Cel emigrant

Pe osea, l-am vzut, hituit de maini, A fugit spre-a uita srcia din sat, Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aa de puini i-i vacarm, de te poi stura de urlat.

Cei bogai s-au oprit s mnnce-n pduri i mncau elegant cu tacmul frumos, L-au vzut i pe el, i-au privit ochii puri i i-au dat generos nite pine i-un os.

ntr-o zi, cnd trecea dintr-un loc n alt loc, L-a lovit cineva ce grbea ctre scop, Carnea lui de brbat a simit c ia foc i s-a tras din osea plin de snge i chiop.

Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic, Ar muca disperat poriuni de osea, Dac-ar ti unde e satul lui trist i mic Ar pleca spre-un cioban ce-l minea i-l btea.

Trepied aberant, de cel emigrant, i ltrat pervertit la osele cu fum Ar pleca napoi, s-ar topi n neant i-ar mai vrea doar att, pacea-ntiului drum.

Pe osea sunt, acum, cini mai ageri i noi, Mai mncnd ce gsesc, fr ap un strop, Numai el, neaflnd nici un drum napoi, A ajuns trei perechi de mnui ntr-un shop.

Dac, totui, va fi vreun ltrat pe pmnt Pentru cini viaa-n veci va fi aspr i grea, Cine chiop eu te plng c spinarea i-au frnt Dar de ce ai fugit s cereti pe osea.