numit de vindecatorul sau cu cuvant cu
care este numit E1 ca "Fiu al Omului" ca "Fiu al1ui
Dumnezeu". Hyios este un paid ion inviat, retrezit la viata,
tamaduit: un "copil" care a trecut in conditia, sa1vatoare, a
filialitd{ii. Cine accepta sa fie "rectificat", cine se
ca "Fiu" (a11ui Dumnezeu) devine "Fiu al invierii" (Luca 20,
36). Pasaju1 deja invocat din Epistola catre Galateni (4, r-3) e
o aluzie la traseu "evolutiv": de la "copilul-rob", aflat
"sub stihii", 1a cel care, prin interventia Fiului lui Dumnezeu,
  infierea" (hyiothesia) (idem, 4-6). Dar pentru a
beneficia de "Duhul infierii" (Romani 8,15), trebuie sa
din "exterioritatea", din "independenta" capricioasa a "co-
pilariei". Sa nu te mai "ciatinat de valuri purtat de
orice vant ... ".
Paidion are a se indrepta, spre conditia mai consis-
tenta a lui teknon, pentru a atinge, in cele din urma, postura
de hyios, "adoptia", filialitatea. Refuzul visceral, spiritul critic
dezordonat trebuie sa capete 0 orientare, sa se alinieze unei
optiuni. Ce inseamna asta, in mod concret, in spiritul para-
bolei de care ne ocupam? Care sunt obnubilarile la care e
condamnata negativitatea de principiu a spiritului critic?
Copiii parabolei par intruchipari ale unei nevindecabile
insatisfactii. Practica maniacala a judeca{ii se asociaza, in
ro8 PARABOLELE LUI IISUS
cazullor, cu amanarea indefinita a deciziei. Cantarirea dis-
tanta a imprejurarilor prin a deveni marginalitate.
Prin definitie, judecatorul nu joaca. Comenteaza. Iar comen-
tariul, in loc sa asume sa imbogateasca lumea, ajunge sa
o substituie. Judecatorul inchis in cercul idiosin-
crasiiior sale, confirma, la   proasta dispozitie:
nu are neutralitatea de prima instanta a reflectiei analitice,
ci 0 neutralitate umorala, constanta, devenita fel de a fi,
pasivitate. Judecatorul nu niciodata motive sa intre
in hora rateaza, astfel, toate altemativele. E mereu in C011-
tratimp cu ceea ce se petrece sub ochii lui: il irita in egala
masura bucuria tristetea, bucuriei ca e prea
vesela tristetii ca e prea sumbrii. Dar nu 0 face ca exponent
al unei juste "masuri", ci ca profesionist al dezamagirii al
inadecvarii. Deviza lui este "nici-nici". Dar nu in varianta
apofatica sau vedantina, care neaga pentru a afirma inafir-
mabilul, ci in varianta triviala a rastatului infantil. Mereu
exterior realului mesajelor care i se adreseaza, judecatorul
pierde toate ocaziile. Nu are niciodata intuitia prilejului
(kairos) care trebuie valorificat, a momentului unic, irever-
sibil, care nu trebuie pierdut. Pentru un asemenea personaj,
intelepciunea consta, dimpotriva, in a declara in perrnanenta
ca "nu e momentul". Ii instinctul "timpului potrivit",
experienta marilor intalniri, bucuria de a dans a atunci cand
aude muzica lumii a destinului propriu. Reactiile lui sunt
ecoul unei inaptitudini congenitale de a se plia pe oferta
aflata la indemana. E bolnav de retractilitate, opac la toate
apelurile, la toate semnele vremii. Nu crede in clipa optima
a actiunii, a receptivitatii, a participarii. Nu sa recunoasca
aceasta clipa are toate sa nu recunoasca glasul pro-
"DE CE LE IN PARABOLE?" I09
fetic, intrarea in scena a mesagerului irumperea
a Imparatiei in istorieI. E, in context biblic,
unul din pacatele majore ale poporului lui Israel ("generatia
aceasta"), aflat in indisponibilitate fata de ponmca
divina. 0 consemneaza literatura rabinid, intr-o versiune
foarte apropiata de formularea nou-testamentara: "Ieremia
I-a spus lui Dumnezeu: L-ai ridicat pe Elias, pletosul, dina-
intea ei batut joc de el au ras: «Ia
facut carlionti.» L-ai ridicat dinaintea lor pe Eliseu
i-au spus: «Plead de-aici, chelule! Plead de-aici!,,"z
Evident, "nimeni nu e profet in tara lui" (Ieremia Isaia
n-au fost nici ei mai   dar parabola trebuie citita
in afara referintei strict istorice. "Generatia aceasta" ne
include, adesea, ori de cate ori preferam statul-deoparte,
bombaneala acra, inertia indiferentei, ori de cate ori avem
falsa "maturitate" de a nu risca. Copilaria, in sens prost, e 0
parodie a Adevarata maturitate incepe cu puterea
de a intra in flux, de a te dedica, de a te afilia unei comuni-
unui scop, unui stil. Asta inseamna a trece de la paid ion
la teknon mai departe, la hyios: a avea initiativa, curajul,
solidaritatea a-filierii. A cand e momentul consim{irii
a consimti luand nota de rostul momentului. Nu e yorba,
eu alte cuvinte, de 0 eonsimtire nediferentiata, neslujita de
diseemamant, ci de 0 consimtire in aeord eu "eeasul", cu
1. Cf Franz Mussner, nDer nicht erkannte Kairos (Mt. II, I6-I9-
Lk. 7,31-35)", in Biblica, nr. 40, I959, pp. 599-612.
2. Pesiqta Rabb, 26 (129a), in Strack-Billerbeck, II, p. I6I, apud
B.T.D. Smith, The Parables of the Synoptic Gospels. A Critical Study,
Cambridge University Press, I937.
no PARABOLELE LUI USUS
profilul specific al circumstantelor. "Pentru toate este un
timp 0 vreme [cuvenita] (kairos) pentru orice lucru de
sub cer" (Ecclesiastul }, I). E ceea ce nu inteleg "copiii"
din parabola, anume ca exista "vreme sa plangi vreme
sa razi, vreme sa vreme sa   (idem 3, 4).
Intreg capitolu13 al Ecclesiastului merita citit ca un imn al
vremii potrivite, al kairos-ului, al raspunsului cuvenit la pro-
vocarea clipei.
Nu consecventa "de lemn", omogenitatea comportamen-
tala lipsita de modulatie sunt recomandarea de subtext a
parabolei, ci flexibilitatea, "talentul"' de a sesiza corect opor-
tunitatea de a gasi tonul optim al con-sonantei cu ea. Caci
apelul nu vine intotdeauna in costumatie, nu re-
curge mecanic Ia strategie, nu sti-
Iistica. Exista mai multe cai posibile nici una din ele nu
Ie invalideaza neaparat pe celelalte. Asceza, calea lui loan
Botezatorul, e una dintre ele. E expresia anticipativa ajude-
cd Iii finale. Bucuria comeseniei, deschiderea compatimi-
to are fata de cele ale vietii, e calea lui lisus este expresia
anticipativa a iertdrii finale. ,;Vocile" care avertizeaza, care
instruiesc, inspira invita clnta diferit pentru a capta diver-
sitatea sufletelor a "neamurilor". La aceasta bogatie "muzi-
cala" se refera S£ loan Gura de Aur cand, in omiliile sale
dedicate Evangheliei dupa Matei (Omilia 37), de
"vanatoarea" divina, gata sa lncerce toate mijloacele pentru
aduce "prada" in bataia mesajului sau ("cum fac vanatorii
1. Am facut unele referiri la problematica "talentului" a "fan-
teziei" morale in Minima MorPiia, Humanitas, 2008 (ed.
intai, Cartea Romaneascii, 1988), cap. V  
talent moral").
"DE CE LE IN PARABOLE?" III
cand umbla dupa 0 salbaticiune greu de prins''). Or, tocmai
aceastii bogalie ramane pentru cei ce n-au "urechi de auzit"
insesizabila. Disputele intestine au mai mare greutate decat
comuniunea crez. Massa insti-
tulia bisericeascii se epuizeaza de secole In exercitiul steril
al dezbinarilor dogmatice cred cii dreapta credinta e 0
specie de indispozitie, la egala distanta de bucurie, de
lacrimi. Cand podidita de palori didactice, cand preocu-
pata de bunuri contingente, cand respingand dansul, cand
amanand ciiinta, credinta a produs, ill cazurile nefericite, un
tip uman greu digerabil, capabil sa practice in timp
peroralia pioasa lacomia achizitiva, smerenia de suprafata
vanitatea de fond, distantarea de lume patima puterii
a instalarii   Acest tip urnan ia distanta fatiJ. de
orice II apare drept prea "intens" ia "caldicelul" prudentei
sale drept "masuriJ." cuviincioasa, drept Intelepciune. Rezul-
tatul e banalizarea vocaliei, "ortopraxia" mohoratii, simultana
absentiJ. din frumusetea lumii din tragicul ei. "Nu existii
adulti!" - spunea, in amurgul carierei sale de duhovnic, un
preot catolic. Exista doar trepte diferite ale prunciei inconsis-
tente. Parabola copiilor din piete cere, cum am viizut, conver-
tirea "prunciei" in "filialitate", adica ill creditare voluntara
a unei instante mai inalte. Parabola semiinatorului punea
accentul pefeminitatea necesara, pe solul fertil al receptoru-
lui ideal. Parabola copiilor din piete adauga dimensiunea
subtila afilialitdfii, a livrarii de sine. Analitica receptivitatii
urmeaza sa includa cateva virtuti "virile": veghea neobo-
sita, cutezanta creativitatea. Vom vorbi despre ele, dupa
ce insa, mai Intai, yom lua in discutie Inca un chip al nere-
ceptivitatii: opacitatea agresiva.
5
Opacitatea agresivd
sipierderea "mostenirii".
, ,
Parabola lucrdtorilor nevrednici ai viei
Matei 2I, 3.3-46: Ascultati altd parabold: Era un om stdpan
al casei sale, care a sddit vie; ii a imprejmuit-o cu gard, a sdpat
in ea teasc, a clddit turn ii a dat-o pe seama lucrdtorilor, iar el
s-a dus de parte. lar cand s-a apropiat vremea roadelor, #-a
trimis slujitorii la lucrdtori, ca sd-i ia roadele; dar lucrdtorii,
prinzandu-i pe slujitori, pe unull-au bdtut, pe altull-au omo-
rat, iar pe altull-au ucis cu pietre. A mai trimis alfi slujitori,
mai multi decat cei dintai, ii tot aia au fdcut cu ei. In cele din
urmd I-a trimis la ei pe fiul sdu, zicand: De fiul meu se VOl'
rUfina. Dar luerdtorii viei, vdzandu-l pe fiu, au zis intre ei:
Aeesta este   venifi sd-l omoram fi sd avem noi
mOftenirea lui!... $i, punand mana pe I-au seos afard din
vie fi l-au omorat. Deci, cand va veni stdpanul viei, ce le va
face lucrdtorilor acelora? lar ei I-au rdspuns: "Pe cei rdi cu rdu ii
va pierde, iar via 0 va da altor lucrdtori, care-i vor da roadele fa
vremea lor.« lisus le-a zis: "Oare niciodatd n-ati citit in Scrip-
turi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns in
capul ungbiului; de fa Domnul s-a facut aceasta fi minunata
este in ocbii nOftri? De aceea vd spun: Lua-se-va de fa voi
impdrdfia lui Dumnezeu fi i se va da neamului care-i va face
roadele. Gel ce va eddea pe piatra aceasta se va sfdrama, iar pe
II4 PARABOLELE LUI IISUS
cel pe care ea va cddea, il va zdrobi. " lar arhiereii fi fariseii,
auzindu-l parabolele, au in{eles cd des pre ei vorbeite. $i cdutand
sd-L prindd, s-au temut de mulfime, pentru cd il socotea profit.
Marcu I2, I - 12: $i a inceput sd le vorbeascd in parabole: " Un
om a sddit 0 vie, a imprejumuit-o cu gard, a sdpat in ea teasc, a
dddit turn fi a dat-o pe seama lucrdtorilor fi s-a dus de parte. $i
la vremea cuvenitd a trimis la lucrdtori un slujitor ca sd ia de la
ei din roada viei. lar ei, prinzandu-l, I-au bdtut fi i-au dat
drumulfdrd nimic. $i din nou a trim is la ei un slujitor, dar fi
pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul fi I-au izgonit cu
ocard. $i a trim is un altul. Dar fi pe acela I-au ucis; fi pe multi
alfii, pe unii i-au bdtut, iar pe al{ii i-au omorat. incd il mai
avea pe un fiu al sdu iubit, fi in cele din urmd I-a trim is la lucrd-
tori spunandu-fi: De fiul meu se vor rUfina. Dar acei lucrdtori
au zis intre ei: Acesta este moftCnitorul; venifi sd-l omoram, fi
mOftenirea a noastrd va fi . .. $i au pus mana pe el, I-au omorat
fi I-au aruncat afard din vie. Ce vaface stdpanul viei? va veni
fi pe lucrdtori ii va pierde, iar via 0 va da pe seama altora.
Oare nici scriptura aceasta n-ati citit-o: Piatra pe care au neso-
cotit-o ziditorii, aceasta a ajuns in capul unghiului; de la
Domnul s-a fiicut aceasta fi este minunatii in ochii nOftri? $i
cdutau sd-l prindd, dar se temeau de popor;fiindcd inteleseserd
cd impotriva lor a spus parabola. $i ldsandu-L, s-au dus.
Luca 20, 9-I9: $i a inceput sd-i spund poporului parabola
aceasta: "Un om a sadit vie fi a dat-o pe seama lucrdtorilor fi a
plecat departe pentru multd vreme. $i la vremea cuvenitd a trimis
la lucrdtori un slujitor ca sd-i dea din rodul viei. Lucrdtorii
insd, bdtandu-l, I-au trimis fdrd nimic. $i a trimis apoi un alt
"DE CE LE IN PARABOLE?" II5
slujitor; dar ei, bdtandu-l pe acela batjoeorindu-l, l-au trimis
fdrd nimie. !$i dupd aceea I-a trimis pe af treilea, dar ei, rdnin-
du-l pe acela, I-au afungat. !$i stdpanul viei a zis: Ce voi face?
il voi trimite pe fiul meu eel iubit,' poate cd de el se vor ru#na.
Dar lucrdtorii, vazandu-l, s-au vorbit mtre ei zieand: Aeesta este
sd-l omoram, pentru ea a noastrd sd fie
rea . .. !$i, seo{andu-l afard din vie, I-au ucis. ee Ie va face
acestora stdpanulviei? Ut veni, pe acei lucrdtori ii va pierde,
iar via 0 va da aftora. « far ei, auzind, au zis: "Doamne  
EI insd, privind la ei, a zis: ee-nseamnd eeea ee e scris:
Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajum in copul
unghiului? Tot eel ee va eddea pe piatra aceasta se va sjdrama,
iar pe eel pe care ea va edtiea, il va zdrobi. « !$i edrturarii
arhiereii edutau sd pund mana pe EI in chiar eeasul acela, dar
se temeau de popor; cd in{eleseserd cd impotriva lor a spus EI
aeeastd parabold.
a. "Soarta« hermeneutied a acestei parabole este dintre
cele mai agitate. S-a putut spune cit avem de-a face cu "unul
din cele mai grele texte ale traditi-ei 0 "poveste de
groaza" (Horrorgesehiehte), "un text periculos"l, conti-nand
prea multe elemente de "absurd" (stcipanul care trimite neill-
cetat mesageri pe fiul sau, ill ciuda experientei,
mereu repetate, a uciderii lor)2, Exegeza de dupa al Doilea
1. Tania Oldenburg, Spiralen tier Gewalt (Die bosen Winzer), in
Ruben Zimmennann (ed.), Kompendium ... , ed. cit., pp. 353
2. Cj Reinhard Feldmeier, "Heil im Unheil. Das Bild Gottes
nach dem Parabel von den bosen Winzern", in Theologische Beitriige,
rr6 PARABOLELE LUI IISUS
Razboi Mondial (ilustra.nd teza textului "periculos") a emis
ipoteza unei componente antisemite a parabolei: Dumne-
zeu-Tatal se cu poporullui Israel decide, in final,
ca.-I va deposeda de prerogativele sale (va da "via" altora).
Este evident ca. ipoteza nu se sustine, dedt daca. socotim
ca. unele pasaje din Vechiul Testament sunt "anti-semite".
In realitate, la Isaia 5, 7, la Isaia 3, 14, la Ieremia 12, ro,
"via" e 0 metafora a lui Israel, iar supararea divina se refera
nu la ea, ci la proasta ei administrare. La fel, in parabola
neo-testamentara, nu via este obiectul maniei sacre, ci cei
care se ocupa de ea: nu de israeliti e vorba, ci de elita lor
conduca.toare (care, de altfel, e de fata dnd Iisus
se in pilda spusa de El). E adevarat insa ca.
exista, in scrierile vetero-testamentare, 0 acumulare de ten-
siune intre poporul ales - prost primiti - ai Dom-
nului (Cj 2 Paralipomena 24,19; 36,15; Ieremia 7, 25-26; 26,
21), dar nu aceasta dimensiune a Vechiului Legamant e in
discutie aici. Pe de alta parte, e un fapt ca. Biserica primelor
veacuri a dat, prin comentatori ca Sf lrineu sau
Sf loan Gura de Aur, 0 interpretare anti-iudaica. a parabolei,
care insa nu e sustinuta de textul  
nr. 25, 1994, p. IO, cu citate din E. Lohmeyer, care de
"neverosimilitatea" textului, din E. Hirsch, dupa care "Stipanul
viei se comporta pur simplui ca un nebun". Mai subtil, Paul
Ricreur despre "extravaganta" voita a parabolelor, ca
strategie a deschiderii de noi perspective. (Cf Paul Ricreur, "Biblical
Hermeuneutics", in Semeia, nr. 4, 1975, pp. 29-145.)
I. Pentru toata aceasta dezbatere, vezi, intre altele, David Stern,
Jesus' Parables from the Perspective of Rabbinic Literature: the
"DE CE LE   IN PARABOLE?" II7
Mai greu de inteles sunt insa 0 sumedenie de "analize"
care se straduiesc sa introduca temele parabolei in circuitul
catorva "ideologii" cochete, tara legatura cu mesajullor real,
cu intentia "autorului", cu situarea lui istorica. Textul e, prac-
tic, uitat sau rescris, pentru a ingadui un comentariu divaga-
toriu, trendy, politicaUy correct, de natura - cum spune, pe
buna dreptate, Klyne Snodgrass - sa-i "uzurpe" sensul. In
studiul deja citat, Tania Oldenburg, contrariaci de faptul ca,
printre lucratorii viei, nu se de nici 0 femeie, con-
damna perspectiva "androcentrica" a istorisirii. Cat despre
violenta podgorenilor, ea se explica prin situatia lor econo-
mica disperata, cauzata de exploatarea localnicilor de catre
latifundiari straini de tara (if. L. SchottroffY William
Herzog crede el ca parabola exprima suferinta fermierilor
evrei, care, din proprietari ai pamantului, ajunsesera simpli
muncitori platiti! Derapajul culmineaza cu 0 "contributie"
din 2003 a lui R.Q Ford, care sustine ca avem dinainte 0
Example of the Wicked Husbandmen", in C. Thoma, M. Wys-
chogrod (eds), Parable and Story in Judaism and Christianity, ed. cit.,
pp. 42-80; Aaron A. Milavec, "A Fresh Analysis of the Parable of the
Wicked Husbandmen in the Light of Jewish-Christian Dialogue",
in C. Thoma M. Wyschogrod, op. cit., pp. 8I-I!?, Klyne R. Snod-
grass, "Recent Research on the Parable of the Wicked Tenants. An
Assessment", in BuUetinfor Biblical Research, nr. 8,1998, pp. 191-193.
I. Apud Tania Oldenburg, op. cit., pp. 358-359.
2. William R. Herzog, Parables as Subversive Speech: Jesus as Peda-
gogue of the Oppressed, Westminster John Knox Press, Louisville, 1994-
In mod surprinzator, pana un exeget de talia lui Joachim Jeremias,
in cartea sa despre Parabolele lui Iisus, a fost tentat, inca din deceniul
al cincilea al veacului trecut, sa invoce "starea de spirit revolutionara
a taranilor galileeni".
u8 PARABOLELE LUI IISUS
parabola anti-razboi, utilizabila pentru 0 mai buna intele-
gere a riizboiului din Iraq. (Stapanul viei fiind 0 metaforii
a cotropitorilor americani.)I
lnainte de a incerca 0 lecturii proprie a parabolei, yom
aminti alte trei interpretiiri care, spre deosebire de cele men-
tionate adineaori, se aplead asupra textului cu ceva mai
multii responsabilitate henneneutid, chiar dad, din punctul
nostru de vedere, abuzeaza ele, uneori, de virtutile inge-
niozitiitii. Pentru Paul Ricreur, de pilda, Parabola lucriitori-
lor nevrednici ai viei trebuie vazuta in stransa legaturii cu
Parabola semanatorului. In amandoua e yorba de "roade"
obtinute ca efect al unei insamantari divine, respectiv de
obstacolele care Ie pot impiedica sa ajunga la destinatia lor
legitima. Ricreur constata cii in loc sa trimita "stapanului"
recolta ceruta, lucriitorii tocmiti ii trimit corpul mort al
cate unui me sager. Concluzie: exista 0 conexiune inversa
intre "rod" "viati". Intre Cuvant trup. Pentru ca cel
dintai sa se afirme, trebuie ca eel de-al doilea sa se stinga.
Iar afinnarea celui dintai e totuna cu lui Iisus
ca fiind Hristos.z Demonstratia e de 0 ispititoare finete, dar
forteaza in mod arbitrar   inexplicabil) textul analizat. In
realitate, proprietarul viei nu capata rodul in locul mesage-
rilor sacrificati: nu capatii nimic. Sacrificiul nu are
ca rezultat livrarea recoltei.
I. R. Q Ford, The Irf1lli Conflict and a Parable of Jesus, Constellation:
http://www. tepc.orglresourcesl constellation, apud Tania Oldenburg,
op. cit., p. 363.
2. Cj Paul Ricreur, "The Bible and the Imagination", in H.D.
Benz (ed.), The Bible as a Document of the University, Scholars Press,
Chico, I98I, pp. 59, 65, 66, 68.
"DE CE LE IN PARABOLE?" II9
o perspectiva specifica asupra parabolei aduce abordarea
ei dintr-un unghi marcat de psihologia analitid a lui C.G.
Jung: "stapanul" e individul uman in genere, via e spiritul din
noi, care trebuie gradiniirit, illgrijit, "trecut pe rod", lucrato-
rii cei rai sunt credintele, deprinderile atitudinile noastre
negative, stapanului sunt mesajele divine rejectate
de eul recalcitrant, iar uciderea fiului este respingerea ade-
varatului     al sufletului, piatra lui unghiulara,
Iisus Hristos, care de drept in centrullui!
In demna de luat in seama ni se pare cercetarea
versiunii pe care 0 dol parabolei Evanghelia dupa Toma.
Jean-Marie Sevrin observa d ill textullui Toma, ea e gru-
pata in suita (logia 63-65) cu alte doua parabole G,Bo-
gatul nesabuit" "Cina cea mare"). Toate trei incrimineaza
ataFmentul fata de avere, care aduce cu sine dezastrul
blocheaza mantuirea. Nu numai in cazullucratorilor viei,
ci in cazul proprietarului. Acesta din urma nu e neaparat
un om "bun" (chrestos), cum se spune la inceputul parabo-
lei. Sevrin propune lectura chrestes, care lnseamna "cimatar".l
Dar chiar in acceptiunea "om bun", proprietarul ar fi 0
dovada a faptului d preocuparea excesiva pentru bunuri
materiale e destramatoare pentru oricine
3

1. Cj Robert Winterhalter, George W Fisk, Jesus' Parables: Fin-
ding Our God Within, Paulist Press, New York, 1993, pp. II2-II7.
2. Cj Jean-Marie Sevrin, Un groupement de trois paraboles contre
les richesses dans L'Evangile selon Thomas: Ev. Th. 63, 64, 65, In Jean
Delorme (ed.), Les paraboles evange1iques: perspectives nouvelles, Cerf,
Paris, 1989.
3· Cj K Snodgrass, op. cit., p. 195, n. 42.
120 PARABOLELE LUI IISUS
In ce ne preferam sa ne Intoarcem la text la
inseI1ia lui posibila In "analitica   de care ne
ocupam in acest capitol.
b. Problema autoritd{ii. In parabola de mai sus nu e yorba,
ca pana acum, de simple devieri obnubiliiri al
(opacitate mentala, superficialitate, supralicitare a lumes-
cului sau abuz al spiritului critic). E yorba de transformarea
blocajului in agresiune. E yorba de 0 non-receptivitatefori-
oasd, de un refuz, care se manifesta ofinsiv, mergand pana
la crima. Lucratorii nevrednici ai viei nu sunt nici indife-
nici de mesajul care Ii se transmite.
Nevrednicia lor devine vrednicia de a respinge, de a anula.
Inainte de a sau nu ceea ce Ii se cere, ei vor supri-
marea sursei care Ii se adreseaza. In termeni contemporani,
am putea numi comportamentullor "ateism militant", ne-
credinta dictatoriala.
Lucratorii tocmiti sa lucreze via In absenta stapanului
prin a nu-i dreptul de proprietate: nu
numai ca nu-i dau partea cuvenita din rodul obtinut, dar Ii
maltrateaza ucid mesagerii, iar la urma ii omoara fiul,
sperand, astfel, dreptulla In fond, ceea ce lucra-
torii pun In discutie este autoritatea celui care i-a angajat:
autoritatea lui asupra bunurilor sale autoritatea lui asu-
pra lor. Nu poate fi intamplator ca, in toate Evangheliile
sinoptice, Parabola lucratorilor nevrednici ai viei e rostita
intr-un context in care "arhiereii, carturarii batranii" cer
lui Iisus explice "autoritatea" (exousia): cu ce putere, in
numele a ce al cui faci ceea ce faci? - suna intrebarea lor.
(Cf Matei 21, 23-27; Marcu II, 27-33; Luca 20, 1-8).
"DE CE LE IN PARABOLE?" 121
termen (exousia) aparuse in trei pasaje anterioare (Matei 7,
29; Marcu I, 22; Luca 4, 32), nu insa ca subiect de
suspicioasa, ci ca atribut impunator al discursului hristic:
Iisus, spre decisebire de "carturarii" din jur, - spune
textul - ca unul care are autoritate (putere). Problema este
a aceasta autoritate, a 0 credita, a fi receptiv la
manifestarile ei. Recunoawrea autoritatii e, prin urmare, 0
eanditie "eliminatorie" a asimilarii mesajului ei. Parabolele
nu pot ajunge la cei care se situeaza in afara autoritatii hris-
tice, mai exact la cei pentru care Iisus e in afara sferei auto-
  (Sa amintim ca, la Marcu, "fiul" ucis e scos in afara
viei, iar la Luca, el este ucis dupa ce e seas in afara.)
Dar ce fel de autoritate e aceea pe care 0 intruchipeaza
Fiul?' de ce viata spirituala nu se poate lipsi de orizontul
ordonator al unei instante autoritare, al unui "ascendent"
asumat? E 0 intrebare grea pentru lumea modema, care a
confectionat conceptului de "autoritate" un "dosar" mai
cura.nd discutabil. Chestionarea metodica a oricarei prea-
labile autoritati cognitive ca prim pas al drumului catre
adevar a devenit, de la Descartes lncoace, procedura "de bun-
simt" a investigatiei filozofice. "Macar 0 data in viata"
trebuie sa te de tot: senzoriale, texte, inva-
tatori. eu alte cuvinte, Descartes pariaza strategic pe ceea
ce unii au numit "autoritatea persoanei intii"2. Dar,
dincolo de teritoriul filozofiei, "autoritatea" a capatat
1. Pentru intreaga problema a autorita(:ii lui Iisus, vezi K Schol-
cisek, Die VoOmacht Jesu. Traditions und redoktiongeschictliche Analysen zu
einem Leitmotiv markinischer Christologie, Aschendorff, Munster, 1992.
2. Cj Steven L. Reynolds, "Descartes and First Person Authority",
in History of Philosophy Quarterly, vol. 9, nr. 2, apr. 1992, pp. 181-189.
III PARABOLELE LUI IISUS
conotatii antipatice. Sa amintim contaminarea defonnatoare
pe care ea a suferit-o dinspre conceptul puterii. Orice putere
politica e potential nelegitima, prin urmare orice invocare
a autoritatii e potential castratoare, nedemocratica, vinovata.
Institutiile, de la Biserica la Stat, de la la Justi\ie, sunt
pandite, to ate, de riscul autoritarismului. Parintii tind sa
fie prea autoritari cu copiii, barbatii - prea autoritari cu
femeile, profesorii - prea autoritari cu eievii. Conceptul auto-
rititii a alunecat, pe nesimtite, spre statutul ingrat al unui
antonim allibertdfii. El pune in pericol drepturile omului,
imperativul egaliti\ii sociale, autonomia persoanei. Poate
merita el sa fie "reabilitat"?
Sa ne intoarcem la textul parabolei la contextul evan-
ghelic. Autoritatea "stapanului" viei (numit ca atare doar
la Matei: oikodespotes) e, in primul rand, autoritatea celui
tndreptdfit prin lege ca detinator al pamantului, autoritatea
conferita de proprietate. La Matei la Marcu se adauga
indrepti\irea celui care a investit in proprietatea sa: a imprej-
muit-o, a inzestrat-o cu tease tum, a pregatit-o pentru
exploatare, cu alte cuvinte a "creat-o" ca dispozitiv fertil.
"Stapanul" (analog allui Dumnezeu) are deci, de partea
sa, autoritatea ordinii a creafiei.' E1 face posibil garan-
teaza "rodu1", ca expresie a bunei randuieli a 1umii. E teme-
lia viei a vierilor. Vierii insa vor beneficiul
intregii constructii, tara a accepta temelia. Cu a1te cuvinte,
vor sa construiasca pe nisip nu pe stanca autoritatii legi-
time care i-a infiintat.
I. Cj Romani 9, 21, unde se invoca autoritatea olarului asupra
lutului,   a creatorului asupra lumii create.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I23
Imaginea neo-testamentara a nu e niciodata
conotata autoritar. Cand Iisus "menajeaza" opacitatea "celor
din afara" 0 face tocmai pentru a nu Ie limita libertatea, fie
ea libertatea de a nu-l asculta. La fel, cand avertizeaza
asupra "minunilor" ale (Matei
24,24; Marcu I3, 22; 2 Tesaloniceni 2, 9) sau cand ii doje-
pe cei care, pentru a crede, vor "semne minuni"
(terata) (loan 4,48). A convinge prin miracole este, pentru
El, 0   un mod nefiresc de a induce supunere.
Autoritatea adevarata e cea pe care 0 in mod
liber. Nu e - ca sa vorbim in termenii lui Max Weber -
nici autoritatea legii, nici cea a cutumei (traditiei), nici cea
a carismei personale sau a unei competente (ca aceea a
"carturarilor"). E auto rita tea pe care 0 alegi. Careia ii rds-
punzi, careia ii faci credit. Nu ea ti se impune samavolnic,
prin dictat, ci tu acela care 0   care 0 confi-
gureaza ca autoritate. Stapanul viei nu uzeaza de forta
decat la urma, cand to ate incercarile de dialog sunt definitiv
Pana atunci, rabdarea Sa frizeaza inexplicabilul: e
mereu in postura celui care emite apeluri increzatoare (mai
multe randuri de mesageri, printre care fiul sau "eel iubit"),
e mereu eel care cere 0 echitabila. 0 cere, nu
o instituie in mod unilateral. Admite,   lipsa
de ecou, ostilitatea, violenta. E un exemplu paradoxal de
autoritate care se amana pe sine, in speranta unei adec-
vate, a unei consimfiri binevoitoare. Tot astfel, Iisus are auto-
ritate asupra auditorilor sai numai in masura in care auditorii
sai ii confirma ii "hranesc" autoritatea. Un fel de a spune
ca are auta autoritate cata i se of era. E unul dintre misterele
124 PARABOLELE LUI USUS
"receptivitatii" sale. De altfel, textele evanghelice vorbesc
adeseori despre autoritate ca despre a virtute delegatd. Esus
primit intreaga autoritate ("in cer pe pamant")
de Ia Tatal (Matei 28, 18; loan 5, 27; 17, 2). Orice specie a
autoritatii se valideaza, in ultima instanta, prin mandat
divin: cea a conducatorilor seculari (loan 19, ro-n; Ro-
mani, 13, 1-3), cea a ingerilor (14, 18), cea a apostolilor
(Matei ro, I; 2 Corinteni ro, 8; 13, ro). Stapanul poate con-
feri "imputemiciri" speciale (autoritate) slugilor (Marcu
13, 34; Luca 19, 17), iar in orizontul Apoealipsei se dau
"puteri" diseretionare mortii tuturor flagelurilor (6,8; 9,
3, ro). Prin urmare, "printul acestei lurni" este el a sursa
posibila de "autoritate": "autoritatea intunericuIui", a diavo-
Iului (exousia tou skotou, tou satana) (Luca 22, 53; Fapte 26,
18; Coloseni I, 13; Efeseni 6, 12; Apocalipsa 13, 2), in lupci
indirjita eu aeeea a Mielului, asociata luminii (Apocalipsa
18, I). De altfel, diavoluI, in incercarea sa de a-I ispiti pe
lisus, potrivit sa initieze, intre altele, un joe al autori-
tatii. Adversarul ci prestigiul avantajele posturii domi-
nato are constituie 0 tentatie careia nu i se rezista Din
vanul unui munte, el ofed interlocutorului sau "scipanirea
slava" tuturor imparatiilor lumii (Luca 4, Autoritatea
poate fi, impura, negociata interesat la Iimita,
cumparaci (cj Fapte 8, 18-20). Nu e 0 "calificare" in sine.
Autoritatea pe care a intruchipeaza lisus se insa
de to ate celelalte tipuri de autoritate   se situeaza deasupra
lor - cj Coloseni 2, 6) prin cateva atribute inconfundabile:
vrea sa fie, cum spuneam mai devreme, asumata in mod
liber de eei carora Ii se adreseaza, se configureaza in stricta
"DE CE LE IN PARABOLE?" 125
relatie cu ei, "greutatea" prin tocmai aportul
lor (cu alte cuvinte are nevoie sa fie "investita", delegata,
nu numai de sus in jos, ci de jos in sus), - ceea ce 0 face
unica - e dispusa sa se afirme prin sacrificiu, adica prin anu-
lare de sine: e 0 Atotputemicie gata sa se confiunte cu expe-
rienta infrangerii, a
Cel care se supune unei asemenea autoritap. ii va imita
metabolismul. va gasi identitatea in chiar faptul de a
fi suspendat, se va pe sine ca autoritate, recu-
nosdnd autoritatea legitima care 11 solicita. Altfel spus, va
capMa autoritate in c1ipa dnd va ca fiind suve-
rana, a alta. Autoritatea recunoscuta se va rasfringe asupra
celui care 0 se va regasi in el in moment
in care el se va regasi in ea. A dobindi autoritate in plan
spiritual e a accepta sa instanta autoritatii supreme,
mai exact a descoperi ca in adincul tau, totuna cu ea,
loc al prezenrei ei, "locuinta" a ei. sinelui pro-
priu se in tocmai din sine a sinelui, in
intilnirea lui cu sa fondatoare.
2
Atingi, astfel,
I. CfReinhard Feldmeier, op. cit., p. 21: "die machtvolle Ohnmacht'
plina de putere) pe care 0 exprima crucifixul, in contrast
cu imaginea zeului invulnerabil din Grecia antica. Cf cele doua
tipuri de aparitie a lui Iisus in scrierile profetilor: in umilinta (Isaia
53, 7) in slava (Daniel 2, 31 urm.).
2. de sine e, paradoxal, coborare in locul inrimisim
al inimii, al carui continut nu e Eul propriu, ci Cf
referirile misticii islamice la as-sirr, misterul interior in care
Dumnezeu.   pe tine illS uti" inseamna, In acest
context,   stipanul". (Vezi, mtre altele, Titus Burckhardt,
Introduction aux doctrines esoteriques de !'Islam, DeIVY-Livres, Paris,
1969, p. 133)'
126 PARABOLELE LVI IISUS
conditia "fiului lui Dumnezeu", adica a celui care a primit
autoritatea Tatalui (loan I, 12). Ai autoritatea de la care te
Recuperezi postura de "beneficiar" al Pomului
Vietii, prin alifel de dedt aceea, pripita, simpli-
ficatoare, rezultata din frecventarea originara a Pomului
(Apocalipsa 22, 14).
Evident, unei autoritati exterioare sinelui
propriu seamana a "cedare de suveranitate". Ceea ce
e insa mai pretios dedt ceea ce pierzi. 0 vinde-
catoare comuniune cu autoritatea care "te   In
spatiul evanghelic, umbra (skia) e altceva decat intunericul
(skotos, skotia). Ea poate fi efectul unei revarsari de har, al
unei iradieri benefice. In Faptele Apostolilor ni se
cum, in lui Petru, oamenii scoteau bolnavii in
strada, pe paturi sau targi, sperand ca umbra celui
tat sa cada, vindecator, asupra lor ()", 15). Sfanta Fecioara
devine zamislitoare, "pI ina de har" dnd e "umbrita", prin
Duhul Sfant, de puterea Celui-Preainalt (Luca 1,35). Schim-
barea la Fata are ea loc in umbra unui nor luminos (Ma-
tei 17, 5; Marcu 9, 7; Luca 9, 34).' Tot in umbra? in umbra
racoroasa a pomului crescut din bobul de
pasarile cerului gasesc un bun adapost pentru cuiburile lor
(Marcu 4,32). Umbra poate avea 0 dimensiune profetica,
anticipand, in plan contingent, "bunurile viitoare" (Evrei
8, 5 mai ales, ro, I). Capacitatea de a umbri (episkiazo)
terapeutic e, paradoxal, apanajul autoritatii care a trecut
prin episodul adumbririi de sine, al jertfei. lar respingerea
1. Pentru asoeierea revela\iei eu norul vezi Exodul 24, 16-18.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I27
unui asemenea episod duce, de regula, de la "umbra" la
"intuneric".
E ceea ce se intampIa cu lucratorii nevrednici ai viei. La
prima vedere, ei nu par sa fie decat simpli contestatari ai
autoritatii existente. In realitate, fac mult mai mult: substi-
tuie autoritatii legitime 0 autoritate fara temei in ea
anume propria lor autoritate. A nu accepta nici 0 autoritate
inseamna, de obicei, a accepta una: autoritatea per-
sonala. Cki nu pori contesta ceva innumele a nimic. Podgo-
renii nu sunt Sunt insurgenti aflati in serviciul
profilului profitului propriu, devenit idol. Nu practica
doar suspendarea autoritatii, ci instrdinarea ei, transferul
prerogativelor ei asupra unei autoritati fara autoritate: Eul
sufocat de el   prin aceasta, confiscabil de
"autoritatea intunericului" (if. Apocalipsa 17, I3). Refuzand
sa lucreze pentru proprietarul viei, ei prin a nu
mai lucra nici pentru ei Dimpotriva, asigura un
final catastrofal, 0 "criza" letala, de natura sa favorizeze
"ceasul" raului.
c. Fiul piatra din capul unghiului. S-a discutat inde-
lung despre sensul citatului psalmic de la parabo-
lei (psalmi lI8, 22). Exegeza s-a blocat, intru catva, pe trei
directii:
<X. Discontinuitatea dintre parabola propriu-zisa citato
E drept ca ne aflam dinaintea unui caz special: parabola
lucratorilor nevrednici ai viei e singura din intregul corpus
neo-testamentar care se incheie cu un citato 0 anumita ten-
siune intre pMtile ei e de necontestat: parabola valorifid 0
I28 PARABOLELE LUI IISUS
metafora agrara, citatul - una arhitecturala. Povestea para-
bolei se termina prost, in vreme ce textul psalmului trimite
spre un final triumfal.' Diferenta de registru dintre cele doua
componente ale compozitiei scripturare constituie, pentru
unii interpreti, 0 proba a faptului ca citatul a fost adaugat
ulterior, de Biserica timpurie. AlJii observa ci raportul dintre
partea expozitiva a parabolei versetul psalmic e raportul -
curent in tradiJia iudaici - dintre (parabola) nimfal
(aplicaJia parabolei, explicaJia ei). Mi se pare,   evident,
ca exista, in textul de care ne ocupam, 0 legatura stransa, cu
nuanta profetica, intre uciderea "fiului eel iubit" "piatra
nesocotita de zidari", ajunsa apoi "in capul unghiului": e
legatura dintre sacrificiu resurectie. Parabola nu ne spune
doar ca via va fi data altora mai vrednici, ci ca, in cele
din urma, jertfa culmineaza in rascumparare, iar moartea
in miracolul Invierii.
Savantii au vazut insa aici 0 problema: e oare sigur
ci, vorbind despre "fiul" din parabola, Iisus e auto-referen-
Jial, ci face 0 aluzie - dinaintea oponentilor sai -la propriul
sau destin? Nu cumva se refera la loan Botezatorul? Sau la
Isaac? Nu yom intra in detaliul tehnic al acestor ipoteze'.
Credem ins a, ca Klyne Snodgrass, ci incercarea de a
intelege aceasta parabola in afara conflictului direct dintre
lisus autoritaJile Templului, respectiv intre misiunea incre-
dintata lui Iisus de Tatal opacitatea fata de ea a elitei
israelite, nu poate duce decat la speculatii vagi.
r. CfKlyne R.. Snodgrass, op. cit., p. 203.
2. Cf inventarierea lor la Snodgrass, op. cit., pp. 199-202.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I29
y. Mai interesanta este 0 a treia dezbatere, care poate
rotunji refleqia asupra "autoritatii" de la care am pomit.
Ce legatura este intre "Fiu" "piatrci."? ce Eel de piatra e
cea invocata in citatul din Psalmi? E 0 "piatra de temelie",
Jundamentul pe care se inalta orice constructie? Sau este
piatra care incununeazd construqia, cea din vart, fara de care
construc#a nu poate fi socotita incheiata.?
Asocierea dintre "fiu" piatra are un consistent pream-
bul vetero-testamentar. Se   in mai multe locuri,
despre 0 "odrasla" a Domnului (mai aproape de sensul Sep-
tuagintei ar fi, poate, termenul "vIas tar", "ramura" rasarita
din lui David), care va inalta TataIui Sau un templu
pe masurci. (2 Regi 7, rz-I6; Isaia 4,2; II, I; 28, I6; Ieremia 23,
5; 33, I5; Zaharia 3,8-9; 6, I2-I3). "Odrasla" va fi "piatra
tenirii" (Zaharia 4,7) din virful noii construqii.' S-a vorbit
despre un joe de cuvinte, plauzibil in context semitic,
intre "fiu" (ben) "piatra" (eben). Ipoteza e greu de sustinut,
de vreme ce Iisus nu vorbea in ebraid, ci in aramaid, unde
"fiu" se spune "bar"! Pasajele din Vechiul Testament sem-
nalate mai sus au, toate, ecouri directe in Noul Testament.
I. Cj Seyoon Kim, Jesus - The Son of God, the Stone, the Son
of Man, and the Servant: The Role of Zechariah in the Self-Iden-
tification of Jesus", in Gerald F. Hawthorne, Otto Benz (eds),
Tradition and Interpretation in the New Testament. Essays in Honour of
E. Earle Ellisfor His 60th Birthday, Eerdmans, Grand Rapids, Michi-
gan; Mohr (Paul Siebeck), Tiibingen, 1987, pp. 134-145. Pentru "se-
cretul" filiatiei divine a lui Iisus, if. Jack Dean Kingsbury, "The
Parable of the Wicked Husbandmen and the Secret of Jesus' Divine
Sonship in Matthew: Some Literary-Critical Observations", inJour-
nal of Biblical Literature, I05/4, 1986, pp. 643-655.
2. Cj Arland J. Hultgren, op. cit., p. 363.
r30 PARABOLELE LUI rrsus
Iisus e "piatra cea neluata in seama" de constructori ajunsa
"in capul unghiului" (papte 4, ro-II. r Corinteni3, II-U;
Efeseni 2, 20; r Petru 2, 4-ro). Ramane deschisa intrebarea
cu privire la sensul exact al "pietrei din capul unghiului".
Exegeza intre 0 accep\iune "orizontala" a terme-
nului una verticala. In plan orizontal, piatra unghiulara
e cea care leaga la colt   tine laolalta) doua ziduri alatu-
rate, ceea ce se poate intampla fie la nivelul bazei construc-
tiei (caz In care "unghiul" face parte din structura temeliei),
fie la nivelul caz in care piatra unghiulara are
aspectul unui ornament de tipul balustradei, care sa
previna caderea peste cei de jos (cf Deuteronomul 22, 8).'
E insa elar ca, in acest Inteles, 0 eladire are cel putin patru
asemenea "pietre" ca asta intra in contradic\ie cu unici-
tatea lui lisus. Coroborand diferitele locuri in care apar
termenii kepbale gonias (lat. lapis summus angularis sau caput
anguli) akrogoniaios (lat. summus angularis), se poate con-
chide ca sensul de "temelie", "funda\ie" cel de "cheie de
bolta" se refera, in egala masura, la "amplasamentul" hristic
in economia creatiei a edificani spirituale. lisus e inte-
meietorul templului interior (funda\ia lui) (cf, intre altele,
Matei 7, 24), locuitorullui (r Corinteni 3, r6; 2 Corinteni
6, r6; loan r4, 20), incununarea lui. Fara "baza" solida, 0
eladire nu poate fi inceputa fara cheie de bolta ea nu
1. Accepllunea "orizontala" a "pietrei unghiulare" e sustinuta de
J. Duncan, M. Derrett, "The Stone that the Builders rejected", in
EL. Cross (ed.), StudiaEvangelica, vol. IV, partea I, Akademie-Verlag,
Berlin, r968, pp. r80-r86. 0 discutie mai nuantatii a problemei of era
EE Bruce, "New Wine in Old Wineskins: III. The Comer Stone",
in The Expository Times, nr. 84, r972-1973, pp. 231-235.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 131
poate fi socotita incheiata. Amandoua sunt expresia acele-
"autoritati". De modul cum adopti autoritatea legitim a
drept "temelie" depinde modul cum 0 ca "incunu-
nare". ReP-lzul autoritatii te situeaza intre a fi ne£ntemeiat
a fi neterminat: rara punct de sprijin tara tinta. Iar in cele
din urma suspensia optiunii te destrama: temelia devine
obstacol, lithos proskommatos kai petra skandalou (lat. lapis
offensionis, petra scandali, "piatra de-mpiedicare" "piatra
de poticnire", if, Romani 4, 32-33, unde se preia Isaia 28, 16;
de asemenea, Isaia 8, 4), iar cheia de bolta se
peste tine (if, Daniel 2, 34-35). Subminat din interior (sau)
des-fiintat din afara, "lucratorul nevrednic" se va pierde.
"Tot eel ce va cidea pe piatra aceasta se va srarama, iar pe eel
pe care ea va cadea, 11 va zdrobi" (Luca 20, 18. Cj Matei 21,
44). Revenind la textul parabolei in discutie, vom spune
ci podgorenii insurgenti vcr fi vaduviti exact de ceea ce
voiau sa obtina: averii (kleronomia).
terea autoritatii apare, astfel, nu ca 0 razmerita oarecare, ci
ca 0 criza de statut, ca 0 din randuiala tradifiei. Celui
care nu admite nici un ascendent, celui care nu accepta nici
o raportare la ordinea care n include, Ia instan!a care 11 face
posibil, nu i se poate transmite nimic. Cine nu are deprin-
derea de a privi in sus, pe deasupra capului propriu, cine
nu sa admire, sa respecte, sa compuna cu 0 "superio-
ritate" exterioara sinelui propriu, pe scurt, cine nu crede
decat in propria autoritate prin a fi  
Nu poate fi rasplatit, nu i se poate pro mite nimic. Modelul
este Esus   a to ate", Evrei
1,2. Cj expresia ho lithos tes kieronomias, "piatra  
de Ia Zaharia 4, 7). Singura consimtirea Ia autoritatea Lui
132 PARABOLELE LUI IISUS
mljlocitoare (Galateni 3, 18) viata (Tit 3,
7), aduce rasp lata (Coloseni 3, 24), garanteaza  
nestricacioasa neintinata   (I Petru I, 4). Cu
alte cuvinte, nu uzurpand autoritatea devii ci,
dimpotriva, adaugand-o vietii tale. autoritatii
nu e dispret de sine, ci pasul decisiv pentru obtinerea unui
drept: dreptul de a accede la receptivitate, de a participa la

Respingerea autorita!ii, a oricirei autoritati, este simptomul
unei relatu deficiente cu "deasupra", cu topografia "varfului".
Intr-un studiu din 1930 despre piatra unghiulara', Joachim
Jeremias are dreptate sa accentueze sensul ei de "cheie de
bolta", "cap" al construqiei, incoronare (Bauschluflstein).
Sintagma "piatra de temelie" (Eckstein) nu se justifica, din
punctullui de vedere, decat pentru textul din Isaia 2.8,16 (ta
themelia Sion) pentru cele cateva preluari neo-testamentare.
Sunt invocate surse felurite (Testamentullui Solomon, 22, 7;
23, 2-4; Hippolyt, Elenchos, V, 7,35; Tertullian, Adversus Mar-
cionem, III, 7; Symmachus, Aphraates, precum pasaje din
Targum Talmud) care consolideaza acceptiunea de "pia-
tra finala", destinata sa desavaqeasca intreaga constructie.
In aceastti postura - postura autoritatii supreme - este Iisus
"aruncat" dinaintea lui Pilat: "Nu avem imparat decat pe
cezarul!" (loan 19, 15) - striga multimea. La fel strigasera
"omului de neam mare", pIe cat ia investitura
de a domni: "Nu vrem ca acesta sa domneasca peste noil"
(Luca 19, 4) La fel gandesc lucratorii nevrednici ai viei:
1. Joachim Jeremias, "KE!pnl:r'1 yrovinc; - 'AKpoyrovmioc;", in Zeit-
schrift fur die Neutestamentliche Wissenschafi und die Kunde der iilteren
Kirche, nr. 29, 1930, pp. 264-280.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 133
nimeni deasupra noastra! Nici un stdpan in afara de noi!
Rezultatul este transformarea temeliei in piedica a cheii
de bolta in zdrobitoare. Ceea ee pentru
e adevar fondator (Isaia 28, 16), pentru e pia-
tra de poticnire (Isaia 8, 14). Iar neglijarea fundatiei pro-
voaca surparea justitiara a varfului (cJ Psalmi 84, II, care
asociaza adevarul eu pamantul - temelia - dreptatea cu
eerul- cheia de bolta). La punerea temeliei luereaza, alaturi
de Iisus, profetii apostolii - cJ Efeseni 2, 20 -, dar piatra
din capul unghiului e doar Ell). Parabola eulmineaza prin
a avertiza ca inaptitudinea pentru eolaborare liberd cu 0
autoritate binevoitoare mecanismul autonom
al unei autoritati reetificatoare.
Dineolo de necesare preeiziuni istoriee filologiee, de "re-
eonstituiri" contextuale, menite sa liimureasca sensul parabolei
I. Pentru echivalenta "piatra unghiulara - cheie de bolta" se va
consulta cu folos Rene Guenon, Symboles fondamentaux de fa Science
sacree, Gallimard, Paris, 1962, cap. XLIII, pp. 278-291. Se observa
similitudinea fonetica dintre kephas (piatra) kephale (cap), cu con-
firmari in ebraicul pinnah, care inseamna "unghi", "capetenie"
(Vulgata traduce pinnoth ha-am prin angulos populorum), sau in
arabi, unde rukn e "unghi", sau "colt", dar "bazi", "fundament",
cu corolarul rukn el-arkan   unghiurilor", adica varf). E
citat articolul "Eckstein" publicat de Ananda K Coomaraswamy In
numarul din ianuarie 1939 al revistei Speculum, in care se sustine accep-
tiunea keystone a pietrei unghiulare, diferita de foundation-stone sau
corner-stone. E interesant ca respingerea autoritatii se exprima adesea,
in textele scripturare, ca 0 agresiune avand drept pnta capul, la pro-
priu. loan Botezatorul e decapitat, Sfantul Pet:J.u e crucificat cu capul
in jos, iar una dintre slugile trimise lucratorilor de stapanul viei este
lovita in cap (Marcu 12, 4).
134 PARABOLELE LUI IISUS
cum putea fi el auzit citit de auditoriul contemparan
cu ea, trebuie sa avem mereu in vedere faptul ca ea e gan-
dita pentru a spune ceva dincolo de timpul rostirii ei. Iisus
desigur, celor din preajma, dar, in timp, vor-
bqte celor din "preajma" atemporala a adeziunii la El
la problematica misiunii Sale. Hermeneutul are de instituit
un sens valabil util pentru cititorul de azi'. E1 nu va urmiiri
comemorarea unui adeviir "de alta data", ci fiuctificarea in
imediat a unui adevar tara patina circumstantiala, a unui
"model" parabolic oridnd actualizabil. Din acest punct
de vedere, Parabola lucratorilor nevrednici ai viei e 0 para-
bola a raspunderii pe care orice capetenie religioasa 0 are
pentru "turma" care i-a fast data in grija. Orice ierarh poate
fi tentat de 0 "vrednicie" nevrednica. De preluarea in con-
tabilitate proprie a "rodului" obtinut, de blocaj intr-un simt
"gospodaresc" imanent, cu obnubilarea treptata a simtului
pentru Cel care i-a delegat gospodaria. Simone Weil de-
plange, la un moment dat, tendinta unar reprezentanti ai
clerului de a pune Biserica in locul lui Iisus
2
• Din trans-
parenta care sa deschida catre mesajul fondator al credintei
lor, ei devin "piatra de poticnire": deviaza receptivitatea eno-
de la "Dumnezeul Cel Viu" catre suficienta unci in-
stitutii. Autoritatea hristica, a   care se dtirui9te,
e inlocuita cu autoritatea piimanteasca a care
acumuleazd dispune de lui, ca de 0 posesiune
privata. E replica terestra a razmeritei provocate in ceruri
de ingerii cazuti. Cazuti pentru ca, fiinte create, au vrut sa
uzurpe autoritatea Creatorului.
1. Cj A. Hultgren, op. cit., p. 374.
2. S. Weil, Lettre a un religieux, Gallimard, Paris, I951.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 135
Parabolele de care ne-am ocupat pana acum au ilustrat
cateva din obstacolele "dasice" ale   cateva dintre
sursele curente ale intelegerii obturate sau Am vorbit,
  despre cauzele ramanerii "in afara" discursului hris-
tic, despre viciul opacitatii. Dar am anticipat deja!
intr-un ait registru, "pozitiv" de data aceasta: aceia al inzes-
trdriZar necesare pentru a spori unei bune intaIniri eu
FiuI: pentru a trece, din afara, inauntru. Vom incepe printr-o
suita de parabole organizate in jurul unei teme esentiaIe:
  disponibilitatea constanta, neobosita, pentru "sur-
venirea", oricand posibila, dar fara termen cert, a "solutiei".
r. Cj supra, pp. 80-8r.
6
ca forma a receptivitafii
Slujitorul credincios intelept
Matei 24, 45-51: Cine este oare slujitorul credincios in{elept,
pe care stdpanull-a pus peste slugile sale ca sd Ie dea hrand fa
timp? Fericit e slujitorul acela pe care, venind il va
gdsi fdcand adevdr vd grdiesc cd-l va pune peste toate avu-
fiile sale. Dar dacd slujitorul acela, rdu fiind, va zice in inima
sa: stdpanul meu intarzie ... , va incepe sd-i batd pe cei ce
slujesc impreund cu sd mdnance # sd bea cu befivii, stdpanul
acelui slujitor va veni in ziua cand el nu se #-n ceasul
pe care nu-l   va despica in doud partea lui 0 va pune
cu fdfarnicii. Acolo va fi pUngerea dinfilor.
Luca 12, 42-48: $i a zis Domnul: Cine este iconomul cre-
dincios in{elept pe care stdpanul il va pune peste slugile sale, ca
sd le dea la vreme mdsura lor de grau? Fericit este servul acela
pe care, cand vine stdpanul sdu, il va gdsi fdcand Adevdr
vd spun cd peste toate avufiile sale il va pune. Dar dacd servul
acefa vazice in inima sa: Stdpanul meu intarzie sd vindl, # va
incepe sd-i batd pe slujitori pe slujnice sd mdnance sa bea
sd se imbete, veni-va stdpanul acelui serv in ziua in care el nu
in ceasul in care el nu #-1 va tdia in doua, iar
138 PARABOLELE LUI IISUS
partea lui 0 va pune cu cei necredinciofi. $i servul acela care a
ftiut voia stdpanului fi n-a pregdtit nimic, nici n-a fdcut dupd
voia lui, mult va fi bdtut. lar eel care n-a ftiut, dar a fdcut lucruri
vrednice de bdtaie, pu{in va fi bdtut. De fa eel cdruia i s-a dat
mult, mult se va cere; fi de la eel cdruia i s-a fncredintat mult,
mai mult se va cere.
Slugile veghetoare
Luca 12, 35-38: Sd vd fie mijlocurile-ncinse fi fdcliile aprinse;
fi fi{i asemenea oamenilor care-fi stdpanul cand se va
fntoarce de fa nuntd, ca venind el fi bdtand, fndatd sd-i deschidd.
Ferici{i sunt servii aceia pe care cand vine, fi va afla
priveghind. Adevdr vd spun, cd se va fncinge fi-i va pune fa masd
venind zangd ei, le va sluji. Fie cd va veni fa straja a doua,fie
cd va veni fa straja a treia,ferici{i sunt ei de-i va gisi  
Portarul
Marcu 13,31-33; 34-37: Cerul fi pdmantul vor trece, dar cu-
vintele Mele nu vor trece. lar des pre ziua aeeea fi despre ceasul
acefa nimeni nu ftie, nici fngerii din cer, nici Fiul ci numai Tatdl.
Lua{i aminte, priveghea{i # vd ruga{i, cd nu fti{i cand va fi
vremea aceea. E ca un om care a plecat departe, fi-a lisat casa,
a dat puterea pe mana slugilor,fiecdruia lucrarea lui, iar porta-
rului i-a poruncit sd vegheze. Afadar, privegheati, cd nu fti{i
cand va veni stdpanul casei: seara, ori fa miezul nOp/ii, ori fa can-
tatul cocofilor, ori diminea,ta; ca nu cumva, venindfdrd veste, sd
"DE CE LE IN PARABOLE?" 139
vd gdseascd dormind. lar ceea ce vd spun voud le spun tuturor:
Privegheafi!
Fuml
Matei 24, 43: Sd cunoaftefi insd aceasta, cd de-ar fti std-
pdnul casei fa care ceas at nOpfii vine furu!, ar priveghea n-ar
ldsa sd i se spargd casa.
Luca 12,39: Dar s-o pe asta, cd de-ar stdpdnul casei
in care ceas vine furu!, ar veghea n-ar Usa sd i se spargd casa.
Cele zece fecioare
Matei 25, 1-13: Atunci asemdna-se-va fmpdrd/ia cerurilor
cu zece ficioare care,   candelele, au fntru fntdm-
pinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune # cinci fn{elepte.
Cele nebune,   candelele, n-au luat cu ele untdelemn.
lar cele fn/elepte, odatd cu candelele   luat untdelemn fn
vase. Dar zdbovind mirele, au a/ipit toate au adormit. lar fa
miezul nOpfii s-a fdcut strigare: latd, vine mirelel, iefifi fntru
fntampinarea lui! Atunci s-au sculat toate ficioarele acelea fi
  fmpodobit candelele. lar cele nebune le-au zis celor fn/e-
lepte: Dafi-ne din untdelemnul vostru, cd noud ni se sting can-
delele. Dar cele fn/elepte le-au rdspuns, zicdnd: Nu, ca nu cumva
sd nu ne ajungd nici noud nici voud. Mai bine mergefi la cei
ce vand cumpdra/i-vd. Deci, plecand ele sd cumpere, a venit
mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu ella nuntd s-a
fnchis. Mai pe urmd au sosit celelalte ficioare, zicdnd: Doamne,
140 PARABOLELE LUI IISUS
Doamne, deschide-ne! lar rdspunzand, fe-a zis: Adevdr va
spun, pe voi nu vd jtiu! Drept aceea, priveghea{i, cd nu jtifi ziua
ji nici ceasul in care Fiul Omului va veni.
Samanta care singura
Marcu 4, 26-29: $i zicea: "Aja este impdrdfia lui Dumnezeu,
ca un om care aruncd sdmanfa in pdmant, # doanne ji se scoald,
noaptea # ziua, # sdmanfa rdsare ji crejte Idrd ca el sd jtie
cum. Cd pdmantul rodejte de fa sine: mai intai pai, apoi spic,
apoi grau deplin in spic. lar cand rodul se coace, indatd trimite
secera, cd a sosit secerijul. "
In to ate parabolele care invita la veghe priveghere,
la neodihnita a celui plecat, intra in joe tema
absenfei a felului in care poti trebuie sa-ti organizezi
viata, avand ca reper absenta celui   Ce faci
in intervalul de timp (nedeterminat) care te separa de rein-
toarcerea "stapanului"? Intr-un anumit sens, aceasta este
situatia fondatoare a credinfei, a oricarei credinte. Credinta
nu lucreaza cu certitudini imobile, nu se raporteaza la tran-
"vecinatati" orientative, nu pe evidente.
Ea este, dimpotriva, un pariu pe inevidenta, un mod de a
trai in lipsa garantiilor ultime, in tensiunea unei expectative
fara termen. Credinta merge pe incredere, speranta, arvuna
rabdare. Ea practica receptivitatea dinaintea unei instante
care nu afirma nu se afirma imperios. E dialog calm cu 0
"DE CE LE iN PARABOLE?" 14I
promisiune. A fi credincios nu e a te teleghidat in
limitele unei dogme ale unei "legislatii" imediate, ci a
evolua liber in cadrul unui "proiect", asumat rara constran-
gerea unei "prezente" autoritare. Nu ti se spune ce sa faci,
nu ti se impune 0 adeziune de tipul inregimentarii. Accepti,
in mod lucid, ca trebuie sa creditezi posibilul adevarului,
nu ecuatia lui stearpa. Accepti ca nu ai acces direct la sen-
sullucrurilor, lamisterul angrenajului lor, la intelesul bine-
lui al rclului, la sursa lumii create, la Dumnezeu. Dar
aftepti. Dumnezeu este, astfel, absen!a care devine prezentd
prin afteptarea tao Cu alte cuvinte, este - daca ni
se ingaduie acest barbarism - prezentiJicarea inaetualului,
substanJierea unui imediat potential. Prin    
intr-un anumit sens, creatorul Creatorului tau.
Parabolele pe care Ie avem in vedere configureaza tema
  livrand suficiente detalii pentru a nu lasa loc
unor vagi manevre sentimentale sau speculative.
a. Mai intai, toate ne spun ca nu e yorba de 0
nebuloasa, de "presentimente", visatorie, "intuitii" difuze.
Cei care ce pe cine sosirea
mirelui (Fecioarele nebune) - ceea ee face parte dintr-un
ritual precis concret - sau reintoareerea acasa a
stdpanului, 0 reintoareere anuntata ehiar de el care,
greu de anticipat temporal, este inevitabila. Faptul de a fi
"absent" nu este, deei, actul unei entitati "inchipuite", al
unei presupozitii fara contur, al unei realitati indefinite. rar
eel care nu intr-un eveniment obseur
sau intr-un personaj ipotetic. personajul, (re)aparitia
lui sunt date. Dar sunt date in modalitatea absen!ei. Sunt
142 PARABOLELE LUI IISUS
date in aF fel incat sa solicite initiativa, decizia, libertatea,
capacitatea de participare a celor "prezenti". Dumnezeu
nu poate fi prezent in lume cum e "prezenta" in lume
lumea rapturile ei. Prin raportare la modul pre-
zentei noastre, prezenta Lui e de tipul absentei, dupa cum
fata de modul prezentei Lui, prezenta no astra e, de aseme-
nea,o specie a absentei, daca nu a nefiintei. Starea fireasca
a lumii create aceasta este: Creatorul e "absent" de pe scena
creaturilor sale, iar creaturile sunt absente de pe scena, trans-
cendenta, a Creatorului. Am fost "alungati" din raiul Lui
L-am alungat din "locuinta" noastra. Numai ca - ni se
spune - aceasta "excomunicare" reciproca, aceasta centri-
fugalitate instalata intre lumesc supralumest, e episodica.
Intruparea e pecetea unei ireversibile reintalniri. Dar reintaI-
nirea trebuie Nu trebuie sa ne ia pe nepregatite,
somnolenti, netrebnici, nedichisiti, indariitnici.
rea trebuie sa fiejelul nostru de aft, cata vreme Cel Anun-
tat e absent.
E un fapt ca nu suntem sa ne organizam viata
in functie de repere absente. Avem nevoie de un marcaj
fenn, de trasee previzibile, de reguli fixe. In aceasta privinta,
legile naturii armatura juridica a comunitatii ni se par infi-
nit mai "utile", mai "de bun-simf', mai adecvate din unghi
pragmatic decat suspensia unei   fara etape plani-
ficabile. Legea credintei nu e, propriu-zis, 0 "lege". Eo opti-
une. Un "semn" catre orizont, 0 deschidere care produce
reperele din propria ei tenacitate, din parcursul pe care 11 insti-
tuie. Miracolul este ca aceasta "deschidere" (catre 0 absenra
pe cale de a "surveni") e in mai mare masura nascatoare de
"DE CE LE iN PARABOLE?" 143
ordine interioara dedt legiferarile institutiilor curente, cu
abundenta lor "prezenta" in imediat.
b. Din parabolele rezulta insa ca
nu e 0 forma de pasivitate, de motaiala flasca, petrecuta cu
ochii spre orizont. Nu ni se cere "sa ne ocupam cu
tarea", sa practicam in sine, inerta inarticulata.
Ni se cere sa slujind, asumand 0 activitate utila,
indeplinind 0 indatorire, 0 sarcina. adauga mereu
faptului de a 0 buna administrare a timpului par-
curs in   Plednd, "stapanul" lasa "fiecaruia lucrarea
lui" (Marcu 13,34): "portarul" trebuie sa fie oridnd gata sa
deschida poarta, slujitorul pus peste celelalte slugi trebuie
"sa Ie dea hrana la timp" (Matei 24, 45; Luca 12, 42). Inter-
valul rezervat nu tolereaza netrebnicia, iresponsa-
bilitatea, abuzul fata de semeni, nepasarea, supensia oricarei
rigori, necredinta, bazate, toate, pe anticiparea imatura a
unei infinite amdndri a sorocului. Mai mult: dnd vorbim
despre a face cum trebuie ceea ce fi s-a dat de jdcut, trebuie sa
avem in vedere nu 0 hamicie difuza, 0 specie de activism
surescitat,ci capacitatea de a te concentra pe oficiul parti-
cular care iti revine, pe lotul tau specific, pe ceea ce ti s-a
delegat ca "sarcina". Poti avea tot soiul de virtuti tot
soiul de "vrednicii". Daca nu faci lucrul anume pentru care
qti chemat, pasibil de cea mai severa corectie. Degeaba
s-ar indeletnici "portarul" cu treburile altora: va fi judecat
numai pentru performanta care i-a fost ceruta.
'
1. Cj Charles WE Smith, TheJesus of the Parables, ed. cit., p. 176.
I44 PARABOLELE LUI IISUS
Pe de alta parte, focalizarea tenace asupra unei activitati
precis definite, de natura sa umple intervalul dintre clipa
prezenta aparitia viitoare,   a celui   nu
trebuie sa se ia pe sine drept scop. Ea este "metabolismul"
  conJinutul ei, dar nu are un sens autonom. Fapta
nu trebuie, cu alte cuvinte, sa obnubileze tinta  
sa uite, vreun moment, de orientarea ei transcendenta. Ea
va fi, 1n timp, aplicata desprinsa de imediat,
eficienta gratuita, atenta simultan la efectul ei pragmatic
la cerul translucid pe care se proiecteaza. se
intretine prin fapta, dar fapta se legitimeaza prin fondul ei,
incoruptibil, de A cadea, monomaniac, in meca-
nica "productivitatii", a te epuiza in executie oarba, dece-
reb rata, rara dialog cu departarea cu zenitul, e a te sustrage
incilnirii cu cel   adica a nu-l mai Te apuci
de lucru pentru a acoperi intelept intervalul pe care 11 ai 1n
fata rarnai apoi prizonier in interval. Uiti ratiunea pen-
tru care te-ai mobilizat. Te plafonezi in "aici", pierzand
dimensiunea totodata relativizanta salutara a lui "dincolo".
in imediatetea timpului cotidian ratezi "timpul
eel mare" al sorocului eshatologic. eu alte cuvinte, 1nlocu-
expectativa seminala prin cronologie stearpa.
c. Parabola semintei care singura se refera, in numai
patru versete, tocmai la raportul dintre cele doua registre
ale timpului, cu care se (sau ar trebui sa se im-
pleteasca) viata celui care Ni se   pe de 0
parte, despre marele ciclu al1nsamantarii recoltei, un ciclu
care evoca relatia dintre inceput sfaqit, dintre origine
"DE CE LE IN PARABOLE?" 145
fecunda apoteoza apocaliptid, dintre prima carte a Scrip-
turii carte a ei ultima. Pe fundalul cosmic al acestui spec-
tacol, se deseneaza, pe de alta parte, ciclul minor al vietii
cotidiene, al destinului individual: ciclul zilei noptii, al
somnului al starii de veghe. Ciclul dintai, care descrie
traseul dintre Alfa Omega, are 0 amploare de natura
sa-l fad imperceptibil. Nu-l putem masura. Nu traim in
lui. E de observat, de altfel, d, intre cele doua
capete ale lui (care, de fapt, se suprapun, dci e
deja prezent in episodul inaugural, cum recolta e deja
prezenta in samanta), intervalul e obscur incontrolabil.
La suprafata acestui interval se afla istoria, care insa nu se
legitimeaza nu se explid decat prin ceea ce se petrece in
ascunsul ei. Acolo, in ascuns, "se face" istoria. "Realitatea"
nu e decat camuflajul unei subterane germinative, chipul
exterior al unui proces de "coacere", cu alte legi alte
orizonturi decat cele presupuse   Dincolo de isto-
ria factuala sau, mai exact, dincoace de ea, are loc evolutia
unei virtualitati spre propria ei actualizare: parcursul, plin
de consecinte, al unei insamantari. Dad te situezi strict in
perimetrul temporal al ciclului mic, nu poti vorbi de un
sens al istoriei, cum nu poti vorbi de sens in general. "Sensul"
se dupa 0 regula stricta, dar inefabila. Nu ,,11
dai": participi la constituirea lui, chiar dad, asemenea sema-
natorului, "nu cum". Sensul istoriei al universului creat
nu poate fi obiect de   Nu e ceva de inventat sau de
gasit. E ceva de creditat. Iar formula revelata a acestui "credit"
este "Imparatia lui Dumnezeu" orientarea constanta spre
ea. Ceea ce ni se cere e sa credem in aceasta perspectiva sa
I46 PARABOLELE LUI IISUS
implinirea ei. Ni se cere sa introducem in ciclul
secund al vietii noastre - repetitiv   ca atare, previzibil -
dimensiunea ciclului mare: altfel spus, sa cultivam incre-
derea rabdarea. Aceasta este "intelepciunea agricultorului".
El are: I. incredere in dezvoltarea autonoma ("automata",
automate, spune textul grecesc) a semintei, nu 0 pricepe
nu 0 poate influenta, 2. sa traiasca   sa
doarma sa se trezeasca destins, ca unul care nu se indo-
iqte de legatura inevitabila dintre semanat secerif. Intre
clipa decisiva a insamantarii clipa incontumabila a cule-
sului e spatiullibertatii sale. 0 libertate care nu poate face
abstractie de ritrnurile "naturii" (ziua noaptea), dar 0
libertate in al carei sub sol se lent ascuns 0 intreaga
cosmogonie. incredere, rabdare ritm, aceasta este "tehnica"
de a ordinii finale. Aceasta este "respiratia" liber-
tatii Ea nu are nimic de-a face nici cu zelul insom-
niac, nici cu vreo amorteala utopica.
Parabola   prin urmare, despre doua feluri de
timp: timpul mare, ceresc, al arcului dintre inceput  
timpul mic, pamantesc, al cadentei zilnice. Timpul cel
mare nu e la capatul timpului mic, nu e revarsarea vii to are
a efemerului in etemitate. Timpul mare lucreaza deja, neva-
zut, dar sigur, la temelia timpuluimic. Cu alte cuvinte, el
e dtga prezent. Problema este ca, in mod   noi nu
suntem prezenti in el. com una doar
intr-o jumatate a timpului crede ca aceasta jumatate este
1. Filipeni I, 6: " .. .incredintat fiind eu de aceasta: eel care a in-
ceput in voi lucrul eel bun it va duce la capat ... "
"DE CE LE TN PARABOLE?" 147
tot timpul, timpul intreg. Timpul lumii oculteaza timpul
  adid timpul mare. Evidenfa istorid dislod
inevidenfa eshatologid. Or, parabolele hristice propun
tocmai sa individuala in cadrele timpu-
lui total. Nu sa anuleze imediatul, ci sa-l sa-l "dez-
lege". Prezentul devine mai adevarat, dad e trait de la 0
anumita depiirtare, dad se decupeaza pe un fundal de "inac-
tualitate". Cine prezentul doarca prezent', tara dirnen-
siunea seminala a timpului mare, tara 0 constanta
la timpul Impara#ei, inceteaza sa mai fie 0   adid
lasa prezentul nelocuit. Ca un agricultor care, culcandu-se
trezindu-se "automat", tara sa fi semanat nimic, devine 0
simpla vietate in metabolismul ograzii proprii.
Cea mai buna a in intervalul dintre
inceput este efortul neintrerupt de a cupla timpul
zilei cu timpul Impara#ei; timpul care # s-a dat, cu Sursa
din care s-a dat timpul. Trebuie,   sa simultan
in cele doua registre ale timpului: timpul tau, in care
I. Dan Otto Via (Die Gleichnisse Jesu: ihre literarische und existen-
tiale Dimension, Chr. Kaiser Verlag, Munchen, 1970, p. I24) e indrep-
tatit sa vada in parabola sernintei care singura 0 refIeqie
despre sensul "prezentului". Prezentul, spune el, ca tirnp spatJu
al vietii, e un dar. EI nu trebuie insa epuizat printr-o straduinta cris-
pata de a "realiza" viitorul. Ramane intotdeauna loc pentru
sornn ... Pe de alta parte, orice dar irnplica 0 exigenra. Prezentul tre-
buie trait sub specia iminen{ei (Dringlichkeit), adica in perspectiva
unui final care poate veni pe Singura obiectJune pe
care 0 am este ca Dan Otto Via accentueaza prea apasat asupra "fina-
lului" ca "viitor". Din punctul rneu de vedere, prezentul trebuie
trait sub specia Imparariei, care nu e in viitor, ci este, dupa Intru-
pare, deja prezenta.
148 PARABOLELE LUI IISUS
singur, timpul lui Dumnezeu, in care insot:it. A te
raporta la timpul Imparatiei e a trai deopotriva viata agri-
cultorului a semintei, ate redefini, clipa de clipa, in terrne-
nii posibilului tau, a contempla fiecare zi ca pe latenta unei
incoltiri.
o distinqie lamuritoare in perimetrul temporalitatii
face Giorgio Agamben, intr-un scurt eseu intitulat "Biserica
Imparat:ia"'. Ne   deopotriva, in trei registre ale
timpului: timpul cronologic (liniar, omogen, potential infi-
nit), timpul apocaliptic (timp al timpului, al ultimei
zile, al maniei) timpul mesianic, care se situeaza in desfa-
timpului cronologic, dar se printr-o con-
stanta raportare la timpul apocaliptic. Timpul mesianic este
,,0 transforrnare calitativa a timpului trait", un fel de a tra-
versa "ziua de azi" din perspectiva "zilei care va veni". Cu
alte cuvinte, el implicii asumarea vremelniciei ca vremel-
nicie, parcurgerea ei ca pe un interval care exista nu existii,
ca pe un real secund, fara alta consistenta ontologicii dedt
aceea pe care i-o da disolutia lui finala. Timpul mesianic e
timpul Agamben citeaza, in acest sens, un tulbu-
pasaj din I Corinteni 7, 29-31, despre modul in care
ar trebui sa functionam intr-un context al "vremii care se
scurteaza": sa te intristezi ca cum nu te-ai intrista, sa te
bucuri ca dnd nu te-ai bucura, sa ai ca cum n-ai avea:
" ... cei ce se folosesc de lumea aceasta" sa se foloseascii de
ea "ca cum nu s-ar folosi deplin; ciici chipullumii acesteia
1. Cj Giorgio Agamben, Prietenul fi aite eseuri, Humanitas, Bucu-
  20I2, pp. 55-68.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 149
trece". Regula vietii in vremelnicie, spune Agamben, por-
. nind de la textul paulin, e viata "ca cum nu" (hos me), "ca
cum nu" e viata adevarati, viata intreaga. E regula
a
Intre "timpul mic" "timpul mare" exista complemen-
taritate, dar 0 misterioasa contradiqie. Cel instalat (tempo-
rar) in ciclul terestru ca el se va incheia "pe  
fie ca e yorba de a doua venire a Celui fie ca e
de finalul contingent, adica de moartea individuala.
este, cu alte cuvinte, un mod de a conlucra cu
    0 neintrerupta raportare la inanticipabil.
Intrucat Cel vine pe singurul fel in
care poti obtine Intalnirea cu El este sa faci din posibilul
surprizei, din arbitrarul substanta
Sale. Numai cel care mereu treaz, e pregatit pentru
ceea ce vine pe Cel care suspenda, de
fapt, caracterul     al venirii "pe  
Aceasti paradoxala situatie e sporita de contrastul dintre
impredictibilul venirii Celui imperativul "punctua-
litatii" in distribuirea hranei, transmis de "stapan" slujito-
rului pus sa-i administreze gospodaria in absenta sa. Nu
cand se Intoarce "Domnul", dar, parra una alta, trebuie sa
ne indeplinim Indatoririle "la timp" (en kairo). A fi riguros
1. Moises Mayordomo citeaza (in R. Zimmermann, Kompen-
dium ... , ed. cit., p. 499) 0 istorioara rabinica din secolul II d. Hr. pe
tema: "Rabinul Eliezer spune: cu 0 zi inainte de
moartea tao Dar ucenicii sai I-au intrebat pe Rabinul Eliezer: Cum
poate sa un om in ce zi va muri? RabinuIIe-a raspuns: tocmai
de aceea ar trebui sa te inca de azi; poate ca maine mori."
150 PARABOLELE LUI IISUS
pe un fond de incertitudine, a fi "exact" intr-un context
nesistematizabil nemasurabil - aceasta este regula de viata
pe care Iisus 0 recomanda ucenicilor.
A fi prezent "aici", fara sa fii nici 0 clip a absent din "din-
colo" e un exercitiu spiritual universal. Repetarea Numelui
divin, rugaciunea continua a inimii, sau macar 0 scurta
privire aruncata, la miezul zilei, spre cer se regasesc in arse-
nalul "tehnic" al tuturor religiilor. Un rol asemanator poate
avea referinp constanta la perspectiva mortii sau "trezia"
constanta a interogativitatii. Prin ele, planimetria vietii zil-
nice capata dimensiunea unui "joc secund" tonifiant. Coti-
dianul ramane integral asumat, dar se lasa absorbit totodata
in alt registru, echivalent unei din scara", unei "rup-
turi de nivel". Plafonul imanent se deschide, facind loc unui
"zbor invers", restaurator.! S-ar spune ci eel care are
vocap.a bilocafiei. E prezent in imediat, in transcendent;l.
Cum spune Kierkegaard, " ... fericirii reu-
ceea ce altfel pare imposibil, anume sa fie in doua locuri
deodata: lucreazi in ceruri de asemenea pe pamant"!
d. Cel care pare, sa fie inzestrat cu 0
virtute rara subtila: virtutea de a trai simultan in timp
1. D.T. Suzuki, intrebat cum e cand atingi satori, experienta zen
a "trezirii", a raspuns: "Este exact ca experienta cotidiana
numai cii cam cu cinci centimetri deasupra pamantului." Despre
"a merge pe aer", sau "a ciilari vantul" in spatiul buddhist, if. Alan
W. Watts, The 'Way ojZen, Penguin, New York, 1974, pp. 41-42 (trad.
rom.: CaleaZen, trad. de Iulia Waniek, Humanitas, 20I2).
2. S0ren Kierkegaard, Opere, III, trad. din daneza de Ana-Stanca
Tabarasi, Humanitas, 20n, p. 328.
"DE CE LE iN PARABOLE?" I5I
in afara lui, in certitudinea imediatului in incertitudinea
perspectivei ultime, in a cotidianului
in zilei de pe urma. S-ar zice ca parabolele
cer insului care se afla in de a 0
"calificare" din com un, 0 structura aparte: el trebuie
sa reziste unei solicitari contradictorii, unei "dedublari"
riscante; trebuie, in fond, sa fie deopotriva prezent in lume
absent din ea, sa consimta la destinul sau pamantesc,
ins a ca e de un destin de tranzit. A fi "intre
oameni" a fi, totodata, "cu Dumnezeu" nu e 0 indelet-
nicire la indemana oricui. Textele nu incurajeaza,
vreo fonna de     Ceea ce ni se cere nu este
sa avem "geniul" ci, dimpotriva, umilitatea ei. Ni
se cere sa nu ne instaltim, confortabil suficient, in "subin-
  curente, sa nu acordam "actualita?i" dimen-
siuni monumentale. Ni se cere - cu un cuvant atribuit lui
Esus in Evanghelia dupa Toma - sa fim "trecatori". Nu
intamplator, "eroii" sunt in fel incat sa
ilustreze categorii sociale socotite, in contextul epocii, mo-
deste, daca nu inferioare: sclavi, fete oarecare din escorta
portari. (In ierarhia romana a sclavilor, portarul-
ostiarius - se afla pe una din cele mai de jos trepte. La fel
in ordinele monahale ale Europei Occidentale.) Acestea
sunt "modelele" care ni se propun. Ni se propune postura
slujitorului, a insotitoarelor, a paznicului de la intrarea in
gospodarie. mai multe despre
decat regii. Pentru ca au 0 mai a propriei
a inconsistentei lor existentiale, a lor.
In nenumarate locuri din Sciptura, sunt
152 PARABOLELE LUI USUS
"rabi" (ai lui Dumnezeu). Nu e 0 condamnare la servilitate.
E un fel de a spune d. "spatiul" pe care rabul 11 percepe dea-
supra sa e mai inalt dedt cella care se raporteaza    
Robul are mai mult "spatiu de   dedt stcipanul,
mai mult loc pentru aspiratie speranta. A fi rob e a avea,
prin situarea ta, deprinderea de a privi in sus. 1ar
tarea nu e altceva decat facultatea de a te privind in
sus, spre 0 alta lume dedt lumea din care faci parte. Sa adau-
gam d. 0 forma traditionala a e rugaciunea
d. nimeni nu sa roage sa se raage mai bine dedt
rabul, dnd se afla dinaintea stapanului sau.
Evident, nu e suficient sa fii rob ca sa intri in posesia
secretului salvator al Robia are ea intunericul
ei, inertiile ei, opacitatea ei, dad. nu conditia
somnolentei, a supunerii statice.
'
In avantaj e doar "robul
care vegheaza", robul care nu se lasa ispitit de somn, mai
cu seama cand Robul acesta, care ramane
treaz toate indatoririle, va fi tratat, la
intoarcerea stapanului, ca un oaspete privilegiat: stapanul
"se va incinge" 11 va servi la masa. eu alte cuvinte,
eel care devine, la capatul una cu obiec-
tul sale. Devine "stapan": slujind, binemerita sa
fie slujit. se recomanda, 0 data mai mult, in acest
pasaj, drept asumarea consecventa a unui statut paradoxal:
smerenie autoritate, daruire dar, rabie putere.
1. B.T.D. Smith (The Parables of the Synoptic Gospels. A Critical
Study, Cambridge, University Press, 1937) citeaza (p. 105) un proverb
evreiesc, dupa care "din zece masuri de somn date lumii, robii au
primit noua, iar restul oamenilor una".
"DE CE LE iN PARABOLE?" I53
Intrudt, la Matei, Parabola slujitorului credincios inte-
lept se adreseaza apostolilor, e limpede ca "morala" ei are
de-a face cu rostul pe care trebuie sa Ie ilus-
treze clerul, ierarhia bisericeasca, presupusa a administra
corect intervalul "absentei stapanului". 0 confirma exe-
geza modema, dar cea a prime10r veacuri   Ni se
deci, intre alte1e, despre oficiul incredintat de
Dumnezeu (Ca in pasaje1e din 2 Timotei 2, 24-
sau Tit I, 7.) Ei sunt (adica au un "mandat", 0 "dele-
gatie") sa pastoreasca comunitatea semenilor lor in interva-
luI, saturat de dintre ziua de azi Ziua Judecatii.
e faptul ca ei nu sunt in postura unor cdpetenii
severe, a unor distribuitori de porunci, a unor "stapani".
Ceea ce Ii se cere e "sa dea hrana la timp" celor pe care ii
pastoresc, adica sa Ie fie de folos, sa-i slujeasca, sa-i gospoda-
reasca, sa Ie intre(:ina metabolismul spiritual. Acit. "Stapanul"
nu le-a cu alte cuvinte, rolul sau, ci i-a tacut
"mai mari" intr-o activitate subalternd: nobila, de neinlo-
cuit, dar auxiliara. A operat, un transfer temporar de
responsabilitate. Cei care inte1eg acest transfer drept legiti-
mare personaM, drept "e1eqiune" care indeamna la
arbitrara vanitoasa, vor cadea in pacatul vor
fi evacuati. Comportamentul de vatafbrutal, ademenit de
placerile se cu cu sufletul (vinovatul
va fi "despicat in doua" - spune textul - azvarlit in iad,
I. Cj S£ Irineu, Adversus Haereses, cartea IV, 26, 5, sau Tertullian,
Adversus Marcionem, cartea IV, 29, 9, apud Christine Gerber, "Es
ist stets h6chste Zeit (Vom treuen und untreuen Haushalter)", in R.
Zimmermann, Kompendium ... , ed. cit., p. qo.
154 PARABOLELE LUI IISUS
laolalta cu fatamicii). E inevitabil ca aceasta parabola sa ne
vina in minte ori de cite ori slujitorii Bisericii aluneca spre
triumfalism, suficienta, mandrie lumeasca eficientiJ. lucra-
tiva, ori de cate ori unele publicatii religioase sau posturi de
televiziune "de profil" adopta tonul limbajul discursului
omagial: la noi cel putin, 0 sumedenie de parohi teologi
vorbesc despre "Biserica noastra" cum vorbeau de
pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaitele patriotice
despre exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe
de slava Ca cum rostul Bisericii pe lume ar fi
faca chip cioplit, sa se inalte pe sine, iar rostul slujitorilor
ei - infloreasca portretul. A asmuti asupra unui slu-
jitor bisericesc, a unui "rob" allui Dumnezeu (care
a ales prin monahism nu doar lepadarea de lume, ci lepa-
darea de sine), toate hergheliile preamaririi e a-I su-
pune unei ispite ucigatoare.
e. Somn, Noapte. La prima vedere, parabolele pe
care Ie comentam construiesc pe opozitia ferma dintre
somn veghe, dintre claritatea zilei intunericul noc-
tum. Trebuie sa observiim ca nici somnul, nici noaptea
nu sunt monoton "negative", dupa cum nici simpla insom-
nie sau perpetuitatea diuma nu sunt conditii suficiente  
cu atat mai putin optime) pentru a mijloci experienta
tarii lucide. In definitiv, toate cele zece fecioare   #
cele "intelepte") dorm (cum doarme agricultorul din
Parabola semintei care singurii), ceea ce
pe de 0 parte, ca somnul ca atare nu e interzis in mod formal
pe de alta, ca faptul de a nu dormi nu e, in sine, suficient
"DE CE LE IN PARABOLE?" 155
pentru a semnala buna eshatologica a  
rului". Slujitorul credincios intelept (Luca 12, 42-46)
nu se distinge, in primul rand, prin virtute a de a ramane
treaz, ci prin cu care in
absenta stapanului, sarcina care i-a fost incredintata.' A fi
"pregatit" (hetoimos) lnsearnna nu atat a din ritmul vieti.i
zilnice, dt a avea 0 constanta "prezenta de spirit", a asuma
activa ca mod de viata, ca speranta in act.
2
Im-
portant este ca "ori de veghem, ori de dormim - impreuna
cu El sa vietuim" (1 Tesaloniceni 5, 10). Cu alte cuvinte,
avem de-a face cu un tip de veghe care e deasupra alteman-
tei dintre trezie somn: ca cum "ochiul inchis afara ina-
untru se   ca cum somnul trebuie sa se instaleze
fara adormirea totala a vigile. Cel care
nu face, in timpul noptii, dedt sa treaca de la
alerta, dinamica, la latenta. Cine e "pregatit" nu
e, nu trebuie sa fie, mai putin pregatit cand doarme. A fi
pregatit tocmai asta inseamna: a fi pregatit tot timpul, ori-
cand, chiar in episoadele crepusculare din curgerea orelor.
omogenizeazd fragmentele timpului. Practicata
ca mod de a ft, nu poate fi intermitenta. Ea devine
o constanta a omului, 0 "facultate" constitutiva.
Nu dnd dormi, mai putiu inteligent, mai putiu iubitor,
mai putin cinstit dedt atunci dnd treaz. La fel, nu
mai putin dedicat Imparatiei, mai nepasator fata de
I. Cf Christine Gerber, op. cit., p. 167.
2. Cf Craig L. Blomberg, Die GleichnisseJesu: ihre Interpretation
in Tbeorie und Praxis, R. Brockhaus Verlag, Wuppertal, 1998, p. 249:
veghea nu e de luat, neaparat, in sens literal.
156 PARABOLELE LUI IISUS
majestatea ei plina de consecinte. Somnul devine vinovat
numai dad merge pana la parasirea de sine, pana la imp ie-
trirea ultima. lar acest tip de somn poate surveni in tim-
pul starii de veghe. La somnul "dium", la cei care traiesc,
zi de zi, in semi-trezia unei adumbrite se refera,
mai curand, textele. Sau la cei care se in somn ca
intr-un refugiu, ca intr-o amnezie auto-indusa, ca intr-un
teritoriu protejat, cu ° aparentd (falsa) capacitate de vinde-
care. Dar din aceasta stare nu se iese prin simpla demoni-
zare a somnului firesc, sau prin alunecarea intr-o ingrijorata
Nu "trezie" stearpa, ci "trezvie" monahala, nu
neodihna isterid, ci atenfie calma, dar constanta, purtare
de grija, efort de a fi mereu "in garda" - iata "obiectivul"
parabolelor!
In toate textele la care ne referim, somnul e,   mai
curand 0 metafora a derapajului, a ratacirii, a
tei. In aceasta privinta, Noul Testament e in consonanta
cu ° sumedenie de discursuri sapienjiale ale vremii sale,
nu neaparat lata un exemplu: ,,0, neamurilor, 0,
pamantenilor care v-ati dat betiei sornnului  
incetati sa va mai bucurati de farmecul somnului irajional.
Indepartaji-va de lumina care este mtuneric." ("Poimandres",
I. "Noul Testament nu sugereaza niciodata cii. trebuie sa traim in
surescitare eshatologicii. in anxietate." (Klyne Snodgrass, Stories
with Intent. A Comprehensive Guide to the Parables of Jesus, WE.
Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/Cambridge,
2008, p. 518.
2. Pentru intreaga problematica a veghei somnului, if. Evald
L6vestam, Spiritual Wakefulness in the New Testament, Lunds Univer-
sitets Arsskrift, trad. WE Salisbury, Gleerup, Lund, 1963.
"DE CE LE IN PARABOLE?" I57
Corpus Hermeticum, I, 27) Somnul apare, in acest context,
ca analogie a betiei ignorantei. E "somnul irarional", asi-
milabil nu pur simplu intunericului, ci unei lumini intune-
coase. "Lumina intunecoasa" e 0 buna definitie a ispitei:
absorbanta ca lumina destructuranta ca intunericul. $i la
Matei (26,38-46) sau la Marcu (I4, 34-42) somnul e asociat
cu pacatul. Luca (22, 45-46) adauga 0 nuanta aparte: se
spune despre apostoli ci in gradina Ghetsimani adorm "de
tristete". Cand nu mai e nimic de   cand speranta e
fisurata, somnul apare ca reflex de aparare, ca adapost. In
aceasta acceptie a sa, somnul e la antipodul   iar
se   0 data mai mult, ca esentialmente
tonica, daci nu chiar ca sursa de buna dispozitie, de voio-
existentiala.
Invecinat cu "ratacirea" (plane) cu "inchipuirea" (phan-
tasia) intretinut de "spiritele" arogantei, minciunii, nedrep-
tatii, desfr<1ului, "somnul" e totuna cu pierderea reperelor,
cu solutiile divagatorii cu suspensia virtutilor elementare.
apare, de pilda, in Testamentele celor doisprezece patriarhi,
o apocrita a Vechiului Testament, presupusa a reproduce
marturiile celor doisprezece copii ai lui lacov catre fiii lor.'
A nu dormi inseamna, prin urmare, a rezista intuneri-
cului, a nu rata ocazia (a nu pierde momentul), a fi mereu
pregatit pentru moarte sau pentru Judecata Pinala, a fi res-
ponsabil clipa de clipa, a tentatiile centrifugale, a "tine
aprinsa" lumina discemamantului, a verticalitatii (orizontala
I. Cf C.H. Dodd, The Parables if the Kingdom, Nisbet & Co., Lon-
don, 1936, p. 157, n. 1.
I58 PARABOLELE LUI IISUS
e, prin definitie, pozitia somnului), pe scurt a fi infelept, a
alege un mod de viati, un tip de angajare care sa tina cont
tara incetare de perspectiva Imparatiei lui Dumnezeu.' Ter-
menul grecesc folosit aici pentru "intelept" e phronimos, ca
opus lui moros (smintit, nebun). In definitiv, a fi inrelept e
"a fi in toate mintile", a fi     a te     la timp, a
nu te lasa "prostit" de autoritatea mundana. Nu exista inte-
lepciune tara participarea astutiei mentale, a inteligentei'.
e, in acest sens, atitudinea definitorie a inte-
ligenfei. Sa nu ne ferim de cuvinte: care nu reali-
zeaza ca intoarcerea stapanului e inevitabila sau fecioarele
care se inarmeaza cu lampi, dar uita sa ia ulei pentru aprin-
derea lor, nu sunt strict neglijenti, "nebuni".
Sunt, inainte de toate, vinovafi de a fi Sunt
cum suntem cu totii, atunci cand sucombam, som-
nambulic, sub grija neingrijirea) fiecarei zile.
Ca somnul, noaptea nu trebuie "innegrita" simplifi-
cator. E drept, ea este, de multe ori, 0 metafora a obtuzi-
tarii a degenerescentei interioare, a haosului. "Era
noapte", spune Evanghelia lui loan (I3, 30) pentru a situa,
"scenografic", tradarea lui luda. Rastignirea se asociaza ea
cu un episod de intuneric (Marcu I5, 33). Pedeapsa suprema
e azvarlirea in "intunericul cel mai din afara" (Matei 8, I2;
22, I3; 25, I3). Parusia, dimpotriva, e 0 experienta aurorala
("noaptea e pe   Romani I3, 12), un eveniment pre-
gdtit pentru cei pregdtifi, pentru "fiii zilei" (if. I Tesaloniceni
1. Cj K Snodgrass, op. cit., p. 518.
2. Vom reveni asupra aeestei teme, eu referire la Parabola ieono-
mului nedrept (if. infra, pp. 271. urm.)
"DE CE LE IN PARABOLE?" 159
5, 5, 8). Dar Iisus nu recurge decat rareori la definitii in alb-
negru. Noaptea, ca metafora a lumii cazute, e, in
timp, spafiul afteptdrii zilei, loc al fntdlnirii cu eel
ambianta a intoarcerii stapanului. Petrecerea de nunta la
care urmeaza sa ia parte fecioarele intelepte e 0 petrecere
de noapte. Cand mirele e de fata, noaptea capata 0 iradiere
sarbatoreasca. E teritoriul manifestarii lui Dumnezeu (if.
Exodul II, 4: Domnul: «La miezul nopp.i Eu
voi trece prin Egipt»"). Noaptea are conotatia catastrofei
(noaptea Yin hotul, Judecata, moartea), dar pe aceea a tai-
nei. "Intunericul dumnezeiesc" nu se lasa cuprins, lamurit,
de "luminile" ratiunii.' Apofatismul e tocmai adaptarea
minp.i la misterul Fiintei Supreme, la indicibilul ei noptatic.
Noaptea e, cu alte cuvinte, unul din modurile de aparip.e
ale divinului, atmosfera providentiala a sperantei, a credin-
tei, a rugaciunii. Pe fundalul ei, tocmai ziua, ziua cea de pe
urma, a celei de a doua veniri, poate fi resimp.ta, paradoxal-
mente, ca   Noaptea e testul veghei (semnalat
de rugaciunea S£ Vasile eel Mare de la inceputul miezo-
nopticii: " ... Ca sa nu fim aflap. zacand dormind ... "),
noaptea e, pentru omul cazut, substanta in maruntaiele
careia se cauta adevarul. Ziua (dimineata) - spune psalmul
I. Cj Vladimir Lossky, Teologia misticd a Bisericii Riisdritene, Ed.
Bonifaciu, 1998, trad. pro Vasile Raduca, cap. Jntunericul
dumnezeiesc". Cj versiunea apuseana a noptii care poate apropia
de Dumnezeu (0 noapte "mai fiumoasa decat rasaritul") la misticul
spaniol loan al Crucii.
2. AI doilea tropar cantat in prima parte a slujbei de la miezul
noptii suna astfel: "La ziua cea gandind, suflete al
meu privegheazii."
160 PARABOLELE LUI IISUS
91, in versetul 3 - e momentul milei, al bundtdfii Judeca-
toruIui, iar noaptea e momentul adevdrului. Priveghetorul,
eel care e eel care asuma conditia interogatiei incre-
zatoare, a atentiei disponibile, a celui aflat pe drum. lar
e anticiparea, Ia vreme de noapte, a diminetii,
capacitatea de a ramane in mers, in ciuda suspendarii repe-
relor pe care 0 aduce cu sine intunericul.
f. Furul. Scurta Parabola a furului (hotului) pune de
asemenea Ia incercare (ca simbolismul somnului al
noptii) "coerenta" monocolod a simtului comun. Intr-un
context in care personajul principal, eel care urmeaza sa
vina, eel nu e aitul decat Dumnezeu recursul
la figura categoric negativa a "hotului" e stupefianta. Poate
fi a doua venire a lui Iisus asemanata cu un atac banditesc,
cu 0 spargere? Ei bine, Evanghelia nu ezita sa sugereze ca
cele doua tipuri de evenimente au ceva in comun. " ... pre-
cum un fur noaptea, ap vine ziua Domnului" - se spune in
Prima Epistola catre Tesaloniceni (5, 2; if. 2 Petru 3, 10;
Apocalipsa 3, 3; 16, 15)' Caracterul al Parusiei,
survenirea "fad veste" (Luca 21,34-35) a apoteozei finale,
are - s-ar zice - ceva amenintator: mantuire pentru unii, pe-
deapsa pentru altii, beatitudine pentru unii, catastrOfa pentru
altii. Dimensiunea dureroasa ultimativa a momentului
face posibila analogia cu durerile facerii   chin, euforie
innoitoare; if. I Tesaloniceni 5, 3) cu potopul (Luca 17,
26-27: "Precum a fost in zilele lui Noe, va fi in zilele
Fiului Omului").
Preocuparea de a "pozitiva" precaritatea, defectiunea,
derapajul sau, in orice caz, de a da negativitatii 0
"DE CE LE IN PARABOLE?" r6r
revine sistematic in discursul evanghelic: fiul risipitor, ico-
nomul nedrept, ralharul (eel de pe cruce), femeia
pacatoasa - sunt tot aratea chipuri ale indigentei recuperate:
In cazul de fata, analcgia dintre atacul de noapte al hotului
a Zilei de pe urma valorifica, in
primul rand, dteva certe asemanan: instantaneitatea, impre-
vizibilul, vulnerabilitatea celui care "nu se   sau
nepregatit. Semnificative sunt insa deosebirile.
Mai intli e de observat ca, in vreme ce in toate celelalte
parabole cei care trebuie sa vegheze sunt toti slugi, in Para-
bola furului eel care "rateaza" momentul e stapanul casei.
Rolurile se inverseaza: hotul e Fiul Omului, iar stiipanul nevi-
gilent e eel aflat in culpa'; un indiciu rapid al faptului ca
ierarhiile criteriile curente nu sunt relevante pentru evalua-
rea finala. "A te tine treaz" (gregoreo) e 0 exigenta universala.
stapanul, slugile pot fi in delict de somnolenta.
unul, ceilalti ar veghea, "daca ar   Dar nu Prin
urmare, vor fi 1uati prin surprindere. Aici insa intra in joe
o diferenta esentiala pentru a defini "calitatea"
nu e sigur ca furul va veni, dar e sigur ca vremea Impariitiei
va veni. Nu vrem sa vina furul, dar vrem sa vina Iisus. Cel
care un hot lucreaza cu 0 ipoteza (indezirabila).
Cel care Ziua de Apoi se in orizontul unei
certitudini (dorite). Revenind, pe de alta parte, la disjunctia
comuna dintre talharul rau ralharitul inocent, yom spune
1. "Eroi imorali" s-a spus. Cj Tim Schramm, Kathrin Lowenstein,
Unmoralische Helden. AnstijSige G!eichnisse Jesu, Vadenhoeck & Ruprecht,
Gottingen, 1986.
2. J. Jeremias, apud C. Blomberg, op. cit., p. 249, ll. 59.
162 PARABOLELE LUI IISUS
d necazul nu e 0 perspectiva garantata in masura
in care e garantata perspectiva solutiei benefice. E drept,
nu e exclus ca solutia sa arate altfel dedt ne-am imaginat,
sa se prezinte, intr-o prima instanta, ca un accident pagu-
bos, dad nu chiar ca 0 amenintare. Fapt e d raul (poten-
tial), binele (promis) trebuie cu "prezenta
de spirit", in   ecvanima, stare de veghe.
g. In Parabola celor zece fecioare existii un episod care,
in logica textului e perfect acoperit (n-ati vegheat cum
trebuie, ergo nu yeti intra la nunta), po ate provoca un anu-
mit inconfort hermeneutic. E taina inchise.  
din alte pasaje evanghelice, d, in principiu, celui care vrea
!i cere sa intre i se permite sa 0 fad. ,,A fi in afara" nu e 0 con-
ditie definitiva, mai ales dnd dorinta de a din aceasta
conditie e afirmata elar: "Cereti vi se va da; dutati
veti afla; celui ce bate i se va deschide" (Matei 7, 7).
  fecioarelor "nebune" Ii se interzice accesul, in ciuda
cererii lor de a-I obtine. "Intrarea" riimane pecetluita (if.
Luca 13, 25). Exegeza feminista a gasit, in acest pasaj, prilejul
unei dezlantuite razmerite ideologice
'
: nu e "normal" ca
fecioarele intelepte sa nu dea putin ulei "colegelor" lor
mai natingi nu e "normal" nici ca incurajarea din Evan-
ghelia dupa Matei (7, 7) sa nu fie respectata. Cat despre
I. V. Balabanski, "Opening the Closed Door: a Feminist Reading
of the Wise and Foolish Virgins (Mt. 25, 1-13)", in M.A. Beavis (ed.),
The Lost Coin. Parables of WOmen, WOrk and Wisdom, seria "The Bi-
blical Seminar", 86, Sheffield Academic Press, London/New York,
2002, pp. 71-97. Cj Luise Schottroff, Die Gleichnisse Jesu, Giiter-
sloher Verlagshaus, Giitersloh, 2005, pp. 44-54.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 163
mire, el incalcii. propria conduita, procedand asemenea
carturarilor fa...riseilor, care inchid Imparatia cerurilor dina-
intea oamenilor (Matei 23, 13). E ins a de la sine inteles ca
parabola propune sa livreze un cod de buna (gene-
roasa) purtare pentru un nobil intemat de fete. Nu 0 lectura
"sindicala" se de la noi. Iar despre modul hristic
de a-i chema pe to/i, punand conditii care sa excluda
suspendarea efortului participativ, a privegherii active, am
mai vorbit. [ Intr-un capitol urmator ne yom ocupa de
complicata tema a care se inchid se deschid, dupa
un scenariu simbolic riguros nuantat deopotriva! Deo-
camdata, ne yom opri la un detaliu al textului de natura sa
puna in lumina ee se aJteaptd de fa eel care Cand cele
cinci fecioare "nebune" insista sa intre in spatiul serbarii,
spunand "Doamne, Doamne, deschide-ne!", raspunsullui
Iisus nu e unul ritos punitiv. El invoca mai curand 0 criza
de de recunoaJtere: "Adeviir va spun, pe voi nu
va   Pasajul de capitolul 7 din Evan-
ghelie (7, 21: "Nu tot eel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va
intra in imparatia cerurilor" 7, 23: "Niciodata nu v-am
cunoscut pe voi": oudepote egnon hymas). Un pasaj asema-
nator of era Luca 13, 25, cu raspunsullui Iisus, reluat la 13,
27: "Nu de unde sunteti ... " (ouk oida hymas pothen este).
Blocarea accesului nu e, propriu-zis, 0 interdic/ie. E absenta
totala a "petentului" din spatiul absenta care se
traduce intr-o grava pierdere de identitate. Cel care cere sa
"intre" tara a fi intrat deja in spatiul unei expectative lucide
increzatoare nu e recognoscibil din punctul de vedere al
1. Cf supra, pp. 25 unn., p. 36 etc.
2. Cf infra, pp. 245 unn.
164 PARABOLELE LUI IISUS
mirelui. De vreme ce, inainte de a solicita intrarea, n-ai intrat
in dialog cu instanra de la care "deschidere", de vreme
ce n-ai avut nici 0 iniriativa n-ai anticipat prin nici un gest
trecerea pragului spre meta-lumea sarbatorii   in
de a nu avea chip, de a nu fi un partener bine pro-
filat al marii incilniri. Ca sa-l pe cel   trebuie,
cu alte cuvinte, sa fii recunoscut de el, ca unul care a semna-
lizat mai de mult, intr-un fel sau altul, intentia contactului.
Pe scurt, nu poti intra la petrecere neanun!at. E nevoie de
o "parola", de un mic ritual al salutului reciproc, de reci-
procitatea unei pre-intalniri. Daca n-ai trecut printr-o ase-
menea experienta "niciodata" (oudepote), n-ai nicio
ramai afard. Gazda nu te-a perceput niciodatd in anturajul
ei potential. "Nu de unde sunteti", nu de un de sa
va iau, n-am nici 0 experienta de comunicare cu voi - spune
mirele. Pentru a fi preluat, trebuie sa fii situat, sa ai un
amplasamnet de demaraj (if. 2 Timotei 2,12: "Daca-L taga-
duim, El ne va tagadui"). Textul din capito luI I3 al Evan-
gheliei dupa Luca   in mod semnificativ, de doua
ori (Luca !3, 25 Luca I3, 26) verbul "a incepe", ca pe un
antidot la "niciodata". Dar e un fel de a incepe prea tarziu:
" ... veti incepe (arxesthe) sa stati afara sa bateti la ... "
"veti incepe sa ziceti". Dar a incepe sa bati la abia cand
ti se inchide in fata e 0 intreprindere perdanta. Inceputul
trebuie pus la timp. Iar nu e altceva decat a incepe
la timp, a arvuni din vreme celui   incil-
nirea cu el. Altfel spus, a incepe sa-1 simti prezent inca din
intervalul absentei lui.
7
Despre fndrdzneald fi perseveren/d
Prietenul de la miezul nopp.i
Luca II, 5-8: le-a zis: Cine dintre voi, avand un prieten,
de se va duce la el in miez de noapte va zice: Prietene, im-
cu trei paini, ca mi-a venit un prieten de pe drum
n-am ce sa-i pun dinainte; dar acela, rdspunzand dinlauntru,
i-ar zice: Nu-mi da de lucru!, acum e-ncuiata copiii mei
sunt in cu mine; nu pot sa ma seal sa-{i dau ... Va
spun Eu voua: Chiar daca nu se va scula nu-i va da pentru
ca-i este prieten, pentru indrdzneala lui,   se va scula
va da cat ii trebuie.
Judecatorul nedrept vaduva staruitoare
Luca 18, 1-18: le-a spus 0 parabold, cum ca trebuie sa se
roage-n toata vremea sa piardd curajul zicand: ,}ntr-o
cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea de om
nu se in cetatea aceea era 0 vaduva venea la el
zicand: Fa-mi dreptate asupra potrivnicului meul ... pen-
tru 0 vreme n-a vrut; dar dupa aceea zis in sine: de
r66 PARABOLELE LUI USUS
Dumnezeu nu md tem p' de om nu md rUfinez. totufiJiindcd
vdduva aceasta nu-mi dd pace. ii voi face dreptate, ca sa nu vind
sd md necdjeascd la nesfarfit. « $i a zis Domnul: "Auzifi voi ce
spune judecdtorul eel nedrept? Dar oare Dumnezeu nu Ie va
face dreptate alefilor Sdi care strigd spre El ziua fi noaptea, El,
Care rabdd-ndelung pentru ei? Vd spun Eu voud cd degrab Ie
va face dreptate. Dar Fiul Omului, cand va veni, va gdsi El
oare credinfd pe pdmant?"
Am inventariat, pana acum, diferite forme de opacitate
fata de mesajul hristic: obtuzitatea mentala, exaltarea pasa-
gera, preocuparea excesiva pentru grijile lumii, abuzul spiri-
tului critic, agresivitatea gregara. Prin contrast, am identificat
dteva trepte ale receptivitatii, mergand de la simpla dispo-
nibilitate la disponibilitatea vectoriala a inteleasa
ca atentie fa deschidere spre apelul Imparatiei. Dar
cum opacitatea poate fi of ens iva, ba chiar criminala (ca in
Parabola lucratorilor nevrednici ai viei), receptivitatea poate
ea sa iasa din registrul unei binevoitoare, absorbante pasi-
vitati, pentru a trece in acela al in intampinare, al
aqiunii, al asediului curajos. "A fi gata bucuros) sa pri-
  evolueaza spre "a cere perseverent sa ti se dea". Cre-
dinta smerita nu exclude "atacul", credinta in act, abordarea
necomplezenta, a "distribuitorului" ei. Credinta
poate fi, uneori, 0 forma de combativitate, un mod de a pune
la lucru virtuti "de front": temeritate, tenacitate, indrazneala.
"Indrazniti! Eu am biruit lumea!" spune lisus (loan r6, 33).
Dar nu numai pentru a birui lumea e nevoie de indrazneala.
"DE CE LE IN PARABOLE?" r67
Nu numai provocarile curente cer cutezanta. Nici
lumea de dincolo de lume, lumea Imparatiei, nu se cuce-
rara 0 viguroasa mobilizare de energie, ma "dulcea
violenta" (Protos. Arsenie Boca) a asaltului duhovnicesc,
rara lupta: lupta cu sine ("razboiul nevazut"), dar reven-
dicare a dreptului de a intra in orizontul man-
tuirii. "Din zilele lui loan Botezatorul pana acum imparatia
cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul 0 cuceresc."
(Matei II, u; if. Luca 16, 16) Textul grecesc ill
acest pasaj, verbul biazo, a fotta, a recurge la violen}i. Nu
rabdarea £lasca, exsangua, e virtutea cuceritorului, ci rdbda-
rea de a asedia, de a jor,ta, neodihnit, zidurile cetcltii vizate.
Despre acest nobil "razboi" e yorba ill ce1e doua parabole
de mai sus. Un razboi pe care I-a dus I-a lov, prin
discursul sau revendicativ, disperat, neezitand sa ceara soco-
teala proclame nevoia de a illte1ege. Lipsa lui de
sfiala pare sa placa mai mult lui Dumnezeu decat retorica
"cuviincioasa", conventionala, a prietenilor sai Elifaz, Bildad
Tofar, sa-l mustre ca
ai Creatorului. Ati - Ie spune, in final,
Dumnezeu. lov a fost mai in adevar decat voi. nu va voi
ierta decat daca lov mi-o va cere (Iov 42,7-10).
Cuvantul cheie al parabolei despre "prietenul de la miezul
noptii" este anaideia, care se traduce prin     "im-
pudoare", "sfiuntare", "insolen¢", "insisten¢ suparatoare".
Versetu18 din cOlpul textului e singurulloc din illtregul Nou
Testament in care acest cuvant apare ca atare. In Vechiul T es-
tament, el se 0 singuci data, In Cartea Intelepciu-
nii lui lsus, Fiullui Sirah 25, 22. Lumea veche, greco-romana
r68 PARABOLELE LUI IISUS
sau iudaid, nu consemneaza decat acceptiunea negativd a
telTIlenului. E opusul modestiei, al respectului, al smereniei.!
"Dumnezeu (anaideia)" - spune Plutarh
2

S£ Vasile cel Mare inca vede in ea ,,0 imitatie a diavolului"3.
Dar S£ loan Cura de Aur adrnite d poate fi
"buna", dad duce la salvarea sufletului.
4
E greu de susti-
nut, cum 0 face Bernhard Heininger, d, In perioada Noului
Testament, anaideia lnceteaza sa mai fie compact negativa.5,
dar e un fapt ca, in parabola de care ne ocupam, ea capata 0
indreptatire. Trebuie sa ne intrebam,   in ce
conditii, caci a predica, pur simplu, ca virtute,
fara alt comentariu, poate conduce la pemicioase sminteli.
Personajul central al parabolei, cel care inoportuneaza
prietenul in puterea noptii, are cel putin doua justificari
pentru sa. Mai Intai, se adreseaza unui prieten.
permisa e cea care survine pe fondul unei rela-
tii deja constituite, al un or afecte cooperari prealabile.
E 0 indrazneala consimfitd, principial, de ambele parti. eu
un prieten poti permite, uneori, ceea ce nu iti poti per-
mite cu un strain. Numai pe baza unui asemenea context,
1. Pentru 0 analiza istorica a cuvantului, if. Klyne Snodgrass,
"Anaideia and the Friend at Midnight (Luke II, 8)", in Journal of
Biblical Literature, nr. rr6, 1997, pp. 505-513.
2. De Iside et Osiride, 363F-364.
3. Despre renunfarea fa fume, 31.648.21, apud K Snodgrass, Stories
with Intent ... , ed. cit., p. 439.
4. Cj Sf. loan Gura de Aur, De Caeco et Zaechaeo, 59.601.42-46.
5. Cf Bernhard Heininger, Metaphorik, Erziihlstruktur und szenisch-
dramatische Gestaltung in den Sondergutgleichnissen bei Lukas, Aschen-
dorff, Miinster, 1991, pp. 106-107.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 169
indrazneala e tolerabila, dad nu chiar recomandabila. Dum-
nezeu poate fi tratat cu acest tip de de
vreme ce, intre EI omul credincios, exista 0 legatura, un
raport de "amicitie", adid de iubire. Vechiul Testament con-
firma, in repetate randuri, afectiunea Creatorului pentru
poporul Sau. E un popor pe care I-a "ales" pentru care
are un mereu reiterat (cf. Paralipomena 20, 7;
Isaia 4I, 8 etc.).Iar cand e yorba de iubire aproape totul
este ingaduit   fa ce vrei!" suna indemnul Feri-
citului Augustin). Cilci iubirea "rabda-ndelung" "pe toate
Ie suferil" (1 Corinteni 13, 4, 7). Prieten nu e insa, in textul
parabolei, numai cel apelat. Prieten e musafirul. Iar aici
intra in joc 0 a doua justificare a celui care cere: ospitali-
tatea, 0 valoare la mare pret in lumea antid. Cel care cere,
comitand un act de transgresiune riscanta, nu cere pentru
sine, "deranjeaza" amicul pentru un beneficiu prapriu,
ci pentru a implini un ritual traditional pentru onora
apraapele. nu este, prin urmare, un gest arbi-
trar, un capriciu temperamental, 0 forma de praastil
Este expresia-limita a unei nevoi de solufie. Este, s-ar putea
spune, 0 obligafie la urma urmei, 0 jertfa, caci implica,
intr-o prima instantil, asumarea unei posturi de precaritate
morala: te pui, voluntar, intr-o lumina nefavorabila, de dragul
altuia. In anumite imprejuran, anaideia poate evoca,
o anumita versiune a curajului.!
Pentru cine are fie 0 minima experienta a rugilciunii,
un anumit tip de "jena" prost plasata e un sentiment frecvent.
Cum pot indrazni sa rna rag, dintr-odata, pentru ceva, cand,
1. Cf Hultgren, op. cit., p. 227.
170 PARABOLELE LUI IISUS
in restul timpului, traiesc in afara oridrei reguli
Sau: cum sa cer ajutor dnd sunt la ananghie, de v'Teme ce,
dnd nu sunt, uit cu totul de rugaciune? Cum sa pretind
favoruri, dnd aman mereu sa multumesc pentru cele deja
primite? Sau, mai apasat: cum sa cer lui Dumnezeu sa se
ocupe de micile mele nevoi necazuri? Parabola priete-
nului de la miezul noptii raspunde acestor "dileme" cu 0
suverana simplitate: cand situa\ie care impune soli-
citarea prompta a unui ajutor, nu sta pe ganduri. Fa-o! Lasa
deoparte caldicelul "bunelor moravuri", accepta sa te faci
antipatic, sa "masura", sa-\i inoportunezi parte-
nerul, fie el prietenul de-alaturi sau Dumnezeu. Altfel, te
vei compromite, tocmai pentru ca preocupat, in chip ne-
vrotic, de orgoliul de a nu te compromite. La fel cum eel
care va dori pastreze, cu orice pret, viata va pierde
(Matei ro, 39).
Interpretarea acestei parabole, ca a tuturor celorlalte,
acoperi un spectru larg de ipoteze. Pentru unii, esen\ial e sa
stabilim la cine se refera, in text,     Nu cumva
la eel din cas a, dispus sa satisfaca dorinta prietenului siu
de teama ca, in caz contrar, s-ar putea face de in ce
ne nu credem ca textul propriu-zis lasa loc unei
asemenea "subtilita\i" care, de altfel, i-ar schimba cu totul
sensul. Partizanii "moralinei" (excesul moralizator de care
vorbea Nietzsche) prefera sa declare ca. avem de-a face cu
o parabola despre prietenie sau despre necesitatea intraju-
torarii. Cei mai multi sustin, cu bune argumente, ca ceea
ce ni se of era este 0 parabola despre perseveren{a tn rugd-
ciune. e adevarat ca, in Evanghelia dupa Luca, rugaciunea
se bucura de 0 aten\ie speciala (3, 21; 5,16; 6, 12; 9,18; 9, 2.8;
"DE CE LE IN PARABOLE?" I71
II, I; 23, 34), dupa cum e adevarat d parabola e precedata,
nemijlocit, de "Tatal nostru", oferit de Iisus discipolilor ca
model de rugaciune. Pe de alta parte, in corpul parabolei,
nu e yorba nici de continuitatea cererii, nici de 0 insistenta
reiterata. Ni se relateaza un incident care are loc 0 singura
data.' E, in timp, limpede d scopul explicit al para-
bolei este exaltarea contrastului dintre prietenul ezitant din
casa Dumnezeu, care, spre deosebire de el, nu va ezita sa
raspunda neintarziat credinciosului care se roaga. Din punc-
tul nostru de vedere, parabola preponderent, despre
legitimitatea necondzjionata a rugaciunii. Nimic, nici 0 cu-
tuma de "buna purtare", nici 0 regula de "eticheta", nici 0
"repnere" conventionala nu pot fi invocate pentru a amana,
sau a sup rima, impulsul de a te ruga. Nu e sa
adopti, cand urgenta existentiala 0 cere, amplasamentul cer-
  Ceri pentru a supravietui ai dreptul chiar
invitat) sa 0 facio
Dislocarea simtului com un, valorizarea insolita a ceea
ce, pentru multi, e pura negativitate face parte, fara indoiala,
din strategia curenta a omileticii hristice. In aceasta privinta,
nu e de respins dimensiunea "subversiva" a parabolei noastre.
Reabilitarea includerea ei printre dile posibile
I. Pentru toad aceasta dezbatere, if. Snodgrass, Stories with In-
tent ... , ed. cit., pp. 447-448 p. 7J4, n. 46. Cj Walter L. Liefeld,
"Parables on Prayer (Luke II, 5-13; 18, I-I4)", in Richard N. Lon-
genecker (ed.), The Chalenge of Jesus' Parables, William B. Eerdmans
Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 2000,
pp. 240 - 262.
2. Eo tema invocata, de Luther. Cj R. Zimmennann
(ed.), Kompendium ... , ed. cit., p. 562.
172 PARABOLELE LUI IISUS
ale indlnirii cu Dumnezeu, subminarea prejudecaJilor com-
portamentale curente, a conformitarilor sociale inhibitorii
constituie, toate laolalta, modalitaJi de a lumea in alta
perspectiva dedt cea acceptata.
I

nu e neaparat rea, dupa cum nu e neaparat buna:
"Pentru ca este 0 care duce in pacat este 0
[care inseamna] mmre har" (Cartea Inre1epciunii lui Isus,
Fiullui Sirah 4, 21; if. dezvoltarile ample pe tema adeva-
ratei falsei din capitole1e 41 42)'
Prieteniei ospitalitarii care par sa justifice
"petentului" de la miezul nopJii, i se aduga, in Parabola ju-
decatorului nedrept a vaduvei staruitoare, 0 a treia moti-
vatie: setea de dreptate. Cand crezi in dreptatea ta in
dreptul de a avea (respectiv de a {i seface) dreptate, nu trebuie
sa-ti abandonezi niciodata revendicarea. Daca, in parabola
anterioara, termenul-cheie era anaideia, aici avem de-a face
cu 0 combinaJie intre ekdikesis (dreptate, reparaJie moral-juri-
dica,   razbunare, despagubire, sanctiune reparatorie.
Cj 18, 5 18, 7-8) me enkakein (lat. non deficere, a nu te
lasa, a nu descuraja, a nu abandona, a nu te slei. Cj 18, I).
Parabola dintai era despre "rentabilitatea" indraznelii, aceasta
e despre "rentabilitatea" perseverentei. Dar nu orice fel de
perseverenta. Nu ni se recomanda obstina{ia oarba, rezul-
tata din indreptatirea intlationara a Eului propriu, ci incre-
derea neabatuta in dreptatea lui Dumnezeu. Judecatorul
nedrept nu urmeaza sa puna in fapt dreptatea lui, ci drep-
I. Cj, pe acest subiect, opinia lui Hennan C.   "The Sub-
version of «World" by the Parable of the Friend at Midnight", in
Journal of Biblical Literature, nr. 120,2001, pp. 703-721.
"DE CE LE iN PARABOLE?" I73
tatea al d.rei garant e Juded.torul supremo S-a observat, pe
buna dreptate, d textul nu contine nici un echivalent al
cuvantului"a cere". Vaduva vine la inaltul functionar zicand
etc. etc. Ea afirmd dare dreptate (prin urmare pretinde
ceea ce define deja). Juded.torul trebuie doar "sa se teama
de Domnul" "sa se de oameni", adid sa fad.
ceea ce nu-i sta in fire sa respecte oficiul de mediator intre
Instanta suprema cel (cea) care se justifid. prin credinta
sa in interventia recuperatorie a acestei instante. Pe scurt,
judecatorul trebuie sa nu mai functioneze in numele sau,
ci in numele unei dreptati transcendente.
Comentatorii dec1ara, adesea, d. Parabola judecatorului
nedrept a vaduvei staruitoare e una dintre cel mai difi-
cile. La prima vedere, e 0 dec1aratie excesiva. Textul e,  
limpede: e 0 parabola din categoria definita in retorica
iudaid. prin expresia qat wahomer (lat. a minori ad maius):
"dad. X, atunci cu atat mai mult Y". Dad. un personaj
calificat drept negativ, sau drept un om oarecare, nu poate
evita sa fad dreptate, atunci cu atat mai mult Dumnezeu
o va face. Dad. un prieten te ajuta cu pretul inconfortului
propriu, atunci cu atat mai mult lui Dumnezeu ii va fi la
indemana sa te ajute cand 0 ceri.
Simplitatea evidentele nu par sa fie insa, intotdeauna,
pentru exegeti, criterii de lucru obligatorii. Unul dintre ei
de cuviinta sa condamne insistenta vaduvei ca pe 0
incercare de a corupe un judedtor altfel cinstit. In materie
de dreptate, orice presiune din afara e ilicita ... I Un altul,
1. C.W Hedrick, Parables as Poetic Fictions: the Creative Voice of
Jesus, Hendrickson Publishers, Peabody, 1994.
174 PARABOLELE LUI USUS
marxizant, crede ca merituI principal al vaduvei este de a
fi produs 0 in aparatul justitiei curente, manipulat de
interese1e c1asei dominante.' Bernard B. Scott 0
pe biata femeie pentru impolitete.z Din unghi feminist,
vaduva e un caz tipic de abuz al oficialitatilor ecleziastice
in raport cu sexului slab) Hermann Binder e de
parere ca judecatorul nedrept vaduva staruitoare sunt 0
punere in scena ironica a re1atiilor dintre Iisus ucenicii
sai.
4
Mai subtil, Dan Otto Via prefera 0 interpretare jun-
giana: parabola despre eul masculin care inc1ina
sa nu asculte de anima, arhetipul feminitatii din adancul
sau.
5
Cum vedem, literatura de specialitate
nu e in criza de imaginatie.
Pentru a reveni la text, yom admite ca un aspect real al
dificultatu lui e de neocolit. anume: primul verset al para-
bolei anunta, ca tema, practica rugaciunii (iar parabola care
Ii urmeaza, a   Fariseului, preia tema),
in vreme ce substanta propriu-zisa a ce10rlalte versete se
organizeaza, mai curand, in jurul temei dreptatii a luptei
1. w.R. Herzog, Parables as Subversive Speech. Jesus as Pedagogue of
the Oppressed, ed. cit., pp. 215-232.
2. Hear Then the Parable. A Commentary on the Parables of Jesus,
Fortress, Minneapolis, 1989, p. 183.
3. Cj Robert M. Price, "The Widow Traditions in Luke-Acts. A
Feminist-Critical Scrutiny", In Society of Biblical Literature Dissertation
Series, nr. 155, 1997, pp. 191-201.
4. Das Gleichnis von dem Richter und der Witwe, Lk. 18, 1-8, Neukir-
chener Verlag, Neukirchen-Vluyn, 1988.
5. Cj »The Parable of the Unjust Judge. A Metaphor of the
Unrealized Self", In Daniel Patte (ed.), Semiology and Parables, Pickwick,
Pittsburgh, 1976, pp. 1-32.
"DE CE LE   iN PARABOLE?" 175
nepotolite pentru obtinerea ei. Iar finalul deschide spre 0
interogatie eshatologica, de natura, credern, sa schimbe
datele interpretani: "Dar Fiul ornului, cand va veni, va gasi
EI oare credinta pe parnant?" (18, 8) Din aceasta perspec-
tiva, mesajul parabolei pare sa fie altul decat eel consacrat.
E 0 parabola despre increderea inflexibila in justitia finala,
indiferent cand cum se va pronunta. Cei care, in ciuda
"intarzierilor" greu de inteles ale "jurisprudentei" divine,
in ciuda relelor care par, uneori, sa aiba de cauza,
pastreaza intacta certitudinea echitatii finale, cei care vor
raspunde increderii rabdatoare a lui Durnnezeu prin incre-
derea lor rabdatoare in EI sunt pregdtz!i cum se cuvine pentru
a doua venire a Fiului. A eredita dreapta judeeata a Zilei de
pe urma e unul din modurile de a fi receptiv la nimbul ei,
unul din chipurile active a implinirii ei. Pistis nu
insearnna doar "eredinta", ci "fidelitate", "incredere",
a anxietatii, tdria de a rarnane credincios pariului
tau.! In contextul dat,pistis e virtutea esentiala explicatia
staruintei cu care vaduva cere dreptul.
Aceasta interpretare nu presupune neaparat excluderea
interpretarii clasice. Rugaciunea staruitoare apare in mai
multe locuri din Scriptura ca model de tenacitate raspiatita.
E cazul ferneii canaaneence care cere sa-i fie vindecata fuca,
chiar daca, intr-o prima instanta, cererea ei nu pare sa fie
luata in seama (Matei 15, 22-28; Marcu 7, 24-30). Iisus
se roaga patetic pe Muntele Maslinilor (Luea 22, 41-44).
Dreptatea Tatalui e, in alte locuri, ceruta eu 0 drarnatica
insistenta (cf Apocalipsa 6, ro) livrata, in cele din urma,
I. Cj Snodgrass, Stories with Intent ... , ed. cit., pp. 456 461-462.
Suntem eu totu! de aeord eu analiza autorului.
I76 PARABOLELE LUI IISUS
tara rabat: "Ruga celui smerit a strabatut norii pana ce ea
nu ajunge la tinta, el nu se va mangaia. Nu se va opri pana
cand Cel Preainalt nu-l va cerceta ii va judeca pe cei drepti
va face dreptate" (Cartea Intelepciunii lui Isus, Fiul lui
Sirah 35, I7-I8).
Sa mentionam faptul ca vdduva (chera) face parte din
seria eroilor umili asupra carora se concentreaza consecvent
atentia mila lui Dumnezeu. Impreuna cu Oifa1lUl cu
strdinul, ea era, in ambianta iudaica, 0 figura a vulnerabi-
litatii, a degradarii sociale, impunand proteetia publica
(if. imperativul bunului tratament al vaduvei "adevarate"
la I Timotei 5,3-I6). Pe de alta parte, vaduva poate avea ea
un comportament derapant, dupa cum poate deveni
0 convigatoare ilustrare a excelentei ascetice (if. Luca 2,
36-38).1 Aseultatorul parabolei e indemnat, in fond, sii se
identifice eu tenacitatea salutarii a personajului ei feminin.
Viiduva revine, de altfel, ea atare in mai multe locuri din
textele lueaniene (if. Luca 4, 25-26; 7, II-I7; 20, 47; 2I, I-4;
Fapte 6, I-6; 9, 39-4I). Ea   de fapt, cu un acut senti-
ment tragic, absenta "mirelui", a celui care va "razbuna"
nedreptatea destinului ei. A inseamna, intru catva,
a asuma conditia unei vaduvii inereziitoare, a unei lipse
care se va anula la capiitul vremurilor.
1. Despre sociologia v<lduviei in Antichitatea iudaica despre
ceea ce a putut fi numit "spiritualitatea v<lduviei" (Witwenspiritualitat),
if. Annette Merz, "Die Starke der Schwachen (Von der bittenden
Witwe) Lk. 18, 1-8", in Kompendium ... , ed. cit., pp. 672 676-677.
Autoarea portretele vetero-testamentare ale catorva
v<lduve "de succes": Tamar,Judith, Ruth, mama celor fii din 4
Macabei 14, II-I7, 6 femeia din Tekoa (I Samuel 14).
Talantii
8
Creativitatea riscul asumat
ca forme ale receptivitdfii
Matei 25, I4-}O: Aceasta este asemenea unui om care,
plecdnd de parte,   chemat slugile le-a incredintat avu{ia sa:
unuia i-a dat cinci talan{i, altuia doi, altuia unul, fiecaruia
dupa puterea lui, a plecat. Indata plecdnd eel ce primise cinci
talan/i, a lucrat cu ei a alIi cinci talan{i. De ase-
menea, eel eu doi a incd doi. lar eel eare primise un
talant s-a dus, a sdpat in pdmant a ascuns argintul stdpd-
nului sdu. $i dupd multd vreme a venit stdpdnul acelor slugi
s-a socotit cu ele. $i apropiindu-se eel care primise cinci talan{i,
a adus al,ti cinci talan{i, zicdnd: Doamne, cinci talan{i mi-ai
dat; iatd alIi cinci talan{i am cdftigat eu ei. Zisu-i-a stdpdnul:
Bine, sluga bund credincioasd, peste purine ai fost credincioasd,
peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
Apropiindu-se eel care primise doi talan{i, a zis: Doamne,
doi talan{i mi-ai dat; iatd alti doi talanti am cu ei.
Zisu-i-a stdpdnul: Bine, slugd bund credincioasd, peste purine
ai fost credincioasd, peste multe te voi pune,· intrd intru bucuria
domnului tdu. Apropiindu-se apoi eel care primise un talant,
a zis: Doamne, te-am cd om aspru, care seceri unde n-ai
178 PARABOLELE LUI IISUS
semanat aduni de unde n-ai rdspandit #, temandu-ma, m-am
dus de am aseuns talantul tau in pamant; iata, ai ee este at tau.
$i raspunzand stapanul sau, i-a zis: Sluga vieleana  
ca seeer unde n-am semanat adun de unde n-am raspan-
dit? Se euvenea deci sa dai argintul meu la zarafi eu, venind,
fi luat eeea ee este at meu eu dobdndd.   luafi de la el
talantul dafi-l eelui care are zeee talanfi. Ca tot eelui ee are i se
va da va prisosi, iar de la eel ee nu are se va lua eeea ee i se
pare ea are. lar pe sluga eea netrebniea aruneafi-o intru intune-
ricul eel mai din afara. Aeolo va fi pldngerea din,tilor.
Parabola aceasta ne aduce in atentie inca un chip al re-
eeptivitdfii ofensive. Nu e suficient sa   daca prin "a
primi" strict "a incasa", a pastra timorat, neproductiv,
ceea ce ti se A-ti valorifica "talantul" insearnna
a-I pune la lucru, a-I administra astfel incat sa rodeasca, a-I
a-I multiplica. Mesajul hristic trebuie ascultat,
dar asta e altceva decit sa te complaci in rolul de "depo-
zitar" cuminte alliterei lui. Ascultarea vie, eficienta, dubleaza
gestul absorbtiei prin reactivitate. Inganarea mecanica, tezau-
rizarea pioasa, fara participare, Tara dezbatere
interioara, nu e un act de credinta, ci unul de inregimentare
anonima. Sluga sterila, cea condamnata de stapan la "intu-
nericul cel mai din afara" e caracterizata, in text, prin trei
adjective semnificative: poneros (rau, tradus in versiunea
romaneasca prin "viclean"), okneros (pasiv, inactiv, inert, re-
produs in romana prin "lene() achreion (bun de nimic,
ne-trebnic).   supunerea inerta, confonnitatea nereflec-
"DE CE LE IN PARABOLE?" 179
tata, netrebnicia, apatia, lentoarea existentiala sunt tot atatea
maladii ale receptivitatii.
In aparenta, "darurile" cu care suntem "insemnali" sunt
diferite: cinci talanti, doi talanti, unul singur. In realitate,
ni se incredinteaza atat cat "reteta" no astra spirituala poate
duce. atat cat e nevoie in economia globala a comunitatii
a lumii. Se da "fiecaruia dupa puterea (dynamis) lui" (if.
I Petru 4, ro: ,;Fiecare dupa darul pe care I-a primit" I
Corinteni 12, 4: "Sunt felurimi de daruri   dar
e Duh"). Nu atat despre cantitatea darurilor incre-
dintate e Yorba', cat despre calitdfile lor specifice. Fiecare
dispune de 0 inzestrare distincta, de un "talent"' particular
(if. Romani ll, 6-8, I Corinteni ll, 7-rr), pe care nu Ie poate
delega altora. Fructificarea a ceea ce ai primit iti revine in
intregime. &iti solicitat sa fii un bun administrator al "haru-
lui celui de multe feluri allui Dumnezeu" (I Petru 4, ro). De
altfel recompensa, indiferent de greutatea darului (ducand
la performante fatalmente inegale), e stapanul multu-
primelor doua slugi cu exact cuvinte.
Virtutile pentru care slugile "bune credincioase" sunt
tratate cu marinimie sunt creativitatea curajul de a risca.
Creativitatea presupune capacitatea de a transforma simpla
I. au ealculat valoarea relativa a sumelor lneredintate,
dupa eriteriile seeolului I d. Hr.: I talant ar fi echivalat eu salariul pe
20 de ani al unui luerator   5 talanJi ar fi insemnat
salariul pe roo de ani al luerator. E yorba, deei, de sume
Cj Arnold Hultgren, op. cit., pp. 274-275.
2. Cuvantul "talent" cum 11 intelegem astazi are, se pare,
in aeeasta parabola, chiar dad a intrat In uzul modem allim-
bilor europene abia in seeolul xv. Cj K Snodgrass, op. cit., p. 528.
I80 PARiU30LELE LUI IISUS
achizifie in RecePtia se   devine  
prin ceea ce adduga valorii ei, adica prin dimensiunea
ei roditoare (if., intre altele, Matei 2I, 43). E una din pro-
vocarile decisive ale vietii spirituale. Dogma nu ti se da ca
o doctrina oarecare, ca un bloc de sentinte defi-
nitive, care trebuie "executatef' somnambulic. E nevoie de
trezie, de "lucrare" intima, de libertatea fOI1a de a digera
adevarul revelat in fel in cat el sa te locuiasca in chip
fertil, sa te transforme, sa se resoarba in chimia unicd a per-
soanei tale. Evident, "a lucra" indraznet cu mesajul hristic
e 0 intreprindere riscanta. Poti deraia, poti inventa "pogo-
raminte" acomodante, poti prin a impune, in mod
interesat, adevarului limitele propriei tale inaptitudini sau
fantezii. Dar, dupa inva¢tura parabolei, riscul e, chiar in
aceste conditii, preferabil conservarii hapsane. Nu ni se
spune cum ar fi reactionat stapanul daca cele doua slugi
cu aptitudini lucrative ar fi pierdut totul, in incercarea lor de
a Ni se spune doar ca riscul e mai
rentabil decat imobilitatea tematoare a slugii "pastratoare".
Pastratoare, strict pastratoare, e litera. Duhul e un agent mul-
tiplicator, 0 avere pusa in act, un potential de imbogatire
practic nelimitat.
Nu e acesta, oare, raportul intre Scriptura Traditie?
Traditia e ceea ce ni se da "in plus", prin creativitatea in-
drazneata intelepciune a Parintilor. Revelatia e un dar, iar
Traditia, ca paradosis, e preluarea transmiterea continua,
multiplicata, a darului: predanie, datina (disticta de "cutuma"
strict omeneasca. Cj Matei I5, 6; Marcu 7, 8-9, I3; Colo-
seni 2, 8). Ea se da celui ce are deja, adica celui ce detine
"DE CE LE IN PARABOLE?" 181
deja temeiul scripturar, dupa cum Legea cea Noua se da
celui care are deja Legea cea Veche. Atitudinea de tip sola
Scriptura e atitudinea slugii "pastratoare", de
riscul unei convietuiri mereu reinnoite cu textul sacru. La
fel - par sa spuna Evangheliile - opacitatea celor care, res-
pectand Legea cea Veche in rigoarea ei formala, refuza vestea
cea buna a Legii Noi sta sub primejdia paraliziei spirituale,
a unui letal imobilism. Nici Legii celei Noi nu sunt
insa de aceasta primejdie, dad se conformeaza cris-
pat preceptelor ei. Diferenta dintre primele doua slugi
sluga a treia este dintre adeptii care se supun insar-
cinarii primite cu bueurie, cu a anumita verva procedurala,
cei care a fac de fried, preocupati numai de securitatea
lor personala. Multiplicatorii actioneaza pentru profitul
altuia. Pastratorul se numai la siguranta sa, la obti-
nerea maximei certitudini pe principiul minimei
Multiplicatorii sunt invitati sa "intre" in spatiul sarbatoresc
al raspIatii, sa treaca, din afard induntru. Dimpotriva,
pastratorul   e azvarlit in "intunericul eel mai din
afard". E 0 confirmare a faptului ca se poate trece din spatiul
excluziunii in acela al comuniunii, ca Iisus lasa 0
celor "din afara", cerandu-le, insa, nu doar 0 conformitate
birocratid sau cazona, ci 0 vie, curajoasa, de eoo-
per are cu adevarul Sau. Iisus e, de altfel, un maestru al riscu-
lui. Sa nu uitam ca Parabola e situata de Matei
dupd intrarea in Ierusalim (cap. 21), adica dupa
rea ultimului episod din viata pamanteasca a Invatatorului.
Acum va avea loc confruntarea suprema cu mai-marii cetatii,
cu fidelitatea ucenicilor sai, cu moartea. Rastignirea va fi
r82 PARABOLELE LUI IISUS
marele sau gest multiplicator. Talantul Intruparii, samanta
Imparap.ei sadita de El prin fapta cuvant 'lor da rod inmiit.
Nu yom indrca memoria cititorului cu puzderia de
speculatii detalii contextuale adusa in scena de unii exe-
gep., pentru a lamuri   numeroasele realia din corpul
textului. Nu ni se pare revelator sa ne intrebam dad sluga
netrebnid nu e, cumva, mai corecta decat confrap.i sai, de
vreme ce respecta diferenta dintre banii lasap. in grija pentru
pastrare banii oferiti pentru a fi sporiti prin dmatarie
sau investitii profitabile. Nu credem, cum crede Christian
Munch, d parabola in discuJie are ca teatru de
"lumea fin an tel or" se ocupa de problema administrarii
de bunuri.! Intelegem sa situam Parabola talanJilor in per-
spectiva analiticii receptivitatii, care constituie dominanta
capitolului de fata. Mesajul ei, din punctul nostru de vedere,
este limpede: nu e un primitor adecvat al adevarului decat
cel care il ca miza a unei transfigurari personale, ca
materie a unui pariu riscant, ca participare curajoasa la "in-
truparea" lui. Restul e solemnitate de catedra.
In ultima instantii, parabola de fatii e 0 parabola despre
miza hermeneuticii. Ce face, in definitiv, comentatorul unui
text? Ia textul ca dat se sa scoata la lumina
bogaJia lui, iradierea lui potentiala. Hermeneutul multiplid
textul, 11 pune "la lucru", 11 restituie cititorului nu doar in
realitatea lui, ci in posibilullui. E un gest riscant. 0 in-
treaga secJiune a exegeticii modeme "multiplica" litera scrisa
1. Cj Christian Munch, "Gewinnen oder Verlieren (Von der
anvertrauten Geldem)", in R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., pp. 243 246.
"DE CE LE   IN PARABOLE?" 18;
pana la desfigurare. Ea nu mai e luata ca dat, ci ca pretext.
Nu e valorificata in substanta ei, ci e inlocuita printr-o "re-
construqie" arbitrara, de natura sa dea satisfaqie unei mode,
unei ideologii, unei idiosincrasii a intetpretului a vremii
sale. Jocul, infinit expandabil, dintre pastrare innoire,
dintre respectul fata de mesajul originar libertatea de a-I
manipula tara nici 0 regula este jocul al interpretarii,
seduq:ia pericolul ei. Orice lectura are traseul accidentat
al unei aventuri intre doua extreme: extrema cuminteniei
stetpe, a dascalelii neinspirate, repetitive (ilustrate, din pa-
cate, de 0 mare parte a clerului funqionaresc, adumbrit de 0
mediocrii rutina), extrema bataii de campi, la limita ereziei,
a ideologicului obsesiv, a ingeniozitiitii dezlantuite frivol, de
dragul efectului insolit. Fe de 0 parte cei care pastreaza mul-
tiplicand, pe de alta cei care pastreaza prin mgropare, sau
care multiplica m gol, fara sa mai pastreze nimic.
9
"Cruzimea« Ji receptivitatea lui Iisus
Nunta fiului de imparat
Matei 22, I-W: $i raspunzand, lisus le-a vorbit iardfi in
parabole, zicand: "Asemdnatu-s-a impara!ia cerurilor omului
imparat care i-a facut nuntd fiului sdu. $i fi-a trim is slujitorii
sd-i cheme la nuntd pe cei pofii!i, dar ei n-au vrut sd vind. Din
nou a trimis alIi slujitori, zicand: Spune/i-le celor chema{i: lata,
mi-am pregatit ospa!ul; juncii mei fi cele ingrafate s-au injun-
ghiat fi toate sunt gata. Veni{i la nunta! Dar ei, fara sd {ina
seama, s-au dus, unulla farina sa, altulla negu!atoria lui; iar
ceilal{i, pun and mana pe slujitorii sdi, i-au batjocorit fi i-au
omorat. $i auzind impdratul acela, s-a maniat; fi trimifandu-fi
of tile, i-au nimicit pe ucigafii aceia, fi cetd!ii lor i-au pus foe.
Atunci a zis cdtre slujitorii sai: Nunta este gata, dar cei pofii{i
n-au fost vrednici. Merge{i dar la raspantiile drumurilor fi pe
ca{i ii ve!i gasi, chema{i-i la nunta. $i iefind slujitorii aceia la
raspantii, i-au chemat pe to{i ca{i i-au gasit, fi rai, fi buni, fi s-a
umplut casa nun!ii cu oaspe!i. lar impdratul, intrand sa-fi vada
oaspe!ii, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de
nuntd fi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fard sd ai haina
de nuntd? El insd a tieut. Atunci impdratul a zis cdtre slujitori:
I86 PARABOLELE LUI IISUS
Legafi-l de picioare de mdini, luafi-l de aici # aruncafi-l in
fntunericul cel mai din qfara! Acolo vafi pldngerea
dinfilor. Ca mulfi sunt chema!i, dar pU!ini ale#. «
Cina cea mare
Luca I4, I2-24: Zisu-i-a celui care-L chemase: "Cdnd faci
prdnz sau cina, nu-fi chema prietenii, nici frafii, nici rudele,
nici vecinii bogafi, ca nu cumva la rdndullor sa te cheme ei
pe tine sa-fifie ca rasplata. Ci, cdndfaci un ospaf, cheama-i
pe saraci, pe pe   pe orbi, fericit veifi ca ei
nu pot sa-fi rasplateasca; fiindca !i se va rd.plati la fnvierea
drepfilor. « $i auzind acestea, unul dintre cei ce cu Ella
masa I-a zis: "Fericit este cel ce se va ospata fntru fmparafia lui
Dumnezeuf" Iar El i-a zis: "Un om oarecare afacut cina mare
i-a chemat pe mulfi. $i la ceasul cinei trimis slujitorul sa
Ie spuna celor chemafi: Venifi, ca iata acum toate sunt gala. $i
tofi, parca   au inceput ceara iertare. Cel dintdi a
zis: Tarina am cumparat trebuie sa ies ca s-o vdd; te rog,
iarta-ma!" $i altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat
ma duc sa-i incerc; te rog, iarta-ma! ... $i altul a zis: Femeie
mi-am luat, # de aceea nu potveni ... $i intorcandu-se slujitorul,
i-a spus stapdnului sau acestea. Atunci mdniindu-se stapdnul
casei, a zis: indata in piefele ulifele cetafii adu aici
saracii orbii ... $i i-a zis slujitorul:
Doamne, ce-ai poruncit s-a fdcut, inca mai este loco $i a zis
stapdnul catre slujitor: la drumuri # la garduri pe
tOfi sa intre, ca sa mi se umple casa. Ca va spun Eu voua: Nici
"DE CE LE IN PARABOLE?" r87
unul din barbarii aceia care au jOst chema(i nu va gusta din
cina iv!.ea. "
Am incercat, pana acum, sa identificam piedicile care
stau ill calea unei receptari adecvate a mesajului hristic,
ap cum Ie prezinta discursul "Mesagerului". Pe langa
piedici, am semnalat cateva dintre calificarile individuale
indispensabile pentru a avea acces la invatatura parabolelor.
In finalul acestui capitol, ne propunem sa vorbim nu despre
receptivitatea auditorilor lui Iisus, ci despre propria Sa
receptivitate. Ne vom intreba nu cat de disponibil e "publi-
cuI" chemat sa adere, ci cat de disponibil e Cel care cheama,
cat de cuprinzator este apelul sau care sunt criteriile dupa
care sau nu primit la marele banchet eshatologic.
Parabolele "ospatului" dau un raspuns semnificativ aces-
tei interogatii. Intr-o prima instanta, gazda petrecerii pare
sa se adreseze unei categorii umane pre-definite: cei apro-
piati, cei "dinauntm", cei "din principiu" in lotul
    Pe baza acestei selectii facile, parabola se putea
lncheia simplu: cei "dinauntru" sunt oaspeti sunt
cei "intai chemati", iar, de vreme ce ei nu se conformeaza
apelului, sunt Iasati in aford, tara ezitare tara reiterarea
obstinata a invitatiei. Numai ca, dupa refuzullor, parabola
abia incepe. Invitatia se amplifica, include cercuri tot mai
largi de "comeseni": casa trebuie umpluta. Cum spune
Arland Hultgren, haml divin are, ca natura, "oroare de
vid".' Pe aceasta deschidere atotcuprinzatoare cade accentul
I. Op. cit., p. 339.
188 PARABOLELE LUI USUS
nu pe aparenta excludere a   in momen-
tul initial al invitarii la masa.' Iisus are insa nevoie de un
instructiv contrast: cei care mizeaza pe prezumtia de a fi
"inauntru", cei care par "indreptatiti" sa fie prezenti la
petrecere vor fi absenti, iar cei care, potrivit unei unanime
conventii sociale morale, par, din plecare, vor fi
de fata. Nici 0 "eticheta" exterioad nu garanteaza faptul de
a fi ales. Nu fariseul sigur pe sine e recompensat, ci
care pacatele (Luca 18, 10-4). Nu levitii nepa-
satori, ci samarineanul eel milostiv (Luca 10, 25-37). Nu Ii
se garanteaza participarea la banchetul de pe urma nici
celor care zic toata ziua "Doamne, Doamne!" (Matei 7,
21), nici celor care invoca 0 ascendenta glorioasa (Matei 3,
9; Luca 3, 8). Chemarea e totald, nediscriminatorie, de 0
generozitate fad Dupa reactiile meschine ale primi-
lor invitati, sunt acceptati in marea saM a ospatului di
buni". Nu e singurulloc din Evanghelie in care aceasta
surprinzitoare "toleranta" se face auzita. Tarina lasa neghina
sa se amestece ell graul (Matei 13, 24-30), navodul pesca-
rului aduna "tot felul de   buni, di (Matei 13,
47-50), soarele rasare ,,peste cei rdi fi peste cei buni", la fel cum
ploaia cade ,,peste cei drepfi # peste cei nedrepfi" (Matei 5,
45). Nu numai cei     de
rand sunt convocati de-a valma la nunta, ci, dupa marturia
lui Luca, "neputinciop"i fi orbii fi fchiopii", adica cei care,
de regula, in me diu I iudaic, sunt tinuti la distanta de cele
sfinte, ca fiind "impuri" (if. Leviticul 21, 17-23: "Sa nu se
1. Cf B.T.D. Smith, The Parables of the Synoptic Gospels. A Critical
Study, ed. cit., p. 203.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 189
apropie nici un om care are 0 meteahna trupeasca: un
un orb etc.").
Prin invitatia sa totalizantd, Iisus practic, linia de
demarcatie dintre "inauntru" "afara". Marginalii au acces
la "centro", daca nu sunt chiar fmpin1i spre centru  
te-i pe toti sa intre!")I. Se vizeaza recuperarea celar care n-au
nimic de oferit, a celar "pierduti" (ca in parabolele, cele-
bre, despre fiul risipitor, oaia ratacita, drahma regasita). Pe
scurt, e yorba de a aduce inauntru tocmai pe cei care
duc viata extra muros, in afara cetatii a "elitei" citadine!
Suntem inclinati sa acordam 0 greutate aparte mentiunii
mateine a "raspantiilar", un de slujitorii sunt pentru
a recolta noi oaspeti. Firqte, detaliul pare strict topografic.
Dar el poate indica extinderea invitatiei asupra celor care
se afla la rascruce de drum, inca neangajati existential, inca
nesiguri, necoPti, "dilematici". Cei ale carar fapte nu sunt,
intotdeauna, la inci.ltimea credintei lor, sau cei care fac raul,
chiar daca, in adancullor, var binele (Romani 7, 19).3 Nu
numai ca Iisus nu ii lasa in afara chemarii Sale, dar EI
1. Pasajul a fost indelung - abuziv - exploatat, pentru a justi-
fica excesele misionare ale convertirii cu fOr(:a. Ca e yorba de 0
interpretare 0 faptul ca nici unul dintre cei care au
respins invitatia nu a fost constrans in vreun fel sa 0 accepte. Cf
Craig L. Blomberg, Die GleichnisseJesu ... , ed. cit., p. 209.
2. "Lumea buna" locuia in interiorul zidurilor, despar(:ita net de
cei din afara lor negustori, minoritii(i etnice etc.), carora Ii
se interzicea sa calee perimetrul ingradit, tara aprobare speciala. Cf
Richard L. Rohrbaugh, "The Pre-Industrial City in Luke-Acts: Urban
Social Relations", in Jerome H. Neyrey (ed.), The Social World if
Luke-Acts, Hendrickson Publishers, Peabody, 199I, pp. u5-149.
3. Cf Charles WF. Smith, op. cit., cap. IV, pp. 67-95·
190 PARABOLELE LUI IISUS
nu rarnane in afara lor. Iisus nu predica niciodata de
la un arnvon al distantei incrirninatoare. Nu nea-
parat, din aft foe dedt acela in care se afla Dirn-
potriva, sta cu ei la rnasa, Ie da curaj, ii rnangaie, ii asurna.'
la banchet se face in doi tirnpi: rnai intai un
fara data precisa, apoi un apel explicit: oamenii
sunt, intr-o prima faza,     iar apoi
prealabil da invitatilor ragazul necesar pentru a se pregati.
Ii pune in conditia f4teptdrii, a atenfiei veghetoare, orientate
catre rnornentul sarbatorii. Urrneaza chernarea propriu-zisa:
la inceput tintita, selectiva, apoi din ce in ce rnai larga, pana
la a fi universala (if. 1 Tirnotei 2, 4- De asernenea, loan 12,
32: "" .. pe toti ii voi trage la Mine"). Abia intr-un al treilea
episod are loc alegerea     judecata desparjitoare.
Dar, pana sa ajungern la acest al treilea episod, sa observarn
ca nu doar celor poftiti initial Ii se cere sa se pregateasca.
Gazda fnsd# se "iata, rni-arn pregatit ospatul",
"acurn toate sunt gata". Iisus participa, sirnetric, la "prega-
tirea" pe care 0 solicita oaspetilor. Este El irnplicat,
cu 0 eficienta "hamicie", in actiunea Sa prirnitoare: " ... rna
due sa va pregatesc loc" (loan 4, 2-3. Cj Luca 22, 29:
Eu va randuiesc voua irnparatie, cum Tatal Meu Mi-a
randuit-o Mie"). nu este un peisaj static, abstract,
de 0 ornogenitate gata-facuta: e 0 "casa cu rnulte  
un agregat viu, care lasa spatiu de joe diferentelor, valorii de
unicat a fieciirei persoane, croielii rnulticolore a inepuizabilei
1. Cf, In acest sens, Claude G. Montefiore, The Synoptic Gospels,
vol. I, Macmillan, London, 1927, p. LXXXv.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 191
firi Imparatia e mai bogata decat lumea, mai
"incapatoare" decat ea. De aceea, oricat de mare ar fi numa-
rul celor care ii trec pragul, "inca mai este loc". Se po ate
spune, cii nu doar insul credincios actuali-
zarea Impiiratiei: este ea intr-o iradianta stare
de de pregdtire ospitaliera: ea se reconfigureaza
tara incetare, pentru a hriini in mod adecvat fiecare aspirant
la multele sale
Parabola ne spune ins a ca, uneori, cei nu ras-
pund ei nu se inchid
Iisus nu demobilizeaza dinaintea nici unui refuz. Nu reac-
neapiirat la ostilitate prin ostilitate (cu unele semni-
ficative despre care yom vorbi mai jos). Cand nu
intr-un lac, ineearcii in altul. Cand nu e primit
intr-un sat, merge in alt sat (Luca 9, 56). mereu
cercul, risca din nou, lasa in urma toate piedieile, se in-
dreapta spre spre toti (if. Fapte 13, 46).1
Dupa preliminar dupa chemarea expresa la
banchet, urmeaza insa, in versiunea mateina a parabolei,
un episod sever: selec{ia, judecata. Asoeierea dintre
alegere (respeetivexcludere punitiva) apare in alte locuri
din Evanghelie:   va spun Eu voua ca multi de la riisarit
de la apus vor veni vor la masa eu Avraam, eu
Isaac cu Iacob in cerurilor, iar fiii
vor fi aruncati in intunericul eel mai din afara; acolo va fi
plangerea dintilor." (Matei 8, II-12. Cj Luca
I. Cf Denis McBride C.SSK, The Parables of Jesus, Liguoriffriumph,
Missouri, I999, pp. 64-66.
I92 PARABOLELE LUI IISUS
I3, 28-30) Dupa strangerea laolalta a     are lac a
"inspeqie" drastica: se deosebesc "aile de capre" (Matei 25,
3I-46), se despart pqtii cei buni de cei rai (Matei I3,
47-50), se anmca neghina in foe graul in hambar (Matei
I3, 24-30), se zvarle "in afara" sarea care piedut gustul
(Luca I4, 34-35). Trei teze sunt de semnalat in legatura cu
aceasta suita a lucrurilor:
I. Seleqia nu precedd apelul, ci vine la urma. Gestul dintai
e al unei neconditionate receptivitati. Judecata e ultima, nu
initiala. Si pana ca ea sa se produca, "bunii si raii", graul si
, , "
neghina, aile caprele sunt las ate sa coexiste: au a
de supravietuire, asemenea tuturor de a participa la
nunta.
2. Judecata nu se pronunta decat de la nivelul instantei
supreme. Nu se judeca intre ei, nu fac ordine in staul
aile caprele. Unul singur este eel care condamna eel
care (if. Romani 12, I9; Evrei ro, 30).
3. Exista un mister al criteriilor dupa care se face selec-
tia finala, un coeficient de imprevizibil care suspenda orice
garantie de eligibilitate. Cei care se cred indreptatiti sa ca-
pete nu pot fi siguri di vor capata, iar cei care nu se cred
indreptatiti nu nimic capata.
In rezumat, povestea se pe doua paliere: u.
Sunt chemati toti. Mai intai cei "dinauntru", care insa de-
dina invitatia se dovedesc, prin aceasta, nevrednici, iar
apoi "cei din afara", care yin. Dintre cei care yin, nu toti
sunt Oricum, dintre cei "intai chemaf' nu e ales ni-
meni. Parabola este, in aceasta privinta, 0 ilustrare a avertis-
mentului hristic dupa care cei dintai vor fi cei din urma
"DE CE LE iN PARABOLE?" 193
cei din urma - cei dintai (Matei 20, 16). Ramane sa ne in-
trebam acum ce sens au, in economia parabolei, "scuzele"
celor care nu dau curs apelului imperial ce inseamna
hainele nepotrivite ale tacutului oaspete care ma-
nia gazdei 0 necrutatoare pedeapsa. Sa Ie Iuam
pe rand.
a. Scuzele. La Matei, se invoca obligaJii legate de "tarina"
de "negustorie". La Luca, griji privitoare la trei tip uri de
"achizitii" care nu pot fi neglijate: un teren, cinci perechi
de boi a nevasta. In versiunea parabolei din Evanghelia
dupa Toma, motivatiile refuzului sunt mai diverse (0 intal-
nire cu debitorii, cumpararea unei case, organizarea unei
nunti, colectarea chiriilor dintr-un sat), dar raman in regis-
trul vieJii practice, al "urgentelor"   Disproporjia din-
tre prestigiul invitatiei fastul banchetuIui, pe de a parte,
meschinaria scuzelor, pe de alta, este flagranta. A ras-
punde unui imparat (dar oncarei gazde generoase) ca
nu-i poJi onora apelul fiindca ai unele probleme cu tarina,
cu nevasta, cu vitele sau cu comequl e 0 proba de pusilani-
mitate Ia Iimita ridicolului. Exegeza a mers pana Ia a vedea
in pretextelor invocate de primii invitati 0 com-
ponenta umoristica a textului. Discursurile lor sunt, in
fond, ridicole.' Demisia de la exigenta eshatologica (caci
toata lumea e de acord ca "cina cea mare" e comesenia "de
pe urma" cu Dumnezeu la capatul timpului - if. Luca 14·, 15)
I. Cj Charles WE Smith, op. cit., pp. I2I-122. De asemenea, Craig
L. Blomberg, op. cit., p. 207.
I94 PARABOLELE LUI USUS
nu e intotdeauna un spectacoI tragic, dostoievskian. Uneori,
e pura, prosteasca netrebnicie. Pariu pe derizoriu. Cara-
ghiosIac. In definitiv, e yorba de nesim{ire, de incapacitatea
de a disceme intre accesoriu esenti-al, de suspensia natailga
a criteriiIor: iti   in chip cronic, intuiti-a "prilejului",
nu sa acorzi atenti-e lucrurilor cu adevarat importante.
E un pacat comun, obtuzitatea cea mai raspandita la nive-
luI massei umane: neglijenta, lipsa de grija pentru ce e in
afara imediatului. Textul lucanian noteaza unanimitatea
"refuznicilor": toti par sa se fi inteles (Luca I4, I8), toti- vor-
besc la fel, toti se in registru de "utilitati". Pe
scurt, toli cad sub tip de orbire: sunt amelesantes (de
la ameleo, a fi neatent, a neglija, a nu avea grija, a omite, a
trece cu vederea). Exista 0 varianta benigna, in aparenta,
de a respinge chemarea la nunta: amdnarea. Eta Linnemann
inclina sa intetpreteze in acest sens cuvintele oaspetilor recal-
citranti-. Nu un refuz brutal s-ar citi in discursurile lor, ci,
mai curand, un fel de a spune ca, din punctullor de vedere,
"nu e momentul", ca prefera sa lase petrecerea pe alta data.'
T extul nu of era argumente clare pentru 0 asemenea analiza,
dar, in realitatea curenta, amanarea, mai mult sau mai putin
amabila, joaca adesea rolul refuzului.
S-a observat, pe buna dreptate, ca exista 0 simetrie semni-
ficativa intre "prioritatile" marunte invocate de unii pentru
1. Cf Eta Linnemann, Parables of Jesus: Introduction and Exposition,
S.P.CK, London, 1966, pp. 158-167. ApudWillard M. Swartley, "Un-
expected Banquet People (Lc. 4, 16-24)", in George Shillington (ed.),
Jesus and His Parables. Interpreting the Parables of Jesus Today, ed. cit.,
1997, p. 188.
"DE CE LE   iN PARABOLE?" 195
neparticiparea la banchet ierarhia prioritaplor recomandata
de Iisus celor care vor sa asume conditia de ucenici ai Sai.
Nu poti deveni discipol, nu poti lua parte la insotirea finala
cu Imparatia, dad prizonier in "aici" "acum", dad
preocupat obsesiv de rezolvarea treburilor curente, oricit
de imperative in aparen¢: " ... mai intai da-mi voie sa-l ingrop
pe tata", " ... sa-mi iau ramas bun de la cei de-acasa", sa-mi
reglez afacerile etc. (if. Luca 9, 59-61). Ti se cere sa optezi.
Drastic. Definitiv. "Nici unul care pune mana pe plug se
uita indiirat nu este potrivit pentru impiiratia lui Dumne-
zeu." (Luca 9, 62) Lepadarea de avere (Luca I2, 13-21; 14, 33),
de cei apropiati (Luca 4, 26), de corvezile domestice sunt
criterii incontumabile ale "alegerii".' " ... Cel ce va fi pe
casei, iar lucrurile lui in casa, sa nu se coboare
sa Ie ia; de asemenea: cel ce va fi in tarina sa nu se intoarcii
inapoi." (Luca 17,31) 0 piedicii des invocata este aceea a
obligatiilor conjugale (Luca 14, 20. Cj 1 Corinteni 7,32-33:
" ... cel insurat se de ale lumii, cum sa-i placii
femeii"). AI fi sa se inteleaga cii parabola toate
sugestiile evanghelice de acest tip incurajeaza utopia spec-
trala a unei lumi "dez-lumite" pana la destrupare. Ca suntem
spre 0 sumbra epura de ghea¢. Nu un asemenea
mesaj putea veni de la "Cel care s-a rncut om". Nu se
de la noi sa ne wem singuri picioarele sa ne scoatem
ochii (cum pare sa porunceascii lectura literalti a unui pasaj
precum Matei 18, 8-9). Nu ni se propune sa "ome-
nescul-prea-omenesc" prin dezumanizare. Ni se atrage doar
r. Cj infra, in cap. "Misterul inchis-deschise", pp. 254-258.
I96 PARABOLELE LUI USUS
atentia d eul propriu, cutumele, cei apropiati, averea, afa-
cecile puzderia de ocupatii cotidiene pierd
aura dad devin "inchisori", dad obtureaza zenitul, dad
dincolo de ele nu mai percepem nimic. Ele pot fi un "con-
{inut" de viata, 0 obsesie epuizanta, dar nu un sens de viata.
Sensul nu e in ele. Sensul se poate manifesta in perimetrul
lor, dar numai ca ceva adaugat, ca un "bonus" venit din
afara lor, dintr-o alta dimensiune, dintr-un alt cer. Avertis-
mentul parabolei bate, deci, in alta directie decat aceea a
unei etici mortifiante trebuie dutat in registru simbolic:
vine un moment dnd ai de hotarat ce inseamna cu adeva-
rat "acasa", care este   cu adevarat fertila, ce vei alege
intre un ritual de mmormantare 0 promisiune de mviere.
Vine 0 vreme - ea vine 0 singura data - dnd invitat
la 0 alta "nunta" dedt cele dnd grija judedtii
finale prevaleaza asupra trebaIuielii prin ograda proprie,
dnd e preferabil sa fii dur cu deprinderile inclinatiile care
te confisd in mod pentru a reintra in dialog cu
reperele, uitate de regula, ale nevoii tale de etemitate.
dad atunci dnd vine 0 asemenea vreme 0 sume-
denie de "scuze" pentru a te deroba, nu trebuie sa te mire
d intra de indata in joe mecanismele lui "prea tarziu".
"Invitatia" se suspend a, se inchid. In loc sa patrunzi
in "sala de mese", ramai intr-o sala a tara termen,
a indefinite.' Dar ramai acolo un de ai ales sa
1. In lumea iudaica, acest "model" topografic era un loc comun.
CJ Mishnah'Avot 4.I4: "Lumea aceasta e ca 0 anticamera a lumii
viitoare. inca din anticamera, ca sa PO? intra in sala ban-
chetului" (apud Snodgrass, op. cit., p. 303).
"DE CE LE IN PARABOLE?" 197
ramai. Nu "gazda" te-a excius, ci propria ta decizie. eu
alte cuvinte, pierzi pe mana ta, dislocat de 0
self-help agenda, in care securitatea personala cea familiala
W epuizeaza toate resursele.' Te in efortul de a (te)
ago nisi iti pierzi identitatea in efortul de a 0 consolida
in datele ei contingente.
Parabola readuce in discutie tema dintre "tim-
pul mic" "timpul mare", despre care am vorbit mai sus,
in capitolul6! 1nstalat in salahoria repetitiva a cotidianului,
in grijilor curente, sa pierzi din vedere "tim-
pul mesianic". In termeni heideggerieni, "a-fi-in-Iume" (In-
der- Welt-sein) ajunge, astfel, sa se margineasca la "ce e de
procurat", "ce e de facut", "ce e urgent", "ce e de neocolit"
in activitatea de zi cu zi.3 A fi in lume e "a fi ocupat", a fi
sufocat de "griji", a nu avea timp (0 boala endemica a con-
temporaneitatii). De fapt, e yorba de a nu mai avea deait
timpul "malaxorului" lumesc. Oferta "banchetului" e oferta
din "timpul cronologic", oferta regasirii timpului
"mare", timpul sarbatorii finale, al "imparatiei", care rea-
lucrurile in ierarhia lor adevarata. E timpul
imediatului imperativ, timpul in care redescoperi experienta
bucuriei a libertdfii. 1ar a trai in acest timp recuperat
1. Cj W.M. Swartley, ap. cit. pp. I89-I90. De asemenea T.W.
Manson, The Sayings of Jesus: as Recorded in the Gospels According to
St. Matthew and St. Luke Arranged with Introduction and Commentary,
SCM Press, London, 1949, p. 130.
2. Cj supra, pp. 46-I50.
3. Pentru versiunea romaneasca, if. Martin Heidegger, Fiinfd
Timp, trad. rom. de Gabriel Liiceanu Catalin Cioaba, Humanitas,
  2003, p. 446 (ed. germ., p. 337).
198 PARABOLELE LUI IISUS
prin a se rasfrange asupra timpului "mie": sarbatoreseul
devine un model pentru oeupatiile eontingente, pentru
viata pamanteasca in genere.
1
b. Haina nepotrivitd. Textul matein include un episod
nu lipsit de 0 anumita brutalitate, in eiuda eontextului sar-
batorese. Printre oaspeti, "imparatul"   un personaj
care nu e imbracat in "haine de nunta". Admonestat (eu un
apelativ ironic: "prietene" - if. formulari paralelc la Matei
20, 13 26,50) -, musafirul taee. Pedeapsa e prompta radi-
eala: va fi legat aruneat"in intunerieul eel mai din afara".
La 0 prima leetura, situatia deserisa e eel putiu stranie. Dupa
refuzul primilor invitati, eei   la ospat sunt luati de pe
toate drumurile inghesuiti de-a valma in marea incapere
anume pregatita pent..'U meseni. Dar ei sunt luati "pe ne-
pregatite", "eu japea", fara "preaviz" tara exigente
vestimentare prestabilite. E mai eurand de mirare ca "prost
imbracat" a fost gasit doar unul singur!
Era fatal ea "metafora" hainei nepotrivite sa stimuleze
preponderent interpretarile solemn moralizatoare. nu
fara 0 anumita aeoperire. E limpede ca Gazda nu are, in
privinta vestimentatiei pe care ° inerimineaza, 0 problema
I. 0 dezvoltare a acestei interpretari se va gasi in Wolfgang Har-
nisch, Die Gleichniserzahlungen Jesu. Eine hermeneutische Einfohrung,
ed. a IV-a, revazuta, Vandenhoeck & Ruprecht, Gottingen, 200I,
pp. 252-255. Autorul merge pana la a vedea in impestritarea finala a
invitatilor un soi de camaval pitoresc, de natura sa dezamorseze
"seriosul" parelnic al cotidianului, pentru a     energiile vivi-
fiante ale lui homo ludens.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 199
de gust ca, prin urmare, altele trebuie sa fie motivatiile
reactiei sale. Exista a indelungata traditie a descifrarii para-
bolei in termenii unei pioase cuviinte. Pentru Origen, de
pilda, lipsa hainei potrivite semnaleaza lipsa unor calitati
etice esentiale, cum ar fi milostenia sau bunatatea sufle-
teasca (Comentarii fa Evanghelia dupd Matei, I7). Klyne
Snodgrass antologheaza cateva texte ilustrative din ambianta
iudaica din cea timpuriu in care tema hainei pe
care a poarta     apare in mod explicit. Se
despre "haine de slava" "haine ale vietti" (I Enoch 62, I5-I6),
se invoca prezenta impozanta a celor care "au parasit intu-
nericul acestui veac" au fast daruiti de Domnul cu "vest-
mintele gloriei". "Imbracati in alb", ei au lepadat "hainele
muritoare au luat haine nemuritoare" (4 Ezdra 2, 38-40,
44-45; if. Isaia 6I, ro: "Sa se bucure sufletul meu in Dom-
nul, caci m-a imbracat cu de mantuire cu mantie
de veselie"). Dar pasajul eel mai apropiat de spiritul para-
bolei mateine se va gasi in Talmudul Babilonian (Sabbat,
I53 a): un rege invita la banchet, tara sa precizeze
data. Cei intelePti se imbraca &umos la
palatului, socotind ca nimic nu poate lipsi dintr-o gospo-
dane regala ca, deci, banchetul poate ineepe oricand.
Cei natangi vad in eontinuare de treaba, eu gandul ca
pentru a organiza un banchet e nevoie de timp. Dar regele
ii eheama dintr-odata la masa pe toti. Cei intelepti apar
impodobiti, iar natangii neingrijiti murdari. Gazda se
bucura de cei dintai, dar se maniaza pe ceilalti. Inteleptii
capata incuviintarea sa se sa manance sa bea, in
vreme ce natangii care nu s-au pregatit pentru banchet trebuie
200 PARABOLELE LUI IISUS
sa ramana in picioare sa se uite.[ Parabola talmudica e
un comentariu la Ecclesiastul 9, 8: "In toata vremea,
mintele fie albe untdelemnul sa nu lipseasca de pe
tau." Ne aflam, evident, in spap.u hermeneu-
tic eu parabolele trebuie sa fii mereu pregdtit,
gata sa schimbi haina pamanteasca cu cea a sarbatorii. eu
specificarea ca termenul grecesc endyma ar putea fi inteles nu
doar ca imbraciminte, ci ca "p.nuta", "purtare", "atitudine"!
Nu poti veni la un banchet regal fara sa te integrezi in atmo-
sfera generala. Trebuie sa arati ingrijit, sa te curep' (de toate
soiurile de intinaciune), sa te porti cuviincios, dupa regula
hotara.ta de gazda   mai ales,sd te bucuri deplin, sa intri
in comuniune cu ceilalti participanti la banchet. In scena
descrisa de Matei, oaspetele inadecvat are mai curand aerul
unui intrus (asemanator talharului care intra in staulul
oilor nu pe   ci "sare pe oriunde" - loan ro, I). E inutil
sa speculam prea mult in jurul eventualelor motivatii ale
iritarii regale. Franz Stem, citat adineauri, se intreaba daca
purtarea musafirului nu va fi fost lipsita de respect, de
cainta, sau daca nu cumva a refuzat, din nesupunere, hai-
nele de gala care, conform traditiilor locale, se of ere au, la
intrare, celor cu nepotrivite (if. 2 Regi ro, 22).
Dan Otto Via vede in aparitia dizarmonica a oaspetelui
nedorit expresia unei incapacitati de a intelege contextul
in care se afla sau semnul unei duble personalitati, al unei
schizoide rupturi launtrice: insul vrea, in timp, sa
participe la serb are, dar pastreze habitudinile ante-
I. Cj K Snodgrass, op. cit., pp. 301-304'
2 Cj Franz Stem, op. cit., pp. I62-I63.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 201
rioare.
I
Tdcerea celui chestionat - ulterior, exdus - ar fi,
dupa dovada unei naturi primitive: prost needucat,
el ar fi patruns printre ceilalti oaspeti doar ca sa infulece!
Cu asemenea presupuneri, parabola se reduce la 0 simpla
problema de eticheta. In fapt, ea leaga tema chemdrii atotcu-
prinzatoare de aceea, complementara, a exigen{ei ultime.
Nu oricine raspunde invitatiei e apt sa fie indus in econo-
mia petrecerii.3 Sa observam, alaturi de B.T.D. Smith,
eel finalul e, numeric simbolic) vorbind, mai
curand incurajator. Dintre toti cei prezenti, unul singur e
dat afarcl. Soar zice eel 0 incheiere de tipul "Multi chemati,
putini   ar fi fost mai apropiata de litera parabolei.
4
Chemarea e insotita de judecatd, dar de 0 masiva iertare.
c. "Cruzimea" hristicd ,frica de Domnul". Mult mai
sangeros, mai neiertator - mai greu de explicat - este pasa-
jul matein in care imparatul, manios pe cei care i-au ucis
mesagerii, ordona, la randullui, uciderea lor Ie incendiaza
cetatea. Suntem confiuntati, dintr-odata, cu un chip rclzbu-
nator distructiv al celui care conduce ceremonia ospatului.
Nu mai existcl indurare, nu mai exista "deschidere" tota-
lizanta pentru "buni rcli" deopotriva. Textul
mai curand de Parabola lucratorilor nevrednici ai viei
5

1. Cj Dan Otto Via, Die Gleichnisse Jesu: ihre literarische und existen-
tiale Dimension, op. cit., pp. I25-I27.
2. Cj AT. Cadoux, BA (Cape), D.D. (London), op. cit., pp. 2I8-2I9.
3. Cj C.H. Dodd, op. cit., I936, p. I22.
4- Cj B.D.T. Smith, op. cit., p. 206.
5. Cj supra, pp. II3 UrIll.
202 PARABOLELE LUI IISUS
pare 0 intercalare neverosirnila in naratiunea Evanghelistului.
S-a observat, chiar, ca episodul nu e lipsit de 0 anumita nota
de absurd. E greu de imaginat ca un imparat   incen-
dieze propria cetate asta in timp ce, in castelul lui, are
loc un mare banchet.
'
Solutia la indemana este interpretarea
alegorid: autorul Evangheliei, sau poate Biserica timpurie,
a vrut sa evoce, prin acest intermezzo, distrugerea Ierusali-
mului survenita in anul 70 d. Hr. ca efect al uciderii lui Iisus.
Dar e eel putin la fel de plauzibil ca paragraful in discu}ie
sa fie, in intentia Evanghelistului, un rapella distrugerea
din 5861. Hr. a Ierusalimului, in urma repetatelor respingeri
ale mesagerilor divini de catre poporul ales.'
Aceste modalitati de a salva, prin alegorie, aspectul "re-
barbativ" al textului dovedesc buna a unor comen-
tatori de a evacua din corpul parabolei al discursului
hristologic in genere dimensiunea rigorii. Tematica judecatii
aspre, a unei perspective postume sumbre, e antipatica. Se
exaltarea bundtdfii iubitoare a lui Iisus pe socoteala
dreptdfii lui, care este intotdeauna misterioasa, paradoxala,
necodificabila, dar niciodata laxa, negociabila, acomodanta.
Iisus nu e 0 icoana a cumsecadeniei lacrimogene, iar promi-
siunea mantuirii nu e 0 mangaiere pe Ea incurajeaza
fara sa A raspunde chemarii la e a reac-
tiona prompt responsabil: a livra, a rodi, a participa. Textul
evanghelic nu vrea sa fie doar datator de sperantJ. de
consolare. El invita la veghe, preocupare ingrijorata pentru
ziua de pe urma, faptuire justificatoare. rar ipoteza excluderii,
I. Cj Denis McBride, op. cit., p. 56.
2. Cj K Snodgrass, op. cit., pp. 3I8-3I9.
"DE CE LE IN PA.lU.BOLE?" 203
a respectiv a deciziei punitive, este mereu actuala.
Iisus are postura unui "pazitor al pragului" sever, neindu-
plecat. "Sta langa   cand e cazul, Ie inchide drastic. E
ipostaza lui de "Leu din lui luda" (Apocalipsa 5, 5),
incluzand, ca orice leu, printre atributele Sale "cruzimea",
ferocitas. "Fara conceplul n-ar mai fi nevoie de man-
tuire. Orice sentiment al urgentei al importantei vietii,
al dreptatii chiar allui Dumnezeu ar fi diminuat, dad
nu chiar cu pierdut.'"
... Este "fuca" afectul esential pe care Dumne-
zeu 11 de la Sai? Este viata -
viata religioasa in genere - expresia cotidiana a unui cronic
sentiment de spaima?
Tema "fucii" are temeiul scripturar clasic in versetul
IO din Psalmul no: "Inceputulintelepciunii e mca de Dom-
nul" (if. Proverbele lui Solomon 9, ro. De asemenea Ro-
mani 3, I3; 2 Corinteni 7, I). Termenul grecesc pentru fuca
este phobos. Dar intelesullui, in cele 42 de locuri in care e
folosit de Noul Testament, e departe de a fi univoc. Exista,
desigur, sensul strict, acela de teama concreta, "fiziolo-
gid", pe care 0 avem cu dinaintea unei primejdii (if.
Luca 2I, 26: mca de loan 7, I3; 19, 38; 20, I9:
fuca de iudeii ostili; Fapte 5, 5 II: mca de care sunt
martorii mortilorvinovate ale lui Anania Safira; Romani
I3, 3 T mca, legitim a, de "stapanire"; Evrei 2,15: mca de
moarte), dar in majoritatea celorlalte pasaje nu de acest tip
de md este yorba. Cmd Iisus umbla pe apa marii (Matei
I. K Snodgrass, op. cit., p. 323.
204 PARABOLELE LUI IISUS
4,26; if. Marcu 6,50), ni se spune d. ucenicii s-au "inspai-
mantat" au strigat de fried, crezand d. e 0 nalud. (phan-
tasma). Verbul tradus prin "a fi inspaimantat" e tarasso,
care nu evod. strict "spaima", ci, mai curand, 0 forma de
agitatie emotional a, de tulburare, de cutremur (ca seio,
folosit la Matei 28, 4, pentru a descrie reaqia strajerilor dnd
vad ingerul venit la mormantullui Iisus). Cuvantul phobos
e frecvent asociat unui afect care nu desemneaza panica
animala, teroarea fizid., ci, mai curand, reactia fireasd. a
omului dinaintea unui spectacol insolit, miste-
rios, extra-ordinar. E 0 experienta de tipul aceleia care defi-
dupa faimoasa carte a lui Rudolf Otto despre sacru,
iradierea supra-lumeasd. a divinitiitii: numinosum, mysterium
tremendum etfascinans. Cand vezi un inger nu ti-e "frica"
in sensul in care ti-e frid. dad. un lup. Frica lui
Zaharia cand 11 vede pe mgerul Dornnului (Luca r, II-U), sau
a celor din preajma dnd Zaharia incepe sa profeteasca
"plin de Duhul stant" (Luca I, 64-67), e 0 triiire de genul
    al "teribilului", al inefabilului, al uluirii, in
care groaza, mirarea exaltarea se intrepatrund.
reactie stamesc vinded.rile miraculoase (Luca 7, r6: tanarul
din Nain; Luca 8,37: demonizatul din tinutul Gherghe-
senilor) toate imprejurarile nasd.toare de stupoare dis-
locare interioarii. Caracteristic este, in acest sens, textul din
Luca 6", 26) descriind sentimentul celor prezenti, dupa vin-
decarea slabanogului:   uimire (gr. ekstasis, lat. stupor) i-a
cuprins pe toti slaveau pe Dumnezeu; s-au umplut de
md. ziceau: «Minunate lucruri (gr. paradoxa, lat. mira-
bilia) am vazut astil.zi.»" acceptiune a "mcii" apare
"DE CE LE IN PARABOLE?" 205
in Fapte 2, 43: tot sufletul era cuprins de teama, ca
multe minuni (terata) semne (semeia) se faceau prin apos-
toli." Accentul pe "incredibil",   din comun", "uimitor"
in asemenea pasaje, "fuca" drept cu totul altceva
decat afectul destramator al unui suflet terorizat. Sau, daca
despre "teroare" vorbim, trebuie sa adaugam de indata ca
avem de-a face cu 0 specie de teroare "sacra", in care convie-
tuiesc stari contradictorii: impietrire dezarmata atractie,
minunare, veneratie, perplexitate, uitare de sine
curiozitate. In mai multe locuri, acest gen de "fuca" apare,
de altfel, in contexte alaturari insolite. "Frica" poate face,
de pilda, casa buna cu bucuria (Matei 2.8, 8: "" .cu fud
cu bucurie mare alergau (femeile care gasisera morman-
tul gol, n.m. - A.P.) sa-i vesteasd pe ucenicii Lui." Alta
data, se pun in legatura pacea Bisericii,frica de Domnul
mangaierea Duhului Sfant: 0 triada nu tocmai previzibila,
cel putin la prima vedere (if. Fapte 9, 3I). La 2 Corinteni 7,
II, "frica" face parte dintr-o suita de trepte care, laolalta,
aduc purificarea interioara: intristare-sarguinta-dezvinova-
In aceste conditii,
a vorbi despre "fuca de Domnul" ca despre fuca primara
de pedeapsa a creaturii indisciplinate e a reduce totulla 0
psihologie de penitenciar. "Cutremurarea" de care se vede
confiscata fiinta creata dinaintea Creatorului ei nu are nimic
in comun cu clantiinitul dintilor, cu teama infantila de repre-
salii. E intuitia fulguranta, a unei prezen!e care
impune, a unei instante vii, atotcuprinzatoare inepuizabile,
a unui "ochi" suveran care obliga, ca 0 referinta incontur-
nabila, la fapta reactie responsabile. Expresia "teama
206 PARABOLELE LUI IISUS
cutremur (tromos)" tine de ambianta vetero-testamentara
(Cf Psalmi 2, II: "Slujiti Domnului cu fuca bucurati-va
de El cu cutremur"; cum vedem, "bucuria" e din nou inclusa),
dar a fost preluata, ca atare, in mai multe fragmente din
Epistolele pauline (Cf I Corinteni 2, 3; 2 Corinteni 7, 15;
Efeseni 6, 5; Filipeni 2, 12). Ea descrie comportamentul spon-
tan al oricarui om, cand se fata-n fata cu 0 inanali-
zabila manifestare de putere, cu 0 epifanie a absolutului. Cine
a trecut prin viata fara sa fi resimtit vreodata 0 astfel de
"cutremurare" plafonat, condamnat la inconsistenta
existentiala provizorat: abia absen!a unei asemenea expe-
riente induce 0 surda senzatie de fuca, fuca aceea imanenta,
gregara, opaca, ce   de regula, sentimentullipsei de
sens. Exista, evident, la nivelul vremelniciei, 0 fuca "nor-
mala" (Cf I Petru I, 17): frica de pacat (I Timotei 5, 20), mea
inteleasa ca supunere fata de autoritatea legitima (I Petru 2, 18)
sau ca supunere inteleapta a femeii fata de barbat (I Petru 3,
2) frica de ratacire, cand 11 tratezi cu mila neprecauta pe
eel pacatos Ouda I, 23)' Dar, in general, fuca rudimentara e
conotata negativ, ca un simptom de "robie". Se
(if. Romani 8, 15) de un "duh al robiei" (pneuma douleia) nas-
cator de teama, opus duhului,   al "infierii" (pneuma
hyiothesia). Frica de moarte e calificata ea drept 0 dovada
de robie (Evrei 2, 15), din al carei prizonierat nu poate elibera
decat fapta mantuitoare a Invierii.
Este, prin urmare, de neacceptat ca teologia Scripturii e
o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotriva, datator de
curaj de calm launtric, chiar daca se refera neincetat la
pericolele (respectiv la costurile) cu care are a se confrunta
"DE CE LE IN PARABOLE?" 207
cel pomit pe calea Impariitiei. In Evanghelia dupa Matei,
Iisus spune, in repetate randuri, "Nu va temeti!" "Indrazniti,
Eu sunt, nu va temeti!" (4, 27), "Ridicati-va nu va temeti!"
(17, 7, catre ucenicii cazuti la pamant dinaintea Schimbarii
1 F
") B ." I" N" . I" (_0 "£
a ata,,, ucuratt-va. ,,, u va temett. L.a, 9-IO, catre re-
meile venite la mOlmant, carora ingerulle spusese
lucru). Textul decisiv pentru inrelegerea incompatibilitatii
structurale dintre frica axa invataturii   care e 0
invatatura a iubirii, se in Prima Epistola sobomi-
ceasca a lui loan (4, I8): "In iubire nu este fuca; ci iubirea
desavaqita alunga fuca, pentru ca fuca merge mana-n mana
cu pedeapsa, iar cel ce se teme nu este in iubire."
gand, ca 0 incununare, la I Timotei I, 7: "Ca Dum-
nezeu nu ne-a dat duh de temere (pneuma deilias), ci de
putere de iubire de minte-nteleapta." Deilia subliniaza,
aici, latura de slabiciune,   derapaj a fucii, prin con-
trast cu "puterea", "iubirea" "intelepciunea".
Inceputul intelepciunii, e,   "frica de Domnul",
daca "frica" inseamna facultatea de a te minuna, de ate
lasa de mister, de farmecul devastator, feroce ire-
zistibil allumii de dincolo de lume al timpului de din-
colo de timp. In acest sens, numai in acest sens, "frica de
Domnul" este conditia suprema a receptivitatii fata de
mesajul Lui.
II
PARABOLA CA SUBMINARE
A IDEOLOGICULUI
Am incercat, in capitolul anterior, sa ce in-
seamna, potrivit textului evanghelic, a fi "in afara" sau "in
interiorul" mesajului hristic. Cui Iisus? Am con-
statat ca discursullui nu exclude pe nimeni, ca vizeaza, In
final, 0 "descoperire" globala, fara discriminare, dar ca ceea
ce nu poate (respectiv nu vrea) sa faca e sa siluiasca liber-
tatea auditorilor sm. E dreptul fiecaruia sa ramana"in afara",
sa adopte 0 forma sau alta de nereceptivitate, de surzenie
programatica, cu toate riscurile pe care un asemenea am-
plasament Ie implica.
Ceea ce insa ramane de analizat dincolo de preceptistica
textului, dincolo de sugestiile lui sapientiale, de  
tele" lui este jocul dialectic al conceptelor, eu para-
doxuri surprize imposibil de sistematizat in limitele unui
"program" monolitie. Iisus nu pare preocupat sa eonstru-
iasca 0 doctrind. Dimpotriva: refuza consecvent, prin faptele
cuvantarile Sale, sa masluiasca realul de dragul unei eoe-
factiee. E mereu proaspat, imprevizibil, "seandalos".
Cand crezi ca ai priceput ce inseamna pentru EI "cei din
afara", constati ca eei "dinauntru" au eaderi in "exteriori-
tate". Sau ca, dimpotriva, "cei din afara" pot avea, episodic,
2I2 PARABOLELE LUI IISUS
momente de comprehensiune. Unele parabole
par sa incurajeze smerenia neconditionata, altele exalta in-
drazneala, of ens iva, tenacitatea necomplezenta, riscul. Unele
personaje, extrase din "pleava" societatii, sunt valorificate
ca "modele", in vreme ce altele, apartind elitelor, establish-
ment-ului, sunt desca1ificate. Se recomanda cand pasul inapoi
dinaintea "muntelui" sacru, cand invadarea lui curajoasa. Se
ia apararea unor femei de moravuri indoielnice se pro-
mite, unor talhari, Raiul. Se sta la masa cu
Se proclama cand intaietatea faptei ca simptom al credintei
asumate, cand suprematia contemplativitatii asupra faptei.
Se simultan despre care se des chid dad bati
viguros in ele, dar despre care raman inchise, oricat
de zelos ai incerca sa Ie fortezi. Se prefera fiul risipitor celui
cuminte, ramas acasa, se acorda rasplata celor anga-
jati la munca tarziu, la capatul zilei, ca celor care lucreaza
inca de la ceasul diminetii. Dreptatea divina pare, in orice
caz, sa aiba alte reguli decat cea omeneasca, dupa cum
problema raului e abordata cu alte criterii alte solutii
decat cele care ni se par, in mod curent, legitime. Exem-
plele se pot multiplica indefinit. Niciodata raspunsul nu e
gata fkut, niciodata simtul comun nu e "servit" in mod
convenabil. Pe scurt, Iisus face tot ce e de facut pentru a
  transfonna prezenta destinul sau pamantesc in teme-
iuri ale unei ideologii. Judecata Sa e intotdeauna circum-
stantiala, adaptata la cazul individual, in dialog cu. bogatia
lumii cu inepuizabilul conditiei umane. Dogmatismul,
spiritul utopic, gandirea liniar-schematica, intentia manipu-
latoare, culpabilizarea celui "pierdut" sunt straine de rnisiunea
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 213
hristica. Asistam, credem, la cea mai radicala destructurare
a "ideologicului" din zorii culturii civilizatiei europene.
Din pacate, posteritatea lui Iisus n-a fost suficient de per-
meabila la lectia Sa. Preluata "sistematizata" institutional,
simpiificata electoral, redusa la un inventar geometric de
postulate, prescriptii judecati in alb-negru, credinta se con-
fiuntii, fara incetare, cu primejdia unei facile banaliziiri, a
aluneciirii in eticism acru in predica militantii. La limita,
ideologizarea credintei duce la fundamentalism, adica la
angajarea ei in dispute de putere, ia transformarea adeva-
rului ei viu intr-un sententios program politic. Obstacolul
incontumabil de care se efortul ecumenic nu este
suma deosebirilor doctrinare dintre confesiuni religii, ci
tendinta tuturora de a se comporta ideologic, adicii de a
manevra actul intim al credintei ca pe un stindard de front,
ca pe 0 componenta strategica a apetitului lor impur pentru
suprematie exterioara. Ideologiile au tendinta de a
toxice cercuri vicioase. Fundamentalismele provoacii fun-
damentalisme, credinta devenitii ideologie provoacii ideolo-
gia de sens contrar, numitii ateism. Ideologia, fie ea politica,
religioasa de orice alt fel, e adevdr spectral, nascator de
spectralitate. E inlocuirea reflectiei a autenticitatii existen-
tiale prin masificare sornnolentii, prin "adeziune" oarba, prin
siiriicirea lumii de dragul catorva idei fixe al unui activism
monocolor.'
I. Pentru tema ideologieului a eapeanelor lui, se poate eon-
sulta eseul meu "Ideologiile intre ridieol subversiune", din volu-
mul Despre bucurie in Est in Wist ti aIte eseuri, Humanitas,  
2006, pp. III-I34.
214 PARABOLELE LUI USUS
In cele ce urmeaza, vom lua in d i s   u ~ e cateva moda-
litali evanghelice de a "de-construi" abuzul ideologic, de a
elibera gandul viu de pompa "certitudinilor" dogmatice.
I
Fapta p' contemplativitate
din perspectiva parabolelor
Casa zidita pe stanca
Matei 7, 24-27: De aceea, tot eel ce aude aceste cuvinte ale
Mele le i se va asemana barbatului intelept care
clddit casa pe stanca. $i a cazut ploaia au venit puhoaiele
au suflat vanturile au izbit in casa aceea, dar ea n-a cazut,
fiindca era intemeiata pe stanca. Dar eel ce aude aceste cuvinte
ale Mele nu le   i se va asemana barbatului nechibzuit
care d(idit casa pe nisip. $i a cazut ploaia au venit pu-
hoaiele au suflat vanturile au izbit in casa aceea ea a
cazut. $i mare i-a fast cdderea!
Luca 6, 47-49: Tot eel ce vine fa Mine aude cuvintele
Mele le face, va voi arata cu cine se aseamana: Este asemenea
omului care, 0 casa, a sapat, a addncit i-a pus teme-
lia pe piatra; venind apele mari, puhoiul a izbit in casa aceea,
dar n-a putut 5-0 dinteasca, fiindca era bine zidita pe piatra.
lar eel ce aude dar nu face, asemenea este omului care zidit
casa pe pamant fara temelie; puhoiul a izbit-o ea de-ndata
a cazut; mare a fast casei aceleia.
216 PARABOLELE LUI IISUS
Turnul ~ i imparatulla razboi
Luea 1+ 28-.32: Cine dintre voi, vrand sd-# zideascd un
turn, nu std mai intai fi-fi face socoteala cheltuielii, dacd are cu
ce sd-l termine?, ca nu cumva, punandu-i temelia # neputand
sd-l isprdveascd, tOfi cei care vor vedea sd inceapd a-llua in ras,
zicand: Acest om a inceput sd zideascd # n-a putut isprdvi! ...
Sau care impdrat, plecand sd se batd-n rdzboi cu alt impdrat,
nu std mai fntai sd se sfdtuiascd dacd e-n stare sd-l intampine cu
zece mii pe cel care vine impotrivd-i cu doudzeci de mii? lar de
nu,fiind acela fncd de parte, ii trimite solie fi se roagd de pace.
Cei doi fii
Matei 2I, 28-32:" ... Dar ce pdrere avefi?: Un om avea doi
fii. $i a mers la cel dintdi fi i-a zis: Fiule, du-te astdzi de lucreazd
in via mea. lar el, rdspunzand, a zis: Nu vreau! Dar pe urmd,
cdindu-se, s-a dus. $i mergand la at doilea, i-a zis tot ~ a   lar
acesta i-a raspuns: Md duc, Doamne! Dar nu s-a dus. Care
din a c e ~ t i a doi a Idcut voia tatdlui?" Ei i-au zis: "Cel dintai. "
Zisu-le-a lisus: "Adevdr vd spun cd vamefii fi desfranatele
merg inaintea voastrd in impdrdfia lui Dumnezeu. Cd a venit
loan la voi in calea dreptdfii fi nu i-afi dat crezare, ci vame#i
I-au crezut fi desfranatele; dar voi, vdzandu-l, nici dupd aceea
nu v-afi cdit, ca sd-i dafi crezare ... "
Exista mai multe feluri de a nu fi prezent la intalnirea
eu textul parabolelor. Curente sunt doua: a. Sa c i t e ~ t i strict
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 217
pasajul parabolic, rara contextullui, rara ansamblul scrip-
turar care il (eu alte cuvinte, ideea de a alcatui 0
"antologie" a parabolelor ar fi direct eretica, de vreme ce
n-ar tine cont tocmai de survenirea lor vie, de gratia lor
conjuncturala.) b. Sa te la sensul de prima instan{a
al textului, la locul com un, de regula moralizator, cu care
I-au identificat secole intregi de cumintenie omi-
letica fada. Adaug de indata ca "locul comun" nu e, in sine,
un "loc fals". E doar un lac blocat in propria lui  
un loc care sufera de slupoare metafizid. Dad nu te stradu-
sa-l recuperezi din somnolenta. validitatii lui "comune",
nu te alegi cu nimic.
In cazul parabolei despre casa zidita pe stanca, pe care
a propun ca axa a un or refleqii despre ce inseamna, in
Evanghelii, "a face", mesajul "de prima instanta", intelep-
ciunea "comuna", se refera la necesitatea de a asocia intot-
deauna receptia "teoretica" a invataturii cu aplicarea
ei practica. Doctrina trebuie, cum se spunea pe vremuri, sa
fie "tradusa in viata". Nu e destul sa auzi Cuvantul edifi-
cator. Trebuie sa-l fi traiefti. Nu e destul sa pricepi discursul
hristic. Trebuie sa fi ac{ionezi in conformitate cu el. Exi-
genta aceasta se impune, de altfel, de la sine, ori de cite ori
avem de-a face cu un text religios. Spre deosebire de tex-
tul speculativ, textul religios nu are sens ca simplu exerci-
tiu intelectual, nu e a oarecare propunere de lectura. EI nu
invita la refleqie pura, la caderea pe ganduri a metafizicii
solitare, angajate intr-o cautare abstracta. Nu curiozitatea,
nu febrilitatea investigatoare constituie calea fireasca spre
un asemenea text, ci nwoia: nevoia de solutie existentiala,
2I8 PARABOLELE LUI IISUS
de orientare, de reper care sa te puna in ordine. Cautatorul
nu cauta, in acest caz, 0 idee, un adevar logic, ci 0 cafe, 0
indicatie de conduita, un sens de viata. Cine nu cauta asta
nu are motive sa abordeze zona sacrului deca.t in numele
unui gracil interes cultural. Dar cine tocmai asta cauta cade
in ridicol dad se la jumatatea drumului frecven-
teaza literatura duhovniceasca cum se frecventeaza, in-
un depozit oarecare de "idei interesante". Daca
ca sa afli ce cum sa faci, e neinteligent sa amani inde-
finit tocmai facutul. Pentru d tipul de adevar pe care 11 cauti
nu are sens decat daca e rostit laolalta cu "viata" "calea"
(loan 4, 6), flancat de ele, asociat cu imediatetea lor.
Imperativul actiunii conforme, al trairii, are loculin
afara sferei religioase. Nu-i studiezi pe Kant sau pe Husserl
ca sa dai vietii tale 0 tumura kantiana sau fenomenologica.
Filozofii vor sa te lamureasca, fara te oblige la decizii fatale.
Nu vor sa te schimbe radical, sa-ti modifice drastic cursul
,
vietii, sa te rastoame. nici nu livreaza raspunsuri la intre-
barile patetice ale existentei individuale. "Filozofia - spune
Hegel - nu are voie sa fie consolatoare (erbaulich)". Daca
ceri metafizicianului sfaturi concrete, vei capata fie 0 colec-
tie de generalitati solernne, fie mdernnuri candid inadecvate.
(lmi amintesc ca, mtrebat odata de un prieten mai tanar cum
se poate dintr-o criza sentimentala, Constantin Noica
n-a putut spune decat atat: "Micile solutii, dragul meu, de
pilda un cognac bun." Nu vreau, prin aceasta, sa atenuez
savoarea, uneori salutara, a unui euforizant de circumstant;i,
dar pentru a adopta 0 asemenea   nu e neaparat nevoie
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 219
de 0 consultatie filozofica.) Cat despre literatura, efectele
adoptarii ei ca model pentru destinul propriu sunt de 0 tra-
gid notorietate: Don Q,lijote Emma Bovruy, personaje
literare, pacatuiesc tocmai prin pomirea lor nesabuita de a
"aplica" ceea ce au citit,   astfe!, limitele dintre reali-
tate fiqiune.
Prin urmare, nu orice text trebuie sa devina regula de
comportament. Nu orice mesaj obliga la "valorificare" prag-
matid. Singurul teritoriu in care "bovarismul" e nu numai
tolerabil, dar chiar indicat, singurul teritoriu in care aspi-
ratia "bovarica" se justifid e teritoriul cautarii spirituale.
In acest teritoriu, cine "aude" nu se poarta in consecinta
aluneca pe nisipul al "ideilor" fiumoase vide.
fara temelie. Pentru ca textele sacre nu sunt
"sisteme", ci "chei" (Pr. George Florovsky). Nu descriu, ci
cheama. Nu vor adeziune intelectuala, ci asumare integrala,
dedicafie neconditionata.
Lectura didactica a parabolei tinde sa reduca insa Iucru-
rile la 0 simpla problema de disciplina mecanica: Iisus
spune cutare lucru, iar credinciosul care L-a auzit trebuie sa
treaca de la inregistrarea lui pasiva la aplicarea lui imediata.
"A auzi" trebuie sa devina "a asculta", adica a te supune
Iucrului auzit, a-I transforma in act. Foarte bine. Dar nici
contextul parabolei, nici experienta curenta nu se lasa inca-
drate strict in aceasta (altfel cuviincioasa) schema.
In Evanghelia dupa Matei, Parabola casei zidite pe stan-
d incheie marele discurs hristic cunoscut ca Predica de pe
munte. E discursul care incepe cu Fericirile cuprinde
220 PARABOLELE LUI IISUS
"doctrina" esen\iala a Noului Testament in raport cu Vechiul
Testament. Imediat dupa rostirea parabolei, Iisus ccboara de
pe munte incepe 0 serie de vindedri. Sa observam, rapid,
doua lucruri:
a. Parabola face, prin amplasamentul ei, legatura
dintre cuvant fapta. Esus a vorbit, iar acum incepe safacd.
Un fel de a spune d validitatea discursului Sau se con-
firma prin eficacitatea lui concreta. Cuvantul e adevarat,
in masura in care e vindecdtor. Para temelia realizarii lui, a
intaptuirii, a convertirii in registru pragmatic, discursul n-ar
fi decat pura ideologie, gesticulatie abstracta, in
vant. Dar pentru d se realizeazd, el se nu expresia
unei   de catedra, a unei doctrine artificiale, ci a unei
puteriin act: ,,[El] ii invata ca unul care avea putere, nu cum
ii invatau carturarii lor." (Matei 7,29) Ii invata ca unul care
era dispus sa faca ce spune care putea sa foca tot ce spune.
Aproape d nu ne dam seama ce rastumare de men-
tali tate capata chip in aceasta parabola. Ciici reflexul nostru
mental e sa consideram "teoria" drept "fundament" (vorbim
de "bazele teoretice" ale unei aq:iuni), iar actul drept un feno-
men de suprastructura: 0 "aplicatie", 0 consecinta secundacl
a "ideii". Dar aici e tocmai pe dos: actul e "baza". Cine se
cu teoria nu 0 aplica construiqte pe nisip.
Teoria "teoretid" e nisip pe nisip. Adevarata "temelie", teme-
lia durabila, e fapta. Teoria fara intemeierea faptei leviteaza
pe un cer inconsistent, ca 0 casa tara fundatie. Inca 0 data: nu
teoria e fundatia, ci actul care 0 justifica. Mai
mult: mai curand 0 solida fundatie (in
tarea unui constructor intelept) decat 0 zidarie superficiala.
PAR..'\BOLA CA SUBM1NARE A IDEOLOGICULUI 221
b. Nu intamplator, parabola despre zidirea pe stanca e
spusa Ia cap amI predicii de pe munte. nu intamplator, la
parabolei, ni se spune ca Iisus a coborat de pe munte
a inceput sa vindece oameni. De pe muntele diafan al
doctrinei, Iisus coboara, s-ar zice, in valea lumii, pentru a
face doctrina sa rodeasca. De fapt, El     constructia
dogmatica pentru a urca muntele dur al intruparii ei. Cuvan-
tarea hristica a fost zidirea. Intruparea Lui va fi stanca atot-
sustinatoare, Golgota raptuirii Sale.
Dar ce inseamna, in fond, "a faptui"? Ne ofed oare Iisus
un regulament oarecare, 0 coleqie de norme inflexibile pe
care e musai sa Ie respectam intocmai? E "vestea cea buna"
un simplu cod penal? Ipoteza e de nesustinut. ce dis-
tante subtile ia Iisus fata de impietrirea legiferarii sterpe
nu putem admite ca Dumnezeu S-a racut om ca sa livreze a
leqie de dirigentie.
Sa ramanem la context. Nemijlocit inaintea parabolei
de care ne ocupam, se despre pomi despre roa-
dele lor (7, r6-20: if. I2,33-35, de asemenea, Luca 6, 43-45).
Pomii se cunosc dupa roade. Mai intai e yorba de simpla
lor identijicare: struguri nu produce dedt via,. sma chine
nu produce dedt smochinul. Nu poti     pere de la
mar. Apoi e yorba de calitatea roadei: pomul rau nu poate
face roade bune, nici pomul bun nu poate face roade rele.
Avem de-a face cu a prima analogie a "raptuirii" in ambianta
evanghelica: a face e a "fructifica", a deveni fertil, a da roade.
Altfel spus, a face e a produce eJecte, a fi creator, a te distri-
bui, multiplu, in mediul tau de viata, a iradia. In pasul ur-
mator, ni se spune ca rodul tau e cea mai exacta difinifie a
222 PARABOLELE LUI IISUS
tao Vrei sa cum de fapt, nu la ce spui, nu
la ce   ci la ce ai fkut la ce facio In comunitatea ta,
dar in singuratatea tao De regula, un asemenea exercitiu nu
duce, dad e practicat necomplezent, la configurarea unui
autoportret incurajator... Ceea ce faci este ilustrarea coe-
renfei (sau incoerentei) tale existentiale: fapta "intreaga", igie-
nica, valida este cea care intruchipeaza continuitatea dintre
ce ce faci, dintre ce spui ce faci, dintre ce ce
spui. Fapta meritorie e afinnarea unitdfii a unicitdfii tale.
Nu trebuie sa faci nimic la care sa nu participi integral, la care
sa nu adere fiecare componenta a fiintei tale. A avea, pentru
ceea ce faci, doar acordul mintii, doar pe acela al sufletului,
doar pe acela al trupului e a strecura in intregul care 0
samanta de disolutie.
Incet-incet, pledoaria pentru fapta a parabolei hristice
se nuanteaza, se precizeaza, devine restrictiva. Am putea
spune ca textele evanghelice vorbesc mai des despre capca-
nele faptei, despre patologia ei cledt despre valoarea ei incon-
testabila. Chiar "Casa zidita pe stanca" etaleaza indemnul
la fapm pe un fundal polemic, din care rezulta ca nu orice
fapta e bine-venita. Iisus lncepe prin a dezavua 0 serie de
"actiuni", unele spectaculoase, care nu sunt cu adevarat
"lucratoare": invocarea a numelui divin, exorcismele,
profetiile, minunile de tot soiul (Matei 7, 21-23). Gricat de
insistente, oridt de "vocale", toate aces tea nu inseamna
neaparat"a face voia Tatalui care este in ceruri". Vizate nu
sunt doar "procedurile" magice, ocultismele ostentative, agi-
tatia mistagogid. Vizat e chiar ritualul legitim, dad el se
reduce la indeplinirea unor fonne goale, la parcurgerea unui
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 223
traseu standardizat panii la anemie. Cei care spun toatii
ziua "Doamne, Doamne!" cred cii evlavia buzelor, ponta-
jul surd la slujbele curente, intelegerea vietii spirituale ca
simplii "ortopraxie" sunt "fapte" indestuliitoare se   Ter-
menul "ortopraxie" revenea adesea in conversatia parintelui
arhim. Scrima, pentru a semnala riscul unei anumite "orto-
doxii" de a se epuiza in cmiformitatea gestuala a unei institupi,
fiira complementul decisiv al unei "lucran" interioare de
fiecare clipa. In aparentii, cultul e expresia suprema a lui "a
face": e faptii riguroasa, slavitoare, destinatii sa amorseze dia-
logul cu Dumnezeu. In realitate, el nu valoreaza decat atat
cat valoreaza comportamentul comunitatii care 11   0
comunitate care, la din biserid, in raspar cu
Liturghia "nu face voia TataIui". risca 0 afirmatie pentru
care nu cred sa capat solidaritatea functionarimii bisericesti:
, ,
inclin sa cred d, dad Dumnezeu ar avea de ales intre 0
comunitate derapanta, dar activa ritual, 0 comunitate
neglijenta ritual, dar cuviincioasa, ar alege-o pe cea de-a
doua. Cel putin rezulta dintr-un formidabil text vete-
ro-testamentar: "Ce este pentru Mine multimea jertfelor
voastre? zice DomnuL Sunt satul de arderile de tot de ber-
beci, grasime de miei ori sange de tauri de tapi nu vreau,
nici sa veniti sa va inaintea Mea. Cine v-a cerut
acestea din mainile voastre? Sa nu mai dlcati prin curtea
Mea! Chiar dad aduceti lamura fainii, e in zadar; tamaia
este urkiune pentru Mine. Lunile voastre noi sabatele
ziua cea mare nu Ie mai suf'ar. Postul nelucrarea lunile
voastre noi praznicele voastre Ie sufletul Meu;
M-am saturat de voi: n-am sa mai tree cu vederea pacatele
224 PAR..'\BOLELE IISUS
voastre. Cand va veti in tin de mainile catre Mine Imi voi
intoarce ochii de la voi; de veti ruga, nu va voi da
ascultare; caC! mainile voastre sunt pline de sange ... (frag-
ment din cuvantarea lui Dumnezeu catre popoarele Sodo-
mei Gomorei, Isaia I, II-I5). Ritualismu! abundent nu
poate compensa, impuritatea unei smintite.
Evident, a face nu e destul. Problema este a face bine: a
face ce trebuie, cand trebuie cum trebuie. Filra 0 repre-
zentare clara despre "ce", "dnd" "cum", abfinerea de la
fapta e preferabila. Mi se pare semnificativ faptul ca, pen-
tru a atr;;.ge atentia asupra importantei faptei, s-a ales moda-
litatea unei parabole a construc{iei. Constructia (unei case,
a unei comunitati, a unei familii) e, in mai multe Iocuri,
asociata cu intelepciunea.! Nu intamplator, la Luca, prima
vindecare dupa rostirea parabolei despre casa zidita pe stan-
ca e cea a slugii Comeliu, cel despre care aflam
ca a construit, pentru iudei, 0 sinagoga (if. Luca 7, 5):
"Temelia" Bisericii este ea "delegata" lui Petru (Matei r6,
18), 0 natura mai curand activa decat contemplativa, predes-
tinat, onomastic, sa fie "stanca" fondatoare. Dar, ca orice
fapta, constructia in sine nu e 0 garantie de Tre-
buie construit bine. Chibzuit. Inteligent. Fapta trebuie sa
1. Proverbele lui Solomon 9, I: "Intelepciunea zidit casa
pe ppte stalpi a lntarit-o ... " 14, I: "FemeiIe lntelepte zidesc case,
dar cea fara minte darama cu mainile ei." Cj 24,3: "0 casa se
cu lntelepciune prin se   Invers,,, ... ca
o casa-n intelepciunea pentru prost ... " (Intelepciu-
nea lui risus, FiuI lui Sirah 21, 18).
2. Cf John Drury, op. cit., p. 129.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 225
fie 0 constructie stabila, nu 0 lncropeala pripitii, 0 impro-
Avantul constructiv poate fi ridicol, dad nu e pre-
vazator. Pentru confirmare, intra in scena 0 alta parabola,
Parabola turnului (Luca 14, 28-30), care valorifid, de ase-
menea, simbolica arhitecturala. Dar, in vreme ce, in poves-
tea casei zidite pe stand, "cheia" e temelia construq:iei, aici
temelia, temeliafara continuare, cade in deriziune. Cine vrea
sa construiasd un turn nu face mai intai socoteala chel-
tuielilor risd sa nu poata pune peste temelie nimic. Dorinta
de a zidi nu e dub lata, in acest caz, de capacitatea de a duce
zidirea la bun sfiqit. Rezultatul e mai curand comic (if. 14,
29). Efortul se termina nu cand scopullui e atins, ci cand
resursele lui sunt epuizate. Altfel spus, fapta ramane neispra-
vita, pentru ca taptuitorul n-a saii evalueze potentialul,
masoare corect instrumentele, inzestrarile, limitele. Fata
de Parabola casei zidite pe stand, Parabola turnului ne
confrunta cu 0 complicatie noua. Intr-adevar: a auzi a nu
face e a construi pe nisip, a nu te ingriji de temelia construc-
p,ei tale. Dar a taptui   motivat doar de un entuziasm
imatur, compromite temelia   adicii fapta. Activismul
1. Nechibzuitul vrea sa construiasca repede cu efort minim.
De aceea prost. Adolf Jiilicher - Die Gleichnisreden
Jesu, ed. a II-a, 2 vol., }.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tiibingen,
I899. Citam dupa reprintuI intr-un singur volum, realizat in I963,
la Darmstadt, de Wissenschaftliche Buchgesellschaft - pune in
paralel (if. ed. cit., II, B, pp. 264-265) "buna construq:i.e" (das gut
Rauen) cu "buna auzire" (das gut Horen) la care se refera parabola.
A auzi bine nu e, pur simplu, a auzi, ci a converti auzitul in
fapta. Cel care nu sa auda e eel care nu trece de la akouein la
poiein.
226 PARABOLELE LUI IISUS
temerar e Ia fel de neproductiv ca inac{iunea.! Casa fal·a
temelie e   in vreme ce temelia fara casa e rizibila.
A 0 temelie deasupra careia nu mai poJ:i inalta nirnic
e a construi, de la bun inceput, 0 ruind. 0 ruina, 0 carica-
tura, este fapta precipitata, surescitarea angajarii nereflec-
tate, zelul.
Pentru cine se lasa confiscat de litera Evangheliei, cele
doua parabole suna contradictoriu. Una ne indeamna sa tre-
cern, fara amanare, la fapte, cealalta ne   dirnpotriva,
sa nu ne repezim, sa nu inlocuim viciul nefaptuirii prin ido-
!atria faptei. Discursul hristic nu e niciodata liniar, monoton,
previzibil. Nu are proasta consecventa a unei normativitati
de lemn. Cine il ca pe un manual de buna purtare, ca
pe 0 colecJ:ie de "indicaJ:ii preJ:ioase", il aude fara sa-l inte-
leaga. La fel de steriia e lectura bezmetic erudita, care muta
accentele de pe mesajul esential pe tot soiul de detalii diva-
gatorii. Nu poJ:i dedt sa te cand vezi Ia ce sunt atenJ:i
unii experti dnd analizeaza, de piIda, casa zidita pe stanca.
JiiIicher   un autor mai mult dedt respectabil,
util sa ia in serios una din numeroasele dispute "tehnice" cu
privire la text: sunt cele doua case (cea zidita pe nisip cea
zidita pe stand) vecine, sau se afla Ia distanta una de alta?'
1. Activismul necontrolat, orientat exclusiv, halucinatoriu, asupra
"succesului" palpabil al faptei, fara atenta considerare a parcursului
ei, este amend at de Karma-Yoga, al carei principiu este "nu lasa
nevoia de rezultat sa fie motivaJia actiunii tale, dar, totodata, nu
aspira la inacJiune" (Cf T.M.P. Mahadevan, ,,Yedantic Meditation
and Its Relation to Action", in Yiisuf Ibish, Ileana Marculescu (eds),
Contemplation and Action in World Religions, Rothko Chapel, Hous-
ton, 1978, p. 76.
2. Cf Jiilicher, op. cit., p. 26+
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 227
Un comentator modem incepe prin a observa ca parabola
in discutie pune probleme legate de "cultura locuirii" in
satele palestiniene citeaza pe Vitruviu (De architectura)
pentru a lamuri cateva aspecte legate de statica fundatiei. I
Inadecvate simplificatoare mi se par 0 sumedenie de
interpretari pioase, potrivit carora "temelia" pe care suntem
invitati sa construim sunt Dumnezeu, Iisus, credinta, sau
Biserica. E adevarat ca analogia Dumnezeu-stanca exista
in multe pasaje din Scriptura (if., intre altele, Psalmii 18, 2;
31,2-3; 71, 3) ca, in Prima Epistola catre Corinteni (ro, 4),
se despre "stinca duhovniceasca" care este Hristos,
dar nu e obligatoriu ca, de cate ori in unui
text apare cuvant, el sa aiba semnificatie
sa se preteze la alegorizare. In parabola de care ne
ocupam, "temelia" (stinca) efapta, ca expresie in act a Cu-
vantului. A inlocui intentia explicita a episodului eu 0
lectura solemn-institutionala e a rata sensullui nemijIocit.
E Iimpede ca Evanghelia indeamna Ia credinta, Ia asumarea
referintei hristice in tot ceea ce intreprinzi, Ia "nimic fara
Dumnezeu" la "nimie in afara Bisericii". Dar aici nu asta
e tema! Aici e yorba despre vacuitatea lui "a   dadi nu e
insotit de "a face". Despre restul e yorba in alte locuri.
Inca ceva: recomandarea de a cupla cu actiu-
nea nu e 0 recomandare de ordin moral, ci una de ordin
functional, pragmatic. Nu ni se spune ca e imoral sa dru-
mul sa nu-I parcurgi. Ni se spune ca intre drum mers
e 0 legatura logica productiva. Ca a vedea calea a nu
r. Moises Mayordomo, in R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., pp. 93 94·
228 PARABOLELE LUi IISUS
pomi pe ea e nu numai 0 prostie, ci un risc: riscul de a
crede ca ai ajuns in locul spre care n-ai pomit inca, riscul
de a construi pe 0 iluzie. Prostia e riscanta. Spre deosebire
de omul chibzuit (aner phronimos in text, la 7, 24), prostul,
smintitul (aner moros, 7, 26), alege contemplativitatea degra-
data a unui spectator abulic. Nu simte ca. ceea ce aude 11
11 obliga. E, ca sa zicem   un "estet", sau 0
natura speculativa, sau un sofist.' "Privitor ca la teatru", el
prin a adormi in scaun.
Ca nu lectia morala e scopul textului se poate demonstra
daca citim, pentru contrast, 0 varianta a lui, in care accen-
tele se distribuie altfel. au identificat, intr-un
tratat rabinic necanonic, 0 parabola foarte asemanatoare
cu cea hristica, atribuita lui Elisha ben Abuyah (traitor in
jurullui 120 d. Hr.): "Un am care face multefapte bune a
studiat mult lOra cu ce poate fi comparat? Cu un am care a
construit temelia cu pietre   peste de, a pus caramizi; chiar
daca vin ape mari raman de jur imprejurul casei, ele n-o pot
muta din lac. Dar un am care nu face fapte bune studiaza
Tora cu ce poate fi comparat? Cu un am care mai
intdi cu caramizi apoi cu pietre; chiar daca vin ape mici, ele
dardma totu!. "2 In textul ebraic, contrastul nu este,
cum se vede, intre "a face" "a nu face", ci intre "faptele
bune" lor. Nu e destul sa studiezi Tora. Trebuie
1. Cf Jean Pirat, Paraboles et allegories ivange1iques: fa pensee de
jtfsus, les commentaires patristiques, LethieIIeux, Paris, 1949, p. 61:
"Firile emotive, este\ii, cei care practidi. speculatia pura, oratorii, cei
care asculta, zic, dar nu fac sunt clasa\i: "Moroi", smintiti".
2. ApudR. Zimmermann (ed.), Kompendium ... , ed. cit., p. 95.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 229
sa acorzi importanta cuveniti bine-facerilor. doc-
trinei nu e suficienta dad nu e insotita de disciplina
eticd. Or, parabola hristid nu merge in aceasta directie. Ea
nu cere 0 morala paraleld cu teo ria, ci trairea
consecventa a teoriei. I
Mai mult dedt un rapel la morala, Parabola tumului
pare sa prefere un rapella Nu se opune, de fapt,
aqiunea - non-actiunii vinovate, ci aqiunea inteligenta
competenta) - actiunii decerebrate, stabilitatea lucrului bine
gandit - precaritatii elanului facil. Parabola casei zidite
pe stand imp lid, in versiunea lucaniana, 0 trimitere spre
dutare efort personal. Punerea temeliei e precedata de
"sapare" "adancire". Temelia are, cu alte cuvinte, nevoie
de temeinicie, de "sondaj" intemeietor. Nici tara
fapta, dar nici fapta tara chibzuinta, fara pricepere, fad 0
buna intelegere a ceea ce faci (if. Proverbele lui Solomon
24,7: "Intelepciunea - sophia - [buna] cugetare - ennoia
agathe - sunt la portite inteleptilor"). Se impun.e sa rectifidm
intru dtva intelegerea comuna a faptei ca pura dezlantuire
musculara, ca volitiune oarba, a ca increme-
nire in buchiseala mentala. In fapt, fapta,
I. Mai aproape de sensu! parabolei hristice este 0 alta pilda iu-
daid, atribuita lui EI'azar ben 'Azarja (cca roo d. Hr.): "eu cine se
aseamana acela a carui intelepciune e mai mare de cat faptele sale?
eu un copac care are multe ramuri, dar pup.ne radacini. vine van-
tul, 11 dezradacineaza 11 azvirle pe jos [ ... ]. Dar cu cine seamana
cel ale cami fapte sunt mai mari decat sa? eu un
copac care are putine ramuri, dar multe radacini, astfel incat chiar
dad ar veni asupra lui toate vanturile din lume ar sutla naprasnic,
nu l-ar putea muta din loc" (ibidem, p. 95).
2}0 PARABOLELE LUI IISUS
sunt manevre rifensive de raportare la adevar.
s-a spus - cautd, in vreme ce fapta cucere?te. ca
act de participare dinamicd la adevar, e 0 experien!d perfect
comparabila Cli fapta, mteleasa ca trtiire a adeviirului. Aceasta
este distinctia dintre poiesis theoria, sau dintre ceea ce, in
mediul hindus, se cheama karma Viata "teoreticii"
propusa de Aristotel nu exclude viata "politicii". E yorba
doar de doua moduri de a fi activ, cu privirea fixata pe
orizont. Contemplativitatea nu e monomanie intelectuala,
ci un mod de a adulmeca "urma" adevarului, inainte de a
pomi, ifectiv, spre el. In cele din urma, e yorba de doua feluri
de a fi care se conditioneaza, potenteaza modeleaza reci-
proc. "Trebuie sa actioniim - spune Sf Maxim Marturisito-
rul - ca contemplativi sa practiciim contemplatia ca
oameni activi".2 In definitiv, "a face" e una dintre spe-
ciile tot astfel cum "a   e una dintre
speciile aqiunii. Mai mult, poti face lucruri inainte de a Ie
1. Cf, pentru aceste Raimundo Panikkar, "Action
and Contemplation as Categories of Religious Understanding", in
YiisufIbish, Ileana Marculescu (eds), Contemplation and Action ... ,
ed. cit., p. 86. Complementaritatea subtila intre contem-
platie se exprima in ambianra islamica. "Un ceas de meditatie e
mai bun de cat de ani de adoraJie rituala", spune unul din
Hadith-urile profetului. Dar, adauga un proverb arab,  
fara acJiune e ca un porn fara roade". Cf Seyyed Hossein Nasr, "The
Complementarity of Contemplative and Active Lives in Islam", in
Yiisuf Ibish, Ileana Marculescu (eds), Contemplation and Action ... ,
ed. cit., pp. 195-204.
2. Cf Andre Scrima, "The Hesychastic Tradition. An Orthodox-
Christian Way of Contemplation", in YiisufIbish, Ileana Marculescu
(eds), Contemplation and Action ... , ed. cit., pp. 136-150.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOG!CULUI 23I
intelege deplin Ie vei intelege deplin prin simpIul fapt de a
Ie fi tacut. Actul intelegerea. Pe de alta parte, sunt
lucruri pe care nu Ie intelegi decat in masura in care Ie faci.'
se ealified prin fapct, iar fapta se ealijied prin
nu se exprima doar ca mod de a
gandi, ci cafel de aji, iar aqiunea nu e doar mobilizare
motrice, ci feZ de a fntelege.
Disputa dintre protestantism celelaite confesiuni
tine cu privire Ia fofta (respectiv irelevanta) faptei pe drumul
spre mantuire e un exemplu caracteristic al transformani
mesajului hristic in ideologie. Textul evanghelic fumizeaza
tot atatea argumente pentru a impune credinta drept criteriu
ireductibil al intraru in Imparatie sau pentru a dovedi irnpor-
tanta Japtelor, in speta a faptelor bune. Pana S£ Pavel,
"avocatul" mereu invocat al teologiei protestante, e explicit,
cand e yorba de rolul rostul faptei. "Dreapta judecata a lui
Dumnezeu" "va da fiedruia dupa faptele lui" (cj Romani 2,
6-ro). Sau: "Pentru ca noi toti trebuie sa ne inain-
tea scaunului de judecata allui Hristos, pentru ca fiecare
sa primeasca dupa cele ce a tacut prin trup, ori bine, ori
rau" (2 Corinteni 5, ro). Credinciosului i se cere sa fie "nu
un ascultator care uita, ci un implinitor care face" (lacov I,
25. Cj I loan 3, I8: " ... sa nu iubim cu vorba, nici cu vor-
birea, ci-n fapta   adevar"). Exista insa suficiente ele-
mente pentru un "contra-discurs". Fara credinta, fapta cade
in perforrnanta statistica: " ... tot ce nu-i din credinta e pacat"
I. Cj Maurice Blondel, Histoire et dogme. Les lacunes philosophiques
de l'exegese moderne, La Chapelle-Montligeon, 1904, pp. 443-444, apud
Jean Pirot, op. cit., pp. 59-60.
232 PARABOLELE LUI USUS
(Romani 14, 23). Nu exista, aFdar, "indreptatire" in afara
credintei. "Credinta in Fiul" pare sa fie ratiunea suficienta,
pre-conditia decisiva a "vietii (loan 6, 40). " ... Fara
Mine nu puteti face nimic" (loan 15, 5). Cu alte cuvinte,
orice intaptuire are ca prim moment postulatul unei Prezen,te
justificatoare, al unei "motivatii" transcendente, tara de care
ea se 1n pragmatism vid. Un episcopalian altfel foarte
inspirat provocator cum este Robert Farrar Capon are drep-
tate sa insiste asupra insuficientei faptei, daci e manipulatii ca
marta de schimb pentru mantuire, dad este tezaurizata in
vederea unui final troc mistic: "Am fost cuminte, deci merit
un fotoliu in Rai!" Dreptate are cand observa d suntem
judecati nu dupafopte, ci dupa roade. Or, exista fapte nero-
ditoare, in vreme ce credinta este inevitabil roditoare.' Cand
insa inceard sa demonstreze d, in Parabola celor doi fii,
nu e yorba despre preeminenta faptelor asupra vorbelor, ci
doar despre credinta autoritate, el distorsioneaza, vrand-
nevrand, textul, manevrandu-l propagandistic. Credinra,
credinta ca delegare necondirionata a increderii, e,
hotiiratoare, dar ea nu poate functiona in afara unci prompte
conformitdfi existentiale. Dad faptul de a crede nu anu-
leaza supra-evaluarea de sine sub-evaluarea celuilalt, dad
asumarea credintei nu se percepe nemijlcicit in felul in care
te porti cu tine mai ales, cu semenii tai, ea nu e credita-
bila nici "a face", dar "a ce faci".
"A   dar "a face potrivit cu ceea ce   (loan 13, 17: "De
vreme ce acestea, fericiti yeti fi de Ie veri face. "). Pentru
I. Cj R.F. Capon, op. cit., p. 74.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 233
cei care "nu ce fac" (Luca 23,34) te pop. ruga, fara a pierde
din vedere insa d fapta, ignoranta lor sunt, in egala
masura, vinovate.
Dad lisus e luat in serios ca model, atunci toata aceasta
paradoxala disputa "teoretica"" despre Japtd se rezolva de la
sine. Iisus e "Calea, Adevarul Viata" (loan 4, 6). Cum se
poate distinge, inlauntrul acestei triade, ce e fapta ce e con-
templativitate, cee invd{dturd ce trdire? "Calea" e, prin defi-
nitie, spap.u al actiunii, dar e indiscemabil asociata
cu dutarea adevarului cu exigenta asumarii existentiale.
"Complementaritatea" po ate ajunge, ea sa
queze in schema ideologid. lata de ce, textul evanghelic
nu ezita sa complice lucrurile. " ... EI a intrat intr-un sat;
iar 0 femeie cu numele Marta L-a primit in casa ei. ea
avea 0 sora ce se chema Maria, care, la picioa-
rele Domnului, Ii asculta cuvantul. lar Marta se silea cu
multa slujire apropiindu-se, a zis: «Doamne, oare nu so-
d sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Spune-i deci
sa rna ajute.» raspunzand Domnul, i-a zis: «Marto, Marta,
pentru multe te ci un lucru trebuie; d
Maria partea cea buna ales-o, care nu i se va lua.»" (Luca
10,38-42)
Din Parabola casei zidite pe stand am aflat d numai
fapta po ate "intemeia" Cuvantul auzit. Ca degeaba auzi,
dad nu ascul{i, adid dad nu treci proba actiunii. Aici,
dimpotriva, hamicia devotata, slujirea evlavioasa sunt de-
punctate de     contemplativa. "Calea cea buna" e
"a sta" la picioarele Invatatorului a-i sorbi vorbele: a avea
mereu prion"tar "grija" Imparatiei (Matei 6, 33), lasand in
234 PARABOLELE LUI lISUS
plan secund grijile chiar daca ele indud nobila
pietate "ingrijitoare". Evident, intre cele doua texte, exista
nuante contextuale. "Casa cu temelie de piatci" acuza
terea neziditoare, in vreme ce episodul "Marta-Maria" acuza
potentialul divagatoriu al "treburilor zilnice", in raport cu
"singurullucru" care conteaza: mintuirea. Dar nu se poate
nega diferenta dintre prestigiul faptei in primul caz rela-
tivizarea ei in eel de-al doilea.
Spectaculoasa este ins a abilitatea Evanghelistului Luca
de a pIasa nemijlocit inaintea scenei "Marta-Maria", Para-
bola bunului samaritean (Luca IO, 30-37: Intrebat cine se
po ate numi "aproapele", Esus raspunde:
Un om cobora de fa ferusalim fa ferihon a cazut intre
talhari care, dupa ce l-au dezbracat # l-au ranit, au plecat,
ldsandu-l aproape mort. far din intamplare un preot cobora pe
calea aceea, vazandu-l, a trecut pe-aldturi. Tot un levit,
ajungand in locul acela vazand, a trecut pe-aldturi. far un
samarinean care mergea pe cale a venit fa el vazandu-l, i s-a
lieut mild; apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele
untdelemn vin; punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus fa un
han # i-a purtat de grija. !ii a doua zi, sco{and doi dinari, i-a
dat hangiului # i-a zis: "Ai grija de el; ceea ce vei mai cheltui
{i-i voi da eu cand ma voi intoarce. Care din trei {i se
pare ca afost aproapele celui cazut intre talhari?" far el a zis:
" Cel care lacut mila cu el. cr Iisus i-a zis: "Mergi la tu
asemeneafj
In aceasta parabola, "contemplativii" ies rau. Preotul
levitul nu acorda atentie celui talharit, in schimb un tre-
cator oarecare   in plus, apartllind unei etnii marginal e)
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 235
trece la treaba. Fapta e salvatoare, in vreme ce pasul abstras
al arhiereilor (poate in rugaciune, poate de
ganduri inalte?) e cvasicriminal.
Ce concluzie putem trage? Nici una care sa poata fi
inchisa intr-o reteta. Adevarul e mereu dar culorile
lui, "fetele" lui se schimba inefabil in functie de cazul con-
cret, de situatie, de moment, de discursului. Adevfuul
e consubstantialcu bogd{ia lumii cu libertatea persoanei.
Nimic nu e luat ca £lind de la sine in{eles. Nici 0 concesie
nu e ingaduita "gata-facutului", simtului comun, tezismului
liniar. Suntem mereu invitati la vie, impotriva som-
comode a conformismului ipocrit. Suntem invi-
la 0 ne1ncetata imitatio Christi, dar nu la £lasca,
la cumintenie stearpa. In definitiv, cum "faptuia" Iisus?
Avem 0 de raspuns in Faptele Apostolilor (2, 22), unde
hristica e rezumata prin triada "puteri, minuni
semne". Fapta ca dynamis, teras semeion. Mai
ergon nu e folosit, cum vedem, in aceasta enumerare.
'
In
"sf era" lui Iisus, "a face" e, mai intai, 0 manifestare a puterii
(autoritatii) a supra-naturii Sale. In timp, fapta
Lui e purtatoare de semn, "semnal" doveditor,
sens. Transferate in oglinda omenescului, aceste calificiiri
1.0 buna analiza a celor trei concepte (cu obseIVatii utile despre
diferenta dintre teras thauma, dintre fapta, care revine strict rap-
"putere", care se manifestd prin el, il     sau despre
relevanta "semnelor" numai pentru cine sa Ie citeasca) se poate
gasi in Rudolf Frieling, Christologische Aujsatze: der des Chris-
tus Jesus. Heilungen, Gleichisse, Apostelzeugnisse (Gesammelte Schriften
zum Alten und Neum Testament, vol. III), Urachhaus, Stuttgart, 1982,
pp. 189-197.
236 PARABOLELE LUI IISUS
ale faptei s-ar rezuma, eventual, astfel: valida cu adevarat e
fapta care exprima energie, potential "dinamic", "capabili-
tate", autaritate autentid, fapta care iese din regula palida,
previzibila, a cutumei oarbe, in fapta marrurisitoare,
fapta care "semnifid" 0 adeziune totala ferma a faptui-
torului la aqiunea sa. Asta Ie cere Iisus discipolilor sai (mai
ales in Parabola tumului a regelui care se de
razboi): sa reflecteze cu prudenta, cu responsabilitate, la
costurile discipolatului, la mdsura exacta a resurselor lor, la
limitele aptitudinilor lor ale capacitatii lor de angajare
neconditionata (implicand privatiuni aspre, renuntari dra-
matice, lepadare de sine, patimiri. Cj Luca 9, 59-62; 4, 26-27
dar Matei 8, 21-22; 20, 22   Verbul "aptitudinii",
al inzestrarii necesare pentru a intra in joe este dynamai, "a
fi in stare", "a putea", 0 referinta vadita la fapta infeleasa
ca dynamis. A faptui pe fondul unar astfel de exigente depa-
cu mult dimensiunea cotidiana a faptei. Am putea
spune d, dad "miracolul" teribil, cutremurator, e prezent
in fiecare fapta a lui Iisus, atunci ucenicul care II urmeaza
"face", cu fiecare fapta a sa - prin simplul fapt d 0 face -,
un miracol echivalent.
A-L urma pe Iisus e, prin urmare, 0 incercare grea, iar
El nu 0 ascunde. Dimpotriva. Aspirantul e somat sa se gan-
I. Gerhard Sellin - Die Kosten der Nachfolge. Das Doppelgleichnis
vom Tumbau und vom Krieg, tn R. Zimmermann (ed.), Kompen-
dium ... , ed. cit., p. 606 - listeaza citate semnificative din literatura
veche pe tema. Pentru Philon din Alexandria, vir-
tutea trebuie cantareasca taria inainte de a angaja lupta eu
vieiul. Pasaje asemanatoare la Epietet, Cieero,]uvenal (ej Snodgrass,
op. cit., P.381).
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 2.37
deasca bine inainte de a lua asupra sa 0 sarcina pe care s-ar
putea sa n-o poata duce pana la capat. 0 sarcina pentru
care nu e "copt". 0 data mai mult, Logosul procedeaza in
raspar cu ideologiile, adica propaganda  
toare, exaltanta, nascatoare de pemicioase iluzii, printr-un
avertisment sever, aproape demobilizator. Iisus face con-
tra-propaganda. EI Se oferii tuturor, dar atrage aten;:ia ca dru-
mul alaturi de El este 0 cursa epuizanta, 0 oNiune pentru
sacrificiu.I
Efectele faptei nesabuite se inscriu pe trepte diferite de
culpabilitate. Cel care nu sa duca la bun  
constructia unui tum se face de ras. Cel care pierde un raz-
boi vieti pierde legitimitatea. Derizi-
une de 0 parte, iresponsabilitate criminala, de cealalta. E,
intre cele doua, 0 deosebire de grad, dar amandoua stau
sub semnul unor concepte cu 0 pondere aparte in cultura
mediteraneeana a secolului I d. Hr.: rutinea onoarea.
2
Klyne
Snodgrass are argumente convingatoare sa proiecteze aceste
concepte pe un cer eshatologic. Exista, intr-adevar, 0 onoare
ti 0 rutine eshatologice.3 In termenii lui Luca (9, 26): " ... tot
cel ce se va   de Mine de cuvintele Mele, de acela
Fiul Omului Se va   dnd va veni intru slava Sa a
Tatalui a sfintilor ingeri" (cf Marcu 8, .38). Simetria este
totala tulburiitoare. Pe cel care se     de a nu fi la
1. In tennenii lui T.w. Manson (apudK Snodgrass, op. cit., p. 386):
"Salvation is free, but it is not cheap" (Mantuirea e la liber, dar nu e
ieftina. Nu "costa", dar e "costisitoare").
2. Cj Snodgrass, op. cit., p. 383.
3. Ibidem., p. 388.
238 PARABOLELE LUI IISUS
inaltimea Dumnezeului sau, Dumnezeu nu poate avea "ne-
  sa nu-l primeasca la E1!'
Un fel de a "ideologiza" castrator subtilitatea marile
"indrazneli" ale materiei scripturare este, 0 spunem
alegorizarea arbitrara. Toate parabolele la care ne
referim in acest capitol, dar, de fapt, toate parabolele au avut
de suferit de pe urma unui tratament asemanator. A spune
ca constructorul turnului, regele care pleaca la razboi
1. 0 paralela viguroasa la acest pasaj e de gasit in spatiul misticii
musulmane: "Profetul Muhammad a intalnit odata, langa Kaaba,
un beduin a drui evlavie simpla I-a impresionat adanc. Dar, in
timp ce stiiteau de yorba, iata d s-a aratat Gabriel cu un cuvant al
lui Allah catre Muhammad: «Spune beduinului acestuia: increderea
ta in blandetea in milostivenia Mea este in zadar, dci maine iti
voi cere socoteala despre marunte nemarunte, pana la cingatoare
pana la incaltarilor.» Atunci beduinul a intrebat: «Imi va
cere Domnul cu adevarat socoteala?» ca iti va cere soco-
teala, daca aceasta este voia Sa.» «Fie dupa puterea slava Sa: daca
Domnul rna va cerceta pentru pacatele mele, II voi cerceta eu
pentru iertarea Sa. Daca rna va cerceta pentru zgarcenie, II voi cer-
ceta eu pentru marinimia Sa.» Auzind acestea, Profetul a plans
pana i s-a umezit barba, dar Gabriel s-a aratat din nou, cu un cuvant
allui Allah: «Nu plange, Muhammad! Caci, iata, ingerii care Imi
poarta tronul au uitat pentru 0 clip a, de prea multa bucurie,
cante cantecele lor de slava: Spune fratelui tau, beduinul, sa nu-mi
ceara socoteala, dci nici eu n-am sa-i mai cer socoteaIa lui.» (Apud
Tor Andrae, Islamische Mystik, Kohlhammer, Stuttgart, Berlin, Keln,
Mainz, 1980, pp. IQ-II.) ca cititorul riguros confesional va fi
scandalizat de asemenea asocieri. Imi cer scuze: nu sa cred
ca Duhul Sfant e 0 achizitie rechizitionata definitiv de 0
comunitate sau alta. Cred, dimpotriva, ca "vantul (pneuma) sufla
unde vrea tu ii auzi glasul, dar nu de unde vine nici unde se
duce. este cu tot eel ce e nascut din DuhuI" (loan 3, 8). Asta nu
inseamna, evident, ca poti merge simultan pe toate carmIe ...
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 239
il reprezinta, per a contrario, pe Iisus, care va termina ceea
ce a inceput i care ia intotdeauna in seama costurile aqiu-
nilor sale" e 0 specula tie fara rost ~ i   de fapt, fara legatura
cu textul. La fel, a spune ca regele care se indreapta, ame-
nintator, spre regele (nepregatit) din parabola e fie a. Iisus,
de a c:irui judecata nu yom scapa decat "facand pace" cu EI
prin fapte bune (S£ Grigorie cel Mare), fie b. Satana, care
vine asupra noastra pentru a ne infrange (Fericitul Augustin),
este, din punctul nostru de vedere, divagatoriu. Nici efortul
augustinian de a citi Parabola casei zidite pe stanca echiva-
land, minutios, ploile distructive cu superstitiile, vanturile
cu vorbaria goala a oamenilor i fluviul navaIitor cu pofta
camala nu ni se pare de mare ajutor hermeneutic, dincolo
de "sublimitatea" lui morala. De altfel, asemenea "transcrieri"
sunt infinit "permutabile". Fericitul Ieronim, de pilda, pre-
fera sa identifice ploile cu diavolul, torentul cu Antihristul
~ i vanturile cu spiritele rele.
2
Se poate intelege, contextual,
in spiritul epocii ~ i al urgentelor polemice ~ i misionare, tipul
acesta de interpretare. Dar ne indoim ca, pentru cititorul
de azi, el mai poate fi purtator de rod, "fapta" exegetid cu
adevarat eficace.
Parabola celor doi fii n-a fost nici ea scutita de inter-
pretari simplificatoare. Fiul care spune "nu", dar face ar
"simboliza" paganatatea initial opad fata de Lege, dar dis-
pusa ulterior sa accepte mesajul hristic al Noii Legi, iar fiul
care spune "da" ~ i nuface ar reprezenta tabara iudeilor care
1. Cf J. Louw, "The Parables of the Tower-Builder and the King
Going to War", in Expository Times, nr. 48, 1936-1937, p. 478.
2. Cf Jean Pirat, op. cit., p. 58, n. 2.
240 PARABOLELE LUI IISUS
au consimtit Legii, dar n-au urmat-o. Referinta la loan
Botezatorul din corpul parabolei ar sublinia ea, in alt
context, disponibilitatea     fata de discursul
sau, in contrast cu reaqia negativa a fariseilor.[
Majoritatea exegetilor mai vechi sau mai noi admit,
d "tema" parabolei este necesara coerenti intre vorbe
fapte. E 0 tema frecventa in lumea veche. Ce e prefera-
bil? Sa promiti sa nu faci, sau sa fii rezervat, dar sa adopti,
in final, cumin tenia faptei? Dar, de data aceasta, para-
bola e mai nuantata. Conteaza, conformitatea neaba-
tuta dintre gand, intentie, cuvant actiune, dar patosul
vietii nu poate fi redus la 0 cristalina maxima comporta-
mentala. Cu totii spunem, adesea, d cel care "una
alta face" nu e creditabil. Dar aici lucrurile stau altfel: e
mai bine sa faci altceva dedt zici, dad ceea ce zici e indo-
ielnic. Mai mult: ceea ce zici nu te obliga la 0 consecventa
de beton, dad, intre timp, realizezi lipsa de temei, smin-
teala vorbelor tale. Poti spune 0 prostie, dad nu chiar 0
(unii au vazut in "nu"-ul primului fiu nu un simplu
reJuz, ci a forma de rebeliune), dar nu e exclus sa-ti para rau
pentru nesupunerea ta, sa te sa te indrepti. Para-
bola acorda un loc privilegiat cain{ei, inteleasa nu doar ca
"razgandire" mentala, ci ca afict restaurator: nu e yorba sa
in{elegi d ai ci sa regreti intens, sa fii tulburat sufle-
de tao De aceea, cuvantul folosit in text nu e
eel care indid de obicei "dinta" (metanaiein), ci metame-
lamai, incluzand a importanta componenta de emotivitate.
Hans Weder observa, pe acest fundal, d Pilda celor doi fii
1. Cj K. Snodgrass, op. cit., p. 270.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 24I
sugereaza prospetimea, flexibilitatea datatoare de speran-
ta a judecatii divine: nu exista ezitare, sau contestatie de
prima instanta, care sa nu poata fi rectificata iertata, tot
astfel cum nu exista adeziune, orid.t de sonora, care sa nu
poata fi incalcata sau care sa garanteze, prin ea   man-
tuirea.' Cu alte cuvinte, pana hamletizarii i se da 0  
daca ea face posibile examenul de sine decizia judicioasa
(chiar daca amanata).
Parabola este un mod de a amenda tendinta "orto-
praxiei" de a livra evlavia doar cu gura, tara participarea
inimii a faptelor (if. Matei 7, 6; 15, 8-9, cu anticipari
explicite la lsaia 29, I} lezechiel}}, 31). lsaia face aluzie
la inclinatia drept-credinciosului superficial de a respecta
mai curand cutuma omeneasca, "datina" cvasi-folclorica,
ded.t Cuvantul allui Dumnezeu:     a zis Domnul:
Acest popor se apropie de Mine - cu buzele Ma cinstesc, dar
inima lor se tine departe de Mine. In zadar Mi se inchina
invatand porunci invataturi ... " In timp,
textul sa demonteze imaginea conventionala a unui
Dumnezeu care judeca dupa criterii "legaliste" curente. "Ca-
lea dreptatii" propusa de loan Botezatorul e urmata mai
curand de we decat de pastratorii institutionali-
zati ai Legii. Cu alte cuvinte, se intampla ca "voia Tatalui"
sa fie implinita de cei dispretuiti, iar nu de cei
"indreptatiti", instalati, somnolent, in propriullor prestigiu!
1. Cj Hans Weder, Die Gleichnisse Jesu als Metaphem. Traditions-
und redaktionsgeschichtliche Analysen und Interpretationen, Vandenhoeck
& Ruprecht, Gottingen, I990, p. 236.
2. Cj A. Hultgren, op. cit., pp. 224-225. Autorul adauga comen-
tariului sau un accent suplimentar: uneori, voia lui Dumnezeu se
242 PARABOLELE LUI USUS
In multe din parabolele lui Iisus, fapta cea rnai impu-
niitoare, mai of ens iva, mai dinamica, mai tenace mai
curajoasa este rugdciunea ("Prietenul de la miezul noptii,
Judecatorul nedrept vaduva stiiruitoare", "Tatal cererile
copiilor").' De regula - cu bune argumente - asociem ruga-
ciunea cu imobilitatea corporala (dar cu aceea a gandu-
rilor). Inclinam insa sa pierdem din vedere dimensiunea
activd a rugiiciunii, substratul ei mobilizator, ejOrtul concret
pe care ea 11 implica. Rugiiciunea e axa travaliului ascetic. Iar
asceza (askesis) presupune un set de "practici", de "tehnici",
de "exercitii" care nu au nimic in comun cu pasivitatea.
Nici eel care bate la prietenului in miez de noapte, nici
vaduva care 11 pe judecatorul nedrept nu sunt
embleme ale "meditatiei" solitare, ale retragerii "filozofice"
din lume. Amindoi sunt "in atac". Asceza inseamna "nevo-
  "antrenament", punere la lucru a integrale a
"nevoitorului". Dar spirit de of ens iva, curaj.
Rugiiciunea - spune Sf. Teofan Zavoratul (18I5-1894) - "este
spirituala in [ ... ]. A te ruga inseamna a pune
in fapta simtaminte atitudini evlavioase, ceea ce duce la
o mai intensa, mai aprinsa"! "Rugiiciunea este un act
religios" (s.m. - AP.), care, intre altele, stimuleaza "facultatea
de a gandi de a aqiona"3. Nu se poate imagina parcursul
realizeaza "dincolo de reteaua activicltilor bisericesti din diferite col-
, , ,
turi ale lumii, chiar acolo unde Scriptura nu a fost niciodata auzita".
1. Cj supra, pp. 165 urm.
2. Apud Eugraph Kovalevsky, A Method of Prayer for Modern
Times, Praxis Institute Press, Newburyport, Massachusetts, 1993, p. IX.
3. Romano Guardini, Initiation a fa priere, Editions Alsatia, Paris,
1951, p. 23. Un mod asemanator de a gandi se poate identifica in
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 243
unei cdi spirituale fara     rugaciunii, iar "calea"
este, prin definitie, Rugaciunea nu este
o forma de activitate "inte1ectuala", ci organizarea prag-
maticd a unui act de comunicare, "regia" necesara pentru a
da credinciosului orientarea corecta. Este infdptuire a unui
dialog, cautare vie, distincta de teologaIa. Ea da
un sens nou ideii de "experienta" (asimilata de modemitate
strictei senzitivitcl):i) ideii de "realizare", mteleasa ca simpla
imanenta.' eel actul rugaciunii are alt tip de
grafic energetic, alta dinamieel decat "activitatea" curenta.
In definitiv, isihasmul, ca disciplina ascetieel intemeiata pe
rugaciune, are legatura directa cu verbul grecesc hesthai, care
se traduce prin "a sta"2, "a fi   Hesychia inseamna li-
  interioara, pace. Dar nu e yorba de "apatia"
spap.ul sufit: "Re1atia cea mai stransa dintre contemplatie acti-
une se exprima, in Islam, prin rugaciune mai cu seama prin
rugaciunea quintesenjiala (dhikr), practicati de sufiji. Dhikr este
actiunea perfecta care duce la contemplajie" (Seyyed Hossein Nasr,
art. cit., p. 2m). Un fel de a spune ca rugaciunea nu jine de sfera
contempiativiti!ii, ci de aceea a acfiunii, care stimuleaza
contemplajia.
I. Pentru redactarea acestui text, mi-a fost de folos lucrarea Parin-
telui Arhim. Andre Scrima, EHesychasme, Faculte de Theologie, Uni-
versite Saint-Esprit, Kaslik, Annee Academique 1970-1971 (Notes a
l'usage prive des auditeurs) (trad. rom.: Despre isihasm, volum ingrijit
de Anca Manolescu, trad. din franceza de Maria-Cornelia lea, Anca
Manolescu, Toader Saulea, trad. din engleza de Sorana Corneanu,
Humanitas, 2003). De asemenea, lucrarea Hesychasme et
priere (seria "Orientalia Cristiana Analecta", 176, Pont. Instituturn
Orientalium Studiorum, Roma, 1966) a P. Irenee Hausherr, S.L (in
special pp. 163-237).
2. Ca extrem-orientalul "za-zen", tehnica de a medita stand.
244 PARABOLELE LUI IISUS
"ataraxia" inteleptilor antici. Nu intamplator, in scrierile
Parinti1or, termeni nu sunt folositi niciodata (cu 0
exceptie: apatheia la Evagrie)'. Para conotatia ei activa, fap-
tuitoare, fara din sine a cautatorului, rugaciunea risca
sa cada in autism, in philautia asupra careia avertizeaza mereu
Sf. Maxim Marturisitorul. Relevant, in aceasta privinta, e
exemplul rugaciunii comunitare - Liturghia - care nu e nici
simpla a buzelor, nici "concentrare" singuratica, ci
ceremonie: adica 0 suita de actiuni, gesturi, cantari pro-
cesiuni definind, laolalta, avansul treaz al comunitatii spre
"Facatorul cerului al pamantului, vazutelor tuturora
nevazutelor" .
Ca temelia unei case, rugaciunea e 0 "construqie", 0
£nfdptuire ziditoare. Totodata, orice fapta, pentru a fi validata
prin soliditate rezistenta, trebuie sa fie 0 specie a ruga-
ciunii: sa fie indreptata spre Celalalt (nu spre slava de sine),
sa fie terrace, increzatoare, libera de pofta recompensei ime-
diate de grija lumeasca a rezultatului prompt conve-
nabil.   mai ales, sa ca nu exista infaptuire roditoare
fara "colaborare" transcendenta: "Pad de Mine nu puteti
face nimic!"
1. Cf In:nee Hausherr, op. cit., p. r66.
2
Misterul fnchis-deschise
Sta in natura sa fie, simultan, separare uni-
ficare. Inchidere deschidere. Nu e, aFdar, de mirare ca, in
Noul Testament, intalnim dimensiunea lor stimulatoare,
pe aceea inhibitorie. Ele sunt dnd interdictie, dnd
invitatie, dnd transparenta, dnd blocaj. E notorie aparenta
contradiqie dintre Matei 7, 7, pe de 0 parte (" ... bateti vi
se va deschide"), Matei 25, IQ-II, pe de alta (" .. s-a
inchis", in ciuda cerintei insistente a fecioarelor "nebune":
"Doamne, Doamne, deschide-ne!"). Inchise sunt
prietenului solicitat, la miezul noPtii, sa ajute (Luca II, 7),
"stramta", adica semi-inchisa, e poarta care duce la man-
tuire (Luca 13, 24-25). Exista 0   a credintei" (Fapte 14,
27) exista "portile iadului" (Matei 16, 18), exista zavo-
rata a temnitei, pe care 0 poate deschide ingerul (papte 5,
19) sau vreun cutremur providential (Fapte 16, 26), exista
protectoare, indaratul careia comunitatea se ascunde
pentru a se apara de un mediu ostil (loan 20, 19 26), exista
recluziunii rituale, cea care, inchisa, creeaza mediul
optim al reculegerii al rugaciunii (Matei 6, 6: "Tu insa,
dnd te rogi, intra in camara ta inchizand roaga.-te
Tatruui tau Care este intru ascuns ... "). Exista, in
246 PARABOLELE LUI IISUS
revelatiei, a "rapirii la cer" (Apocalipsa 4, I: ,,0 era des-
chisa-n cer") oferita ca de
electiune salvare, ca semn al al des-
chiderii spre adevar (I Corinteni 16, 9: decizia lui Pavel de
a ramane in Efes "caci mi s-a deschis aici 0 mare larga".
Cj 2 Corinteni 2, u; Coloseni 4, 3). Dar ambivalenta
afla sensul culminant in mormantul pecetluit allui
lisus, mai intai inchis irevocabil (Matei 27. 60; Marcu 15,
46) apoi deschis, astfel incat definitivatul "ermetic" al
mortii sa fie inlocuit cu perspectiva iradianta a Invierii (Mar-
cu 16,3-4).
Expresia figurativa a dublei semnificalii a este chi-
pullui lanus, zeul roman cu doua fete: una privind spre
trecut, alta spre viitor, una privind in afara, alta -inauntru.
Ianua e cuvantullatinesc pentru     din care a derivat,
intre altele, numele lunii "ianuarie", luna prin care se "iese"
din anu! vechi se "intra" in noul an. Simbolismului spa-
tial ca prag intre lumi, respectiv intre lumea paman-
teasca cea a cerurilor), ii corespunde unul astronomic
temporal: se de "porrile solstitiale" ale anului, cu
echivalentul al celor doua sarbatori dedicate Sfan-
tului loan: Sfantul loan de iarna Sfantul loan de vara (San-
zienele). Se sugereaza, prin to ate aceste figuri simbolice,
faptul ca exista locuri momente in care tranzitul de la un
nivella altul al Existentului, lib era "circulafie" pe "axa lumii",
pe "scara lui lacov" sunt favorizate.!
1. Pentru toata aeeasta tematica, se va eonsulta eu folos Ananda
K Caomaraswamy, »Svayamatrolft.:]anua Cadi", In Coomaraswamy,
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 247
abandoneaza insa aceste determinari spalio-temporale, vor-
bind de un alt tip de condilionare a din contingent,
respectiv a intrarii in "Imparii.ria lui Dumnezeu". Dincolo
de locuri momente priviIegiate ale "rupturii de nivel",
ale trecerii "dincolo", exista stari, etape de evolulie interi-
oara, care deschid inchise, indiferent de stimulentul sau
piedica unor imprejurari exterioare.
Marea diferenta rezulta din faptul ca     nu mai este,
in discursul un lac de pasaj neutru, un "obiect" (fie
sirnbolic), prin care se trece intr-o direclie sau alta. e 0
persaana, iar trecerea prin ea - un dialog, 0 forma de comu-
nicare. "Eu sunt De va intra cineva prin Mine, se va
mantui ... " (loan ro, 9) - spune Iisus. Iisus e "Cel ce des-
chide nimeni nu va inchide Cel ce inchide nimeni
nu va deschide" (Apocalipsa 3, 7; Cf 3, 8). In spatiul
bisericii,   Iisus" e to tuna cu altarului, hotar intre
lumea de-aici lumea "cealalta", sange trup al Mantui-
torului (Cf Evrei ro, 19-20: "Prin urmare, fratilor, avand
noi indraznire sa intram in altar prin sangele lui Hristos,
pe calea cea noua vie pe care El pentru noi a deschis-o prin
catapeteasma, adica prin trupul Sau.") in
e prin definitie vie. Ceea ce inseamna ca ea nu functio-
neaza mecanic, dupa 0 regula previzibild. Nu se poate redacta
un "indreptar" al intrarii prin ea, un "mod de intrebuintare"
Selected Papers. Traditional Art and Symbolism, Roger Lipsey (ed.),
vol. I, Bollingen Series, LXXXIX, Princeton University Press, I977,
pp. 465-520. De asemenea, Rene Guenon, Symboles Jondamentaux de
la Science sacree, Gallimard, 1962, cap. XXXIV, XXXV, XXXVI, XXXVII,
XXXVIII, LV, LVIII.
248 PARABOLELE LUI IISUS
imediat aplicabil. Nu exista, cu alte cuvinte, 0 id£ologie a
parcursului, 0     0 formula magid, de natura sa des-
chida, ca pe un tezaur muzeal, orizontul Nu e
suficient sa strigi, din rasputeri: "Deschide-te!" Fe de alta
parte, nimic, in drumului spre inauntru, nu e
arbitrar, lasat la voia intampIarii. Se pun anumite
se sugereaza existenta unor criterii. e "stramta".
Dar nu e nici opaca, nici exclusivista. E doar selectiva.
Numai d "selectia" nu 0 face     ci eel care alege
sa 0 abordeze. E de precizat, de altfel, ca, in invitatia de a
intra prin "poarta cea stramta" (dia tes stenes pyles), terme-
nul scripturar pentru   nu e eel care se in mai
toate celelalte pasaje evanghelice deja invocate, pentru a
desemna locul de acces intr-o casa sau intr-o camera (thyra).
Pyle (feminin) pylon (masculin) desemneaza "dispozitive"
de 0 mai mare anvergura: sunt cai de acces intr-o cetate,
intr-o fortifica1ie prin extensie, in teritorii ample, cum
ar fi "cerul" "iadul". Frin urrnare, "poarta cea stramta"
nu e 0 meschina, prin care te strecori cu greu. E 0 des-
chidere somptuara, bine pazita, prin care nu accesul "fizic"
e dificil, ci "forrnalitatile" de acces,     perfor-
manta proprie. Thyra, pe de alta parte, patrunderea
intr-o intimitate de tip domestic, intr-o incinta familiara.
Iar cand Iisus despre sine ca despre 0     (thyra)
despre intrarea in Impiira1ie ca despre 0 poarta (pyle),
dimensiunea "cuprinzatoare" a intrarii cea limitativ-per-
sonala sunt semnalate deopotriva. Ca sa intri, 1i se ofera 0
deschidere generoasa, larga, dar 1i se cere, in timp,
o investitie interioara bine controlata, 0 de-finitie specifica,
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 249
cu participarea ireductibila a sinelui propriu. Poarta e larga,
intrarea e stramta. Calea se of era tuturor, dar trece prin po-
tentialul restrictiv al fiecaruia.
Scenografia dramaturgia (respectiv a portii) capata,
cu fiecare invocare neo-testamentara, nuante iradieri noi,
de natura sa complice indefinit ceea ce, la 0 prima vedere,
se reduce la dteva dihotomii comune: inauntru-afara, intra-
  aspiratie-test. Mai intai, Marea Gazda, Cel care
cheama, Mirele, nu e intotdeauna induntru. Nu e doar eel
care deschide cand "se bate" la lui. Se intc1mpla ca, dim-
potriva, tocmai El sa fie eel care bate. Inainte sa ofire intra-
rea, El 0 solicitd: "lata, Eu stau la bat; de-Mi va auzi
cineva glasul va deschide   voi intra la el voi cina
cu el el cu Mine" (Apocalipsa 3, 20. CJ rasturnarea aserna-
nato are din Parabola slugilor veghetoare, Luca I2, 36, un de
eel care bate la e "stclpanul". CJ, de asemenea, loan 10, 3:
"portarul" staulului e deschizatorul dnd vine pastorul
lisus). Se presimte, in acest caz, unul din "criteriile" posi-
bile ale deschiderii pentru a fi preluat de "cealaltcl parte",
trebuie ca, mai intai, sa fi tacut loc celeilalte piirti in ograda
tao Pentru ca bataia ta in sa fie auzitcl, trebuie ca tu sa
fi auzit apelul, bataia in a Celuilalt. Cu alte cuvinte, te
vei bucura de tot atata deschidere dta deschidere ai avut
tu insuti, dnd ai fost chemat. Rezumand: "bate ti se va
deschide!" e 0 invitatie cu doua presupozitii: I. Initiativa
trebuie sa-ti aparrina (nu ti se deschide dad nu bati) 2.
Nu ti se deschide dad n-ai deschis, in prealabil, Celui care
bate. Nu capeti dedt disponibilitatea pe care ai dovedit d
o ai deja.
250 PARABOLELE LUI IISUS
o alta "conditie" a "intrarii" In spatiul "nuntii" de pe
urma este sa ai 0 intensa reprezentare a Celui care des-
chide. Trebuie sa cine e dincolo de sa ai
prezenrei Lui, a reactiei Lui imediate. Matei 24, 33: " ... sa
ca El este aproape, langa (Cj Marcu 13, 29 sau
Iacob 5, 9: " ... iata, Judecatorul sta-n fata   In fata
trebuie sa fii locuit de nevoia unei decizii iminente, de
neamanat, de ne-negociat. Nu exista pas inapoi, eschiva,
ragaz dubitativ.
Lucrurile continua Ins a sa se complice. Uneori, "deschi-
derea" nu e efectul bataii insistente in E suficienta pos-
tura ceqetorului care sta, smerit, la intrare: "Iar un sarac,
anume Lazar, zacea (pros ton pylona, In fata poqii lui, a
bogatului, n.m. - A.P.), plin de bube, fi poftit sa se
sature din cele ce cadeau de la mas a bogatului ... " (Luca
I6, 20). Lazar moare e dus In "sanullui Avraam". Rab-
darea dorinta intensa I-au salvato ologul din vin-
decat de Petru nu rncea decat sa ceqeasca la " ...
pentru milostenie la Poarta Frumoasa a templului ... " (Fapte
3, IO). Zelul tenacitatea nu garanteaza Adesea,
simpla cerere, Increzatoare a unui gest de buna-
vointa ajuta in egala masura. 0 data mai mult, nu exista
scheme, solutii gata facute, trasee univoce. Avem de-a face
cu prospe!imea clipei, cu unicitatea cazului. Nici mtre "afara"
"inauntru" nu se poate institui 0 distinctie radicala, in
alb negru. Spatiu1 situat in afara cetatii, In afara portii
(exo tes pyles) nu e mai putin apt sa gazduiasca gestul ritual:
e un potential spatiu al rugaciunii (Fapte I6, I3: " .. .in ziua
sambetei am In afara poqii, langa rau, uncle am pre-
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 251
SUpUS ca se fac rugaciuni ... ) al jertfei (Evrei 13, 12: " ... tru-
purile animalelor al carer sange e adus de arhiereu in altar
ca jertfa pentru pacat sunt arse in afara taberei. lata de ce
Iisus,- pentru ca El sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a
patimit in afara pOI1ii"). Finalul acestui din urma pasaj
pare sa modifice in c..ltip surprinzator scenariul "clasic" al
intalnirii cu Mirele. EI nu mai e "inauntru", dincolo de
ci dincoace de ea: "Sa la EI in afara taberei ... "
In alte locuri, ni se sugereaza ca nuorice "intrare" e licita.
In tarcul oilor intra hoti, chiar daca nu pe (loan ro,
1-2). lar uneori cei care bat la sunt nelegiuti cu ganduri
reIe (Cf Judecatori 19, 22).
"Cadrul" nu e niciodata opac, inghetat, unidirectional.
Prin el se intra, dar prin el se iese, pentru propovaduire
sau hrana. Iisus,   oilor" (loan ro, 7), Ie "cheama pe nume
Ie scoate afara" (loan ro,3). Cine II alege ca intrare va iefi
din ingradirea stearpa spre 0 nutritiva de-granituire: " ... va
intra va va afla" (loan ro, 9). Ceea ce obtii,
de fapt, e intrarea intr-o deschidere, suspendarea unei limite,
recuperarea unei sporite libertati de
p0rtile "preajma" lor sunt, de la caz la caz, tea-
trul unor experiente dintre cele mai diverse: de la speran/a
(cum 0 arata multimile ingramadite, fa in fata casei lui
Simon a lui Andrei, pentru a beneficia de vindecari de
Cuvantul Invatatorului: Marcu I, 33 2,2) pana la tradare
( Matei 26, 69 71; loan 18, 16-17: Petru ramanand in afara
por/ii apoi, dupa intrare, lepadandu-se de Iisus) cain/a
(Matei 26, 75: Petru   afara" plangand, dupa ce va fi
inteles ca profetia lui Iisus despre tradarea sa s-a implinit).
252 PARABOLELE LUI IISUS
Dinaintea     se taina Impar-
0 buna administrare a se cere, la Liturghie,
inaintea Crezului, pentru a proteja, dar totodata pentru a
face sa se auda mesajul hristic:  
sa luam aminte!" urechile mintea pentru a
auzi "bataia in   a Celui Viu, dar ingrijiti-va ca nici un
neavenit sa nu intre nici un oaspete sa nu iasa. I
La sfaqitul timpului, in Noul Ierusalim, vor
atinge apoteoza: se vor multiplica (Apocalipsa 21, 12-13),
astfel incat cetatea £1nala va avea 12 porri, dte trei pentru
£1ecare punct cardinal, nu se var mai inchide niciadata
"caci naapte acala nu va £1" (Apacalipsa 21, 25). Abia in
acest stadiu al ei, lumea va "narmalitatea", adica
norma pentru care a fast creata: var £1 deschise spre
taate zarile ele var ramane deschise pentru toti cei care
var sa intre.
sta intre daua lumi ca a diafragma flexibila, ca 0
pelicula frageda, mijlocitaare a unei inefabile osmoze. In-
chiderea deschiderea ei par etapele succesive, corelative,
al unei respiratorii. Suflul Intruparii deschide
spre lume, suflul aspirantului a deschide spre Dumnezeu.
Invers, dad Dumnezeu se retrage, se tnchid, absorbite
de fluxul pasului Lui mapoi, dupa cum, prin pasullui mapoi,
1. Cateva observatii utile despre trei fimq:iuni distincte ale
(loc al discemamantului, loc de pasaj, loc de     intre
cei din afara cei dinauntru), in Franc;:ois Genuyt, "La porte et Ie
pasteur an ro, 1-21). Etude semiotique", in Jean Delorme (ed.), Les
Paraboles evange1iques. Perspectives nouvelles, Les Editions du CerE,
Paris, 1989, pp. 378-379.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 253
omul "trage" dupa sine, Ie inchide. Totul e 0 altemanta
de "expiratie" "inspiratie", de umplere go lire a spatiu-
lui launtric. Plenitudine kenozd. Cuvantul grecesc kenosis
(respectiv, kenoo, "a go Ii") inseamna "golire"
dubla "restrangere" a autoritatii la care consimte Instanta
Suprema pentru a patrunde in lumea creaturilor sale. Tatal
se revarsd in misiunea FiuIui, iar Fiul se face om, adica
accepta sa preia limitele unei conditii existentiale derivate,
cu tot ce implica ea: umilinta, suferinta, moarte (Cj Filipeni
2, 7). Pentru a deveni om, Dumnezeu renunta Ia atributele
divinitatii Sale, se     de ele asuma "poarta cea
stramta" a trupului. Intr-adevar, ceea ce, pentru noi, e un
mod firesc de a fi, pentru Dumnezeu este 0 ingustare radi-
cala,o "stramtoare" aproape implauzibila. La fel, ceea ce,
pentru viata Imparcltiei, este fires cuI "deschiderea"
ei "naturala", pentru noi e 0 "ingradire" greu de gandit.
Prin Fiul, Tatal a intrat pe poarta cea stramta (din perspec-
tiva Sa) a omenescului, iar noua ni se cere sa intram prin
poarta cea stramta (din perspectiva no astra) a indumnezeirii.
Creatorul care coboara creatura care urca, aceasta este
"schema" salvarii. Pe axa acestui "eveniment" se situeaza
misterul inchis-deschise.
Pentru a deschide umanitatii deviate 0 recuperatoare,
pentru a reinstitui, dincolo de moarte, un orizont al Invie-
rii, Iisus trebuie mai intai sa moara. Cu alte cuvinte -
revenind Ia metafora respiratiei - sa "ex-spire", "dea
duhuI", sa se lepede de esenta divinitatii sale. Cel
aflat dincoace de trebuie, la randul lui, sa "in-spire"
duhul dat de Iisus, sa-l primeasca. Dar primul pas spre
254 PARABOLELE LUI nsus
aceasta receptivitate este golirea de sine, sacri-
ficiullucid al "eului" inflationar care ne (dez)organizeaza
viata, topirea identitatii proprii in identitatea, mai inalta, a
Celui care cheama. Ni se cere, deci, sa ne dam noi duhul,
sa "ex-spiram", sa ne lepadam de ceea ce ne-am sa
socotim ca fiind esenta persoanei noastre. Ni se cere,
brutal spus, sa murim, adica sa ne asumam botezul, care
nu e altceva dedt "a te ingopa cu Esus", pentru a reinvia
odata cu el (Cj Coloseni 2, 12 3, 3: " .. .la cele de sus cuge-
tati, nu la cele de pe pii.mant; caci voi ati murit, iar viata
voastra este impreuna cu Hristos ascunsa-n Dumnezeu,,).
  pentru a intra pe   pentru a "forta" deschiderea
ei, trebuie sa iefi din hotarele sinelui propriu. Mai mult
chiar, sa din hotarele oricarei forme de con-
ventional pentru ceea ce situarea ta in imediatul
lumii. (Matei IO, 37: "Cel pe tatal sau ori pe
mama sa mai mult dedt pe Mine, nu este vrednic de
Mine; eel pe fiul sau ori pe fiica sa mai mult
dedt pe Mine, nu este vrednic de Mine." Inca mai aspra
este formularea lui Luca 14,26: "Daca vine cineva la Mine
nu pe tatal sau pe mama pe femeie pe copil
pe frati pe surori, pana viata sa, nu poate fi ucenicul
Meu.")' Sunt cuvinte greu de auzit, greu de suportat, greu
de inteles.' avertizat ca nu poti capata totul, fara sa dai
1. Meister Eckhart: "Cata vreme cine fost mama tata
in timp, nu mea mort eu adevarat ... " "intreaga Seriptura
eu glas mare lepadarea de sine". Apud Coomaraswamy,
op. cit., p. 509, n. 58.
2. Trebuie sa preeizam,   ea sensul verbului "a uri" din acest
pasaj a fost reeunoscut de ea £lind un ebraism transferat
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 255
totu!' Ca, de fapt, nu poti avea acces la lumea de dincolo
de daca nu renunti la lumea de dincoace de
ea. Intr-un cuvant, ti se cere sa te cu Dumnezeu (Cf
1 Corinteni 6, 17: "Iar eel ce se de Domnul este un
duh cu El."), sa realizezi, inca din timpul vietii
ceea ce se inevitabil, odata cu moartea trupesca.
ti se cere nici mai mult, nici mai putin dedt sa
mari, sa "pana viata ta": "Cel cqi viata, 0
va pierde; dar eel cqi viata in lumea aceasta, 0 va
pastra pentru viata vqnica" (loan 12, 25. Cf Matei 16, 25.
Sau, mai energic, Luca 17,33: "Cel ce va cauta
viata, 0 va pierde; iar eel ce va pierde, 0 va face vie. ").
E vorba, prin urmare, de-a abadona orice reflex egolatru, a
nu mai fi grijuliu cu cele contingente lipsit de grija cu
cele mai importante dedt contingenta, a nu uita de regis-
trul esentialului "necesar", de dragul "strictului necesar", al
"nevoilor" imediate. E vorba de a trili viu, dincolo de 0
perdanta preocupare pentru sine pentru "ale tale": a avea
privirea mereu atintita spre     adica spre din sine,
spre lepadarea falsei pe care 0 ai despre ceea ce
de fapt. din sine era desemnata, in limb a greaca,
prin cuvantul ekstasis, in care sensul dez-granituirii eului
includea 0 nota de uimire, de mysterium tremendum, de
cutremurare trezitoare.I Exitus-ul, moartea se inscriu ele,
in gread. In ebraid, verbul in discutie nu trimite, propriu-zis, la
"ura", ci la 0 justa ierarhie a prioritatilor. E yorba, cu alte cuvinte,
nu despre cei pe care trebuie sa-i ci despre cei pe care trebuie
sa-i prejeri, dad ai de ales. Problema e nu pe cine ci pe cine
mai multo Cj Geneza 29,30.
r. Cele doua conotatii ale cuvantului se regasesc, in mod semni-
ficativ, in gerrnanul entsetzen, care trimite direct la "groaza", "uluire",
256 PARABOLELE LUI IISUS
la apogeu, in categoria ek-stazului. ca prag intre viata
moarte, e "administrata" de un Pazitor care detine cheile
trecerii spre cer spre infem (Apocalipsa I, I8). El invita la
"extaz", adica la 0 teribila optiune eliberatoare. A inceta sa
mai fii singurul tau "locuitor", a renunta la incapatanarea
de a spune mereu "Eu", ate dedica, ate lasa preluat in sola-
ritatea Celuilalt, a Fiului, cum El s-a lasat preluat in
universul tau sublunar, dupa ce mai incli s-a contopit intr-o
perfecta identitate cu Tatal (loan I7, 2I-23. Cj loan I4, II
3, 30), toate acestea constituie, laolalta, pedagogia
in dubla lor ele intruchipeaza dansullauntric al ace-
luia care a inteles ce loc sa lase inchiderilor ce loc sa lase
deschiderilor in economia vietii sale. Tot secretul eonsta
intr-o tonica uitare de sine, in capacitate a (sau darul?) de a
te lasa "in-spirat", absorbit in rasuflarea sacra: " ... nu eu sunt
cel ce mai traiesc, ei Hristos este Cel ce in mine"
(Galateni 2, 20).
Imperativul golirii de sine al efortului de te uni cu Si-
nele tau mai adanc, care e totuna eu atotcuprinzatorul Sine
divin, este prezent in toate marile religii ale lumii, chiar daca
terminologiile, eontextele, proeedurile doetrinele difera.
Toate religiile par sa ca nimie nu e mai destramator, mai
contraproductiv, mai "pacatos" dedt obsesia eului propriu
("orgoliul"), redistribuirea intregului univers in jurul inte-
reselor ambitiilor proprii, indntarea de sine ("slava de-
  inchiderea in mica ta istorie personala. 0 versiune
"uimire", dar e construit ca "dis-locare" (ent-setzen), punere in stare
de de   din fire". Cj, pentru d.teva utile detalii, Rudolf
Frieling, Christologische AuJsiitze (Gesammelte Schriften zum Alten und
Neuen Testament), vol. III, Urachhaus, Stuttgart, 1982, pp. 191-192.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICUU;r 257
sufitl a acestei axiome se poate gasi in urmatoarea "para-
bola" culeasa din Jalaluddin Rumi (inteleptul persan care,
in treacat fie spus, vorbea despre ziua mortii sale ca despre
"ziua nuntii"): "Un om a venit la casa prietenului sau iubit
a batut la "Cine e acolo?" a intrebat 0 voce dina-
untru. "Eu sunt" - a raspuns omul. "Nu e loc aici pentru
tine, pentru mine" - a raspuns vocea. a ramas
inchisa. Dupa ani de singuratate saracie, omul a
revenit a batut la "Cine e acolo?" - a intrebat din
nou vocea dinauntru. "Tu" - a sunat raspunsul. i s-a
deschis".! Ne aflam dinaintea unei subtile disjunctii intre
"eu" "persoana". "Persoana" - concept central in teolo-
gia - e tocmai ceea ce afirma deplinatatea, dupd
ce eul a fost "disciplinat", redus la calitatea de simplu agent
al un "indicator" mai mult decat un "actant".
"Persoana" are, s-a putut spune, 0 dimensiune "extatica".
Dar nu e locul aici sa intram in detaliul acestei disjunctii.
1.0 varianta versificata a acestei parabole se inJalaluddin
Rumi, Medita{ii ?i parabole, seieqie, traducere din limba persana
note de Otto Starck, Kriterion,   2002, p. 183. Cj comenta-
riullui Rumi   ibidem, p. 229: "In prezenta lui Dumnezeu nu
pot coexista doua eun. Tu spui eu El spune Bu. Ori tu dispari in
fata Lui, ori Eu in fata ta, ca sa nu ramana nici 0 urma de dualitate.
Dar cum e imposibil de neconceput ca Dumnezeu sa moara, tu
trebuie sa fii eel care dispare, ca El sa ti se descopere dualitatea sa
se anuleze." Inainte ca aceasta "identificare" sa se produca, omul
intr-o simultana instrainare de sine de Dumnezeul sau.
(Fericitul Augustin, Conftsiuni, trad. din latina, studiu introductiv
note de Gh.I.   Humanitas,   2005, cartea a zecea,
cap. XXVII:     iata ca Tu te aflai inlauntrul meu, iar eu in afara [ ... J.
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; rna tineau departe de Tine
acele lucruri care, daca n-ar fi fost intru Tine, nici n-ar fi existat.")
258 PARABOLELE LUI IISUS
Deocamdata, ne multumim sa spunem ca singura "aqiune"
ingaduita eului dnd se afla in fata inchise e anularea
de sine, sacrificiul ca praba a identificarii cu Cel care sta
"apraape, langa   (Matei 24, 33). E de prisos sa adaugam
ca, dinaintea care duce in afara lumii, nici 0 ideologie
nu e valabila. Ideologiile construiesc, toate, pe suprematia
de principiu a "Eului": a eului individual, ciiruia i se pramite
fericirea imanenta, sau a eului comunitar, de "clasa", ciiruia
i se promite suveranitate pe termen nelimitat. Ideologiile
evacueaza "persoana" tocmai pentru a exalta eul mundan,
pentru a reteza perspectiva transcendentei. Toate due,
pentru ideolog, spre dincoace. "Dincolo" nu e, pentru ele,
dedt pura fumisterie, "opium", praiectie evazionistii. "Langa
  nu e nimeni. Paradisul e dupa colt, in consiliul de admi-
nistratie al cine ciirei "solidaritati" corporatiste.
3
Trei feluri de risipd
Fiul risipitor
Luca 15, II-32: $i a zis; "Un om avea doi fii. $i eel mai
tdndr din ei i-a zis tatdlui sdu; Tatd, dd-mi partea de avere ee
mi se euvine. $i elle-a impdrfit averea. $i nu dupd multe zile.
adundnd toate.fiul eel mai tdndr s-a dus intr-o !ard-ndepdrtatd
aeolo fi-a risipit averea trdind in desfrdndri. $i dupd ee a
cheltuit totu!, s-a facut foamete mare in lara aceea fi el a ineeput
sd ducd lipsa. $i ducdndu-se. s-a alipit de unul din locuitorii
acelei {dri. iar acesta I-a trimis fa {arinile sale sd pascd porcii. $i
dorea sd-# sature pdnteeele din rOfcovele pe care le mdncau
porcii. dar nimeni nu-i dddea. Dar venindu-fi in sine. a zis;
Cdfi argafi ai tatdlui meu sunt indestufafi de pdine. iar eu pier
aici de foame! Sculdndu-md, md voi duce fa tatdl meu   voi
spune; Tatd.   Cerului fa{d de tine; nu mai sunt vred-
nic sa md numesc fiul tdu. Fd-ma ca pe unul din argafii ttli. $i
sculdndu-se, a venit fa tatdl sdu. $i inca departe fiind el, tatdl
sdu I-a vdzut fi i s-a facut mild fi, alergdnd, i-a cdzut pe gru-
maz # I-a sarutat. $i i-a zis fiul; Tatd,   Cerului fi
fa{d de tine fi nu mai sunt vrednic sd md numesc fiul tdu. $i a
zis tatdl cdtre slugile sale: Aducefi-i degrabd haina cea mai
scumpd   imbrdcafi, fi inel punefi-i pe mdnd, incal!aminte
260 PARABOLELE LUI IISUS
in picioare; fi aduce{i vi{elul eel ingrdjat, injunghia{i-l   man-
eand, sd ne veselim; edei aeest fiu al meu era mort a inviat,
pierdut era s-a ajlat. $i au ineeput sd se veseleased. lar fiullui
eel mai mare era la {arind. $i eand a venit s-a apropiat de
easd, a auzit eanteee $i ehemand-o pe una din slugi, a
intrebat: Ce sunt aeestea? lar ea i-a spus: Fraule tdu a venit
tatdl tdu a injunghiat vi{elul eel ingrdjat, pentru ed l-a prim it
sdndtos. $i el s-a maniat nu voia sd intre; dar tatdl sdu,
il ruga. lar el. rdspunzand. i-a zis tatdlui sdu: latd, de
ata{ia ani i{i slujese niciodatd nu {i-am edleat porunea. $i
mie nieiodatd nu mi-ai dat un ied. ea sd md veselese eu prietenii
mei; dar eand a venit acest fiu at tdu, eare {i-a maneat averea
eu deifranatele, pentru el ai injunghiat vifelul eel ... lar
el i-a zis: Fiule, tu-ntotdeauna eu mine toate ale mele ale
tale sunt. Trebuia insd sd ne veselim sd ne bueurdm, edei
fratele tdu acesta mort era a inviat, pierdut era s-a ajlat. «
Exegeza de pana acum, mai veche sau mai noua, n-a
cazut inca de acord asupra adevdratului personaj principal
al acestei parabole, cea mai lunga mai cunoscuta dintre
to ate parabolele evanghelice. In functie de feluritele ipo-
teze optJuni, ea a ciipatat, de aceea, titluri diferite. Cel mai
raspandit este Parabola fiului risipitor sau Intoarcerea fiu-
lui risipitor. Dar s-a prop us Parabola tatalui iubitor, Para-
bola tatalui care   Parabola celor doi fii, Parabola
compasiunii tatalui a celor doi fii pierdutJ sau Parabola
tatiilui iubitor a fiului manias.' Nu se poate contesta
1. Cf K Snodgrass, op. cit., p. lI8 notele 125, 127, 128 de la p. 622.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 261
legitimitatea tuturor acestor formule. E de suslinut cii
fiul plecat de-acasa e axa intregii
dar e la fel de evident ca, fara reactia recalcitranta a fratelui
mai mare, ramas "la tarina", parabola rateaza sensul, mai
ales daca ne gandim ca ea e rostitii ca raspuns la cartelile
fariseilor carturarilor, contrariali de disponibilitatea hris-
tica fata de cei "pierduti"   "Publicul"
parabolei este, in fond, 0 suma de "fii" of ens ali in
"cumintenia" lor de comportamentullui Iisus. Pe de alta
parte, cei doi fii nu se definesc decat prin riizvratirea lor fata
de figura tatalui, iar purtarea lui fata de amandoi e cheia
ultima a naratiunii.
Dramaturgia textului ingaduie, in principiu, fiecaruia
dintre cele trei personaje sa ocupe avanscena. Dar ad eva-
ratul "erou" al parabolei, aura incapatoare care ii invaluie
pe toli, experienta care ii aduna laolalta in intriga
este risipirea Parabola credem, despre trei
feluri de risipa, de natura sa reformuleze imaginea com una
pe care 0 avem despre faptul de a risipi, de a te risipi, de a
orienta risipa spre pierderea de sine sau, dimpotriva, spre
mantuire.
a. Risipa de risipire. E risipa pe care 0 intruchipeaza fra-
tele eel mic. Ea include urmatoarele etape: a.. decizia de a
pleca, impartirea prematura a averii pateme, 'Y. stabilirea
intr-o tara indepartata, o. viata dezordonatii, E. sariicia, s.
"alipirea" de un strain, 11. acceptarea unei slujbe injositoare
(ingrijitor de porci), 8. foamea, 1. amintirea indestuliirii de-acasa,
K. decizia intoarcerii, A.. acceptarea smerita a jl. re-in-
vestirea, prin compasiunea tatalui, ca fiu recuperat. Fratele
eel mic actioneaza in numele unei opliuni in care libertatea
262 PARABOLELE LUI IISUS
e gandita ca nesupunere: nesupunere fata de economia tra-
ditionala a familiei, reprezentata prin tatal sau, nesupunere
de cutuma comunitatii (in mod normal averea nu se
impartea intre frati inainte de moartea tatalui). Fiul neascul-
tator alege depdrtarea   prin aceasta, "exterioritatea" fata
de ordinea protectoare a mediului imediat. E de observat
ca tatal nu opune nici 0 rezistenta nevoii de "independenta"
a fiului sau.
l
Ca urmare, fiul duce, peste mari tari, 0 viata
destramatoare ajunge la sapa de lemn. Textul spune (v. I.3):
" ... risipit averea traind in desfatari". Verbul grecesc pen-
tru "a risipi" este diaskorpizo. EI semnaleaza, aici ca in
Parabola ispravnicului nedrept (Luca r6, r), risipirea pagu-
boasa a unei averi. Alteori insa (Matei 26, .3I; Marcu I4, 27,
dar loan II, 52 sau Fapte 5, .37), e yorba de
tunnei ramase fara pastor, respectiv de disolutia unei comu-
nitati careia i s-a luat reperul. La Matei 25, 24, 26,
verb se refera la gestul agricultorului de a arunca (raspandi)
samanta, pentru a avea ce aduna la recolta. Risipa fiului
neascultator are cate ceva din to ate aceste sensuri. E risipa
de bani, dar e pierderea reperelor, dezorientarea inerenta
oricarei dislocari existentiale, dupa cum este, in cele din
urma, "samanta" paradoxala a intoarcerii lui la sine la ai
siii: fiul a trebuit sa se risipeasca, iasa din fire, sa se
1. Ni se pare cu totul straina de intenlia textului ideea multor exe-
geli (de la von Harnack Jeremias la Bornhauser Eta Linnemann),
dupa care plecarea iudeilor tineri in afara Palestinei era curenta
chiar dezirabila in ambian!a epocii, caz in care decizia fiului risipitor
e aproape 0 virtute! Cj Georg Eichholz, Gleichnisse der Evangelien.
Fonn. Vbedieferung. Auslegung, Neukirchener Verlag, Neukirchen-Vluyn,
1984, p. 202.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 263
arunce in lnstrainarea "striiinatatii", pentru a se regasi. S-a
sadit, necugetat, tntr-un teren ostil pentru a reintegra nevoia
tarinii domestice. Eroarea sa capitala ramane faptul de a fi
plecat, de a fi incetat sa mai fie "Ia Iocullui" de fapt, de
a mai gasi locul. ,;viata desfranata" nu e de cat rezul-
tatul acestui amplasamentvicios. De altfeI, traducerea roma-
neasca (dar cele din alte limb i) simplifica oarecum sensul
cuvantului grecesc asotos, care e ceva mai difuz. Echiva-
lenta cea mai adecvata ni se pare cea propusa de Hans
Weder pentru varianta germana: heiUoses Leben: viata fara
orizont de salvare, viata care uita de Dumnezeu e uitata
de Dumnezeu. Am putea folosi alte adjective: viata
smintita, neorarrduita, extravaganta, scandaloasa, irespon-
sabila, dezonoranta, salbatica, disoluta, devianta, licentioasa,
neingrijita, dezmatata. Pe scurt, viata risipita fara masura,
viata "de pierzanie". Dar asemenea derapaje sunt posibile
ca simple "pacate de tinerete" (ej Ieremia 31, 19), chiar
daca ramai acasa. Viata din exil a fiului risipitor e mai mult
decat atat: e 0 investitie impulsiva intr-o imagine utopica
a libertd!ii, intr-o abstractiune. E un fel de cult juvenil al
independenfei nelimitate, al noutd!ii absolute. Numai ca re-
nuntarea la dependenta (salutara) fata de     patriar-
haM a lucrurilor se transforma in dependenta (degradanta)
fata de un necunoscut ("s-a alipit de unul din locuitorii acelei
tan ','. Ca urmare, situa\ia degenereaza parra la limita supra-
vietuirii: umilintei de a slugari animale impure (cum erau
1. Cj Wolfgang Harnisch, Die Gleichnis-erziihlungenJesu. Eine her-
meneutische Einfuhrung, Vandenhoeck & Ruprecht, G6ttingen, 200!,

2
04·
264 PARABOLELE LUI USUS
socotiti porcii in mediul iudaic), ii urmeaza foamea bru-
tala, intr-o deplina singuratate nu-i dadea"). E mo-
mentul in care, impins de nevoie de amintirea bunastarii
pierdute, fiul din nou autoritatea paterna
sa se intoarca.   in sine" (in sinele din
care fusese absent), el e dispus sa
accepte cea mai de jos pozitie din gospodaria tatalui. Nimic
romantios in decizia celui "pierdut". Nu 0 fierbinte cainta
nici macar dorul de acasa nu sunt motivatiile sale. Sin-
gurul merit care i se poate este ca, pentru nebu-
nia sa, nu ii face vinovati pe altiil. In rest, a Mut cupa
risipirii pana la cap at. A facut risipa de risipirea sa, a trait
pe cont propriu 0 coborare in inferno in ciuda traiec-
toriei sale - ireversibila in aparenta - a putut fi recuperat,
in conditia filialitatii. Dar, pentru ca aceasta nespe-
rata re-investitura sa aiM loc, trebuia sa intre in scena, com-
pensator, un alt tip de risipa, risipa pe care 0 intruchipeaza
tatal despre care yom vorbi imediat. Deocamdata, avem
de consemnat partitura fratelui eel mare, fratele obedient,
ramas acasa.
b. Risipa de cumin!enie
2
• Poate fi cineva prea cuminte?
Da, daca sursa cuminteniei nu e jertfa ascultarii, disciplina
auto-impusa a uitarii de sine, unei autoritati
suverane. Cumintenia poate fi aliniere obtuza, lipsa de
1. Ibidem, p. 204. Cj Dan Otto Via, Die Gleichnisse Jesu. Ihre
literarische und existentiale Dimension, ed. cit., p. I57.
2. Componenta oximoronica a acestei formuIari nu e straina tex-
tului biblic. Cj Proverbe 28, I9:   de saracie" (In traducerea
lui Cristian Badilita, "se va umple de saracie").
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 265
imaginap.e de curaj. ° data mai mult, gandirea in alb-negru
a eticului devenit ideologie e suspendata de discursul hristic.
Fratele eel mic a intalnit, in vartejul risipirii sale, saracia
concreta, penuria drastica a mijloacelor de subzistenta. Fra-
tele eel mare face insa el, in alt fel, experienta saraciei: e in
situap.a de da in vileag pup.natatea sufleteasca, saracia
interioara. Cumin tenia lui e resentimentara revendicativa.
° ca argument al superioritatii sale morale, se
plange ca virtutea lui n-a fost rasplatita acuza tatal de
inechitate, de partinire vinovata. Corolarul nemultumirii
sale e incapacitatea de a se bucura, refuzul obidit al ser-
barii, pizma. Avem,   pe de 0 parte, suspensia morala
a fiului risipitor   pe de alta, suficienfa morald a fratelui
sau. Aluzia la farisei carturari e transparenta. Ei vad in
respectarea stricta a Legii 0 justificare indestuIatoare pentru
recompensa suprema. asuma virtutea ca pe un merit,
ceea ce 0 anuleaza ca virtute. Se iubesc se compatimesc
pe ei   sunt pe iertati
gandesc mantuirea ca pe 0 problema de contabilitate, de
negustorie ingusta: livrezi "corectitudine", capeti bile albe
laJudecata din Urma. Problema harului e, astfel, pusa intre
paranteze. Se atenteaza, in fond, la libertatea lui Dumnezeu,
care nu e las at sa daruiasca, ci cons trans sa achite 0 geo-
metrid nota de plata. In definitiv, nu mai ramane nimic de
jude cat: e suficient sa etalezi un portret "respectabil" pentru
a fi prompt recompensat. Fariseii drturarii sunt,  
doar 0 referinta conjuncturala. Parabola vizeaza orice tip
de comportament care confunda viata credintei eu 0 pura
biroerap.e etid rituala. "Ortodoxia" cu "ortopraxia". Tema
266 PARABOLELE LUI IISUS
e reluata insistent in Parabola fariseului (Luca
18, 9-4), rostita anume "pentru unii care se credeau ca sunt
drepti dispretuiau pe ceilalti". Fratele cel mare este,
dupa amuzanta formula a lui Robert Farrar Capon, Mr.
Respectability, Monsieur Comptabilite, un functionar al "per-
formantei" rentabile.' E de 0 harnicie inertiala, de 0 sobrie-
tate sterila, e, in genere, prost dispus. Bombane, stramba
din nas, ii juded pe toti cei din jur se simte iritat de orice
forma de bucurie. Pe scurt, un personaj pe care propria lui
cumintenie 11 face nefericit.
c. Risipa de iubire. Tatal din parabola nu e prea norocos:
are doi fii diferitJ, care insa, pana la urma, se aseamana.
Amandoi se poarta ca razvratiti, intra in conflict cu
autoritatea paterna, ii saboteaza averea sau   statutu!. Fie-
care in felul sau, dar amandoi beneficiaza, fara
discriminare, de iubirea iertatoare a parintelui lor. Dad
vorbim de risipd de iubire este pentru d gestul tatalui depa-
in anvergura, generozitatea dldura de care este
capabil, un tata In lumea Vechiului
Testament, fiul neascultator indaratnic e dus de parinti
dinaintea batranilor cetatii drept pedeapsa, este ucis cu
pietre (Deuteronomul 21, 18:-21). Problema ierclrii nu se
pune. Nesupunerea viciul sunt pacate capitale. (Cf Pro-
verbe 28, 7: " Fiul Legea, dar cine dez-
matul tatal.) In afara cutumei este modul
in care tatal intampina fiul ratacit: alergand, dzandu-i
1. Cj Robert Farrar Capon, Kingdom, Grace, Judgement. Paradox,
Outrage and Vindication in the Parables of Jesus, ed. cit., p. 299.
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 267
pe grumaz sarutandu-l, inainte ca cel vinovat poata
rosti discursul pregatit dinainte. Istoricii ne spun ca, in
cultura semitica, un barbat onorabil nu alearga niciodata.
Costuma(ia epocii era de natura indt nu puteai alerga
tara sa-ti ridici roba, ceea ce implica dezvelirea - socotita
impudica - a picioarelor. Tatal accepta, apdar, din compa-
siune, 0 postura indemna, de dragul unei definitive   spon-
tane) reconcilieri. Fiul risipitor e gata, la randullui,sa accepte
o pozitie servila in gospodaria tatalui sau. de 0 parte,
de alta, orgoliile sunt evacuate. Iar tatal ii restituie celui care
i-a nu doar statutul, firesc, al fiului, ci statutul privi-
legiat al unui oaspete de seamd. In felul acesta, trei atribute
constitutive ale unui membru deplin al familiei al comu-
nitatii sunt recuperate simbolic: onoarea ("haina cea mai
scumpa"), autoritatea (inelul, care se punea, de regula, pe
degetul fiului cel mare, cand murea tatal) libertatea (incal-
taminteaca semn distinctiv fata de sclavi, care umblau
desculti).r Totul culmineaza cu un ospat sarbatoresc, res-
pectiv cu sacrificarea vitelului cel gras, practicatii, in mod
normal, numai in imprejuran speciale (Cj I Regi 28, 24-25).
Fe scurt, tatal nu iarta, pur simplu, ci iarta cu asupra de
mdsurd, adauga iertarii curente supra-abundenta harului.
Nu doar il primeite la sine pe cel "pierdut", ci ii iese in fntdm-
pinare. Cu alte Cllvinte, ceea ce se petrece nu e 0 revenire a
fiului in preajma tatalui, ci 0 intdlnire la care participa
amandoi. Fiul se intoarce la tatal sau tatal se intoarce la
fiul sau. (Cj Maleahi 3, T "Intoarceti-va la Mine Eu Ma
I. Cf A. Hultgren, op. cit., p. 79.
268 PARABOLELE LUI IISUS
voi intoaree la voi ... ,,), Intalnirea eehivaleaza, in eazul fiului,
ell 0 "inviere" ("a inviat", anastas, se spune de doua ori in
euprinsul textului), eu 0 reinnoire radieala a vietii
firii sale.
In vreme ee fiul eel mie, pleeat departe, e adus aproape,
fiul eel mare, ramas aproape, se a fi a ramane
departe. Nu i se adreseaza nieiodata tatalui sau eu apelativul
"tata", invoca fratele eu 0 dispretuitoare distanta ("aeest
fiu al tau") deserie insertia in eeonomia familiala drept
slugdreald perdanta. Dar, ea in eazul fiului eelui mie, tatal
necondi{ionat. El raspunde maniei tot eu un gest de
" ... tu-ntotdeauna eu mine toate ale mele
ale tale sunt". Niei 0 risipa a raului nu rezista risipei sale de
bunatate. Iertarea nu se aeorda dupd reguli fixe, nu e efectul
unei ideologii care prineipial. Ea nu
merite (niei unul din eei doi fii nu e absolvit pentru "cali-
talile" sale), ci se revarsa miraculos asupra tuturor, ca ploaia
fertila, care nu alege lntre buni rID ...
Finalul parabolei nu este unul "concluziv", didactic,
(spre deosebire,   de abuzul sententios al ideologiilor).
1. Un impresionant ecou clrziu al parabolei hristice se in
Pesiqta Rabbati (44, 9), 0 colectie de omilii la Pentateuch Profeti,
databila in sec. IX d. Hr. E de un print care vrea sa se intoarcii,
de departe, la tatal sau, dar nu are puterea fizica sa 0 faca. Atunci,
tatal ii trimite urmatorul mesaj: "Vino inapoi atat cat te tin puterile,
iar restul drumului il voi face eu ca sa te intampin" (apud K
Snodgrass, op. cit., p. I23). Tot Snodgrass (p. 623, nota I40) semna-
leaza 0 istorioara din Lev. Rab. (32, 2) despre un rege care ii interzice
fiului sau sa mai intre in palat, dar, pentru a-I putea primi inapoi,
darama palatul unul nou, asupra caruia interdictia sa
nu mai aiba justificare ...
PARABOLA CA SUBMIl'\ARE A IDEOLOGICULUI 269
E un final deschis, care ofera audientei un consistent ori-
zont de interogativitate: se reproduc cuvintele tatalui, care
explid fiului eel mare rostul petrecerii al bucuriei, dupa
recuperarea fiului pierdut. Arnold Hultgren are dreptate sa
observe d nu aflam nimic despre cele ce vor urma. Nu
cum va arata reintegrarea fiului eel mic in noul sau statuto
Nu nici dad fiul eel mare se va conforma vointei
tatalui. Iar daca parabola se adreseaza fariseilor carturari-
lor, al ciiror portret pare a se identifica demonstrativ cu por-
tretul "cuminteniei" recalcitrante, e greu de spus in ce masura
bunavointa fata de fiul ram as prizonier in litera Legii se va
rasfrange asupra lor. In definitiv, pentru Iisus, fariseii
carturarii sunt la fel de ca cu care sta la
mas a   e drept, spre deosebire de aceia, ei sunt opaci
pana la ostilitate). Dar nici ei nu sunt plasati in afara dialo-
gului: pildele care se rostesc in prezenta lor anume pentru
ei indica, inevitabil, nu doar 0 retorid dojenitoare, ci
eventual, una trezitoare, cu un subton misionar.
o tema importanta a parabolei este aceea a raportului
dintre iertare cainta. In text, termenul "tehnic" pentru
cainta (metanoia) nu apare niciodata. Fiul risipitor primqte
sarutul mantuitor fnainte de a fi apucat declare, in mod
expres, vinovatia' (chiar daca, in gand, programase 0 recu-
a grqelii: " ... grqit-am Cerului fata de tine OJ.
Asta ar insemna ca inifiativa iertarii ar apartine strict haru-
lui: poti fi iertat fara sa te (nici blandetea fata
de fiul eel mic nu se poate explica prin vreo retractare
1. Cj Georg Eichholz, op. cit., p. 208. Simpla "intoarcere"
(RUckJeehr) e, in ea 0 "conversiune" (Umkehr).
270 PARABOLELE LUI IISUS
cuviincioasa din pcirtea lui) poti sa te fara sa ai
garantia unei consimtitoare a harului. Sigur de "reu-
  n-ai cum sa fii in nici unul din cele doua cazuri. Asta
presupune, un mare risco E ca cum iertarea dumne-
zeiasca s-ar putea distribui fara participarea celui iertat.
Or, nu e de inchipuit 0 replica iertatoare care sa faca ab-
stractie de libertatea fiecarui "pacient": libertatea de a primi
sau de a respinge. Iar aceasta libertate se exprima tocmai in
actul marturisirii, al caintei al dorintei de iertare. Nu e mai
putin adevarat ca metabolismul iertirii divine nu poate fi
"sistematizat" dupa criteriile judecatii omenqti. Misterul
nu poate fi pus in ecuatie. Ne aflam intr-un teritoriu in
care nu se lucreaza cu certitudini, ci cu sperante. De aceea,
nici "cumintenia", musculatura morala ostentativa, gata sa
dispretuiasca altora sa amendeze, arogant, buna-
tatea iertatorului, cind el e dispus sa acorde 0 cdor pier-
duti, nu e calea cea buna, in ciuda stilului ei prezumtios.
Important este insa ca iertarea adevarata este producatoare
de "inviere". E 0 specie a amnistiei: pacatul e anulat, totul
poate fi luat de la inceput, nimic din sumbra a devierii
nu ramane necuratat.' Iertarea lumea omul in sta-
rea lor originara. Iertarea, ca risipa a iubirii, rectifica efec-
tele oricarei risipiri malefice. eu risipa pe risipa caldnd.
1. Iertarea nu "scuza", ci suspenda Cf C.S. Lewis, Ferigi
?i elefanfi ?i aite eseuri despre cre?tinism, Humanitas, 20II,
cap. "Despre iertare", pp. 49-53. Iertarea ia nota de ceea ce nu e "scu-
zabil" in comportamentul uman. Cine are scuze perfect acoperitoare
pentru sale nu are nevoie de iertare. Cel care scuza tine
minte ceea ce scuza. Cel care iarta restaureaza, "prezum-
tia de nevinovatie".
4
Iconomul nedrept inteligen!a salvatoare
Iconomul nedrept
Luca 16, 1-13: le spunea uceniciior Sdi: "Era un om
bogat care avea un iconom; acesta i-a flst parat cd-i
avu{iile. chemandu-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine?
Dd-mi socoteala iconomatului tdu, fiindcd nu mai pofi fi
iconom. far iconomui zis in sine: Ce-am sd md foc, cd std-
panui meu imi ia iconomatul?: sd sap, nu pot; sd   mi-e
... $tiu ce-am sdfoc pentru ca, atunci cand voifi scos din
iconomat, ei sd md primeascd in casele lor. chemdnd, cdte
unul, pe fiecare din datornicii stdpanului sdu, i-a zis celui dintdi:
Cat ii dator stdpanului meu? far el a zis: 0 sutd de mdsuri
de untdelemn. Iconomul i-a zis: fa-{i zapisul, ajazd-te scrie
repede cincizeci. Dupd aceea i-a zis altuia: Dar tu, cat dator?
El i-a spus: 0 sutd de mdsuri de grau. El i-a zis: fa-{i zapisul
scrie optzeci. stdpanul i-a ldudat pe iconomul cel nedrept,
fiindcd a lucrat   cdci fiii veacului acestuia sunt mai
infelepti in neamullor decdt fiii luminii. Eu vd spun: Face-
fi-vd prieteni prin bogd{ia nedreaptd, pentru ca, atunci cand ea
vd va lipsi, ei sd vd primeascd in corturile cele Cel ce este
credincios in flarte pu{in, in mult e credincios; cel ce este
272 PARABOLELE LUI IISUS
nedrept in flarte purin, in mult e nedrept. Deci daea n-afi flst
eredinciofl in boga!ia eea nedreapta, cine va va incredin!a-o pe
eea adevarata? daed in eeea ee va este strain n-afi flst
cine va va da ee este al vostru? Nici 0 sluga nu
poate sluji fa doi domni; ea ori pe unul fl va uri pe eeldlalt il
va iubi, ori de unul se va fine pe eeldlalt il va dispre!ui. Nu
putefi sa sluJiji lui Dumnezeu lui Mamona. «
Travaillons donc a bien penser; voila le principe de la morale.
(Blaise Pascal, (Euvres, Leon Brunschvicg,
ed., Hachette, Paris, I929, vol. I3, p. 263)
Parabola iconomului nedrept trece drept cea mai grea
dintre toate parabolele evanghelice. S-a scris despre ea
enorm
'
, s-au racut eforturi de tot soiul (cu argumente juri-
dice, financiare, istorice) pentru a face plauzibila "morala",
neconventionala, a Cum poate stapanul (in sub-
text Iisus sa-llaude pe iconomul cel nedrept pentru
o   discutabila, ba chiar sa-l dea de exemplu
"fiilor luminii"? In disperare de cauza, s-a incercat lectura
textului in cheie ironica.
2
Poate ca Iisus vrea tocmai sa
accentueze asupra deosebirii dintre "descurcareala" lumeasca
exigentele Imparatiei, sau poate "fiii luminii" sunt 0 refe-
I Intre altele, a carte intreaga: Michael Kriimer, Das Riitsel der
Parabel vom ungerechten Verwalter, Lk. 16, 1-13. Auslegungsgeschichte,
Umfong, Sinn. Eine Diskussion der Probleme und Losungsvorschliige tier
Verwalterparabel von den Witern bis heute, PAS-Verlag, Zurich, I972.
2 Cj Donald R. Fletcher, "The Riddle of the Unjust Steward:
Is Irony the Key?", in Journal of Biblical Literature, nr. 82, I963,
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 273
rinta sarcastid la esenieni' sau la farisei
2
• S-a mers pana
acolo In cat sa se sugereze ca, de fapt, Iisus n-a avut in minte
nici un mesaj special, ci a vrut doar, nu fara oarecare umor,
sa stimuleze 0 dezbatere libera}
Din punctul nostru de vedere, Intelesul parabolei se con-
centreaza asupra unui singur cuvant, cel care desemneaza
motivul surprinzMoarei satisfaqii a stapanului recucerit. Pen-
tru ce anume binemerita risipitorul administrator lauda
mai-marelui sau? Pentru ca "a lucrat   - spune
textul: phronimos epoiesen. Imediat, cuvantul revine, pentru
a caracteriza superioritatea a "fiilor veacului",
care sunt "mai Intelepf' (phronimoteroi) de cat "fiii lumi-
nii". Echivalenta phronimos-"intelept" revine in "Casa
zidit<i. pe stand", in Parabola celor zece fecioare (pentru
pp. 15-30, Stanley Porter, ,,111e Parable of the Unjust Steward
(Luke 16, 1-13): Irony Is the Key", in David J.A. Clines et al., The Bible
in Three Dimensions. Essays in Celebration of Forry of Biblical
Studies in the Universiry of Sheffield, Journal for the Study of the Old
Testament, Sheffield, 1990, pp. 127-153. De asemenea, IJ. Du Plessis,
"Philanthropy or Sarcasm? Another Look at the Parable of the
Dishonest Manager", in Neotestamentica, nr. 24, 1990, pp. !-20.
I. Cf David Flusser, Judaism and the Origins of Christianiry,
Magnes, Jerusalem, 1988, pp. 150-168 (cap. ,Jesus' Opinion about the
Essenes").
2. Cf c.-S. Abraham Cheong, A Dialogic Reading of the Ste"dJard
Parable (Luke 16,1'9), seria "Studies in Biblical Literature", Peter Lang,
New York, 200I, p. 109.
3- Cj Paul Trudinger, "Exposing the Depth of Oppression (Luke
16, 1b-8a): The Parable of the Unjust Steward", in George Shillington
(ed.),jesus and His Parables, ed. cit., pp. I2I-137. Pentru 0 sene de alte
propuneri hermeneutice, cf K Snodgrass, op. cit., pp. 407-410.
274 PARABOLELE LUI USUS
caracterizarea celor cinci fecioare-model), in Parabola
slujitorului credincios intelept. Dar nu e prea mult sa
acordam tuturor acestor personaje rangul suprem alinte-
lepciunii? Sau mai exact: nu reducem, astfel, intelepciunea la
o facultate de ordin practic, la 0 inzestrare relativ comuna,
de tipul cuminteniei rationale, al bunului-simt, al "mintii
sanatoase"? Textul evanghelic   de altfel, sa faca deo-
sebirea dintre sophia phronesis. (Cj. Efeseni r, 8, in care
phronesis nu mai e tradus prin "intelepciune", ci prin "price-
pere".) Sa nu uitam, pe de alta parte, ca ni se recomanda sa
fim "intelepp." (phronimoz) ca (Matei ro, r6). E limpede
ca termenul nu se refera, in acest caz, la sublimitati sapien-
tiale, ci la abilitate eficace, la perspicacitate sau, spus pe
  la viclenie. Aner phronimos e, prin urmare, insul inge-
nios, ager, sagace, opus celui nechibzuit, necugetat, neghiob,
netot, narod, tont, prost Vrrtutea lui principala este sophrosyne,
buna a minp.i, mintea "intreaga", echilibrul rational,
prudenta, incluzand spiritul de moderap.e, autocontrolul,
capacitatea de a evalua corect prompt orice situatie de
a decide comportamentul adecvat. E de adaugat sensul de
"cu-mintenie", sobrietate, masura pe care 11 evidenp.aza
cateva pasaje cu referire la tinuta optima a feminitatii (r
Timotei 2, 9 2, r5). Nu ne aflam, deci, ill spatiul unei
solemnitati "initiatice", al unui rafinament cognitiv de eliti.
Ne aflam, pur simplu, in spap.ul inteligenfei, al "prezentei
de spirit", al unei subtile adecvdri la realitate.
Ce spune, prin urmare, Iisus in aceasta parabola? Mai
intai ca, daca am   pentru intrarea in Imparatie,
tot atata ingeniozitate, tot atata preocupare zel, tot atata
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 275
dexteritate cite cheltuim pentru rezolvarea crizelor
pentru 0 profitabila stabila instalare in imediat, am fi
salvaJi. Ceea ce e laudabil in purtarea iconomului intreprin-
zator nu este astutia sa, oarecum dubio as a, ci capacitatea
de a se mobiliza, de aJocaliza asupra soluJiei.' E1 cauta 0
din vartejul vitreg al conjuncturilor pentru asta,
pune, hamic, mintea Ia contribuJie. E un "model", pe care
"fiii Iuminii" I-ar putea prelua cu folos de Ia "fiii veacului".
AI do ilea mesaj al este reabilitarea inteligenfei ca
virtute. 0 traditie confortabila, de un anumit pitoresc foI-
doric, indina sa culpabilizeze inteligenta ca fiind "Iuci-
ferid", nasdtoare de divagaJie eretid, de specu1ativitate
abstracta, tara impact asupra vieJii E adevarat:
mintea neadusa in inima in fapta peate sminti. Riscul
inteligentei esteglacialitatea neangajata, virtuozitatea goala,
superbia intelectuaIa. Pe de alta parte, miza pateticii pe
simpla emotivitate, pe inflamaJia sufleteasca nereflectata,
nu e mai puJin primejdioasa. Fierbinfeala nu e mai puJin
daunatoare de cit glacialitatea. Asta nu inseamna cii nu se
mantuie decit   Dar nici cii recursulla inteligenta
trebuie evitat, dacii nu direct interzis. Mai mult: lucrarea
minJii trebuie ciiutata, stimulata, intreJinuta. (Cj. Proverbe
9, 6: Lepadati lenea minJii - apoleipete aphrosynen -, ciiutaJi
sa puneti min tea in lucrare - zetesate phronesin - indrep-
taJi-va intelegerea prin kathorthosate en gnosei
synesin.) Traducerile prefera, in genere, sa verbeasd
1. Cj Tim Schramm, Kathrin Lowenstein, Unmoralische HeIden.
AnstOflige Gleichnisse Jesu, ed. cit., 1986, pp. W-22.
276 PARABOLELE LUI IISUS
de   (ceea ce ni se pare prea mult) sau "cum-
patare" (ceea ce ni se pare prea dupa cum pentru
aphroryne prefera "nebunie" sau "sminteala". Dar in pasa-
jul din Proverbe e yorba, in mod explicit, despre  
tere" (gnosis) despre     (rynesis). Cand Scriptura
vrea sa vorbeasd despre     ea spune, fara ezitare,
sophia (if. Psalmi 89, r2). Iar in fragmentul din Efeseni deja
citat (r, 8), cei doi termeni sunt ca avand
lesuri diferite: en pase sophia kai phronesei ("in toata
ciunea priceperea''). Despre "pricepere", e yorba
in psalmul lI8, versetul I04. Buna a lucrurilor,
exacta a imprejurarilor, contextuala
nu pot fi evacuate din spirituala ca tot atatea capcane
malefice. Ideologia dlaie a   confundarea nevi-
novatiei a launtrice cu 0 blanda decerebrare
nu pot invoca, pentru a se sustine, preceptistica lui Iisus.
Dimpotriva, aphroryne, opusa lui sophrosyne, e trecuta, la
Marcu 7, 22, pe 0 lunga lista de pacate: " ... cugetele rele,
desfranarile, omorurile, adulterul, lacomiile, viele-
niile, invidia, deraimarea, trufia,
  Explicatia tradudtorului roman pentru echiva-
larea lui aphrosyne cu   nu ne convinge. Majorita-
tea traducerilor straine prefera, ca in aIte locuri, "nebunia".
Doar Luther alege termenul Unvernunft (irationalitate), iar
versiunile germane mai noi - direct Torheit
prostie), mai aproape de Vulgatei pentru stultitia
(un amestec de stupiditate nebunie). In mod vadit, ico-
nomul nedrept nu e nici nebun nu e nici un monument
de cumpatare, de vreme ce nu s-a sfiit sa risi-
PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 277
peasca averea stapanului sau. E, pur simplu, ager la minte,
  gata sa uzeze, pentru a se salva, de tocmai
datorita acestor calitati e laudat dat de exemplu.' Spre
constemarea dezamagirea predicatorilor intransigenti
a "abstractorilor" de diafane chintesente moralizante.
I. Cj Wilhelm Michaelis, Die Gleichnisse Jesu. Eine Eirifiihrung,
ed. cit., care interpreteaza parabola ca Heine Mahnung zur Klugheit":
o chemare la inteligenta, un avertisment in favoarea inteligentei.
INCHEIERE
Critica rafiunii exegetice
Ceea ce urmeaza este 0 poveste de laborator. M-am stra-
duit, pregatind aceasta carte, sa acopar scrupulos cat mai
mult din bibliografia subiectului am sfaqit, inevitabil,
prin a fi inhibat de cantitatea ametitoare, asfixianta, a tex-
te10r existente. Epuizarea resurse10r bibliografice ale oricdrei
cercetiiri este, astiizi, 0 utopie. Imi amintesc ca I-am intrebat,
acum cativa ani, pe profesorul Peter Schafer de la Princeton
"cum face", cum se descurcii atunci cand, pentru a se docu-
menta, are de parcurs rafturi intregi de bibliotecii. Mi-a
raspuns ca trebuie sa Dai la 0 parte tot ce nu ti se pare
esential (bizuindu-te pe instinct experientii), dar admiti,
de la bun inceput, cii te poti gray. Este insa de ne-
gandit sa tot. In ce rna am avut norocul, cu
doua de a beneficia de mijlocirea generoasa com-
petenta a bibliotecii Institutului de Studii Avansate din
Berlin (Wissenschaftskolleg zu Berlin). Zic "cu doua tai-
  pentru cii nu s-a pus, astfe1, nici 0 stavila apetitului
meu cumulativ. Dimpotriva: am avut acces, practic, la
orice, de la opuri compacte la articole de specialitate· din
publicatii de de la texte1e clasice la exegeza de ultima
ora. Nu 0 data, ze1ul a blocat redactarea
282 PARABOLELE LUI IISUS
propriu-zisa. Am fost adesea descurajat (la ce bun ind 0
carte despre parabole?), sabotat in efortul meu de a fi auten-
tic sau pur simplu intarziat de exigenta unei documen-
tari exhaustive.
In cele din urma, a trebuit sa constat d, din toata
tevatura, am avut multe de invatat. Am inteles, de pilda,
cum se poate rata interpretarea parabolelor, cum arata ina-
peten!a dacta pentru sensul lor, pe scurt, cum poate exe-
geza, uneori spectaculoasa "tehnic", sa obtureze drumul
dtre text. De asemenea, cum poate "moralina" (de care
vorbea Nietzsche) sa reducii anvergura spirituala, temeritatea
"scandaloasa" a unor pasaje scripturare la platitudine didac-
tid eticism fad. In fine, cum pot feluritele mode ideo-
logice metodologice sa schimonoseascii intentia originara
a textelor, reinventandu-le in mod arbitrar, confiscandu-le
propagandistic.
Le voi lua pe rand. Dar voi incepe cu observatia cii
exista diferente insemnate intre contributia bibliograficii a
diferitelor confesiuni   Inventarullucriirilor catolice
protestante este infinit mai amplu de cat acela al lucra-
rilor ortodoxe. Nu vreau sa intru in labirintul unei tentative
de explicatie. Fapt e d teologii ortodoqi prefera sa abor-
deze parabolele mai curand ca materie omileticii, in vreme
ce teologii catolici protestanti inclina spre studiu istoric
dogmatic. Cei dintii sunt, preponderent, oarneni ai predicii,
ceilalti, ai bibliotecii   Din perspectiva inter-religioasa,
1. In bibliografiile curente, perspectiva ortodoxa e reprezentata,
in genere, de un singur titlu: Archbishop Dmitri, The Parables. Bi-
Patristic and Liturgical Interpretation, St. Vladimir's Seminary
CRITICA RATIUNII EXEGETICE 283
e de exegeza iudaizanta a parabolelor, foarte
utiIa pentru intelegerea raportului existent intre ambianta
vechi-testamentara cea rabinica, pe de 0 parte, discursul
hristic, pe de alta.
'
un corp hermeneutic decisiv este cel alliteraturii
patristice scolastice, analizate lucid generos in faimoasa
lucrare a lui Henri de Lubac.' De Lubac amendeaza, pe buna
dreptate, 0 anumita aroganta a criticii de text moderne,
care se sa situeze exegeza medievala intr-un soi de
"pre-istorie", a interpretarii. In timp, el
admite ca e posibil ca, in litera lor, textele mai vechi sa con-
tina 0 multime de elemente tranzitorii, pasibile azi de cadu-
citate; "s-o parra la capat, multa maculatura"
Press, Crestwood, New York, I996. In spatiu1 romanesc, se pot aminti,
desigur, importante contributii omiletice, in lucrarile unor Constantin
Galeriu, Nicu Steinhardt, Antonie Plamadeala, Teofil Paraian sau
ale generatiilor mai noi (Constantin Coman, Vasile Gordon  
cu multumiri Parintelui Gordon pentru semnalarea ei,
putin cunoscuta carte a lui Simian Mehedinti, Parabole fnvd-
{dturi din Evanghelie, aparuta in I942 reeditata in 2002 la Editura
Sophia,
1. Lista titlurilor e abundenta, incepand de la lucrarea cIasica a
lui Paul Fiebig, Altjiidische Gleichnisse und die Gleichnisse Jesu, ].c.B.
Mohr, Tiibingen, I904, continuand, in vremea din urma, cu David
Flusser, Die rabbinische Gleichnisse und der Gleichniserzahler Jesu, Peter
Lang, Bern, 198I, C. Thoma M. Wyschogrod, Parable and Story in
Judaism and Christianity, A Stimulus Book, Paulist Press, New York,
Mahwah, I989, Brad H. Young, The Parables,   and Christian
Interpretation, Hendrickson Publishers, Peabody, 1998, sau Frank Stem,
A Rabbi Looks at Jesus Parables, Rowman & Littlefield, Lanham, 2006.
2. Exegese medievale. Les quatre sens de l'Ecriture, 4 vol., Cerf,
DDB, 1993 (prima editie: 1959-1965).
284 PARABOLELE LUI USUS
("beaucoup de fatras")l. In ele se exprima,   dincolo de
asemenea "pietre de poticnire", unul din chipurile miste-
rului crqtin a coerenta intima a credin!ei, greu de regasit
in textele mai noi.
Marea problema a interpretarilor medievale riimane,
din punctul meu de vedere nu numai al meu, abuzul de
alegorie. Am avut ocazia sa invoc posibilele efecte negative
ale acestui abuz la inceputul Jucrarii de fata! A atribui
fiecarei componente a parabolelor functia de "camuflaj",
de transcriere codificata a unui sens ascuns, dar de sci-
habil, este a reduce interpretarea la 0 simpla decodificare
rebusistica ... Dupa ce comunici cititorului ca, in cazul "Fa-
cliei sub obroc", faclia e Hristos, obrocul - legea vetero-
testamentara, iar - Biserica  
nici cititornl, nici exegetul nu mai au nimic de facut. Rien
ne vaplusfDe asemenea frugale "prescurtari" hermeneutice
nu scapa nici mari inspirate figuri ale patristicii. Sf loan
Gura de Aur rezolva, de pilda, Parabola celor zece
fecioare cu dteva "transla\ii" previzibile: facliile reprezinta
harnl fecioriei, castitatea, iar uleiul - iubirea aproapelui
(aici in forma pomenii datoraie saracilor). Somnul e, ine-
vitabil, moartea, trezirea e Invierea, iar negustorii de ulei
sunt cei sarmani, care dau ocazia celorlalti manifeste
iubirea fata de aproape. Citita in termeni, parabola e
o perfect inteligibila daca cheia. Ca intr-o fabula
oarecare: vulpea e viclenia, corbul e prostanacul sensibilIa
I. Idem, vo!. 2, p. 66I.
2. Cf supra, pp. 68-69.
CRITICA RATIUNII EXEGETICE 285
ergo nu e bine sa pleci urechea la Reflec-
asupra textului se poate socoti Incheiata. Nu mai e nimic
de adaugat: ai priceput, poti trece la parabola urmatoare.
Sensul se epuizeaza intr-o maxima, intr-c regula de compor-
tament, intr-un aforism.
Sa adaugam ca multe dintre descifrarii alego-
rice nu se sfiesc sa includa transparente  
aluzii de tip confesional sau inter-religios. Cutare parabola
condamna discret misteriile pagane, cutare e anti-iudaica.
Protestantul vede, in cate 0 metafora, un posibil argument
impotriva catoliculincearca, ici-colo, manevre
hermeneutice vag contra-reformiste etc.
E marele merit al teologului protestant german Adolf
Jiilicher, acela de a fi demontat mecarlismul, oarecum faci!,
al monomaniei alegorizante. In lucrarea sa Die Gleichnisreden
Jesu, aparuta la sfaqitul secolului XIX', el merge insa, la
randullui, prea departe socotind, de pilda, ca tot ce e ale-
gorie in Evanghelie nu se poate atribui lui Iisus ci mai
degraba sau Bisericii timpurii. Prea ingustii
mi se pare convingerea sa ca parabolele nu pot fi inte-
lese corect decat intr-un singur fel, fad false subtilitati,
fara unor sensuri multiple, suprapuse.
La antipodul acestei "luterane" se afla omi-
letica moralizant sentimentala, care dizolva intelesul gray
neconventional al parabolelor intr-o mica ora de diri-
intr-o dadkeala duminicala. E un mod de a nu
I. Doua volume republicate intr-unul singur Ia Tiibingen in
19IO, editie reprodusa fotomecanic la Darmstadt, Wissenschaftliche
Buchgesellschaft, 1963.
286 PARABOLELE LUI IISUS
percepe dimensiunea cosmid, miraculoasa, tainid in
fond "scandaloasa" a Intruparii. Actul kenotic al Fiului,
dispus sa tread hotarul imaginabilului, pentru a asuma un
corp omenesc, cu tot balastullui, de dragul creaturii Sale,
ar suna ridicol, dad rezultatul acestui plonjon halucinant
ar fi un compendiu de buna purtare, a suma, previzibila,
de precepte cumin!i. Nu e de crezut d Dumnezeu a venit
pe pamant ca sa tina un duios discurs de cumse-
cade. Tipul acesta de derapaj nu se manifesta, firqte, doar
in lumea predicatiei rasantene. lata comentariul unui teolog
american (episcopalian), exasperat, el, de platitudinea,
de lipsa de anvergura, a multor comentarii la Evanghelie:
"Adesea, fie d sunt capete patrate, fie din lipsa studiului,
fie din cauza slabei pregatiri, fie din pura plictiseala, predi-
catorii arund fara de la amvon comorile Scripturii, ca
pe 0 gramada de Nici un pic de farrnec in mono-
logurile lor, nici 0 «intriga», nici a tensiune, nici 0 intui!ie
a faptului d oficiul care le-a fast dat e tocmai acela de a
administra a cas a care nu seamana cu nici 0 alta casa. Tot
ce ob!in e un soi de entuziasm monomaniacal pentru cele
doua-trei teme care sunt, intamplator, pe masura gustului
lor bizar: focul iadului, sa zicem, sau cursul scurt despre
viziunea umanista a iubirii, sau re!eta rapida a spiritualitatii,
sau a dascaleala mediocru moralizanta privind buna purtare,
despre care au decis de mult d e mai de inghitit dedt
paradoxurile Evangheliei. [ ... ] Trebuie sa ne rugam pentru
predicatori. Fie ca Dumnezeu sa adud mai repede ziua in
care ei vor fi stat suficient de mult in camara castelului pen-
tru pierde   min!ile dinaintea Cuvantului a se
CRITICA RATIUNII EXEGETICE 287
imbata eu bueurie de textul Seripturii."' (Eram foarte tanar
dnd Parintele Arhim. Benedict   in chilia sa de la
Mitropolie, mi-a scris, pe un petic de hartie, 0 propozitie
din Breviarul Latin cu un mesaj asemanator: Laeti bibamus
sobriam profusionem Spiritus, "Sa bern cu bucurie din sobra
supraabundenta a Spiritului".) In termeni asemanatori vor-
Parintele Arhim. Nicolae Steinhardt: "Cele mai bune
mai frumoase simtaminte ori mai folositoare invatcituri
sunt anihilate de tipizarea verbala, eare-i simptom de lene,
mca uscaciune a inimii. Tot atat de sunt stilul
pilduitor, edificator, onetuos, stilul emfatie, stilul grandiloe-
vent, sau deprinderea comoda de a reduce predica la repe-
tarea pericopei evanghelice."2
Daca insa comentariul cuminte, sec sau dulceag, lasat
sa se dizolve in retoriea previzibila a unui compendiu de
etica, rateaza tinta, ne yom gcibi sa adaugam ca niei exal-
tarea imaginatiei, "talentul" literar ingeniqzitatea pura
nu dau rezultate convenabile. Andre Gide poate permite,
  ca artist, sa inchipuie 0 versiune a Parabolei fiului
risipitor (Le retour de l'enfant prodigue) in care, alaturi de eei
doi frati ai pasajului bib lie, mai exista un al treilea, cel mai
tanar, decis sa razbune celui intors acasa. EI va pleca,
la randullui, iar "fiul risipitor" il va incuraja s-o faca: "lei
eu tine toate sperantele mele [ ... ]. Fie sa nu te mai intorei
niciodata." Dar Andre Gide nu are pretentii de hermeneut.
1. Cj R.F. Capon, op. cit., p. I43.
2. Nicolae Steinhardt, Ddruind vei dobdndi, Editura Episcopiei
Ortodoxe Romane a Satmarului, Baia Mare, I992,
P·243·
288 PARABOLELE LUI USUS
In schimb, exista     a dror "indrazneala" e cautio-
nata de un cert prestigiu academic. Pentru Charles Hedrick,
de pilda, parabolele sunt un fel de "fictiuni" cu valoare
autonoma, expresii ale unei mai curand literare.!
Iisus, s-ar zice, e din familia lui Mallarme. William R. Herzog'
prefera, dimpotriva, sa-i fad un portret de Che Guevara:
un insurgent de stanga, procupat de soarta celor exploatati ...
Viciile literalismului placid, ale inflamatiei literare sau
ale zelului ideologic transfonna de multe ori parabola in
materia prima a unei divagatii care pierde cu totul din vedere
textul propriu-zis. Exegeza e inlocuita prin eisegeza: efortul
de a scoate intelesul textului din substanta lui se las a
uzurpat de incercarea de a introduce in text un inteles strain
de intentia lui originara.3 Se testeaza eventualele "lumini"
hermeneutice pe care metode mai mult sau mai putin noi
(structuralism, semiotid, naratologie etc.)4Ie pot aduce in
1. Charles W. Hedrick, op. cit. S-a mers pana acolo incat sa se
socoteasca esteticd a textului drept criteriu de autenticitate (if.
A.T. Cadoux, B.A. (Cape), D.D (London), op. cit., p. 60: "Naratiunea
care e mai buna ca naratiune, mai convingatoare, mai coerenta e,
probabil, mai aproape de ceea ce a spus cu adevarat Iisus").
2. Parables as Subversive Speech:Jesus as Pedagogue of the Oppressed,
Westminster John Knox Press, Louisville, 1994.
3. Cj Klyne R. Snodgrass, "Recent Research on the Parable of
the Wid<ed Tenants. An Assessment, In Bulletin for Biblical Research,
nr. 8, 1998, p. 187: "Daca pe vremea lui Adolf Jiilicher scandalul
consta in alegorizarea parabolelor practicata de Biserid, impolitetea
(the oJfonce) zilelor noastre e, dupa parerea mea, 0 lectura a parabo-
lelor care proiecteaza asupra lor agenda care ne convine."
4. Cj, inter alia, Jean Delorme (ed.), Les paraboles evange1iques.
Perspectives nou·velles (documentele celui de-al XII-lea congres ACFEB,
Lyon, 1987), Cerf, Paris, 1989.
CRITICA RATIUNII EXEGETICE 289
clarificarea textului. Se experimenteaza noi ccli de "atac":
marxism, ecologie, sociologie, feminism. Acribia filologid
apetitul tenace al reconstruqiei istorice s-au concretizat,
de-a lungul anilor, in spectaculcase tentative de a "rescrie"
textul evanghelic, de a duta un "Urtext", un text prim,
curatat de probabile interventii "interesate" ale Evanghe-
sau de adaosurile "propagandistice" ale Bisericii tim-
purii. Exegeza aplicata n-a intarziat sa amendeze acest tip
de malforma\ie erudita. lata un pertinent comentariu al pro-
fesorului Klyne Snodgrass: "Para indoiala, textele Scripturii
au fost modelate de traditie de   in funqie
de context de propriile lor convingeri. eu toate acestea,
un alt text, cum ar fi, de pilda, un Urtext nu este nu poate
fi obiectul cercetarii noastre. Singurul text pe care 11 avem
e textul Scripturii. "I
  nu prop un sa evacuam, in mod autoritar, liberta-
tea oridrui cititor de a gasi in text sensuri noi, conforme
cu propria lui angajare intelectuala. Dar a rein-
venta textul, abandonand cu totul care I-a produs,
a duta in el 0 tematica tara legatura eu tematica lui cons-
titutiva e ilegitim contraproductiv! Nu se pot contesta
1. Ibidem, p. 209. Cj comentariul, de un benign sarcasm, allui
C.S. Lewis, in Ferigi elefanfi fi alte eseuri despre   Humanitas,
  20II, pp. I33 urm.
2. Imi amintesc de stupoarea cu care am descoperit, pe vremea
studentiei, in bibliotecii Academiei Romane, 0 teza de doc-
tarat cu titlul "Probleme de ginecologie obstetrica in teatrul lui
Shakespeare". De ce nu? Dar sa nu mi se spun a ca, printr-o aseme-
nea cercetare, intelegerea lui Shakespeare iese in ...
290 PARABOLELE LUI IISUS
bene£lciile unei bune infonnari asupra imprejurarilor spe-
ci£lce in care textul a fost rostit scris. E foarte instructiv
sa ne putem reprezenta ceea ce Hermann Gunkel   dupa
el, 0 lunga serie de au numit "Sitz im Leben", con-
textul istoric social al aparitiei distributiei textului.
Dar avertizam asupra riscului de a in eruditie goala,
de a focaliza halucinatoriu asupra unor detalii anexe care
nu favorizeaza in nici un fel, ba dimpotriva, 0 lectura
comprehensiva. Pe de alta parte, nu se cuvine sa pierdem
din vedere faptul ca Iisus se adreseaza cititorului de azi,
lumii sale, cum se adresa contemporanilor sai. A sugera
ca El nu poate £l inteles decat contextual, in mediul
aqiunii Sale nemijlocite, e a-L citi arheologic, comemorativ,
tara nici un folos. Dupa cum a-L citi strict din unghiul
deprinderilor, achizitiilor metodologice, idiosincrasiilor
modelor de ultima ora e a cadea victima unei anamorfoze
derutante paguboase. Intr-un anum it sens, a spus-o El
  printr-o scurta parabola: "Nimeni nu coase la haina
veche petic dintr-un postav nou; altfel, peticul nou va
trage din haina veche se va face 0 ruptura mai rea. De
asemenea, nimeni nu pune yin nou in burdufuri vechi;
altfel, vinul nou sparge burdufurile vinul se varsa
burdufurile se strica; ci vinul nou trebuie pus in burdufuri
noi" (Marcu 2, 21. Cf Matei 9, 16-17). Intetpretarea tra-
ditionala aacestei parabole pune accetul pe contrastul
dintre iudaitate (respectiv Vechiul Testament)
natate (respectiv Noul Testament): Legea pe de 0 parte
Credin{a pe de alta. Secolul al XIX-lea nu s-a s£lit sa valori-
£lce textul ca apologie a Noului, ca legitimare a aq:iunii
CRITICA RATIUNII EXEGETICE 291
revolutionare.' Dar parabola este rostita ca raspuns la 0
intrebare despre oportunitatea postului (Marcil 2, 18). In
discutie apare, astfel, problema adecvdrii, a gestului cuvenit
la momentul cuvenit. Noutatea vine cu alt tip de exigente
reguli, greu de conciliat cu exigentele regulile mai vechi.
Soiutiile eclectice au efecte negative pentru ambele tab ere.
Metodologiile noi se vor fi dovedind utile, dnd e yorba
de 0 tematicii de cercetare noua ("vin nou in burdufuri
noi"). Dar cand e yorba de 0 tematicii veche pana la a fi
atemporala, riscul inadecvarii e foarte ridicat. "Savantii -
spunea Hermann Hesse - strid intotdeauna vinul vedli
recurgand la burdufuri noi"2. Iar vinul vechi nu e nici pe
departe intr-o pozitie dezanvantajati fata de eel fraged al
ultin1ei recolte. Nu intamplator, Evanghelia dupa Luca
adauga parabolei un final semnificativ (reluat in versiu-
nea oferita de Evanghelia dupa Toma, loghionul 47):
nimeni, dupa ce a baut yin vechi, nu vrea de eel nou, cii
zice: Mai bun e eel vechi."3 A te bucura de un vin vechi
rara ideea fixa _ a "actualiziirii", tara scenografia cocheta a
ingeniozitatii     tara tapaj "metodologic" de cate-
dra nu inseamna a fi opac la sunetul veacului, a te tine,
dogmatic, la distanta de orice lnnoire fertila. Inseamna, pur
simplu, a pastra masura, a nu manipula textele de dragul
I. Cf Martin Leutzsch, "Was passt und was nicht (Vom alten
Mantel und vom neuen Wein)", in R. Zimmermann, Kompendium ... ,
ed. cit., p. 277. Sunt citaJi Heine, Marx Engels, Gutzkowetc.
2. Apud Martin Leutzsch, art. cit., p. 277.
3. Cf Cartea intelepciunii lui Isus, fiullui Sirah 9, 10: "Yin
nou, prieten nou ... Iasa-I sa se invecheasca, vei bea cu placere."
292 PARABOLELE LUI IISUS
spectacolului academic sau al oPtiunilor tale cotidiene.
Cei care cred ca savantul hermeneutul de azi intelege
neapdrat mai bine un text vechi decat toti aceia care au
fost contemporani cu producerea textului iau drept
garantata 0 competenta iluzorie. C.S. Lewis 0 spune in
citeva fuze cit se poate de clare potrivite: "Ideea ca un
om sau un scriitor este obscur pentru cei care au trait in
cultura, au vorbit lirnba, au
gama de imagini de presupozitii   dar lim-
pede pentru cei care nu se bucura de nici unul din dintre aceste
avantaje este ridicola, in opinia mea. Exista, in aceasta idee,
o improbabilitate a pn'ori pe care aproape nici un argu-
ment nici 0 dovada nu 0 pot contracara"'. Sau: " ... cri-
ticii biblici vorbesc pur simplu in calitate de oameni;
oameni influentati in mod evident de spiritul veacului in
care au crescut   probabil, nu suficient de critici fata de
el".' Cat despre marii inovatori subtili, "imi cer sa
cred ca ei pot citi texte vechi printre randuri; dovada este
incapacitatea lor evidenta de a citi (in orice sens care merita
discutat) randurile insele. Au pretentia ca vad sporii de
feriga, dar nu zaresc un elefant la zece metri departare, ziua
in amiaza mare"3.
In cele ce urmeaza, yom face un inventar rapid, dar
caracteristic, al savantlicului steril, al eruditiei divagatorii,
abundent prezenta in bibliografia "de lucru" a parabolelor
1. Cj C.S. Lewis, op. cit., p. 132.
2. Ibidem, p. 133.
3. Ibidem, pp. 130 - 131•
CruTICA RATIUNII EXEGETICE 293
neo-testamentare. Vom arata cum se poate trece pe ldngd
text, cum se pot sacrifica substanta finalitatea lui, prin pre-
tentioase sondaje colaterale. Necesitatea de a livra cititorului
o suma de realia, de informatii concrete privind una sau
alta din partile eomponente ale unui diseurs nu e de pus la
indoiala. Grave cand, coneentrat pe realia, eruditul pierde
din vedere realitatea seripturara in plin supra-
realism. Grave caud se eauta "sporii de feriga" nu se mai
vede "elefantul", aflat in plina lumina.
Se poate admite, desigur, d nu e lips it de interes sa te
intrebi, eitind Parabola drahmei pierdute, cam cat 0
drahma. Dad putin (eeea ee e adevarat: cat un dinar
roman, adiea valoarea salariului pe 0 zi al unui muneitor
agrieol sau al unui soldat), atunei sarkia femeii din para-
bola e eerta asta explid febrilitatea dutarilor ei. Dar e
lipsit de interes sa dezbati dad·drahma eu prieina e parte
dintr-o salba sau dintr-un ornament eapilar, eu detalii
des pre dimensiunile monedei despre posibilitatea de a 0
gauri pentru a 0 pe un La fel, e neesential sa
cati oameni pot manea dintr-un vitel, chiar dad, prin
asta, poti dovedi d petreeerea organizata de tadl fiului
risipitor era una de anvergura! Parabola prietenului de la
1. Cf J. Derrett, "Fresh Light on the Lost Sheep and the Lost
Coin", in New Testament Studies, nr. 26, 1979, pp. 40-41 (versus E.F.F.
Bishop, Jesus of Palestine: The Local Background to the Gospel Docu-
ments, Lutterworth Press, London, 1955, pp. 134-135).
2. K. Bailey se sa demonstreze ca era vorba de vreo
200 de   adicii toti membrii familiei, plus notabilitatile locale
(Finding the Lost. Cultural Keys to Luke 15, Concordia Publishing
House, St. Louis, 1992, p. 155).
294 PARABOLELE LUI IISUS
miezul noptii ea tot soiul de curiozitati mania-
cale. De ce "vizitatorul" noctum cere trei paini? De ce trei?
Marele J. Jeremias se ca or fi fost foarte mici
deci, una singura nu ajungea pentru 0 masa.' Neobositul
Kenneth Bailey, citat adineaori, crede ca cele trei paini
urmau a se distribui dupa un model vetere-testamentar (if.
I Regi IO, .3-4): una ramanea gazdei, una se manca pe loc,
iar a treia se punea in traista dlatorului! PJtii vad 1n numa-
rul painilor un semn de generezitate amicala, a1tii incearca
imagineze ce se manca 1a cina tarzie a paine
goala, sau paine cu eeva (sau muiata in ceva). Insurgentu1
w.R. Herzog crede ca saracia bueatelor e, prin contrast, 0
a1uzie provocatoare la mesele     de bogate ale
mai-marilor zilei.3
Obsesii numerice irelevante apar in 1egatura cu a1te
parabole. De ee zece fecioare? Moises Mayordomo
ca zece e, in acest caz, un numar exagerat de mare 11 eiteaza
pe Plutarh, dupa care cinci ar fi fost prea mult pentru 0
nunta Christine Gerber se arata de
neclaritatea din Parabola slugi10r veghetoare eu privire la
numaml exact al personajelor (de cate slugi e vorba?).5 Para-
1. J. Jeremias, The Parables of Jesus, ed. a II-a, Prentice Hall, New
Jersey, 1972, p. 157-
2. K Bailey, Poet and Peasant. A Literary- Cultural Approach to the
Parables in Luke, Eerdmans, Grand Rapids, 1977, p. 123.
3. William. R. Herzog, op. cit., pp. 212-214.
4. Cj M. Mayordomo, "Kluge Madchen kommen iiberall hin .. .
(Von den zehnJungfrauen)", in R. Zimmermann, Kompendium ... ,
ed. cit., p. 497.
5. Christine Gerber, aus Sklavinnen un Sklaven Gaste ihres
Herren werden (Von den wachenden Knechten)", in R. Zimmermann,
Kompendium ... , ed. cit., p. 574.
CRITICA RATIUNII EXEGETICE 295
bola semanatorului e, ea, plina de "neclaritaf': este mul-
tiplicarea recoltei de care se la sfaqit (treizeci,
0 suta) plauzibila in termeni reali? Oa, riispunde
Gustav Dalman, dar numai pe valea Iordanului
I
• Nu, e de
parere Robert McIver: de treizeci de ori mai mult de cat
s-a semanat ar fi fost 0 miraculoasa.
'
Este evident
d "astfel de numaratori sunt in afara chestiunii"3, dar ele fac
sa curga multa cerneala. Alta "problema": ce semana
semanatorul? (Apropo: de ce nu "semanatorul!semanatoa-
rea, de vreme ce la cimp munceau femei?) Grau? Orz?
Oviiz? Mei? cum se proceda in Palestina secolului I d. Hr.?
Intai se semana abia apoi se ara (ipoteza preferata de J.
Jeremias in celebra sa monografie despre parabole4, pentru
a explica "realist" de ce apar buruieni printre cereale), sau
viceversa (cum pretinde KG. White
5
)?
Lista intrebiiri10r "edificatoare" pe care exegetii Ie intorc,
pe toate partile poate continua la In
Parabola navodului se de "tot felul de   Ei
bine, cate feluri? 19? 24? II, ca in apa Iordanului? 78, ca pe
coasta Mediteranei? u, ca in lacul Huleh?6 Casa zidita pe
stand e oare vecina cu casa zidita pe nisip? nu ne-ar
I. G. Dalman, Arbeit und Sitte in Paliistina, 7 vol., C. Bertelsmann
Verlag, Gutersloch, 1928-1941, vol. 3, pp. 153, 156.
2. R.K McIver, "One Hundred-Fold Yield - Miraculous or Mun-
dane? Matt. 13, 8, 23; Mk. 4, 8,20; Lk. 8, 8", in New Testament Studies,
nr. 49, 1994·
3. A. Hultgren, op. cit., p. 188.
4. ].]eremias, op. cit., pp. 7 urm.
5. KD. White, "The Parable of the Sower", in Journal ofTheolo-
gical Studies. n.s., nr. 15, 1964, pp. 300-307.
6. Cj A. Hultgren, op. cit., p. 305, n. 6.
296 PARABOLELE LUI IlSUS
ajuta sa cum se construia 0 fundatie pe vremea lui Iisus?
(citand, de pilda, din Vitruviu)?' Dar facliile (lampadas)
din Parabola celor zece fecioare? Sunt ele tOI1e (din lemn),
sau 0 specie de opait (din lut sau metal, cu fitil)? Iar pe-
trecerea despre care se unde are loc? La parintii
miresei, sau in casa mirelui? fecioarele cine sunt? Es-
cOlia fetei, sau cameristele baiatului?2 Nu e dar nici daca
cele doua grupe de copii care nu sa se joace im-
preuna (Parabola copiilor din piete) sunt suficient de bine
definite. Grupa vesela e alcatuita din baieti, iar cea trista
din fete? Sau avem de-a face cu 0 massa omogena, ca sa fie
plauzibila comparatia cu "neamul acesta"3? parabola
pune delicate probleme de "fiziologie mistid", nu de azi,
de ieri! Dad Iisus manand bea, cum yom rezolva teo-
logic problema digestiei sacre? Sf. Irineu nu se sa
o califice drept semn al "umanitatii" hristice. Tertullian e
contra. Clement din Alexandria incearca sa concilieze cele
doua pozitii, aratand d, in cazul lui Iisus, trebuie sa ne
imaginam un fel de combustie spontana care distruge tara
reziduuri hrana asimilata.
4
Comoara ascunsa in tarina star-
complicate dileme juridice. Gasitorul comorii da de
ea umbland pe un teren care nu-i apartinea. Mai intai: ce
duta acolo? Era un oarecare lucrator agricol pe tarlaua
1. Cj R. Zimmermann, Kompendium ... , ed. cit., p. 94.
2. Cj Pentru Intreaga   if. Klyne R. Snodgrass, Stories
with Intent ... , ed. cit., pp. 512 urm.
3. Cj Peter Miiller, ,Yom misslingenden Spiel (Von der spielen-
den Kindem)", In R. Zimmerma...'1n, Kompendium ... , ed. cit., p. I03.
4 Cj ibidem, p. I09·
CRITICA RApUNIr EXEGETICE 297
proprietarului G. Jeremias)? Nu se prea   de vreme
ce aflam ca a fost suficient de instarit ca sa cumpere tere-
nul. Pe de alta parte, odata ce a gas it comoara n-ar fi fost
normal sa-l anunte pe proprietar? lar dupa ce a devenit pro-
prietar   detinea el, de drept, ,ceea ce se gasea in
subsolul tarlalei cumparate? Se invoca pasaje din Mishna,
din care rezulta ca tot ce se in perimetrul unei pro-
prietati apartine proprietarului, cu excePtia banilor, care
revin gasitorului. Dar in parabola nu se specifica natura co-
morii. Chestiunea ramane,   in suspensie.' In schimb,
lucrurile sunt limpezi cand e yorba de drepturile omului.
Luise Schottroff - nu e singura - considera ca Parabola
slujitorului credincios intelept e 0 critica implicitii a sis-
temului sclavagist din Imperiul RomanZ, dupa cum, in
viziunea infatigabilului W Herzog, Pilda talantilor e 0
critica a exploatarii celor saraci, prin abuzurile celor bogati
putemici
3

S-ar putea scrie un intreg opuscul despre asemenea teh-
nici de chestionare academica a parabolelor lui Iisus. Ar fi
o dovada despre distanta enorma care s-a
intre noi ele, despre felul in care     de carte"
ajunge sa se detumeze pe sine, cufundandu-se in labirintul
1. lntre alrii, se ocupa de "litigiu" J. Derrett, "Law in the New
Testament. The Treasure in the Field (Mt. II, 44)", in Zeitschrift
fur die Neutestamentliche WissenschaJt, nr. 54, 1963, pp. 31-42, John
Cross nan, "Finding Is the First Act: Trove Folktales and Jesus'
Treasure Parable", in Semeia Supplements, nr. 9, 1979, p. 91. Cj A.
Hultgren, op. cit., p. 412.
2. Luise Schottroff, Die Gleichnisse Jesu, ed. cit., pp. 230-233.
3. W. Herzog, op. cit., pp. I50-I68.
298 PARABOLELE LUI IISUS
exactitdfilor inutiie, tara prea mare legatura cu adevdrul.
Nu voi contesta nici competentele, nici buna-credinta a
unora dintre cercetatorii invocati in inventarul de mai sus.
Dar nu rna pot abtine sa deplang futilitatea barod a stra-
daniilor lor patologia unei anumite secjiuni a "spiritului
vremii", care nu mai vrea nu mai poate sa distinga intre
esential accesoriu, intre "evidenta" cadaverid a literei
freamatul discret, dar viu al spiritului.
Ca sa nu inchei intr-o nota patetid, voi aniinti 0 conver-
sajie pe care am avut Fnsa placerea sa a port cu E. H.
Gombrich, in I976, pe vremea dnd conducea The Warburg
Institute de la Londra. A venit yorba, intre altele, despre
necesitatea primejdiile specializarii. Tocmai lucram la a
teza de doctorat pe tema peisajului european. "Nu veji putea
defini cu precizie - mi-a spus profesorul Gombrich - euro-
penitatea peisajului, dad nu yeti Iua, ca termen de compa-
ratie, peisajul extra-european, eel chinezesc, de pilda. Dar,
ca sa intelegeti bine peisajul chinezesc, e recomandabil
sa invataji   Iar dupa ce veji invata - ceea
ce va va lua a gramada de timp - e foarte pujin probabil sa
va intoarceti la problemele peisajului european." Mi se
atragea astfel atenjia asupra uneia dintre devierile posibile ale
acribiei prost dozate. In fond, ce altceva fac exegejii para-
bolelor, mergand din intrebare in intrebare, din detaliu in
detaliu, pana la uitarea textului de care se ocupa? Ca sa
intelegi parabolele, trebuie sa te pui Ia punct cu ambianta
concreta a lumii in care s-au nascut. e! E bine sa ai
idee - dnd analizezi Parabola celor zece fecioare - despre
CRITICA RATIUNiI EXEGETICE 299
cum arata 0 procesiune nupJiala, despre alcatuirea
modul de functionare al unui opait etc. Dar,
cum   vei ajunge sa tel:ntrebi asupra deosebirii
dintre nunta evreiasca cea romana, apoi asupra cantitatii
de ulei necesare pentru a intreJine (pentru cat timp?) fla-
cara unui opait, apoi despre productia de ulei in Paiestina
inceputului de mileniu, despre motivile posibile ale intar-
zierii mirelui (negocieri laborioase despre dota?)   1n con-
secinta, despre regimul In jurisprudenta iudaica.
Textul propriu-zis al parabolei devine, 1ncet-incet, un pre-
text, 0 anexa, un episod minor dintT-Q mare demonstraJie
de musculatura istoriografica. "Problema cu specializarea -
a adaugat profesorul Gombrich - e ca, la un moment dat,
nu mai ce intrebari sa-Ji pui. Ai numai raspunsuri.
ai raspunsuri la intrebari pe care textul nu Ie pune.
  yorba lui Blaga, in "hipertrofia mijloacelor auxi-
liare".   in timpul acesta, obiectul de Ia care ai pomit
stins, uitat, 1ntrebarea potrivita.
Evident, nu poJi fi sigur niciodata ca ai gasit ,,1ntrebarea
potrivita". In ce ne   am incercat sa 0 identificam
1n spatiu1 care intenfia textului, interogatia proprie
afteptdrile (latente sau manifeste) ale cititorului de azi.
Ne-am ferit de ingeniozitaJi riscante, de originalitaJi zglobii,
ca de tonul pompos ultimativ al predicii "intelepte".
Ne-am ferit de erudiJia goala, dar am tinut, in timp,
sa aducem in perimetrul religiozitatii autohtone 0 mini-
ma exigenta academica, un tip de discurs care gaseasca
locul, cu naturalete, 1n dezbaterea intelectuala a modernitatll,
1n ciuda pripitelor ei crispari "laiciste". Parabolele lui Iisus
300 PARABOLELE LUI IISUS
au rezistat   in vremuri mai grele. Ni s-a parut ca
trebuie sa Ii se dea 0 pnsa acum, ca in nimbuIIor respira,
tenace, teme solu\ii tara data rara patina muzeala. Daca,
din dnd in dnd, am sa formulam intrebarea potri-
vita, nu ne ramane dedt sa speram ca incercarea noastra
va gasi, Ia randul ei, cititorul potrivit. Catre el se indreapta
multumirile noastre salutul nostru prietenesc.
Sugestii bibliografice
Nu ne propunem, in cele ce urmeaza, sa oferim cititorului 0
bibliografie foarte amanuntita. Despre parabole s-a scris enorro, inca
din primele veacuri Vrem doar sa semnalam cateva texte
utile pentru cei carora lucrarea de fata Ie va fi stimulat, cum
speram, curiozitatea refleqia. E yorba,   de 0 bibliografie
strict orientativa, destinata oricui va simti nevoia sa faca, pe cont
propriu, cativa mai departe. Ne-am marginit la un inventar de
carri, lasand deoparte puzderia de studii articole, mentionate, ade-
sea, in notele de subsol ale fiecarei pagini. Am Iasat, de asemenea,
deoparte, c3.tiva autori, pe care i-am amintit, sporadic, in cuprinsul
volumului nostru, dar care, din punctul nostru de vedere, se afla
intr-o totala - savanta - inadecvare cu materia de care se oC"upa
(Wuliam Herzog, Luise Schottroff, M.A. Beavis etc.).
In ce ne   am profitat masiv (documentar hermeneutic)
de pe urma a trei lucran, a caror lectura constituie 0 ampla fertila
introducere in domeniu:
Snodgrass, Klyne, Stones with Intent. A Comprehensive Guide to the
Parables of Jesus, William B. Eerdmans Publishing Company,
Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 2008.
Hultgren, Arland]., The Parables of Jesus. A Commentary, William B.
Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/
Cambridge, 2002.
Zimmermann, Ruben (ed.), in colaborare cu Detlev Dormeyer, Gabi
Kern, Annette Merz, Christian Miinch, Enno Edzard Popkes,
302 PARABOLELE LUI IISUS
Kompendium tier Gleidmisse Jesu, Giitersloher Verlagshaus, Giitersloch,
2007 (lucrare eoleetiva, ell contributii inegale, dar intotdeauna
profitabile). Volumul include analiza "parabolelor" din Evan-
ghelia dupa loan (socotita ca fund lipsita de ilustrari
ale genuiui), ca a unor texte exterioare canonului traditional:
Evanghelia dupa Toma 0 larga selectie de apocrife ("Agrapha").
Inca greu de ocolit sunt lucrfuile clasice ale lui AdolfJiilicher (Die
Gleichnisse Jesu, doua pfu1i adunate l,i.tr-un singur volum, Tiibingen,
19IO, editie reprodusa fotomecanie la Darmstadt, Wissenschaftliche
Buchgesellschafi:, 1963) Joachim Jeremias (Die Gleichnisse Jesu,
Zwingli-Verlag, Ziirich, I947, trad. rom., dupa 0 editie engleza, de
P.S. Calinic Dumitriu, pro prof. dr. Vasile Mihoc dr. Matei,
Anastasia,   2000). mentiona vechea contributie, in
buna traditie iezuita, a lui Leopold Fonck, SJ., primul rector al
Institutului Biblic Pontifical de la Roma: Die Parabeln des Herro im
Evangelium, Rauch, Innsbruck, I902. Pentru 0 privire de ansamblu
asupra exegezei parabolelor, se va citi cu folos Warren S. Kissinger,
The Parables of Jesus. A History ofInterpretati01z and Bibliography (ATLA
Bibliography Series, 4), Scarecrow Press, Metuchen, NJ. & London,
The American Theological Library Association, I979.
Un instrument excelent pentru comentarii patristice introduse,
ad locum, in textul Evangheliilor, este Thomas C. Oden (editor coor-
donator), Ancient Commentary on Scripture, volumele: New Testament
Ia (Matthew I-I3), InterVarsity Press, Downers Grove, 20m, lb
(Matthew I4-2.8), InterVarsity Press, Downers Grove, 2002, ambele
editate de Manlio Simonetti, New Testament II (Mark), InterVarsity
Press, Downers Grove, I998 (2005), editat de Christopher A. Hall,
New Testament III (Luke), InterVarsity Press, Downers Grove, 2003,
editat de Arthur A. Just Jr.
lata acum, in ordine alfabetica, lista selectiva a altor titluri, in
afara celor deja mentionate:
Baudler, Georg, Jesus im Spiegel seiner Gleichnisse. Das erziihleri.sche I.e-
benswerk Jesu - ein Zugang zum Glauben, Calwer Verlag, Stuttgart,
Kosel-Verlag, Miinchen, I986.
SUGESTII BlBLIOGRAFICE 303
Berger, Klaus (ed.), Gleichnisse des Lebens. Aus der Religionen der "Welt,
Insel Verlag, Frankfurt am Main, Leipzig, 2002. (0 buna coleqie,
pe teme, din literatura "parabolica" a lumii.)
Blomberg, Craig L., Interpreting the Parables, InterVersity Press, Downers
Grove, 1990.
Borsch, Frederick Houk, Many Things in Parables. Extravagant Sto-
ries if New Community, Fortress Press, Philadelphia, 1988.
Cadoux, A.T., B.A.(Cape), D.D.(London), The Parables of Jesus. Their
Art and Use, James Clarke & Co. Ltd, London, 1930.
Capon, Robert Farrar, Kingdom, Grace,Judgement: Paradox, Outrage,
and Vindication in the Parables of Jesus, William B. Eerdmans,
Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 2002. (0 analiza provoca-
toare, in tradiJia stilistici - in versiune "arnericanizati" - a lui
G.K Chesterton C.S. Lev;.i.s, mult mai vie decat multe predici
solemne, dar cu unele excese de "libertate" dogmatica.)
Crossan, John Dominic, In Parables: The Chalenge of the Historical
Jesus, Harper & Row, London, 1985.
Delorme, Jean (coordonator), Les paraboles evange1iques. Perspectives
nouveUes (XII· Congres de l'Association Catholique pour
l'Etude de la Bible, Lyon, 1987), Lectio Divina 135, Edit;ions du
Cerf, Paris, 1989.
Dmitri (Archbishop), The Parables. Biblical, Patristic and Liturgical Inter-
pretation, St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York,
1996.
Drury,John, The Parables in the Gospels. History andA1legory, Crossroad,
New York, 1985.
Eichholz, Georg, Gleichnissen der Evangelien. Form. Oberlieferung.
Auslegung, Neukirchener Verlag, Neukirchen-Vluyn, 1971 (19844).
Erlemann, Kurt, Gleichnisauslegung. Ein Lehr- und Arbeitsbuch, A.
Francke Verlag (UTB fUr Wissenschaft), Tiibingen, Basel, 1999.
(Un bun manual, cu 0 uriIa selecJie de texte comparate pe te-
mele parabolelor, recoltate din surse paralele, sacre profane.)
Harnisch, Wolfgang, Die Gleichnis-erzdhlungen Jesu. Eine hermeneutische
Einfuhrung, Vandenhoeck & Ruprecht (UTB fUr Wissenschaft),
GOttingen, 1985 (2001
4
).
304 PARABOLELE LUI USUS
Hedrick, Charles W., Many Things in Parabks. Jesus and His Modem
Critics, Westminster John Knox Press, Louisville, 2004.
Hermaniuk, Maxime, C.SS.R, La Parabole Evange1ique. Enquete exege-
tique et critique, Biblioteca Alfonsiana, Louvain, Desclee de Brouwer,
Paris, I947.
Kahler, Christoph, Jesu Gleichnisse als Poesie und Therapie. Versuch
eines integrativen Zugangs zum kommunilw,tiven Aspekt von
GleichnissenJesu,J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tubingen, I995.
Linnemann, Eta, Gkichnisse Jesu. Einfiihrung und Auslegung, Van-
denhoeck & Ruprecht, Gottingen, I96I (19664).
Longenecker, Richard N. (ed.), The Chal!engeofJesus' Parables, William
B. Eerdmalls Publishing Company, Grand Rapids, Michiganl
Cambridge, 2000.
Madsen, lver K, Die Parabeln der Evangelien und die heutige Psycholo-
gie, Johann Ambrosius Barth, Leipzig, 1936.
McBride, Denis, C.SS.R, The Parables of Jesus, Ligouri/Triumph,
Missouri, I999.
Meinertz, Max, dr., Die GleidmisseJesu, AschendorffSche Verlagsbuchhand-
lung, Munster (West£), I948.
Mell, Ulrich (ed), Die Gleichnisreden Jesu 1899-1999. Beitrtzge zum
Dialog mit AdolfJiilicher (Beihefte zur Zeitschrift rur die neutesta-
mentlich.e Wissenschaft, I03), Walter de Gruyter, Berlin, New
York, 1999·
Michaelis, Wilhelm, Die Gleichnisse Jesu. Eine Einfohrung, Furche
Verlag, HambuJ;"g, I956.
Muller, Peter, Buttner, Gerhardt, Heiligenthal, Roman, Thierfelder,
]org, Die GleichnisseJesu. Ein Studien- undArbeitsbuchfor Unterricht,
Calwer Verlag, Stuttgart, 2002 (2008
2
) (cu un util glosar termino-
logic la  
Pirot, Jean, Paraboles et alligories evange1iques. La pensee de Jesus. Les
commentaires patristiques, P. Lethielleux, Paris, I949.
Salm, Werner, Beitrage zur GleichnisJorschung (Dissertation zur Erlangung
des Doktorgrades der Theologischen Fakultat der Georg August-
Universitat zu Gottingen), Gottingen, I953.
SUGESTII BIBLIOGRAFICE 305
Scott, Bernard Brandon, Hear Then the Parable. A Commenta1J! on the
Parables of Jesus, Fortress Press, Minneapolis, I989.
Shillington, George V (ed.), Jesus and His Parables. Interpreting the
Parables of Jesus Today, T&T Clark, Edinburgh, I997.
Sider, John w., Interpreting the Parables. A Hermeneutical Guide to
Their Meaning, Zondervan Publishing House, Grand Rapids,
Michigan, I995 (glosar terminologic in anexa).
Smith, B.T.D., D.D., The Parables of the Synoptic Gospels. A Critical
Study, University Press, Cambridge, 1937.
Smith, Charles W.E, TheJesusofthe Parables, edilie revazuta, A Pilgrim
Press Book, United Church Press, Philadelphia, I975.
Stem, Frank, A Rabbi Looks at Jesus' Parables, Rowman & Littlefield,
Lanham, Boulder, New York, Toronto, Oxford, 2006.
Tolber, Mary Ann, Perspecti"ves on the Parables. An Approach to Mul-
tiple Interpretations, Fortress Press, Philadelphia, I979.
Via, Dan Otto, Die Gleichnisse Jesu. Ihre literarische und existentiale
Dimension (Beitrage zur evangelischen Theologie, 57), Chr. Kaiser
Verlag, Miinchen, I970'
Weder, Hans, Die Gleichnisse Jesu als Metaphern. Traditions- und redak-
tionsgeschichtliche Analysen und Interpretationen, Vandenhoeck &
  G6ttingen, I990.
Wilder, Amos N., Jesus' Parables and the war of Myths. Essays on Ima-
gination in the Scripture Games Breech, ed.), Fortress Press, Phi-
ladelphia, 1982.
Winterhalter, Robert, Fisk, George w., Jesus' Parables: Finding Our
God Within, Paulist Press, New York, Mahwah, NJ., 1993 (0 incer-
care de interpretare jungiana a parabolelor).
Zimmermann, Ruben (ed., in colaborare cu Gabi Kern), Hermene-
utik der Gleichnisse Jesu. Methodische Neuansatze zum Verstehen
urchristlicher Parabeltexte, Mohr Siebeck, Tiibingen, 2008.
Carrii de fata ii pot fi eel pu!in doua lacune. Mai intai,
ea nu da socoteala de toate parabolele cuprinse in Noul Testament.
(De altfel, fie care exeget propune propria lui seleqie, mergand de
la cca 30 ajungarid, ca in Compendiumullui Zimmermann, sa
}06 PARABOLELE LUI USUS
cu mult lOO.) Am evitat sa intriim intr-o complicata dez-
batere cu privire la ce poate fi ce nu poate fi considerat »para-
bola", in sens strict. Am optat pentru 0 expunere axata pe doua
capitole mari: I. De ce a ales Iisus sa vorbeasca in parabole? 2.
Cum parabolele hristice sa ocoleasca, daca nu chiar sa sub-
mineze, orice inclinatie spre ideologie, spre ingustime doctrinarii,
spre scleroza »sistetnului".
o lacuna inca mai grava este insufucienta aprofundare a pro-
blematicii Imparatiei a parabolelor legate nemijlocit de aceasta
tema (aluatul, graunele de   navodul etc.). E drept, toate para-
bolele trimit, intr-un fel sau altul, catre perspectiva lumii de dupa
lume. Dar atacul frontal al subiectului ar impune alcatuirea unui
volum distinct, amanat, deocamdatii, pentru un alt moment sau pen-
tru niciodata. Celor care simt nevoia unei prime a
terenului, Ie propunem mai jos cateva titluri esentiale:
Ambrozic, Aloysius M., The Hidden Kingdom. A Redaction-Critical
Study cfthe Rtferences to the Kingdom cfGod in Mark's Gospel, The
Catholic Biblical Association of America, Washington, D.C., 1972.
Beasley-Murray, G.R.., Jesus and the Kingdom cf God, William B.
Eerdmans Publishing Company, The Paternoster Press, Grand
Rapids, Michigan, 1986.
Bright, John, The Kingdom cf God. The Biblical Concept and Its Meaning
for the Church, Abingdon-Cokesbury Press, Nashville, 1953.
Chilton, Bruce (ed.), The Kingdom cfGod in the TeachmgcfJesus (Issues
in Religion and Theology, 5), Fortress Press, Philadelphia, S.P.C.K,
London, 1984.
Dodd, C.H., The Parables cfthe Kingdom, Nisbet & Co., London, 1936.
Gray, John, The Biblical Doctrine of the Reign cf God, T&T Clark,
Edinburgh, 1979.
Ladd, George Eldon, The Gospel cfthe Kingdom. Scriptural Studies in
the Kingdom cfGod, William B. Eerdmans, The Paternoster Press,
Grand Rapids, Michigan, 1959.
Lundstrom, Gosta, The Kingdom cf God in the Teaching cfJesus. A His-
tory cf Interpretation from the Last Decades cf the Nineteenth Century
to the Present Day, John Knox Press, Richmond, Virginia, 1963.
SUGESTII BIBLIOGRAFICE 307
Merklein, Helmut, Jesu Botschaft von der Gottesherrschaft: eine Skizze,
Verlag Katholisches Bibelwerk, Stuttgart, 1983.
Otto, Rudolf, Reich Gotles und Menschensohn: ein religionsgeschichtlicher
Versuch, Beck, Miinchen, 1954
3

Schnabel, Eckhard]., Das Reich GOlles als WirkJichkeit und Hoffnung:
neuere Entwicklungen in der evangelikalen Theologie, R. Brockhaus,
Wuppertal, 1993.
Wtllis, Wendell (ed.), The Kingdom of God in 20th-Century Interpretation,
Hendrickson Publishers, Peabody, Massachusetts, 1987.
Indice al parabolelor lui Iisus
eu a. locul unde au fost povestite, b. tema, c. trimiterea bib lid.
d. paginile unde sunt comentate sau   in carte a de fata.
Lucratorii nevrednici
ai viei
a. Ierusalim
b. Hristos este respins
de cil.tre evrei.
c. Matei 21,33-46;
Marcu 12, 1-12; Luca 20,
9-18
d. pp. 38, Il3-I35
Semiinatorul
a. Ghenizaret
b. Obstacolele care impiedicil.
Cuvantul sa rodeasca
c. Matei 13,3-9, 18-23;
Marcu 4, 1-9, 14-20;
Luca 8, 4-8, II-15
d. pp. 38, 69, 73-95
Samanta buna neghina
a. Ghenizaret
b. Despactirea cdor rai de cei
drepJi
c. Matei 13, 24-30; 36-43
d. pp. 54, 192
Cetatea de pe munte
a. Galileea
b. Evidenta adevarului
durnnezeiesc
c. Matei 5, 14
d. pp. 58-71
Faclia sub obroc
a. Galileea
b. Evidenta adevarului
dumnezeiesc
c. Matei 5, 15-16;
Marcu 4, 21;
Luca 8, 16; Il,33
d. pp. 58-?I, 284
Cele zece fecioare
a. Muntele Maslinilor
b. Importanta faptului de a fi
pregatit pentru venirea
Domnului
c. Matei 25, 1-13
d. pp. 60, 139-164, 273, 284,
294, 296, 298
3IO PARABOLELE LUI IISUS
Aluatul c. Matei II, 16-19; Luca 7,
a. Ghenizaret
b. Posibila influenta negativa
a religiei
c. Matei I], 33; Luca I], 20, 21
d. pp. 69, ]06
Comoara ascunsa
a. Ghenizaret
b. Importanta Imparatiei
cerurilor
c. Matei I], 44
d. pp. 69, 296-297
Grauntele de
a. Ghenizaret
b. Sa nu ne socotim deasupra
celorlalli
c. Matei 13, ]1, 32;
Marcu 4, 30-34;
Luca 13, 18, 19
d. pp. 69, 126, 306
Smochinul neroditor
a. Ierusalim
b. Tatal cauta rod
c. Luca I], 6-9
d. p. 69
Navodul
a. Ghenizaret
b. Despa£tirea celor rai
de cei drePti
c. Matei 13, 47-50
d. pp. 87, 188, 295,306
Copiii din piete
b. Obnubilarile spiritului
critic
]1-35
d. pp. 97-II2, 296
 
a. Ierusalim
b. Judecata proprie
. .

c. Luca 18, 9-14
d. pp. I04, r61,
174, 188, 266
Cina cea mare
a. Ierusalim
b. Universalitatea chemarii
divine
c. Luca, 4, 16-24
\Tezi Matei 22, I
d. pp. II9, 186-207
Iconomul (slujitoml)
credincios intelept
a. Ierusalim
b. Cinstea credinta
c. Luca 12,41-48
d. pp. 137, 140- 164, 297
Slugile veghetoare
a. Ierusalim
b. \Teghea pentru cea de a
doua venire
c. Luca 12, ]5-]8
d. pp. 138, 40-164
Stiipanul casei (portarul)
a. Ghenizaret
b. \Tegheati va rugati
INDICE AL PARABOLELOR LUI IISUS 3II
c. Marcu 13, 32-37
d. pp. 138-164
Furul
a. Muntele Maslinilor
b. Importanta privegherii
c. Matei 24, 43;
Luca 12,39
d. pp. 139-164
Samanfa care singura
a. Ghenizaret
b.   este rodul viejii
c. Marcu 4, 26-29
d. pp. 140-164
Fiul risipitor
a. Ierusalim
b. Dragostea Tatalui pentru
fiul care se
c. Luca 15, II-32
d. pp. 161, 189, 212, 259-270,
28
7,293
Judecatorul nedrept
viduva staruitoare
a. Ierusalim
b. Staruinta in rugaciune
c. Luca 18, 1-8
d. pp. 165-166, 172-176, 242
Prietenul de la miezul nopjii
a. Ierusalim
b. Staruinta in rugaciune
c. Luca II, 5-8
d. pp. 165-172, 242
Talanjii
a. Muntele Maslinilor
b. A fi credincios in ceea
ce-ai primit
c. Matei 25,14-30
d. pp. 177-183, 297
Nunta fiului de imparat
a. Muntele Maslinilor
b. A gasi scuze atunci cand
nu vrei sa faci ceva
c. Matei 22,1-4
d. pp. 185-207
Bunul samaritean
a. Ierusalim
b. Mila pentru cel aflat
in suferinta
c. Luca ro, 30-37
d. pp. 188, 234
Drahma pierduta
a. Ierusalim
b. Bucuria de dupa tristete
c. Luca 15, 8-ro
d. pp. 189, 293
Oaia pierduta
a. Ierusalim
b. Bucuria la intoarcerea
celui pacatos
c. Matei 18, II-4; Luca 15,
3-7
d. p. 189
aile caprele
a. Muntele Maslinilor
b. Desparjirea finala a celor
drePti de cei rai
c. Matei 25, 31-33
d. p. 192
3I2 PARABOLELE LUI IISUS
Cas a zidita pe stancii
a. Galileea
b. Credinta trainid. sau cea

c. Matei 7, 24-29; Luca 6,
47-49
d. pp. 215, 217-22.8, 295
Cei doi fii
a. Ierusalim
b. A face voia Tatalui, nu
doar a avea intentia
c. Matei 21, 2.8-32
d. pp. 216, 232, 239-241
Turnul impiiratul
la riizboi
b. A pune temelia fara a duce
la bun   ce ai inceput
c. Luca 14, 28-32
d. pp. 216, 225-231, 236-239
Iconomul nedrept
a. Ierusalim
b. Pregatirea pentru
c. Luca 16, 1-8
d. pp. 271-277
Peticul de postav nou
la haina veche
a. Capemaum
b. Doctrine noi construite
pe idei false
c. Matei 9, 16;
Marcu 2, 21;
Luca 5, 36
d. p. 290
Vinul nou in burduf vechi
a. Capemaum
b. Duhul innoit intr-o inimii
neschimbata
c. Matei 9, 17;
Marcu 2, 22;
Luca 5, 37-39
d. pp. 290-291
Cuprins
Cuvant fnainte
7
INTRODUCERE
Adevrirul ca poveste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. II
I. "DE CE LE iN PARABOLE?"
1. Un "scandal teologic"? .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 29
2. Inevidenta luminoasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 57
Faclia sub obroc ................................ 58
Cetatea de pe munte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 59
}. Parabola semanatorului
sau despre receptivitatea deviata ...................... 73
4. Obnubilarile spiritului critic pierderea "filialitaJii".
Parabola copiilor din piete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 97
5. Opacitatea agresiva pierderea    
Parabola lucratorilor nevrednici ai viei . . . . . . . . . . . . . . . . .. II}
6. ca forma a receptivitaJii .................... 1}7
Slujitorul credincios intelept . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 1}7
Slugile veghetoare ................................ 1}8
Portarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. I}8
Furul ........................................... 1}9
Cele zece fecioare ................................ I}9
Samanta care ·singura ........................ 140
314 PARABOLELE LUI IISUS
7. Despre indriizneala ~   perseverenta .................... I65
Prietenul de la miezul noptii ...................... I65
Judecatorul nedrept   vaduva staruitoare . . . . . . . . . . . .. I65
8. Creativitatea ~   riscul asumat ca forme ale receptivitatii .... r77
Talantii ....................................... I77
9. "Cruzimea" ~   receptivitatea lui Iisus ................... r85
Nunta fiului de imparat .......................... I85
Cina cea mare .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. r86
II. PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI
r. Fapta ~   contemplativitate din perspectiva parabolelor ..... 2I5
Casa zidita pe stand. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 2I5
Turnul ~   imparatulla razboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 2I6
Cei doi fii ..................................... 216
2. Misterul u ~   l o r inchis-deschise ........................ 245
3. Trei feluri de risipa ................................. 259
Fiul risipitor ................................... 259
4. Iconomul nedrept ~   inteligenta salvatoare .............. 271
INCHEIERE
Critica ra.{iunii exegetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 281
Sugestii bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301
Indice at parabolelor lui Iisus ........................... 309

PARABOLE?" 65
Ei vor asuma, deci, fara ezitare, roIuI, ca, oricum,
el e transparent perceput ca atare. C.WE Smith observa
ca idee apare in cele doua parabolice, cu
deosebirea ca In "Cetatea de pe munte" accentul cade asupra
evidentei care IlU poate fi ascunsa, in vreme ce in "Lumina
sub obroc" accentul cade asupra evidentei care nu trebuie
ascunsa.! Apostolii trebuie sa se liber benefic dina-
intea oamenilor ("Lumina sub obroc"), caci Sursa de Ia
care iau mandatul nu poate fi camuflata ("Cetatea de
pe munte").2 Inevirabilitatea oficiului apostolic coincide
cu inevitabilitatea decriptarii finale a parabolelor. Sensul
lor nu va ramane ascuns. Lumina lui Dumnezeu va
prin a fi loc de pelerinaj, obiect de cult generalizat in Ceta-
tea de la vremurilor, unde vor guverna pacea
dreptatea Lui. Cu aite cuvinte, cetatea de pe munte este
comunitatea eshatologica a apostolilor, propagatori - in
intreaga lume - ai Iuminii finale. Este teza lui Gerhard von
Rad, care invoca, pentru ilustrarea ei, cateva pasaje vetero-
testamentare: Isaia 2, I-4; Michea 4, I urm.; Isaia 60, I-22,
1. Charles W F. Smith, The Jesus of the Parables, revizuitii,
A Pilgrim Press Book, United Church Press, Philadelphia, I975,
pp. I55-159·
2. Julicher (op. cit., partea a doua, pp. 88-89) inter-
pretarea Sf loan Gurii de Aur (preluata, intre alrii, de Calvin), dupa
care "vizibilitatea" apostolilor ii obliga la 0 perfecta, sau pe
aceea a lui leronim, care vede In parabola de pe munte un
indemn la propovaduire curajoasiL Excesiva, pe buna dreptate, i
se pare supralicitarea temei sublimitaJ:ii la C.E. van Koetsveld (Die
Gleichnisse des Evangeliums, Fr. Mauke, Jena, I892): locuitorii
de pe munte respirii aer mai curat viid lucmrile in
toata micimea lor. ..
66 PARABOLELE LUI IISUS
Aggeu 2, 6-9. In toate, asistam la suspendarea interdic-
tiei inaugurale din Exod.! "In zilele de pe urma muntele
Domnului va fi la vedere casa Domnului pe varfurile
muntilor 9i se va inalta mai presus de dealuri; 9i vor veni la
el toate neamurile multe neamuri vor merge vor zice:
Haideti, sa ne suim la muntele Domnului la casa Dum-
nezeului lui Iacob; [El] ne va vesti calea Sa; vom
merge pe ea"> (Isaia 2, 2-3). Dupa fuga dinaintea muntelui,
urmeaza refluxul: oamenii dau navala, "dau buzna" spre
locul revelatiei   de data aceasta, Ii se ingaduie. Nimeni
nu mai ramane la   nimeni nu mai ramane "in afara". In
afara de "cei care iubesc intunericul mai mult de cat lumina"
(loan 3, 19-21). Cclci exista aceasta categorie. Categoria
celor care "umbla noaptea se impiedid" (loan II, 9-10).
Pentru ei, sensul parabolelor ramane "sub obroc". cum
somnambulul nu trebuie trezit brusc din somnambulismul
sau, pentru d trezirea poate provoca haos interior ddere,
eel care innoptat nu poate fi pus, fara primejdie, in
bataia taioasa a luminii. Dimpotriva, dutatorul autentic,
aspirantul, eel care a optat pentru starea de veghe, trebuie
poate fi ajutat: "Eu, Lumina am venit in lume, pentru ca
tot eel ce crede in Mine sa nu ramana pe intuneric" (loan
12, 46). "Cel ce crede in Mine" este eel care parcurge dru-
mul din afara inauntru, eel care intra in lumina. E sugestia
introdusa in expunerea parabolei la Luca: lumina este pen-
tru "cei ce intra" (eisporeuomenoi). "A fi in afara" nu e, deci,
1. Cj supra, p. 62.
2. Gerhard von Rad, "Die Stadt auf dem Berge", in Evangelische
Theologie, 1948- 1949, pp. 439-447.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 67
o condamnare ireversibila. Cine se decide sa iasa din con-
ditia exterioritatii (dar sa 0 fad liber, din initiativa proprie,
tara tara stimulente miraculoase
l
) prin a
vedea lumina care emana din varful Mai mult,
odata intrat in spatiul intim al dialogului cu Hristos, cre-
dinciosul poate sa iasa din nou "in afara", de data aceasta
ca propovaduitor, ca "agent" misionar alluminii. "Mara"
redevine, astfel, un teritoriu frecventabil, cu conditia sa fie
parcurs in numele unui "inauntru" consolidat. Balansul di-
dactic "afara-inauntru-afara" e amintit in mod explicit de
Parabola luminii sub obroc in versiunea Evangheliei dupa
Toma 63, 2-3): taclia trebuie pusa pe incat "ori-
cine intra sau iese" sa 0 poata vedea.
2
A ramine definitiv "in
afara" e, un destin rezervat strict celor care rateaza mtal-
nirea cu inevidenta luminoasa a Imparatiei
J
, care refuza, din
principiu, sa fnauntru. Dupa 2 Corinteni 4,3-4, acest
refuz e rezultatul impletirii dintre rnineralizarea
1. Textul de la Luca II, 33 apare, nu I'ntamplator, intr-un context
I'n care Iisus condamna "neamul"viclean" doritor de semne supra-
naturale (Luca II, 29). Rolul mesianic allui Iisus nu are nevoie, pen-
tru a fi "vazut", de semne, de probe exterioare. El este clar, ca cetatea
de pe munte, ca lumina pusa in Cf Jiilicher, op. cit., partea a
doua, p. 87, care I'nsa   ia distanta fata de aceasta interpretare a lui
B. Weiss. Dar ea apare, I'n mod convingator, la C.H. Dodd (The
Parables if the Kingdom, Nisbet & Co. Ltd., London, 1936, PP.144-145)
sau la L. Fonek, op. cit., p. 695.
2. CfKristina Dronsch, ln R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., p. 138. Pentru textul Evangheliei dupa Toma, am folosit ver-
siunea romaneasd a lui Gustavo-Adolfo Loria-Rive! (traducere din
limba copta, Polirom, 2003).
3. Cf infra, cap. al 2-lea.
68 PARABOLELE LUI IISUS
individuale interventia printuIui acestei lumi (" ... dunmezeul
veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor. .. '').
, ,
"Campul" hermeneutic a1 parabo1elor este, in ciuda apa-
rentei lor simp1itati, inepuizabil. Exegeza de pana acum n-a
facut economie de imaginatie pentru a acoperi, cat de cat,
orizontullor mereu deschis. 0 prima incercare a fost tena-
citatea medieva1el a interpretarii a1egorizante. AdolfJiilicher
are meritul enorm de a fi dovedit, in monumentala sa lu-
crare de la secolului 19, caducitatea unei astfel de
interpretari. Intr-adevar, a spune ca "faclia" este Hristos,
sau Cuvantul divin, sau virtute a, ca "obrocul" e Legea Ve-
chiului Testament, Sinagoga, intelepciunea pamanteasca,
sau omul fara Dumnezeu, iar     - Biserica, cre-
dinta, umanitatea, sau poporul ales nu e lamuritor in prea
mare masura: e doar un transfer, mai mult sau mai putin
mai mult sau mai putin plauzibil, al unui limbaj codi-
ficat in alt limbaj codificat; nu ° decodificare, ci 0
recodificare. In plus, 0 recodificare saracitoare: odata livrata,
"cheia" reduce totulla 0 banala, prea la indemana.
Faci echivalarile necesare problema se inchide. "Cetatea"
e ecclesia sanctorum, Iisus e "muntele", tumurile ceteltii sunt
profetii, cetatenii ei - zidurile - preotii inva-
tatorii Legii. Numai e nimic de adaugat: tocmai am citit °
fabula, a carei morala e limpede, de indatel ce ni s-au tradus
termenii. Modemitatea nu e nici ea scutita de acest zel aso-
ciativ, dublat, adesea, de nuante apologetice. "Cei care intra"
sunt "neamurile", paganii, spre deosebire de cei din casel, care
sunt evreii (Alfred Plummer). Lumina iradianta e a
nismului (liber, deschis, public) spre deosebire de aceea,
"DE CE LE IN PARABOLE?" 69
parcimonioasa, a misteriilor antice (van Koetsveld)I. Cetatea
e Ierusalimul, iar evreii sunt statuiti abandoneze rigi-
ditatea fata de alte neamuri, lasind lumina TataIui sa ira-
dieze asupra lor!
Mai fertile sunt eforturile exegetilor de a construi coe-
rente semantice revelatoare intre parabole distincte, care se
completeaza reciproc. Faclia care nu lumineaza poate fi
pusa in paralel eu smochinul care nu da fruct) Inevidenta
exploziva, straIucirea ascunsa care prin a se da in
vileag functioneaza, ca metafora, in cazul "grauntelui de
  sau al "aluatului", ambele valorificind potentialul
seminal ajuns la deplina manifestare.
4
AT. Cadoux aduce in
discutie Parabola comorii ascunse: comoara, ca si lumina din
, ,
ca cetatea de pe munte, nu poate fi ascunsa la
nesfaqit: in cele din urma, la momentul potrivit, e gasita.5
Pentru John Drury, Parabola luminii sub obroc trebuie citita
ca parte a interpretarii Parabolei semiinatorului
6
• Inevitabile
sunt mentiunea figurii parabolice a "ochiului ca lumina
a trupului", precum asocierea dintre lumina sare, ca de-
terminari simbolice ale apostolilor.
1. Vezi lista acestor interpretari I'n A. Julicher, op. cit., pp. 84, 86.
2. A.T. Cadoux, The Parables of Jesus. Their Art and Use, James
Clarke & Co. Ltd, London, 1930, p. 8J.
3. Charles w.P. Smith, op. cit., p. 159.
4. Cf Peter Dschulnigg, op. cit., pp. 153 urm., invoca, I'n acest
context, parabola rabinica "a celor doua lurnini" despre nev3.zu-
tul care iese la vedere.
5. A.T. Cadoux, op. cit., pp. 144-145.
6. John Drury, The Parables in the Gospels. History and Allegory,
Crossroad, New York, 1985, p. 59.
70 PARABOLELE LUI IISUS
Utile sunt, desigur, sondajele - nu prea numeroase -
in istoria comparata a temelor termenilor. Lumina mun-
tele sunt repere recurente ale vechilor mitologii orientale.
In Vechiul Testament, lumina (respectiv faclia)
apare ca imagine a fOf\:ei vitale, a puterii regale, a
divine, a Torei'. A vedea lumina echivaleaza cu a fi viu.
z
Lite-
ratura rabinid sernnificative referiri la "as-
cundere (voal, perdea, intuneric)-dezvaluire (lumina, taclie,
vorbire directa)" in exercitiui comunidrii divine. lata un
exemplu:
Rabbi Chinena a spus: e ea atunci eand un rege std la masd
eu prietenul sdu. Intre ei se ajld 0 perdea. Ori de eate ori regele
vrea sd vorbeased eu prietenul sdu, . el ridied perdeaua fi vor-
befte. Dar eu un altul nu face la jel. El std de vorbd, dar perdeaua
despdrfitoare rdmane nedatd la 0 parte, asifel fneat eei doi nu se
vdd. Pentru profefii neamurilor, regele nu ridied perdeaua, ci
vorbefte eu ei dinddrdtul ei.3
Direct legat de vorbirea in parabole de discemamantul
lui Dumnezeu, care   pe cine   este un
putemic pasaj din Coran:
Dumnezeu este lumina eerurilor fi a pdmantului! Lumina
Sa este asemenea unei firide, unde se ajld 0 lampd. Lampa se
ajld fntr-o stidd, iar stiela este asemenea unei stele strdlueitoare.
Ea este aprinsd de fa un eopac bineeuvantat, mdslinul care nu
1. Pentru trimiteri concludente, ifR. Zimmennann (ed.), Kompen-
dium ... , ed. cit., p. 135.
2. Cj Frank Stern, op. cit., p. I09.
3. Midrasch Bereschit Rabba 52,5, apudKlaus Berger (ed.), Gleichnisse
des Lebens. Aus den Religionen der Mit, Insel Verlag, Frankfurt am
Main, Leipzig, 2002, p. 193.
"DE CE LE IN PARABOU?" 71
este nici de la Rdsdrit, nici de la Asfinfit ti al cdrui ulei aproape
cd lumineazd fdrd ca focul sd-l atingd. Lumind asupra luminii!
Dumnezeu cdlduzeste cdtre lumina Sa De cine voieste. Dumnezeu
, ",
dd oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscdtor. I
Parabola luminii sub obrec este, in definitiv, 0 para-
bola a actului hermeneutic. Cititorul-   cu atat mai mult,
interpretul textului parabolic - e in situatia de a scoate pasa-
jul analizat de sub obrec, de sub norullui de obscuritate
sau de sub omiletica plata in care a fost ingropat. Interpre-
tarea e punerea materiei interpretate sub 0 raza lamuritoare,
ei pe un Cu cat emaiinalt.mai
bine plasat, cu atat sensul parabolei e mai lim pede ira-
dierea ei mai eficace.
2
Interpretul incepe prin a fi "in afara".
EI mobilizeaza insa intreaga energie pentru a din
aceasta exterioritate nelucratoare pentru a-i convinge
pe altii sa 0 fad. Cel dintai interpret al parabolelor hristice
este Iisus   care, dupa ce istoria semana-
torului, Ie prepune ucenicilor un posibil mod de Iectura,
o incursiune rapida, dar temeinid in preblematica recep-
tivitatii: ce inseamna "a intra" intr-o parabola   mai ales,
cum poti rata adevarul ei?
1. Coran, sura 24, versetul35, traducere din limba arabi de dr.
George Grigore, Editura Kriterion,   2000, p. 279.
2. ca metafora a interpretarii apare intr-un ingenios pa-
saj din Robert Farrar Capon, op. cit., pp. 76-77: daca. faclia parabolei
nu e pusi pe suportul unei interpretari creatoare, paradoxale, lumina
ei nu va fi vazuta. Orice interpretare facila, "plauzibiIa", cuminte va
avea efectul unui obroc. In locul unei lumini mantuitoare, vom
vedea, in acest caz, un simplu bec, producator de semiintuneric.
3
Parabola semdndtorului
sau despre receptivitatea deviatd
Matei 13, 1-9, 18-23!: In ziua aceea a lisus din easa
S-a pe {drmul mdni. 0 mulfime de noroade s-au strans fa
El, cd a trebuit sd Se suie sd intr-o eorabie; iar tot
norodul stdtea pe {arm. $i multe lucrun le-agrdit El in parabole,
zieand: ,,latd, semdnatorul sd semene. $i pe eand semana,
unele semin{e au eazut ldnga drum au venit pdsdrile le-au
mancat. Altele au eazut pe Zoe pietros, unde n-aveau pdmant
mult, au rdsdnt de-ndatd, pentru cd n-aveau pdmant adane;
dar eand e-a ridieat soarele s-au ofilit neavand rdddcind, s-au
useat. Altele au eazut intre spini spinii au creseut fi le-au
indbufit. Altele au eazut pe pamantul eel bun fi au dat roadd:
una 0 sutd, alta alta treizeci. Cel ee are urechi de auzit, sd
audit' [. . .j Afadar, aseultafi parabola semdndtorului: La eel ee
aude euvantul impdrdfiei fi nu-l in{elege, vine Cel-Rdu fi rdpefte
eeea ee s-a semdnat in inima   aeeasta e sdman{a semdnatd
ldngd drum. lar eea semdnata pe loe pietros este eel ee aude euvan-
tul fi-l pnmefte de-ndatd eu bucune, dar neavand rdddcind in
sine, fine pand fa 0 vreme; intamplandu-se neeaz sau prigoana
1. Am folosit, ca de obicei, versiunea Anania, cu exceptia verse-
tului 13, 2, pe care I-am reprodus in versiunea Comilescu, cea mai
apropiata, in acest loc, de textul grecesc.
74 PARABOLELE LUI IISUS
din prieina cuvdntulul: indatd se poticnefte. Cea semdnatd intre
spini este cel ee aude   u v d n t u ~ dar grlja lumii acesteia ii infeld-
eiunea avu{iei indbufd cuvantul fi-l face neroditor. lar sdmanfa
semdnatd in pdmant bun este cel ce aude cuvantul #-l infelege,
aduce roadd fi face unulo suta, altul faizeei, altul treizeci.
Marcu 4, 1-9, 13-20[: Iisus a inceput iardfi sa invefe pe
norod ldngd mare. Fiindcd se adunase foarte mult norod la El,
S-a suit fi a fezut intr-o corabie, pe mare; iar tot norodul stdtea pe
fdrm langd mare. $i multe lucruri ii invdfa in parabole; fi in
invdfdtura Sa le spunea: "Ascultafi: lata, iefit-a semdndtorul sd
semene. $i pe cand semdna el, 0 parte din seminfe a cazut ldngd
drum fi pdsdrile cerului au venit fi au mancat-o. $i alta a cazut
pe loc pietros, unde n-avea pdmant mult, fi a risdrit de indatd
pentru cd nu avea pamant add1ZC; # cand s-a ridicat soarele s-a
oftlit fi, pentru cd nu avea rddieind, s-a uscat. Alta a cazut intre
spini fi spinii au crescut fi au indbufit-o fi roade nu a dat. $i
altele au cazut in pdmantul cel bun #, indlfandu-se fi crescand,
au dat roada fi au adus: una treizeei, alta faizeci, alta 0 sutd. $i
zicea: eel ce are urechi de auzit, sd audit" [ . .j $i le-a zis: "Nu
prieepefi parabola aceasta? Atunci cum ve,ti infelege toate para-
bolele? Semandtorul seamdna cuvdntuL Cele de ldngd drum sunt
aceta in care se seamdnd cuvantul; fi numai ee-l aud, cd vine de-n-
datd Satana fi ia cuvantul semdnat de ei. Tot afa, cele semdnate
pe foc pietros sunt aceia care aud cuvantul fi-l primesc de-ndatd
cu bucurie, dar nu au rdddcind intru ei fi dureazd doar pand la
un timp; apoi, cand se intdmpld stramtorare sau prigoand din
prieina cuvantului, indatd se poticnesc. $i cele semdnate intre
spini sunt cei care ascultd cuvantul, dar patrunzand in ei grgile
1. Versiunea Anania, eu versetul I preluat din Cornileseu.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 75
'lJeacului acestuia ii fnieldciunea bogd{iei ii pofiele dupd celelalte,
acestea fndbuid cuvantul fl"-l fac neroditor. lar cele semdnate pe
pdmdntul eel bun sunt cei care aud cuvdntul fi-l primesc aduc
roade: unul treizeci, altul faizeci ii altui 0 sutd. "
Luca 8, 4-8, II-I5: $i adunandu-se mulfime multd fi venind
de prin cetd{i fa El, a zis in parabold: "Iefit-a semdndtorul sd
semene sdman{a sa. $i pe cdnd semdna el, una a cdzut ldngd
drum # a fost cdlcatd in picioare pdsdrile cerului au mancat-o.
$i alta a cdzut pe piatrd; # dacd a rdsdrit s-a uscat, pentru cd
nu avea umezeald. $i alta a cdzut in mi;locul spinilor; # spinii,
crescand impreund cu ea, au $i alta a cdzut pe pd-
mantul eel bun # a crescut afdcut rod insutit." Pe acestea spu-
nandu-le, a strigat: "Gel ce are urechi de auzit, sd auddl" [. . .j
lar parabola aceasta inseamnd: Sdmanfa este cuvantullui Dum-
Gea de langd drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul
ii ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sd se man-
tuiascd. lar cea de pe piatrd sunt aceia care primesc cu bucurie
cuvantul cand il aud, dar aceitia nu au rdddcind; ei cred pand
la 0 vreme, iar la vreme de incercare se leapdtid. lar cea cdzutd intre
spini sunt cei care aud, dar umbland cu grijile # cu bogd{ia ii
cu pldcerile vie/ii, se indbuid nu rod esc. lar cea de pe pdmant
bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inimd curatd # bund, il
pdstreazd ii rodesc intru rdbdare.
a. "Scenografia" in care se plaseaza Parabola semanatorului
(vezi inceputul din versiunile Matei Marcu) constituie, in
ea   0 parabola 0 indica\ie cu privire la amplasarnen-
tul spiritual al tuturor celorlalte. Trei lucruri sunt de obsetvat:
76 PARABOLELE LUI rrsus
a. Prima a lui Iisus pentru a veni in intampinarea
multimii e a in larg, sub cerulliber (exelthon tes oikias)
(Matei 13, I). Spariul predicii sale nu e eel al familiaritarii
domestice, al economiei cotidiene. optimala a
Cuvantului e "in deschis", langa mare (para ten thalassan).
Intr-un al doilea pas, "deschiderea" se amplifica: Iisus nu
mai sta "langa mare", ci "se suie" pe 0 corabie: EI
a data mai mult, terenul ferm, pentru a asuma dinamica
unui mediu distinct de mediul vierii curente. Corabia nu e,
mai purin, a inchidere, a insula itineranta, dar, spre deose-
bire de inchiderea casei, ea e opusul sedentaritatii: e a para-
digma a aventurii si a riscului. Nu a inchidere a rutinei si a
, ,
ci una a concentrarii a efortului.
presupune curaj, tenacitate simr al orientarii. E identifi-
carea unei [inte a unui parcurs. Multimilor care (deocam-
data) stau pe t:arm (epi ton aigialon eistekez), Iisus Ie va propune
un alt registru al existenrei, a din eertitudinea comuna,
adaptativa, din logiea previzibila a eutumei. Pamantul e
reevaluat din perspectiva apei. Casa - din perspeetiva eora-
biei. Stabilitatea - din perspectiva itinerantei. Iisus "no):"oa-
dele" nu "stau" in plan. Ceea ee nu inseamna ca Fiul
Omului dintr-un amvon al sublimitarii, dintr-un
spariu f?ra eomuna masura eu spatiul oamenilor. Care e,
atunci, metabolismul rostirii Sale? y. Iisus - ni se spune
mai departe in text - "Se suie sa   (intr-o eorabie): eis
ploion embanta kathesthai. In aeeasta dubla a carei
structura aduce laolalta inalrarea coborarea,
zarea, emblema a "biografiei" hristiee
I
I. Lucian Blaga a rezumat traseul descendent almtelepciunii divine
prin sintagama »perspectiva sofianid" ("transcendentul care coboara'').
"DE CE LE IN PARABOLE?" 77
anticiparea apoteozei ei: ea incepe cu misterul Intruparii,
prin care "po luI plus", instanta suprema, decide sa "se  
intr-un corp omenesc (pentru a ajunge sa sondeze minusul
absolut, cobora.rea in mormant), cu Invierea
Inaltarea. Dupa InaItare, are loc coborarea Duhului.
in esenta lui, e dozajul optim intre anago-
gie kenoza, intre autoritate supramundana compasiune
omeneasca: ne aflam fata-n fata cu unJoarte sus cob orator,
care deschide astfel calea unui Joarte jos in ascensiune. Se
despre altceva, des pre cu totul altceva, in termenii
lui aici. Se despre ce nu in termenii a ceea ce
Aceasta e definitia a parabolelor lui Iisus. Sen-
suI lor e de cautat pe linia sub tire, imperceptibila, dintre
doua lumi distincte, care se oglindesc insa una intr-alta:
cerul pamantul, energiile increate lumea creata, ordi-
nea lui Dumnezeu ordinea oamenilor. Parabolele au loc
pe Iinia orizontului a Ie "interpreta" e a merge cu indraz-
neala, asumand toate riscurile, pe aceasta linie. Reflectia
asupra parabolelor nu poate spera sa Ie epuizeze. Ele aduc
de-neinte1esul, mai aproape, lasandu-le,
neatinse. Orice incercare de a "clarifica" lucrurile, orice "tra-
ducere" a textului in limbajul bunului-simt al ratiunii
curente se va sfaqi cu 0 platitudine. Parabole1e ni se of era
nu pentru a ne ajuta sa convertim misterulin evidenta, ci
pentru a ne ajuta sa Iuam de ineviden{a consti-
tutiva, inevidenta fondatoare hranitoare a Iumii. Parabo-
Iele constituie Iaolalta marea retea a inevidentelor pe care
se tese destinul pamantesc. In final, interpretarea lor ar putea
aldtui, de aceea, 0 paradoxala "fenomenologie a ineviden-
tei", 0 fenomenologie a ceea ce nu apare, a ceea ce nu e datin
aparitia nemijlocita a lucrurilor in cotidiana
78 PARABOLELE LUI IISUS
a vietii. Parabolele sunt ,,6.guri" ale ascuJtSului. Dar ale unui
ascuns care incearca sa identifice un "lac" al dezvaluirii de
sine, al     lui in lume. Inainte de a intra in detalii,
sa amintim faptul ca formula   care se   nu
apare doar in pasajele citate adineaori. 0 gasim la Luca
5,3: (embas [ ... ] kathisas), dar 0 gasim inca a data la Matei,
intr-un lac foarte important: inceputul predicii de pe
munte (5, I): vazand noroadele adunate in jurul Lui, "Iisus
S-a suit pe munte" (anebe eis to oros), dupa care, inainte de
a vorbi, "a iezutjos" (kathisantos).' gra\ioasa dialectica
a gestului pare sa defineasca originea propovaduirii hristice
postura Propovaduitorului. Elincearca mereu sa arate in
ce felinaltimea se poate pe suprafata lumii, in ce fel
poate verticala adevarului, sau a cautarii, sa intersecteze ori-
zontalitatea comune.
    are insa, in toate locurile in care apare,
0 a treia componenta: discursul. Iisus urea (pe munte, pe
corabie), se incepe sa cuvanteze. Dumnezeul
e prezent integral in aceasta triada: Tatal, care coboara spre
oameni prin Fiul, Fiul, care urea din nou ia Tatal, Duhul
Sfant, care coboara Prezenta Fiului printre crea-
turile Tatalui e efectul Intruparii. Discursul Duhului e anti-
ciparea Invierii. Parabolele lui Iisus ne pun in situaria de a
presimti ce ar putea sa fie "Imparitia lui Dumnezeu" pe
ce cale se poate ajunge la ea. Parabolele sunt, cu alte cu-
vinte, 0 arvuna a Invierii sau, in termeni mai neutri, 0 apro-
I. Intr-un articol din I983, "To Teach or Not to Teach (A Comment
on Matthew I3, I-3)", in The Bible Translator, vol. 34, pp. I39-43,
Barclay M. Newman arata ca publicul israelit era ca rabinul
of ere  
"DE CE I.E IN PARABOLE?" 79
ximare a realizarii de sine, a raspunsului mereu cautat, a
Solutiei. Dar pentru atinge ele trebuie primite,
adica auzite, intelese preluate in imediatul vietii, traite.
Ceea ce - cum ni se spune prin Parabola semanatorului -
nu se intfunpla intotdeauna.
b. Parabola enumera trei tipuri de opacitate fata de Cu-
vant\ respectiv trei tipuri de propovaduire neimplinita, cu
efectul ramanerii "in afara" a auditorilor:
0:. Indigen{a mentala. Ea este definita ca atare numai la
Matei: e yorba de cei care aud nu in{eleg (akouontos [ ... ] kai
me synientos). Aceasta sintagma acopera un spectru larg al
non-receptivitatii. Nu intelegi pentru ca nu atent la
ceea ce auzi, pentru ca nu distingi intre important acce-
soriu, pentru ca suferi de surzenie intelectuala, pentru ca ti
se pare ca ceea ce auzi nu te Nu intelegi pentru ca
ceea ce auzi nu e "in drumul tau" pentru ca te ra-
portezi inadecvat la ceea ce auzi, pentru ca nu ai disciplina
de a merge pana la capat pe urma a ceea ce auzi. "Langa
drum" (para ten hod on) e locul derapajului, al incapacitatii
de a avansa "metodic", consecvent, in tesatura unui discurs.
Cel care se definea pe Sine drept "cale", drept "drum" (loan
I4, 6) nu poate fi identificat alaturi eu drumul. Plauzibila
este insa 0 interpretare rasturnata: nu poti intelege daca
nu abandonezi traseul "logicii" curente, al reflexelor mentale
conventionale. Cuvantul trebuie cautat dnd nu-ti iese
r. Jiilicher Ie concis expresiv: Stumpfsinn (stupiditate,
stupoare), Leichtsinn   Weltsinn (mundanitate, exces allu-
mescului). Op. cit., II, p. 532.
80 PARABOLELE LUI IISUS
nemijlocit in cale: trebuie dutat dincolo de drarea deja
existenta, dincolo de itinerariile gata facute, de drumul "bata-
torit". Vom intalni mereu, in preajma parabolelor, acest
tip de ambivalenta: "langa drum" semnifid simultan de-
vierea ingeniozitatea. In definitiv, semanatorul arund 0
parte din tocmai acolo, ca pe 0 provocare, ca pe 0
la lndrazneala hermeneutid. Ambivalenta e in-
vocarea pasarilor, ca ai risipirii   de fapt, ca devali-
zatori satanici. Asociate, de obicei, zborului liric, cerului,
ingerilor, ele apar, aici, in toarn fiintei lor aeriene
l
:
un soi de malefici, gata sa devoreze in joad ceea
ce e destinat sa fie interiorizat, prelucrat, transfigurat in
vederea mantuirii. e, astfel, parodiata ca gus-
tare prof ana, ca imbudtura furtiva, intamplatoare.
S-a observat insa, pe buna dreptate, d "intelegerea" de
care Matei nil trebuie privita ca 0 virtute strict
cognitiva' . Nu ni se cere 0 simpla adeziune mentala la mesa-
jul auzit, ci trecerea de la asimilare la valorificare. Testul
"intelegerii" adevarate este fertilitatea pe care 0 garanteaza,
efectul ei pragmatic, energia ei roditoare. Intelegi, In masura
in care fructifici. Mai exact: la cat rod obtinut, atata intele-
gere echivalenta. Ne yom feri,   sa preluam teza, sim-
plificatoare, a exegezei comune, dupa care "a fructifica"
echivaleaza strict cu "a faptui"3: auzi Cuvantul ,,11 pui in
practid". Nuanta lamuritoare apare in Epistola S£ Apostol
1. Cf ibidem, p. 5I7.
2. Cf Kristina Dronsch, in R. Zimmermann (ed.), Kompendium ... ,
ed. cit., p. 309 .
.3. Despre sensurile lui "a face" in perimetrul Noului Testament
yom vorbi mai pe larg in partea a doua a lucriirii de fata.
"DE CE LE IN PARABOLE?" 8r
Pavel d.tre Galateni, spre finalui d.reia (5, r6-26) se deo-
intre "faptele tmpului" (ta erga tes sarkos, lat. opera
carnis) "roada Duhuiui" (ho karpos tou pneumatos, lat.
fructus spiritus). Fmctificarea nu pune accentul nici pe acti-
vismul exterior, nici pe cumin tenia pios hamid.. Exemplele
de "roada" pe care Ie da Apostolul nu sunt propriu-zis "ac-
  (cum sunt "faptele trupului"), ci, mai curand, dispo-
zitii atitudini interioare, orientan stabile ale
iubire, bucurie, pace, rabdare, bunatate, credinta (fidelitate),
blandete, stapanire de sine etc. "A intelege" e, in acest con-
text, a interioriza 0 stare, mai mult decat a aplica un set de
prescriptii. Starea odata atinsa, "faptele" adecvate yin de la
sine. Dimpotriva, ill absenta unei anumite calitd!i interioare,
a unei stari devenite fel de a fi, faptele devin "ortopraxie"
steriIa, executie mecanica a unui program de "figuri impuse".!
Pe de alta parte, categoria auditorilor care "nu inteleg"
ii include, drastic spus, pe cei calificati drept
pur simplu. In genere, refuzam sa luam nota de
componenta de culpabilitate a prostiei. Ni se pare ca pros-
tul nu e vinovat de prostia lui: "nu ce face" deci tre-
buie iertat), e "sarac cu duhul", e, in fond, cum I-a lasat
Dumnezeu. Expresia "sarac cu duhul" e una din marile cap-
cane ale de popularizare. Mai toata lumea
invoca acest prim verset al Fericirilor, crezand ca el se refera
la 0 candida inaptitudine a judecatii. "Selrac cu duhul" ar
fi tontul satului, natangul cumsecade, prostanacul inocent.
Dar textul evanghelic (care in versiunea lui Luca - 6,20 - se
1. Cf R.F. Capon, op. cit., p. 74.
82 PARABOLELE LUI IISUS
reduce la "cei saraci") are in vedere fie smerenia (CJ Isaia
57, If "Domnul [ ... ] da celor cu inima zdrobita."),
fie saracia ca a instinctului de posesiune.
(Pori fi bogat in bunuri materiale, dar "sarac in duh", liber
de propria ta bogatie). Prostia, cand nu e handicap psiho-fi-
ziologic, patologie constitutiva, nu e neaparat inocenta. Ea
poate fi obnubilare tenace, manifestare a intelec-
tuale, rquz indaratnic al edifidrii. Ca rezultat al "minera-
lizarii" ca lipsa de flexibilitate a mintii, prostia e
vicioasa face posibila interventia instantei demonice. Fie-
care parcela de adevar lasata in afara intelegerii creeaza
spatiu1 necesar pentru picajul dezordonat al raului. Ceea
ce nu intelegem devine teren de joc al ingerilor dzuti,
prilej de ratacire. Cu alte cuvinte, prostia e, uneori, poarta
spre lume a maleficului, avangarda duhurilor smintitoare.
Raul e, desigur, consubstantial cu destinul omului cazut.
Dar vai de cei prin care el se legitimeaza. "Ca poticnirile tre-
buie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine potic-
nirea!" (Matei 18, 7)' Cu cat numarul celor care nu inteleg
e mai mare, cu atat dezordinea lumii
Prostia ca atare nu e, de altfel, nidieri tratati, in ambianta
bib lid, drept benigna. Dimpotriva. In Proverbe, inrelep-
ciunea ii someaza pe "cei tara pricepere" recunoasd
limitele sa Ie abandoneze: "Lepada\i-va de sminteala (ter-
menul grec e aphrosyne, traductibil prin "prostie", n.m. - A.P.)
veti trai [ ... ] indreptati-va priceperea prin  
0,6). Termenii in context, prostiei suntgnosis
tere) synesis (intelegere). Ceea ce se condamna e,
in mod expres, ignoranta, paralizia mentala, inaptitudinea
"DE CE LE IN PARABOLE?" 83
de a intelege. Din pacate, traducerile (inclusiv,
in cazul de fata, cea din ultima versiune a Septuagintei) par
a se sfii sa spuna lucrurilor pe nume: ele prefera versiuni in
timp mai radicale mai confuze. Din cele zece
ale lui aphron (cu pluralul aphrones) din Noul Tes-
tament, doar doua sunt echivalate prin expresia "fara minte"
(Romani 2, 20 Efeseni 5, 17) una singura prin "necu-
  (I Petru 2, 15). Pentru restul se recurge la
"nebun", "nebuni", "nebunie". Dar pentru "nebunie", tex-
tul grecesc al Evangheliei recurge la moria (folosit de numai
cinci ori, in Prima Epistola catre Corinteni: 1,18; I, 21; I, 23;
2, 14; 3, 19 - ca adjectiv, moros - de I2 ori, intre care cele-
bra referinta la "fecioarele nebune"). In toate aceste locuri,
sensul cuvantului e distinct de conotatiile lui aphrosyne.
Aphrosyne (prostie, starea celui fara minte) e antonimullui
sophrosyne, adica al unei inzestrari de tipul "cu-minteniei",
al rationalitatii cuviincioase, in deplin control de sine. Pe
scurt, cei despre care se spune in parabola d "aud nu inte-
leg" nu sunt "nebuni", suspecti de deraiere mentala, ci pur
simplu slabi de minte, loviti .de 0 mandra stupiditate. In
eel mai bun caz, se poate accepta d sunt "smintiti", dad
numim "smintire" inciaratnicia, lipsa "organului" spiritual,
bezmeticia rudimentara.
I
[3. Supetjicialitatea euforicd. Non-receptivitatii pe care 0
ilustreaza samanta zvarlita Ianga drum i se adauga acum
receptivitatea pripita, "supra-receptivitatea", disponibilitatea
exaltata. Po# rata un mesaj neintelegandu-l, dar 11 po# rata
1. Cj infra, pp. 274-276.
84 PARABOLELE LUI I1SUS
crezand ca l-ai inteles, asumandu-l tara reflectie, in virtutea
unui entuziasm de prima instanta. Consimtirea facila, acor-
dul epidermic bazat pe 0 emotivitate lipsita de discema-
mant, nu garanteaza adeziunea temeinica. Parabola vizeaza
aici conversiunile impulsive, optiunile estetizante, jocul inte-
lectual, supraevaluarea unei impresii de moment. Un "da"
spus prematur, sub impactul unei euforii conjuncturale, 0
angajare precipitata, tara un minim ragaz analitic, tara can-
tarirea implicatiiIor, a consecintelor, a riscurilor tara eva-
luarea propriilor limite, toate acestea sunt 0 reteta sigura a
"cu bucurie", dar cu 0 bucurie care nu are
din ce se hrani, 0 bucurie tara radiicina. Inconsistenta de
fond a acestei bucurii iese de indata la iveala cand mesajul
asumat incepe sa fie costisitor. Cand, din pricina lui, apar
"stramtoriiri", "prigoane" ori necazuri de un fel sau de altul.
Proba unui adevar bine asimilat e tenacitatea pastrarii lui
in conditii potrivnice. Cat capabil sa sacrifici pentru
cata vreme de dragul identificarii cu el?
E de semnalat ca rolul nefast jucat, in prima scena, de
pasari (anexate, de obicei, unor conotatii pozitive) e jucat
aici de soare, asociat de asemenea, in majoritatea cazurilor,
unui simbolism benefic. Vizate sunt volatilitatea obtuza
fierbinteala de suprafata. Aerul apare astfel ca mediu al
dezorientarii piatra - ca lespede obnubilanta, ca piedica
a tentativei de a fora in adancime, de a avea acces la teme-
Iii. S-ar zice ca indigenta mentaia e   inconsistenta,
iar superficialitatea euforica e "grea". Cea dintai nu rezista
Ia proba aerului, a iniiltimii, cea de-a doua nu rezista la proba
focului, a combustiei riscante. Dar in jocul ambivalentelor
"DE CE LE IN PARABOLE?" 85
amintit mai sus se inscrie posibilitatea unei reflectii despre
corecta distributie a vinovatiilor. In definitiv, sta in natura
pasarilor sa ciuguleasca in natura soarelui sa arda. Nu
pasarile nu soarele poarta vina incomprehensiunii, nu
condi\iile exterioare, conjuncturile date, accidentele de par-
curs trebuie amendate pentru receptivitatea deviata a "celor
din afara". Ci propria lor insuficienta, inadecvare pripa.
Pe de alta parte, tocmai faptul ca sursa derivei nu poate fi
delegata spre exterior e 0 garan\ie a posibilita\ii de a 0 evita.
Razboiul se da inauntru poate fi indiferent de
obstacolele din jur.
'{. Asfixia mundand. Receptivitatea poate fi nu doar obtu-
rata de neintelegere sau suspendata printr-o exaltare fara
temeinicie. Ea este, in multe cazuri, sabotata, parazitata de
provocarile pestrite ale lumii, de atacul permanent al ime-
diatului. Textele vorbesc despre samanta cazuta intre spini,
respectiv despre ,.grija lumii acesteia", a "veacului" (he merimna
tou aionos), despre   avu!iei" (he apate tou ploutou),
despre pofte pasiuni (epithymiaz) despre "plicerile viefii"
(hedonai tou biou). Sunt obstacolele curente care decurg din
condi\ia de "pamantean", din prestigiul hartuitor al ima-
nentei. Nimeni nu e scutit de presiunea lor: cei boga\i au
obsesia multiplicarii avutiei a consumului degustator,
cei saraci cad sub nevoi, sub grija zilei de maine. Forta de
absorb\ie a lumii se manifesta pe 0 ampla claviatura de ape-
tituri divagatorii: de la patima achizitiei infinite la ghim-
pele astringent al necesita\ii. Fie ca se las a locuifi de griji
(Marcu 4, I9), fie ca se las a doar inso!ifi de ele (Luca 8, I4),
oamenii nu mai au ragazul, spa\iul interior necesar unui
86 PARABOLELE LUI IISUS
rapel extramundan. Sunt sufocafi de cum
fuses era de uscdciunea, de lipsa de seva a optiu-
nilor sau aruncafi in afara jocului prin opacitate
risipa men tala.
Dar, cum soare1e pasarile din versetele anterioare
nu sunt direct responsabile de inconsistenta receptorilor,
lumea nu poate fi nici ea culpabilizata pentru orientarea
lor descendenta. Omul creat nu poate pretinde un trata-
ment care sa fad abstractie de conditia lui de creatura si
" ,
de coordonatele in care s-a situat liber prin dderea origi-
nara. Pasarile se hranesc cu seminte, soarele iar
lumea   Problema nu e sa simplifici realul, sa-l reOr-
ganizezi in fel indt sa-p. menajeze slabiciunile, sa-ti
fad viata Problema este sa colaborezi cu realul in
datele lui, sa conlucrezi cu ordinea lui complexa, cu bogatia
lui nesistematizabila, care include, intre altele, spinii buru-
ienile.' Cuvantul nu se aude mai bine intr-un laborator asep-
tic; nu e un vaccin preventiv, administrat intr-o ambianta
de halate albe. Cuvantul e intr-o corelap.e "pro