Sunteți pe pagina 1din 78

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Rezumatul tezei de doctorat

mediului municipiului Bucureşti Rezumatul tezei de doctorat Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. MARIA PĂTRO ESCU

Conducător ştiinţific:

Prof. univ. dr. MARIA PĂTROESCU

BUCUREŞTI

2012

Doctorand DELIA ADRIANA MIREA

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

CUPRINS

INTRODUCERE

 

3

Capitolul 1

 

DINAMICA CONCEPTULUI DE PEISAJ ŞI PEISAJ INDUSTRIAL

 

1.1.

Definiţia şi evoluţia conceptului de peisaj şi peisaj industrial

 

4

1.2.

Categorii de peisaje industriale

8

1.3.

Caracteristicile peisajului industrial

9

1.4.

Legislaţie şi peisaj la nivel mondial, comunitar şi naţional

 

11

Capitolul 2 CADRUL METODOLOGIC GENERAL

ŞI

INSTRUMENTELE

SPECIFICE

DE

ANALIZĂ A PEISAJULUI INDUSTRIAL

 

2.1.

Modalităţi de obţinere și prelucrare a datelor ce fac referire

 

la peisajul industrial şi la reconversia acestuia

 

12

2.2. Fişa de observaţie

 

14

2.3. Metode şi mijloace de evaluare a percepţiei reconversiei

 

peisajului industrial în cadrul ecosistemului urban

 

15

2.4.

Utilizarea materialelor cartografice prin intermediul GIS

 

16

Capitolul 3

POTENŢIALUL DEZVOLTĂRII PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN ARIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

3.1. Cadrul natural al municipiului Bucureşti –

generator de peisaje geografice

17

3.2.

Cadrul social al municipiului Bucureşti –

generator de peisaje geografice

18

3.3.

Favorabilităţi şi restrictivităţi în dezvoltarea

peisajului industrial în cadrul municipiului Bucureşti

20

3.4.

Activităţile industriale generatoare de impacte

şi artificializări asupra componentelor mediului urban bucureştean

21

Capitolul 4 EVOLUŢIA ŞI EXPANSIUNEA PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN CADRUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

4.1. Expansiunea urbană a municipiului Bucureşti

în corelaţie cu dezvoltarea industrialului

22

4.2. Etapa industrializării din perioada antebelică, < 1918,

24

4.3. Etapa industrializării din perioada interbelică, 1918 – 1947

30

4.4. Etapa industrializării din perioada comunistă, 1947 – 1989,

34

4.5. Etapa industrializării din perioada postcomunistă, > 1989,

41

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Capitolul 5

EVOLUŢIA ŞI RECONVERSIA PEISAJULUI INDUSTRIAL - ABORDARE PE

SECTOARE

49

5.1. Sectorul 1

50

5.2. Sectorul 2

51

5.3. Sectorul 3

51

5.4. Sectorul 4

52

5.5. Sectorul 5

53

5.6. Sectorul 6

54

 

Capitolul 6

PERCEPŢIA PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN RÂNDUL BUCUREŞTENILOR

 

6.1. Percepţia peisajului industrial în rândul bucureştenilor la nivel general

56

6.2. Percepţia reconversiei peisajului industrial şi efectele asupra

stării mediului în cazul unităţii industriale „Fabrica de ţigarete Belveder

60

6.3.

Percepţia reconversiei peisajului industrial şi efectele asupra

stării mediului în cazul unităţii industriale „Întreprinderea Electroaparataj”

62

 

Capitolul 7

PERSPECTIVE ÎN EVOLUŢIA PEISAJULUI INDUSTRIAL BUCUREŞTEAN

 

7.1.

Incidenţa proiectelor din fonduri europene asupra transformării

peisajului industrial şi asupra ameliorării stării mediului în spaţiul municipiului Bucureşti

64

7.3.

Peisajului și Patrimoniul industrial,

o categorie ce necesită măsuri specifice de protecție

65

7.4.

Amprenta peisajului industrial în toponimia bucureşteană

68

CONCLUZII

69

BIBLIOGRAFIE

71

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune abordarea unei problematici complexe legate de evoluția și expansiunea peisajului industrial în spațiul municipiului București, despre tranziția acestuia spre alte categorii peisajere începând cu anul 2000, și despre efectele asupra mediului. Analiza intitulată “Metode de evaluare a efectelor peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti”a avut ca obiective principale:

Prezentarea evoluţiei termenului de peisaj industrial,

Prezentarea caracteristicilor acestuia în comparaţie cu cele ale peisajului natural,

Evidenţierea lacunelor din legislaţia naţională în raport cu această categorie de peisaj,

Selectarea şi prioritizarea metodelor şi tehnicilor de analiză a peisajului industrial, ca o necesitate în contextul proceselor de reconversie,

Prezentarea favorabilităţilor şi a restrictivităţilor în dezvoltarea peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti,

Prezentarea impactului şi artificializărilor impuse de către activităţiile industriale în spaţiul municipiului Bucureşti,

Conferirea unei dimensiuni spaţiale şi temporale a procesului de conturare a peisajului industrial ca şi categorie de peisaj, subordonată celui urban,

Evidenţierea particularităţilor procesului de industrializare şi de reconversie a peisajului industrial în cadrul sectoarelor bucureştene,

Evidenţierea percepţiei peisajului industrial în rândul bucureştenilor,

Evidenţierea perspectivelor de evoluţie a peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti. Pe parcursul celor şapte capitole ale lucrării, cititorul este încurajat să abordeze problematica acestei categorii “defavorizate” de peisaj şi să gândească holistic asupra potenţialului de reconversie a acestuia. Cercetarea a fost realizată pe parcursul celor trei ani de studiu efectuaţi în cadrul Şcolii Doctorale Simion Mehedinţi – Natura şi dezvoltarea durabilă, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti, prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2012, Contract POSDRU /88/1.5/S/

61150.

Adresez sincerele mele muţumiri Doamnei Prof. univ.dr. Maria Pătroescu pentru coordonarea riguroasă, tuturor soluţiilor şi sugestiilor pertinente pe care mi le-a oferit pe

tot parcursul pregătirii doctorale. De asemenea mulţumesc Prof.univ.dr. Giovanni Luigi Fontana, Universitatea din Padova, Prof. univ. dr. Massimo Preite, Universitatea din Florenţa, Prof.univ.dr. Guido Vittorio Zucconi, Universitatea IUAV din Veneţia, pentru acceptul, sprijinul şi îndrumările pe care mi le-au oferit pe parcursul celor cinci luni de mobilitate externă în cadrul Universităţii din Padova, Departamentul de Istorie şi Geografie. Trebuie să menţionez sprijinul acordat de către Mariana Radu, de la Colecţia Cabinetului de Hărţi al Academiei Române, în procurarea materialelor cartografice, Colectivul Centrului de Cercetare a Mediului şi Efectuare a Studiilor de Impact, Universitatea din Bucureşti, pentru sprijinul logistic şi ştiinţific, Dan Mirea, pentru sprijinul logistic şi sprijinul acordat în desfăşurarea activităţii de teren, Alina Spînu, Marius Roşu, Delia Vladu şi Rareş Negrea pentru sprijinul acordat în desfăşurarea activităţii de teren şi în completarea chestionarelor, precum şi a persoanelor care au dat curs cererii de completare a chestionarelor.

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Capitolul 1

DINAMICA CONCEPTULUI DE PEISAJ ŞI PEISAJ INDUSTRIAL

1.1. Definiţia şi evoluţia conceptului de peisaj şi peisaj industrial

Peisajul industrial a apărut ca urmare a dinamicii spațiale și temporale a industriei, a industrializării, a diversificării expansiunii urbane, a funcțiilor urbane și chiar în urma procesului de dezvoltare a unor activități de valorificare a materilor prime din spațiile naturale, agricole sau rurale. Acesta reprezintă un spațiu afectat de industrie, un produs al Revoluției Industriale (Lichi, 2011), ce poate fi integrat spaţiului urban, rural, sau periurban. Acesta este privit ca o”concretizare a intensitățiilor relațiilor impuse sistemului de unul sau altul dintre componente” (Taillefer, 1974, citat de către Vert, 1998), sau ca ”produs al unei practici economice și culturale” (Filleron, 1978, citat de către Dincă, 2005). Cu o evoluție relativ recentă (sec. XVIII - XXI), peisajul industrial este asimilat apariţiei activităţilor productive, influenţate de factori, naturali şi antropici, materializat în spaţiu prin clădiri, dotări, căi de acces, spaţii de deservirea (alimentare cu materii prime, cu apă, cu energie electrică) etc., prezentând funcționalități și fizionomii particulare. Astfel, „orice tip de activitate de transformare a resurselor naturale aduce peisajelor fizionomii şi funcţionalităţi noi, ce pot fi catalogate drept industriale şi acestea cu submultipli proveniţi din tipurile principale de activităţi” (Dincă, 2005). Inițial, termenul de peisaj industrial desemna spațiile în care se desfășurau activități productive sau spații afectate de către activitatea extractivă și productivă (spații miniere, halde

de steril etc.) și se referea la unitățile, platformele, centrele industriale etc., ce aveau ca obiect de activitate mineritul sau prelucrarea diverselor materiale. Abordarea conceptului era una strict funcţionalistă, cuprinsă într-o serie de lucrări precum cele ale lui B. G. Assan, 1896, D.

Z. Furnică, 1926, N. Iorga, 1927, O.T. Anastasiu, 1928, C. Sfiinţescu, 1931, V. Mihăilescu,

1935, V.M. Magheru, 1940, V. Cucu, 1970, 1977, 2007 C. Herbst, 1971; C. Herbst şi colab.,

1963, 1964, C. Lăzărescu, 1977 etc.

O dată cu evoluţia sistemului economic şi cu abandonarea unor însemnate suprafeţe de

teren, ce erau ocupate până nu de mult de industrie, peisajul industrial a început să fie perceput de către specialişti şi de către rezidenţi ca un spaţiu poluat, prezentând valenţe negative (anii 1960 1990).

Conştientizarea valenţelor culturale ale peisajului industrial, recunoaşterea posibilităţiilor multiple oferite de către structurile industriale pentru reconversie, regenerarea urbană produsă de către reabilitarea şi reconversia clădirilor industriale, şi reuşita unor proiecte de reconversie a peisajului industrial (Arsenalul Veneţian – Veneţia, Italia, Fiat Lingotto Torino, Italia, Fabrica de ciment din Sant Just Desvern, Spania, etc.), au determinat specialiştii să adopte o nouă semnificaţie pentru conceptul de peisaj industrial – M. Pătroescu,

C. Popescu, 1994, C. Popescu și colab., 1997, I. Ianoş, 1997, 2000, 2004, I. Ianoș, C. Tălângă,

1994, I. Ianoş, C. Popescu, 1997, M. Palmer, P. Neaverson, 1998, R. Parker, 1998, C. Popescu, 1990, 1996, 1997, M. Preite, 1999, 2002, 2005, 2008, 2009, 2010, 2011, I. Pătru, 2001, 2011, M. Cândea şi colab. 2001, 2006, A. Oţoiu, 2002, A. Marc, 2005, I. Dincă, 2005,

I. Iamandescu, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008, G. F. Fontana, 2005, 2008, L. Chelcea, 2008, C. Duşoiu, 2009, M. Nae, D. Turnock, 2011, A. Lichi, 2011 etc.

În prezent peisajul industrial reuneşte acele teritorii naturale sau urbane în care

se conservă componente esenţiale ale procesului de producţie al uneia sau mai multor activităţi industriale şi este definit ca peisaj cultural (Legea nr.6/2008, Cap.I.Art.3.f.).

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Este văzut ca resursă teritorială şi economică în sistemul urban şi nu numai, este rezultat al actului de creativitate umană şi deci poate fi integrat patrimoniului cultural, contribuind astfel la formarea culturilor locale şi la consolidarea idenţităţii locale, şi nu în ultimul rând, prin acţiuni de restaurare, reconversie, regenerare urbană etc. poate contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii (Convenţia Europeană a Peisajului, 2000).

1.1.1. Peisaj industrial, brownfield sau frișă (friches industrielles)

Utilizarea unor termeni, considerați a fi sinonimi celui de peisaj industrial, precum cel de brownfield sau frișă industrială, conduce la ambiguități și la imposibilitatea aplicării practice, astfel, este justificată necesitatea clarificării acestor termeni. Termenul de brownfield a fost utilizat pentru prima dată în S.U.A pentru a desemna acele terenuri afectate sau potențial afectate de către substanțe periculoase și poluanți (EPA, 2002). Preluat de alte state, i-au fost atribuite semnificaţii multiple, precum: spații ce au prezentat o utilizare aterioară, neutilizate în prezent, spații contaminate chimic, fizic sau biologic, spații ocupate de clădiri, infrastructură etc. și care sunt în prezent neutilizate etc. În literatura de specialitate franceză, termenul ”friches” este utilizat ca sinonim parțial al termenului brownfield. În sens larg, acesta se referă la spațiile ce au prezentat anterior o utilizare și sunt în prezent abandonate, materializate spaţial prin vid urban. Acest termen nu face trimitere la terenurile contaminate chimic, fizic sau biologic, așa cum este cazul termenului brownfield, ci se referă la orice situație de neutilizare, la orice activitate în declin generatoare de spaţii nefuncţionale (Chiriță, Pușcașu, 2009), deosebindu-se frişe industriale (”friches industrielles”), militare, agricole, urbane, sociale, culturale etc. Întrucât, în niciunul dintre cazuri nu există acte normative sau științifice care să definească și să recomande utilizarea unanimă a unui termen pentru spaţiile industriale destructurate, acest lucru, fiind la latitudinea cercetătorului, s-a realizat un tabel care să redea în antiteză semnificaţiile fiecărui termen (Tabel.1.1.).

Tabel.1.1. Peisaj industrial – Spațiu industrial – Brownfield – Frichă (Frișă)

Peisaj industrial

Spațiu industrial

Brownfield

Frichă (Frișă)

- Desemnează acele teritorii afectate de industrie.

- Sinonim parțial al noțiunii de peisaj industrial.

- Sinonim parțial al noțiunii de peisaj industrial.

- Sinonim parțial al noțiunii de peisaj industrial.

- Desemnează terenurile

- Desemnează acele spații ce au prezentat anterior o utilizare și în prezent sunt neutilizate.

- Întrucât, în prezent industria este în recul, eliberând suprafețe însemnate de teren, termenul este deseori utilizat pentru a desemna aceste spații din cadrul sistemului urban, suburban sau rural. - Chiriță, Pușcașu, 2009, insistă pentru introducerea acestui concept sintetic în literatura geografică.

- Activităţile industriale reprezintă agentul modificator al mediului şi peisajului iniţial.

- Spațiul industrial este o componentă a spațiului geografic, și reprezintă o concentrare de unități de

contaminate sau potențial contaminate, care sunt în prezent abandonate.

- Prezintă o utilizare restrânsă, fiind conferite mai multe sensuri noțiunii.

- Reprezintă un act de creativitate umană, constituind parte a culturii locale.

producție industrială, de mijloace de transport, spații de depozitare, spații pentru administrarea și

- Reprezintă un termen larg utilizat în domeniul urbanistic, geografic etc.

deservirea acestora.

 

- Prezintă o largă utilizare în domeniul geografic.

- Reprezintă un termen utilizat în legislaţia naţională în vigoare prin Legea nr.6/2008

*** Pătroescu, Popescu, 1994, Preite, 1999, 2002, 2005, 2008, 2009, 2010, 2011, Fontana, 2005, 2008, Chelcea, 2008 etc.

*** Herbs, 1971, Herbst şi colab., 1963, 1964, Ianoș, 1997, 2000, Popescu, 1990, 1996, 1997, Cândea și colab. 2001, 2006 etc.

*** Cobârzan, 2007, Wu şi colab., 2012

*** Lamard,Vitoux, 2006, Chiriță, Pușcașu, 2009

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Adoptarea unuia dintre termeni trebuie să fie teoretizată, să permită utilizarea în cadrul planurilor de amenajare teritorială, în cadrul anchetelor statistice etc., fiind înţeles de o categorie largă de utilizatori. Noţiunea de peisaj industrial este stipulată în legislaţia naţională prin Legea nr.6/2008 şi astfel se impune utilizarea acesteia, în detrimentul celor de brownfield sau frişă, fiind şi mai uşor de înţeles de o gamă largă de utilizatori.

1.1.2. Evoluţia peisajului industrial în cadrul orașului și a peisajului urban

Peisajul urban iniţial, pre-industrial (până în secolul al XVIII lea), reprezintă un produs al unei îndelungate evoluții istorice, şi se prezenta ca un conglomerat de funcțiuni și fizionomii, cu limite imprecise. Activitățile productive nu prezentau o formă de manifestare spațială, fiind deseori localizate în cadrul unor ateliere restrânse, în cartiere preferențiale, având caracter familial și fiind dispersate spațial. Se remarcau prin artificializările de mediu şi prin parametrii olfactivi: morile, atelierele ce produceau cărămizi sau prelucrau metale și cele care prelucrau carne şi piei. Sfârșitul secolului al XVIII lea şi începutul secolului al XIX lea, marchează în evoluţia peisajelor tradiţionale o ruptură, o dată cu apariţia şi manifestarea spaţială a fenomenului industrializării. Ocupând iniţial suprafeţe restrânse, peisajul industrial, cunoaşte o expansiune şi dinamică accentuată în secolul al XIX lea – al XX lea, mai întâi în nuclee urbane şi rurale din statele europene mai dezvoltate şi apoi la nivel mondial. Sub impactul factorului industrial, localităţiile cunosc o expansiune fără precedent, însă aceasta nu este proiectată şi în calitatea mediului, fiind consemnate o serie de disfuncţionalităţi, reprezentate prin poluare, probleme de trafic şi de insalubritate etc., ce au obigat autorităţiile să elaboreze şi să implementeze soluții care să conducă la rezolvarea acestor probleme (zone funcţionale (Gospodini, 2006), realizarea oraşului-grădină, a suburbiei – gradină, a oraşului satelit (oraşului dormitor), separat de activităţiile industriale şi de oraşul mamă etc.), soluții ce au modificat radical peisajul și mediul inițial. Schimbările economice, sociale şi de mediu manifestate începând cu a doua jumătate a secolului al XX lea şi începutul secolului al XXI lea în majoritatea statelor dezvoltate, marchează începutul unei noi etape pe plan industrial caracterizată de: globalizarea pieţei şi a producţiei, relocalizarea unităţilor industriale, specializarea şi informatizarea producţiei, destructurarea unităţilor la nivel global, declinul zonelor industriale cu tradiţie etc. Schimbările intervenite se materilizează spaţial în cazul zonelor şi a peisajului industrial prin abandon, demolare, destructurare şi reconversie. Peisajele industriale tradiţionale reprezintă astăzi peisaje în tranziţie, aflându-se în căutarea unei fizionomii şi funcţionalităţi noi. Evoluţia peisajului industrial în spaţiul românesc este asemănătoare celei din alte state europene, cu deosebirea că procesul de industrializare s-a produs cu o întârziere de aproximativ un secol, faţă de statele din Europa de Vest. Dacă industria extractivă (minereuri, sare, cărbune, ţiţei etc.) este atestată din cele mai vechi timpuri (perioada antică – Banat, Transilvania, Moldova), industria prelucrătoare „modernă” este menţionată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea în principalele centre urbane (București, Iași, Timișoara etc.). În evoluţia peisajului industrial din spaţiul românesc se pot distinge 4 etape:

Etapa industrială din perioada antebelică

Etapa industrială din perioada interbelică

Etapa industrializării din perioada comunistă

Etapa industrializării din perioada postcomunistă. Industrializarea şi conturarea peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti, nu se abate de la modelul naţional.

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Ca urmare a etapelor industriale din intervalul 1853 – 1989, de când este menţionată prima unitate industrială de tip fabrică şi până în momentul în care suprafaţa industrială atinge valoarea maximă din suprafaţa oraşului (2.679,8 ha, 11,25% din suprafaţa oraşului, 1989), s- au conturat în spaţiul municipiului Bucureşti 15 zone şi microzone industriale (Fig.1.1.)

Bucureşti 15 zone şi microzone industriale (Fig.1.1.) Fig.1.1. Repartiţia zonelor şi microzonelor industriale

Fig.1.1. Repartiţia zonelor şi microzonelor industriale în spaţiul municipiului Bucureşti (Dezvoltate în intervalul 1840 - 1989)

În prezent zonele şi microzonele amintite sunt afectate de fenomenul de destructurare, demolare sau reconversie, peisajul industrial fiind modificat substanţial, de cele mai multe ori rezultând peisaje hibride, discordante cu peisajul urban general şi cu memoria locului

(Fig.1.2.).

cu peisajul urban general şi cu memoria locului (Fig.1.2.). Fig.1.2 . Situaţia exi stent ă şi

Fig.1.2. Situaţia existentă şi tendinţele de evoluţie ale zonelor industriale din Bucureşti la nivelul anului 2012 (prelucrare după URBANPROIECT, 2001, Berza, 2004)

MIREA Delia - Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Reconversia peisajului industrial bucureştean prin abandon, demolare, destructurare sau reconversie generează noi disfuncţionalităţi de mediu care sunt slab documentate în planurile urbanistice generale, planurile urbanistice zonale, planurile urbanistice locale sau în cadrul planurilor de acţiune, subliniindu-se pe această cale necesitatea unei fundamentări ştiinţifice.

1.2. Categorii de peisaje industriale

Peisajul industrial reprezintă el însuşi un tip de peisaj, asimilat celui natural, rural sau urban. Poate prezenta tipuri şi subtipuri de peisaje, deosebite în funcţie de vechime, perioada industrială în care au apărut, specificul unităţiilor industriale constituente, poziţia peisajului industrial în cadrul oraşului sau faţă de acesta, gradul de concentrare teritorială, gradul de ocupare al terenului, continuitatea în spaţiu, modul de percepţie a peisajului industrial, baza de producţie, funcţia iniţială a sitului, gradul de contaminare, impactul asupra stării mediului, capacitatea de a genera rezidenţial etc. Luând în considerare domeniul de activitate (conform CAEN Rev.2, 2008) ca şi criteriu de clasificare, şi pornind de la premisa că morfologia peisajului este cea care impune diferenţieri (Sauer, 1925), tipuri şi subtipuri, s-a întocmit o clasificare adaptată la nivelul municipiului Bucureşti. S-au identificat 21 de categorii de peisaje industriale, respectiv peisajul aferent industriei: alimentare, băuturilor alcoolice şi nealcoolice, textile şi a produselor textile, confecţiilor, produselor de încălţăminte şi marochinărie, tipografice, produselor chimice, metalurgice și construcţiilor metalice, peisajul aferent industriei energetice etc. sau peisajul aferent platformelor industrialce ce concentrează unităţi industriale diverse din punct de vedere al activităţiilor desfăşurate. În baza aceloraşi principii, fiecare categorie identificată poate cuprinde una sau mai multe subcategorii. O altă clasificare a peisajului industrial a fost realizată având ca şi criteriu de clasificare poziţia unităţiilor industriale în cadrul oraşului, astfel se poate deosebi în spaţiul municipiului Bucureşti:

Peisaj industrial diseminat în spaţiul urban localizat în perimetrul central, reunind obiective industriale interbelice, transformate în intervalul 1947 – 1989.

Peisajul industrial concentrat în cadrul platformelor industriale – caracterizat de prezenţa uneia sau mai multor unităţi industriale a fost dezvoltat la periferia orașului începând cu 1945.

Prin prisma faptului că peisajul industrial reprezintă un peisaj evolutiv, fiind puternic marcat de factorul tehnic şi politic, se poate realiza o clasificare având ca şi criteriu de clasificare timpul istoric în care a apărut şi s-a dezvoltat. În spaţiul municipiului Bucureşti, s-au identificat 4 categorii de peisaje: peisaj industrial aferent perioadei antebelice (< 1918), aferent perioadei interbelice (1918 1947), aferent perioadei comuniste (1947 - 1989) și peisajul industrial aferent perioadei post comuniste (> 1989 - prezent). Trecerea de la o categorie de peisaj la alta nu se realizează brusc, există momente intermediare, ce determină dezvotarea unor peisaje industriale hibride. De asemenea fiecare etapă istorică a însemnat şi o transformare a peisajelor industriale anterioare. O altă clasificare a peisajului industrial ar putea fi realizată în funcţie de tendinţele înregistrate începând cu anul 1989 în cadrul unităţilor şi platformelor industriale, grupând astfel peisajele industriale în 3 categorii: destructurate, abandonate sau demolate și în reconversie. În ciuda numeroaselor clasificări şi a dificultăţiilor de realizare a tipologiilor, considerăm concludente, pentru analiza întreprinsă, cele patru clasificări expuse, respectiv:

clasificarea peisajului industrial în baza domeniului de activitate, în funcţie de poziţia unităţilor în cadrul oraşului, în funcţie de timpul istoric şi în funcţie de tendinţele înregistrare începând cu anul 1989 în spaţiul unităţiilor şi platformelor industriale.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

1.3. Caracteristicile peisajului industrial

Peisajul industrial se deosebeşte de restul categoriilor peisajere, şi îndeosebi de peisajele naturale, prin prisma faptului că prezintă un caracter discontinuu, o imagine neorganizată, o evoluţie relativ recentă etc. (Tabel.1.2.).

Tabel.1.2. Opoziţia peisaj natural – peisaj industrial

Peisaj natural (iniţial, tradiţional etc.)

Peisaj industrial

Rezultat al dinamicii şi interacţiunii componentelor naturale, intervenţia umană este minimală.

Rezultat al activităţiilor şi acţiunilor umane, conferind, astfel, particularitate şi originalitate unui spaţiu (Roncayolo, 1997, citat de către Preite, 2009, 2010).

Caracter continuu.

Caracter discontinuu, marchează o ruptură în evoluţia istorică a unui peisaj (Roncayolo, 1997, citat de către Preite, 2009, 2010).

Prezintă o evoluţie milenară.

Prezintă o evoluţie relativ recentă (sec.al XVII lea – al XXI lea).

Prezintă o imagine organizată, de coerenţă în ansamblu.

Prezintă o imagine neorganizată, de cele mai multe ori elementele constitutive sunt combinate din principii utilitariste.

Este relativ uşor de conservat

Este dificil de conservat, necesitând măsuri speciale.

Se pot deosebi o multitudine de tipologii peisajere.

Se deosebesc preponderent două categorii peisajere peisajele industriale miniere şi peisajele industriale de producţie.

Prezintă valenţe pozitive

Prezintă valenţe negative (Preite, 2009)

Se poate observa faptul că peisajul industrial este un “contra-peisaj”, marcând o ruptură în evoluţia istorică (Preite, 2008, 2009, 2010), reprezentând un rezultat al practicilor, decizilor şi activităţilor productive (Tabel.1.2. Fig.1.3.). Acesta prezintă caracteristici comune şi celorlalte categorii de peisaje, respectiv:

reprezintă un sistem deschis şi dinamic, ce prezintă o structură proprie (Fig.1.3.)

orice modificare adusă componentelor sau relaţiilor dintre acestea va atrage după sine modificări la nivelul sistemului (peisajului) (Mac,1990, Ielenicz, Comănescu, 2003),

prezintă subtipuri, rezultate în urma unei concretizări “impuse sistemului de unul sau altul dintre componente” (Taillefer, 1974, citat de către Dincă, 2005),

este unic şi irepetabil, peisajele pot fi “analoge dar nu identice” (Mac, 1990),

constituie o resursă economică și culturală ce poate fi valorificată

contribuie la consolidarea identității locale, Pe lângă caracteristicile comune şi celorlate categorii de peisaje, peisajul industrial prezintă caracteristici proprii precum:

Fizionomie distinctă, marcată de activitatea umană și diferenţiată în funcţie de domeniul de activitate.

Funcţionalitate distinctă, îndeosebi funcţii sociale, utilitare, culturale şi economice.

Caracter evolutiv, reprezentând un “ansamblu unic şi indisociabil, într-o perpetuă evoluţie, format din structuri spaţiale mobile în timp” (Bertrand, 1968, citat de către Dincă, 2005), afectate de industrie. Starea de moment este consecinţa unei îndelungate prefaceri, peisajul industrial incluzând „atât structuri şi funcţiuni relicte, cât şi însemnele unor structuri şi funcţiuni viitoare” (Roşu, Ungureanu, 1977).

Caracter istoric şi cultural, întrucât peisajul industrial grupează ansambluri, situri, tehnici etc. cu valoare naţională sau mondială de patrimoniu. Peisajul industrial este cel care conferă valoare (estetică, istorică, tehnică etc.) activităților umane de producție și nu invers (Preite, 2009, 2010).

”Peisaj multistrat” întrucât putem identifica depozite multiple de cunoștițe tehnice și de memorie socială, pe care fiecare etapă le-a lăsat mărturie (Roger,1997, citat de către Preite, 2009). Peisajul nu se reduce la ceea ce se vede, el conţinând o serie de elemente invizibile” (Taillefer,1974, citat de către Dincă, 2005),

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Peisajul industrial suferă o metamorfoză a valorii o dată cu încheierea activității productive, devenind loc al memoriei (Preite, 2009, 2010).

Peisajul industrial nu trebuie privit singular ci prin corelație spațială la diverse scări.

Evoluția peisajului industrial în utimii 10 – 20 de ani este în continuu recul, subliniind importanța conservării acestui tip de peisaj. Alături de partea materială (unități, clădiri, anexe etc.) este necesară și conservarea părții imateriale (tehnologii, know – how etc.). În calitatea acestuia de sistem deschis, constituit din elemente și relațiile dintre ele, în cadrul căruia activitățile și practicile productive dețin rolul principal, peisajul industrial prezintă o structură proprie (Fig.1.3). Se individualizează – elemente naturale, elemente spaţial – funcţionale, sociale şi psihosociale, economice, tehnice şi tehnologice. Corelaţia dintre elemente este asigurată prin fluxuri de energie şi materie (Fig.1.3.).

asigurată prin fluxuri de energie şi materie (Fig.1. 3.). Fig.1.3. Structura peisajului industrial Spre deosebire de

Fig.1.3. Structura peisajului industrial

Spre deosebire de structura peisajului natural se remarcă preponderența elementelor sociale, economice și tehnice (Fig.1.3.), peisajul industrial reprezentând ”produsul unei practici economice și sociale” (Filleron, citat de către Dincă, 2005) prin excelență. Spre deosebire de structura peisajului cultural, rural sau urban, se remarcă preponderenţa şi diferenţierile impuse de către elementele economice şi tehnice (Fig.1.3.). De asemenea, trebuie menționat faptul că peisajul industrial, spre deosebire de celelalte categorii, prezintă structuri ce pot fi reconvertite, reutilizate și revalorificate. Modul de interconectare al elementelor constituente determină în principal omogenitatea și diversitatea sistemului, facilitând delimitarea și diferențierea tipologică a peisajului. Domeniul de activitate reprezintă un factor ce determină diferenţieri în structura peisajului industrial şi în fizionomia acestuia, rezultând astfel subtipuri de peisaj. Caracteristicile peisajului industrial de sistem deschis și de sistem ce prezintă o structură, determină identificarea unor unități taxonomice, individualizate în baza: suprafeței la care ne raportăm, a gradului de concentrare teritorială, resurselor utilizate etc. Pornind de la criterul scării și al omogenității, de la asocierea fizionomică și structurală, s-au stabilit 3 unități sistemice: unitatea industrială, zona sau platforma industrială și peisajul industrial. Acestea nu trebuiesc privite singular, ci în context temporal, istoric, economic și cultural, prin corelație spațială la nivel local, regional, continental sau chiar mondial.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

1.4. Legislaţie și peisaj la nivel mondial, comunitar și național

Dacă materialele științifice care au ca subiect de studiu peisajul, abundă, materialele legislative sunt sporadice și lacunare. Din cercetările întreprinse a rezultat faptul că nici un act normativ, la nivel mondial, comunitar sau național, nu este dedicat, în mod special, peisajului şi patrimoniului industrial, ci se fac numai referiri şi recomandări tangențiale. Nebeneficiind de un context și o protecție legală, această categorie se prezintă extrem de vulnerabilă la schimbările socio-economice. La nivel mondial, din multitudinea de acte normative care vizează în mod parțial peisajul industrial, considerăm relevante și amintim: Convenția privind patrimoniul mondial, cultural și natural, Convenţia Europeană a Peisajului şi Declaraţia de la Toledo 2010 etc. Acestea nu fac referire în mod direct la peisajul sau patrimoniul industrial, acest subiect fiind atins în mod secvențial și din acest punct de vedere, conducând la interpretabilitate, ambiguitate și imposibilitatea aplicării practice în proiectele de identificare, documentare, valorificare și conservare. La nivel naţional actele amintite sunt ratificate de către România și sunt integrate în legislația și politicile naționale. Din multitudinea de acte normative naționale amintim: Legea nr. 5/2000 privind aprobarea PAN – Secțiunea III – Zone Protejate, Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural mobil, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, Ordinul Ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 2.361/2010 prin care este aprobată Lista Monumentelor Istorice etc. Trebuie menţionat demersul arh. Irina Iamandescu şi a colectivului, din 2005, de a realiza un proiect de lege destinat patrimoniului industrial, ce a determinat realizarea şi aprobarea în 2008 a Legii nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial. În ciuda existenţei unei baze legale se constată neglijarea frecventă a acesteia, în acest sens amintim cazuri din spaţiul municipiului Bucureşti precum: Moara Assan (monument istoric industrial clasat ca monument istoric de valoare naţională şi universală – Grupa A, Legea nr. 5/2000, LMI 2010, abandonat, vandalizat şi „demolat spontan”); Fabrica de vopsele (Str. Avrig, monument istoric industrial reprezentativ pentru patrimoniul cultural local Grupa B, LMI 2004, 2010, demolat); Întreprinderea de mătase Select (monument istoric industrial reprezentativ pentru patrimoniul cultural local Grupa B, LMI 2004, 2010, demolat), Fabrica de ţesături 7 Noiembrie (monument istoric industrial reprezentativ pentru patrimoniul cultural local Grupa B, LMI 2004, 2010, demolat), Uzinele Timpuri Noi (monument istoric industrial reprezentativ pentru patrimoniul cultural local Grupa B, LMI 2004, 2010, demolat) etc. În etapa de teren s-a observat, de asemenea, neîndeplinirea de către autorităţiile administraţiei publice centrale sau locale a obligaţiei de a acorda sprijin material, logistic şi de expertizare pentru conservarea bunurilor de patrimoniu tehnic şi industrial clasate conform legii, aflate în proprietate privată (Legea nr.6/2008, Cap.II.Art.6.4). În faţa acestor fapte, peisajul şi patrimoniul industrial se prezintă ca o categorie extrem de vulnerabilă, existând riscul dispariţiei din registrul urban, reconversia prin abandon şi prin demolare constituind soluţia agreată de către investitori şi autorităţi. Actele normative au rolul de stabili norme şi măsuri pentru identificarea şi analiza peisajului industrial. Deşi este considerat de cele mai multe ori „obişnuit sau degradat” (Convenţia Europeană a Peisajului), peisajul industrial prezintă valori istorice, culturale, tehnice, şi economice, și este necesar a fi protejat și valorificat. Ca o categorie restrânsă, dar cu posibilitate de extindere, peisajele industriale sunt prezente pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, listele naţionale şi locale ale fiecărui stat, contribuind la crearea identităţii locale.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Capitolul 2

CADRUL METODOLOGIC GENERAL ŞI INSTRUMENTELE SPECIFICE DE ANALIZĂ A PEISAJULUI INDUSTRIAL

2.1. Modalităţi

de

obţinere

și

prelucrare

industrial şi la reconversia acestuia

a

datelor

ce

fac

referire

la

peisajul

Peisajul industrial impune pluridisciplinaritatea în analiza sa, constituind subiect și obiect de studiu al mai multor ştiinţe. Această caracteristică determină selectarea metodelor şi tehnicilor adecvate de cercetare, adaptate în funcţie de destinaţia finală a informaţiilor, de aspectele ce doresc a fi subliniate, scara de abordare, resursele disponibile etc. Aspectele analizate trebuiesc coroborate cu aspecte sociale, economice, politice şi de mediu, întregind, astfel, analiza realizată.

Metodele, mijloacele şi tehnicile de evaluare a peisajului industrial şi a reconversiei acestuia vor fi specifice atât geografiei cât şi unor ştiinţe precum cea economică, istorică, sociologică etc., situaţie impusă de caracterul pluridisciplinar al peisajului, obiectivul general fiind analiza apariţiei, evoluţiei, expansiunii şi reconversiei acestuia în spaţiul municipiului Bucureşti. Principalele dificultăţi întâmpinate în alegerea metodelor și tehnicilor de analiză a peisajului industrial au fost:

Însuși caracterul pluridisciplinar al acestuia, ce se transpune printr-o multitudine de metode, tehnici, şi procedee, ce pot fi sau nu aplicate cazului analizat.

Caracterul subiectiv al peisajului, şi al peisajului industrial în particular, ce se transpune printr-o multitudine de aspecte şi opinii, ce trebuiesc aduse la un numitor comun.

Noutatea subiectului abordat în literatura și practicile românești, ceea ce se traduce printr-o lipsă de know – how.

Inaccesibilitatea unor date, baze de date, materiale cartografice, fotografice sau

bibliografice din motive birocratice, legislative sau financiare. Metodologia cercetării peisajului industrial şi a reconversiei acestuia s-a derulat pe parcursul a 3 etape, respectiv:

Colectarea datelor – recensăminte, sondaje de opinie şi anchete statistice, cartări etc.

Prelucrarea informaţiilor prin intermediul metodelor statistice, cartografice etc.

Exprimarea şi interpretarea rezultatelor finale – prin prognoze, regionalizări, hărţi ale evoluţiei şi expansiunii peisajului industrial etc.

2.1.1.

Date utilizate în analiza peisajului industrial și a reconversiei acestuia

Datele, definite ca numere, mărime sau relaţie, ce servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obţinute în urma unei cercetări şi urmează să fie supuse unei prelucrări, se pot grupa în: date de poziţie, date descriptive, tematice sau atributive, date vectoriale, date raster (Nițu și colab, 2002, Nițu, 2005, Grigore, 2007). Cele 4 categorii de date menționate au fost utilizate în analiza peisajului industrial, colectarea lor, constituind o primă operație. Ca și surse de date menționăm: observații de teren, anchete statistice și sondaje de opinie, interviuri, baze de date existente, instituții publice, surse bibliografice și cartografice. Caracteristicile diferite ale datelor utilizate în analiză necesită metode şi tehnici diferite de procesare, precum şi modalităţi diferite de interpretare.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

2.1.2.

Metode de prelucrare a datelor utilizate în analiza peisajului industrial și a reconversiei acestuia

apariției, expansiunii, evoluției și reconversiei peisajului industrial

s-au utilizat metode generale (metoda analizei, sintezei, observației etc.) și specifice (metoda anchetei sociologice, observației sociologice, cartografică etc.) Sursele datelor și metodele de prelucrare a acestora, utilizate în lucrarea de față, au fost sintetizate în cadrul tabelului 2.1.

În cadrul analizei

Tabel.2.1. Sursele și metodele de prelucrare a datelor utilizate în analiza peisajului industrial și a reconversiei acestuia

Capitolul

Sursele datelor utilizate

Metode de prelucrare a datelor

I. DINAMICA CONCEPTULUI DE PEISAJ ȘI DE PEISAJ INDUSTRIAL

Surse bibliografice și cartografice

Metoda analizei documentare Metoda sintezei Metoda comparativă Metoda cartografică

II.CADRUL METODOLOGIC GENERAL

 

-

III.POTENȚIALUL DEZVOLTĂRII PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN ARIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

- Observații de teren

Metoda analizei documentare Metoda sintezei Metoda observației Metoda statistico - matematică Metoda cartografică

- Baze de date existente: CORINE LAND COVER, ESPON, WORLDCLIME etc.,

- Date furnizate de diverse instituții publice

- Surse bibliografice și cartografice

IV.EVOLUȚIA ȘI EXPANSIUNEA PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN CADRUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

- Observații de teren

Metoda analizei, analizei documentare Metoda sintezei Metoda observației pe baza fișei de observație Metoda cartografiei retrospectivă Metoda hărților superpozabile Metoda studiului de caz

- Baze de date existente: EEA

- Date furnizate de diverse instituții publice

- Surse statistice de date

- Surse bibliografice monografii, ghiduri, etc.

 

- Surse webografice

- Surse cartografice

 

V.EFECTELE RECONVERSIEI PEISAJULUI INDUSTRIAL ASUPRA STĂRII MEDIULUI. ABORDARE PE SECTOARE

- Observații de teren

Metoda analizei, analizei documentare Metoda sintezei Metoda observației pe baza fișei de observație Metoda cartografiei retrospectivă Metoda hărților superpozabile Metoda studiului de caz

- Baze de date existente: EEA

- Date furnizate de diverse instituții publice

- Surse statistice de date

- Surse bibliografice monografii, ghiduri, etc.

- Surse webografice

 

- Surse cartografice

 

VI.PERCEPȚIA PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN RÂNDUL BUCUREȘTENILOR

- Observații de teren

Metoda analizei sociologice și documentare Metoda anchetei sociologice Metoda observației sociologice Metoda studiului de caz Metoda statistico – matematică

- Anchete statistice și sondaje de opinie

- Interviuri

 

- Surse bibliografice

- Surse cartografice

VII. PERSPECTIVE ÎN EVOLUȚIA PEISAJULUI INDUSTRIAL BUCUREȘTEAN

- Observații de teren

Metoda analizei Metoda observației Metoda cartografică Metoda studiului de caz

- Baze de date existente:UNESCO

- Date furnizate de diverse instituții publice

- Surse bibliografice și cartografice

Dificultățile întâmpinate în procesul colectării, procesării datelor și informațiilor au acoperit aspecte precum:

Dinamica deosebit de activă a fenomenelor de destructurare și reconversie.

Lipsa unor date necesare interpretării, îndeosebi a celor de mediu, care să permită corelarea și interpretarea diacronică.

Diseminarea datelor și informațiilor la un număr însemnat de instituții.

Lipsa de cooperare din partea unor instiuții de specialitate sau de decizie.

Lipsa de cooperare a proprietarilor de unități industriale.

Distrugerea arhivelor unitățiilor industriale.

Îngreunarea realizării etapei de teren prin existența unor factori de risc (animale fără stăpân, oameni fără adăpos etc.) sau prin nepermiterea accesului.

Nivelul ridicat al respondenților care au refuzat completarea chestionarului în cazurile punctuale Electroaparataj SA și Fabrica de Țigarete, și în cazul general.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

2.2. Fișa de observație

Observația, este definită ca un proces senzorial, de percepere, prin care se efectueză cunoașterea în confruntarea directă cu obiecte și situații concrete (Popescu Neveanu, 1978). Pentru ca acest proces să se realizeze metodic s-a recurs la fișele de observație, considerate a fi deosebit de utile în analiza peisajului industrial bucureștean și în colectarea datelor și informațiilor ce îl privesc. Ca instrument de analiză, fișa de observație, prezintă o serie de avantaje și dezavantaje, redate succint în tabelul de mai jos (Tabel.2.2.)

Tabel.2.2. Avantajele și dezavantajele aplicării metodei observației prin intermediul fișelor, în studiul peisajului industrial și a reconversiei acestuia

Avantaje (+)

Dezavantaje (-)

- Constituie o modalitate științifică de investigare.

- Timpul îndelungat de completare a acestora.

- Organizează activitatea de teren, aceasta fiind însoțită de observații cu caracter obiectiv și subiectiv, de materiale cartografice și fotografice.

- Pot fi abordate o serie largă de probleme specifice.

- Lipsa de informaţii (istorice, grafice, fotografice, economice etc.)

- Nesurprinderea unor transformări radicale în cadrul unor unități industriale datorită timpului rapid de producere (1- 3 luni).

- Nepermiterea accesului în cadrul incintei, ceea ce conduce la lipsă de informații.

- Se dovedește a fi un instrument deosebit de util în studiul peisajului, și a peisajului industrial în particular.

- Oferă posibilitarea surprinderii evoluției în timp a unui obiectiv.

- Lipsa de cooperare din partea proprietarului și a personalului, ceea ce conduce la lipsă de informații.

- Reprezintă o metodă ieftină de surprindere a realității.

- Indice redus de completare a acestora în zonele care ridică probleme d.p.d.v. al securității, sau în zonele unde nu este permis accesul în cadrul unităţii industriale.

- Necesită un personal redus numeric.

Pentru studiul prezent s-a întocmit o fișă de observație complexă, având ca model fișa patrimoniului industrial și cea realizată în cadrul proiectului Company Towns in the World, ce cuprinde atât părţi scrise cât și părți grafice. Este structurată în 8 părți – localizare, descrierea amplasamentului, date de identificare, repere istorice, descrierea peisajului industrial, starea de conservare, peisajul industrial > 1989 și starea mediului. Aceasta a fost aplicată la nivel de unitate industrială, în calitatea acesteia de cea mai mică unitate taxonomică, cu caracter unitar, și structură ușor de conservat, reconvertit și valorificat. Reprezintă structura cea mai vulnerabilă la schimbări temporale și spațiale (comasare, reorganizare, privatizare, destructurare, relocalizare, reconversie etc.), impunând peisajului fizionomii și funcționalități noi ca răspuns al schimbărilor intervenite. S-au completat 287 fișe de observație la nivelul municipiului București, în intervalul 2009 - 2012. S-a constatat un maxim al acestora în cadrul sectorului 3 (77 fișe), urmat la mică diferență de către sectorul 6 (73 fișe) și un număr minim în cadrul sectorului 1 (18 fișe). Relaționarea spațială și temporală a fișelor de observație întocmite pentru unitățiile industriale a permis realizarea și completarea unor fișe de observație ce au vizat peisajul industrial bucureștean. Acestea sunt fișe de observație complexe, ce integrează 8 secțiuni, fiind completate 22 fișe de observație pentru fragmentele de peisaj industrial din spațiul municipiului București. În total au fost completate 309 fișe, metoda și instrumentul de investigare dovedindu- se a fi deosebit de utile în analiza peisajului industrial și a reconversiei acestuia în spațiul municipiului București.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

2.3. Metode şi mijloace de evaluare a percepţiei reconversiei peisajului industrial în cadrul ecosistemului urban

Percepţia este definită ca fiind procesul psihic „de cunoaştere senzorială, prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă, sunt reflectate în totalitatea însuşirilor, ca un întreg unitar”, sau ca „imagine rezultată în urma acestei reflectări” (Tucicov-Bogdan, Chelcea, 1981). Aceasta se desfăşoară treptat, prin procese de orientare, identificare, interpretare etc. şi poate fi influenţată de aşteptări, nevoi etc. (Mușat, 1996). Procesul perceptiv poate fi evaluat prin metodei anchetei sociologice pe bază de chestionoar, teoretizată de către sociologi (Chelcea, 1975, 1992, 2001, 2004 2007, Chelcea, Mărginean, 1998, Chelcea, Neculau, 1975, Cauc, și colab., 2004, Miftode, 1995, Grosu, 1999, Giddens, 2008, Herseni, 1974, Bordun, Fulga, Zamfir, Filipescu, 1982, Pârvulescu și colab, 2004), dar aplicată și în studii geografice precum cele ale lui: V. Mihăilescu (1929), T. Crown şi colab. (2006), A. Bărbulescu (2007), I. Armaș (2008), C. Dincă (2008), R. Popescu - Șindilar (2011), etc. S-a optat pentru această metodă, întrucât a permis:

generarea unor date proprii şi abordarea unor subiecte specifice,

surprinderea universului subiectiv al vieții sociale (opinii, atitudini etc.),

evaluarea gradului de interes al bucureştenilor în legătură cu subiectul peisajului industrial.

analiza opiniilor respondenţilor în ceea ce priveşte impactul reconversiei peisajului industrial asupra stării mediului din spaţiul municipiului Bucureşti. În studiul prezent s-au realizat 3 anchete, pe baza a 3 chestionare diferite, 2 s-au aplicat în cazuri punctuale (Fabrica de Țigarete, Electroaparataj SA, 90 respondenți, perioada iulie – octombrie 2010) și unul a avut ca obiectiv evaluarea percepției generale a bucureștenilor despre peisajul industrial, reconversia peisajului industrial și impactul asupra stării mediului (354 respondenți, perioada ianuarie – mai 2012). Avantajele și dezavantajele constatate în urma aplicării celor 3 chestionare sunt redate în tabelul de mai jos (Tabel.2.3.).

Tabel.2.3. Avantajele și dezavantajele utilizării tehnicii chestionarului în analiza peisajului industrial (prelucrare după Chelcea, 1975, Chelcea, Mărginean, 1998)

Avantaje (+)

Dezavantaje (-)

- Constituie o modalitate ştiinţifică de investigare,

- Lipsa de informare a subiecţilor în legătură cu problema peisajului industrial, reflectată în indicele redus de completare a chestionarelor.

- Permite colectarea unor date cantitative și analiza lor spațială,

- Surprinde opinii, atitudini şi cunoştiinţe ale rezidenţilor despre peisajul industrial, în calitatea lor de beneficiari direcți,

- Indice redus de completare a chestionarelor pe teren prin intermediul operatorilor de anchetă (Electroaparataj SA, Fabrica de Țigarete),

- Are o aplicabilitate largă și permite un control suficient asura gradului de certitudine a rezultatelor.

- Indice redus de returnare a chestionarelor aplicate prin autoadministrare, în cazul chestionarului general.

- S-a constatat un interes scăzut al subiecţilor pentru problematica peisajului industrial.

- Permite abordarea mai multor teme de cercetare – peisajul industrial, reconversia acestuia, cunoștiințele rezidenților cu privire la starea anumitor unități industriale, impactul asupra stării mediului, impactul asupra esteticii urbane etc.

- Reprezintă o metodă relativ ieftină de generare a unor date proprii, ce implică un număr redus de persoane.

- S-a constatat o lipsă de cooperarea a subiecţiilor.

- Numărul redus de chestionare colectate şi interpretate au rolul de a crea o primă impresie asupra percepției bucureştenilor în legătură cu peisajul industrial, fiind necesar un studiu detaliat.

Cu toate dificultăţile întâmpinate în procesul de realizare şi interpretare a chestionarelor, s-a probat aplicabilitatea metodei anchetei sociologice prin intermediul chestionarelor în analiza peisajului industrial şi a reconversiei acestuia.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

2.4. Metode și mijloace de evaluare a dinamicii peisajului industrial în spațiul municipiului București

Peisajul reprezintă rezultatul unui îndelungat proces evolutiv, de la această caracteristică nu se abate nici categoria peisajului industrial, impunându-se, astfel, metoda analizei diacronice în studiul său. Aceasta presupune expunerea evolutivă, istorică a apariției, expansiunii și dinamicii fenomenului analizat. În cazul de față metoda analizei diacronice s-a realizat pe două căi, respectiv:

Consultarea unor materiale istorice G.I. Ionescu- Gion (1899), N. Iorga (1927, 2008), O. C. Taslauanu (1931), V. Mihăilescu (1935, 2003), G. Gane (1937), C.C. Giurescu (1966, 1979, 2009), G. Potra (1967, 1975, 1982), G.G. Ionescu (1998), L. Croitoru și colab. (2003), A. Majuru (2003), R. Olteanu (2010) etc. Analiza materialelor cartografice – metodă utilizată în studii ale unor specialiști precum:

A. Năstase (1970), A. Stoica (2004), C. Gherasim (2005), etc. Existența unei bogate baze de materiale cartografice în spațiul municipiului București pentru intervalul 1842 2011, în cadrul cărora sunt reprezentate unități și platforme industriale, a făcut posibilă analiza materialelor cartografice prin intermediul metodei cartografiei retrospective, cu scopul de a evidenția apariția, evoluția și dinamica peisajului industrial în spațiul municipiului București. Suportul studiului prezent a fost alcătuit din 30 de materiale cartografice, dintre care Planul orașului din anul 1911 și 1923, Hărțile topografice din 1977, Ortofotoplanurile din 2008 și Planul orașului din 2011, coroborate cu o serie de materiale precum: Atlasul R.S.R. (1974 - 1979), CLC (2000, 2006), Atlas de la Roumanie (2000), Atlasul României (2002, 2006), Atlasul Stării Mediului din România (2006), Harta de zgomot (2011) etc., au fost utilizate pentru analiza evoluției și dinamicii peisajului industrial în cadrul capitolelor IV. și V. Materialele cartografice au fost scanate, georeferențiate și prelucrate (selectare, clasificare, comparare, vectorizare, codificare, redare) cu ajutorul pachetelor de programe G.I.S. Ca orice metodă, prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje pentru analiza peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti (Tabel.2.4).

Tabel.2.4. Avantajele și dezavantajele utilizării metodei cartografiei retrospective în studiul peisajului industrial în spațiul municipiului București

Avantaje (+)

Dezavantaje (-)

- Constituie o modalitate ştiinţifică de investigare, relativ ieftină.

- Timpul îndelungat de prelucrare a materialelor.

- Permite analiza în timp şi spaţiu a unui obiect sau a unui fenomen.

- Dificultăţi întâmpinate în procesarea materialelor cartografice.

- Permite identificarea unităţiilor industriale pe diverse materiale cartografice şi a relaţiei acestora cu spaţiul învecinat.

- Diferenţele de scară și utilizarea unor unităţi de măsură diferite (spre exemplu paşi, stânjeni etc.).

- Permite extragerea unor informaţii cantitative (poziţie geografică, suprafaţă, număr de clădiri reprezentate etc.), calitative.

- Omiterea denumirilor sau lipsa unei legende.

- Existența unor limite imprecise, ce conduce la interpretabilitate.

- Permite realizarea unei baze de date, extinse temporal (50 100 şi peste 100 de ani).

- Inconsecvenţa reprezentării sau omiterea reprezentării unor unităţi industriale, de-a lungui intervalului de observaţie.

- Reprezintă o metodă accesibilă cercetătorului, materialele cartografice fiind gestionate de un număr redus de instituţii.

- Indisponibilitatea unor hărţi pentru perioadele de timp, 1930 1960, 1970 2000, ce conduce la lipsa datelor pentru aceste intervale temporale.

Cu toate dificultăţiile întâmpinate în timpul procesării şi a dezavantajelor amintite (Tabel.2.4.), metoda se dovedeşte a fi deosebit de utilă în studiul fenomenului industrializării în spațiul municipiului București, al evoluției, expansiunii și dinamicii peisajului industrial şi în studiul efectelor reconversiei asupra stării mediului.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Capitolul 3

POTENȚIALUL DEZVOLTĂRII PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN ARIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Suportul natural al municipiului Bucureşti nu a oferit cele mai bune condiţii pentru prelucrarea industrială, dar funcţia de capitală asigura cele mai bune condiţii de prelucrare şi procesare a materiilor prime. Funcţia administrativă în corelaţie directă cu factorul politic şi cel economic a determinat polarizarea fluxurilor de materie primă şi populaţie din teritoriul adiacent, influenţa cea mai mare resimţindu-se la nivelul zonei metropolitane a Bucureştiului (Nița, 2011), constituind un adevărat suport pentru activităţile industriale.

3.1. Cadrul natural al municipiului Bucureşti – generator de peisaje geografice

Suportul natural nu a constituit un factor favorizant pentru dezvoltarea industrialului în spaţiul municipiului Bucureşti dar a creat premisele de materii prime pentru anumite ramuri industriale, generând astfel tipuri de peisaje geografice. Din punct de vedere geologic, cuvertura sedimentară pe care s-a dezvoltat municipiul Bucureşti, a oferit, îndeosebi prin intermediul depozitelor Cuaternare, resurse importante de nisipuri, pietrişuri şi loess, materii prime utilizate în industria materialelor de construcţii şi a industriei produselor din minerale nemetalice (fabricarea sticlei, produselor din ceramică, a cărămizilor etc.). Activităţi de extracţie şi prelucrare a depozitelor sedimentare în aria municipiului Bucureşti sunt menţionate încă din sec. al XVIII lea prin existenţa mahalalelor Cărămidarii de Sus, în zona Ciurel, şi Cărămidarii de Jos, situată în zona Căii Văcăreşti (Fig.3.1.) (Majuru, 2003,Velescu, 2004,Giurescu, 2009) şi începând cu secolul al XIX lea prin existenţa a numeroase fabrici de cărămidă - M. Tonolla (~1900), Cerchez (~1911) etc.

de cărămidă - M. Tonolla (~1900), Cerchez (~1911) etc. Fig.3.1. Cadrul geologic – generator de peisaje

Fig.3.1. Cadrul geologic – generator de peisaje geografice. Peisaj industrial specific cărămidăriilor în aria municipiului Bucureşti la mijlocul secolului al XIX lea, identificat pe baza Planului Borroczyn (1852)

Pe măsură ce oraşul s-a dezvoltat şi s-a extins spaţial aceste puncte de extracţie şi de prelucrare a materialelor de construcţie s-au relocalizat spre periferie şi chiar în exteriorul oraşului, în lungul cursurilor de apă (Dâmboviţa, Colentina), lâsând în urmă un peisaj industrial relict, reconvertit ulterior (spre exemplu spaţiul unde se afla Fabrica de cărămidă Tonolla a fost reconvertit în zonă verde, respectiv Parcul Circului).

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Suportul geomorfologic a determinat atât favorabilităţi (suprafeţe cvasi-orizontale extinse, posibilitatea de dispersie a poluanţilor etc.) cât şi restrictivităţi (potenţial ridicat de inundaţii, risc de tasare în cadrul câmpurilor etc.) în amplasarea unităţiilor industriale. Localizarea oraşului în Câmpia Bucureştiului (54-105m altitudine) şi în special caracteristicile acesteia de câmpie piemontano-terminală, cu un aspect morfologic neted, prezentând o orientare NV – SE, în lungul cursurilor ce o fragmentează, respectiv Dâmboviţa şi Colentina, adâncite cu 15-20 m în cadrul păturii sedimentare (Posea, Ştefănescu, 1984), au determinat dezvoltarea şi diversificarea peisajului industrial. Primele unităţi industriale din spaţiul municipiului Bucureşti au fost amplasate îndeosebi în cadrul văii Dâmboviţa şi ulterior a văii Colentina, fiind direct dependente de resursele de apă. Ulterior, o dată cu diversificarea activităţiilor industriale, cu inserarea în producţie a unor noi tehnici de producţie şi cu expansiunea oraşului, se observă amplasarea unităţiilor în cadrul câmpurilor (Cotroceni, Colentina şi Otopeni.). Factorul climatic a creat un cadru favorabil pentru amplasarea unităţiilor şi pentru desfăşurarea activităţiilor industriale în spaţiul municipiului Bucureşti, întrucât, prin intermediul regimului eolian, termic şi pluviometric, a facilitat dispersia poluanţilor. Caracteristicile suprafeţei active din zonele industriale (suprafeţe intens construite atât pe orizontală cât şi pe verticală, ponderea redusă a spaţiilor verzi etc.) şi emisiile eliberate în atmosferă au determinat variaţii în regimul parametrilor climatici şi instalarea unui microclimat urban specific (Dumitrescu, 1977, 2007, Lăcătuşu şi colab., 2008). Intensificarea activităţiilor industriale în perioada 1947 – 1989, construirea de întinse platforme industriale şi de întinse spaţii rezidenţiale în proximitatea industrialului, a determinat modificări semnificative în regimul parametrilor climatici, cu efecte negative asupra confortului urban. Resursele hidrice, prin cantitatea şi calitatea lor, au reprezentat un factor de favorabilitate pentru dezvoltarea municipiului Bucureşti şi a activităţilor industriale. Reţeaua hidrografică şi în special Dâmboviţa, a constituit o axă polarizantă a activităților manufacturiere şi industriale încâ de timpuriu (Secolul XVII - XVIII), dacă amintim de existenţa unor mahalale specializate în producţia de cărămizi (Cărămidarii de Sus, Cărămidarii de Jos, Giurescu, 2009), în producţia şi prelucrarea pieilor (Mahalaua Tăbăcari sau Tabaci, Giurescu, 2009) etc., a morilor, sau a unor importante obiective şi platforme industriale (CET Grozăveşti, Uzinele Semănătoarea, Manufactura de tutun Belvedere etc.). Acviferele cu caracter multistrat din structura hidrogeologică a municipiului Bucureşti (Acviferul Multistrat Bucureşti, Hidrostructura Bucureşti, Iojă, 2008) au asigurat o resursă importantă de apă pentru activităţile industriale, prin excelență mari consumatoare de apă. Factorul edafic şi biotic din spaţiul municipiului Bucureşti, nu au determinat restrictivităţi în amplasarea activităţilor industriale.

3.2. Cadrul social al municipiului Bucureşti – generator de peisaje geografice

Municipiul Bucureşti a dispus tot timpul de o resursă umană importantă (Suditu, 2006, Vânău, 2009), datorată în mare parte funcţiei de capitală şi de centru economic important, reprezentând un factor favorizant în apariția și dezvoltarea activităților industriale. Din punct de vedere al evoluţiei demografice, se observă o relaţie directă între aceasta şi evoluţia istorico – politică şi economică a oraşului (Fig.3.2.). Se poate observa corelația directă între evoluția numărului de locuitori și industrializarea municipiului București, cu creșteri semnificative în 1831 – 1912 (+ 282.527 locuitori), 1912 – 1947 și deosebite în intervalul 1947 – 1977 (+1.048.728 locuitori) (Fig.3.2.). Descreșterea numărului de locuitori începând cu anul 1992 (- 141.211 locuitori) se datorează pe de o parte și declinului activităților industriale.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.3.2 . Evoluţia numărului de locuitori ai municipiului

Fig.3.2. Evoluţia numărului de locuitori ai municipiului Bucureşti la recensăminte, 1831 – 2002 (sursa datelor: Bucureşti – monografie, 1985, Giurescu, 2009, DRSM Bucureşti, 2009)

Densitatea mare obiectivelor industriale, a determinat concentrarea forţei de muncă în proximitate, astfel încât se constată densităţi ridicate ale numărului de locuitori în cadrul sectoarelor 2, 3, 4 şi 6. Structura socio – profesională a populaţiei redă fidel tranziţia de la o societate industrială (< 1989) la o societate post-industrială (> 1989). Analizând repartiţia populaţiei active pe ramuri economice s-a observat faptul că industria concentra 50% (49,6 mii persoane) în 1966, 44 % (189,6 mii persoane) în 1985, 43% (410,6 mii persoane) în 1990, și 14 % din populația activă a municipiului (147,1 mii persoane) în 2008 (DRSM, 2009). Dacă analizăm evoluţia numărului persoanelor ocupate în industrie s-a observat faptul că în intervalul 1966 1985 s-a înregistrat o creștere accelerată, cu un maxim în anul 1985, în timp ce în intervalul 1985 – 2008 se constată o descreștere semnificativă, ca urmare a destructurării unităților și platformelor industriale (DRSM, 2009). Un alt parametru demografic care reflectă această transformare este numărul mediu al salariaţilor după forma de proprietate. Astfel, în perioada 2000 – 2008 se constată că în timp ce numărul mediu de salariaţi din cadrul proprietăţiilor integral sau majoritar de stat a înregistrat o descreştere (de la 154,5 mii persoane în 2000 la 69,8 mii persoane în 2008), numărul mediu al angajaţiilor în cadrul altor tipuri de proprietăţi a înregistrat o continuă creştere, ceea ce reflectă întocmai amploarea fenomenului de descentralizare şi privatizare (DRSM, 2009). Din punct de vedere al numărului de şomeri se constată o descreştere continuă a acestui indicator începând cu anul 2000, o dată cu absorbţia pe piaţa muncii a forţei de muncă disponibile, provenite din sectoarele economice ce au înregistrat disponibilizări ca urmare a privatizării sau a lichidării (domeniul industrial, energetic). Analizând perioada 1997 – 2008, ce se suprapune peste apogeul procesului de descentralizare şi privatizare, se constată un maxim în 1997 (44.812 persoane), un număr ridiat în anul 2000 (43.665 persoane) şi un trend descendent începând cu acest an (DRSM, 2009). Componenta geodemografică a favorizat dezvoltarea peisajului industrial în spațiul municipiului București, prin existența unei importante forțe de muncă (autohtone și în special alohtone), valorificate în toate etapele de industrializare. La rândul său industrialul și peisajul industrial influențează această componentă atât prin efecte pozitive (locuri de muncă, spații rezidențiale și servicii conexe etc.), cât și prin efecte negative (poluare vizuală și fonică, poluarea apei, aerului și solului, disconfort urban etc.).

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

3.3.

municipiului București

Favorabilități

și

restrictivități

în

dezvoltarea

peisajului

industrial

în

spațiul

Ca urmare a analizei principalelor componente de mediu din spaţiul municipiului Bucureşti, s-a constatat faptul că acestea prezintă o importanţă mai mare sau mai mică pentru dezvoltarea activităţiilor industriale, fiind necesară o evidenţiere a factorilor favorabili și restrictivi (Fig.3.3.). Astfel, factorii naturali reprezintă suportul activităţiilor industriale, dar nu sunt decisivi în desfăşurarea acestora, aşa cum sunt factorii istorico-politici şi economici

(Fig.3.3.).

sunt factorii istorico - politici şi economici (Fig.3.3.). Fig.3.3 . Factorii favorabili și restrictivi în

Fig.3.3. Factorii favorabili și restrictivi în dezvoltarea peisajului industrial în spațiul municipiului București

Factorii favorabili dezvoltării peisajului industrial în spațiul municipiului București sunt considerați: factorul geologic, prin prezenţa structuriilor de nisipuri, pietrişuri şi argile și prin structura monoclinală, factorul geomorfologic, hidrografic, prin resursele importante de apă din acvifere și din rețeaua hidrografică, factorul climatic, prin prisma caracteristicilor parametrilor climatici, ce a permis dispersia poluanților, factorii socio economici, prin disponibilitatea forței de muncă, nivelul de instruire și specializare a populației, legăturile economice, fluxurile comerciale, factorul tehnic, dezvoltarea rețelei rutiere, dezvoltarea rețelei feroviare etc., factorii istorico politici, prin funcția de capitală, prin legile de încurajare a industriei etc. (Fig.3.3.). Factorii restrictivi dezvoltării peisajului industrial în spațiul municipiului București sunt considerați: factorul geologic, prin structura faliată și prin influența directă exercitată de zona seismică Vrancea, de pachetul gros de sedimente neconsolidate, care, pe de o parte, amplifică undele seismice, iar pe de altă parte ridică probleme legate de gradul de suportabilitate al substratului litologic la anumite amenajări, factorul geomorfologic, prin procesele de tasare și sufoziune, factorul hidrografic, prin riscul deosebit la indundații, înlăturat prin ample lucrări hidroameliorative, factorul istoric (Fig.3.3.), prin instabilitatea politică, monopolul turcesc, carenţele legislative, bancare şi financiare etc. constituind adevărate impedimente în dezvoltarea industrialului și principalul motiv pentru care procesul industrializării s-a produs cu întârziere faţă de alte ţări europene (Regatul Unit al Marii Britanii, Germania, Franţa, Italia etc.),

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

3.4. Activitățile industriale generatoare de artificializări asupra componentelor mediului urban bucureștean

„Artificializarea reprezintă crearea de ecosisteme antropice şi antropizate într-un grad foarte înalt”(Dumitraşcu, 2006). Activităţiile industriale (prin: fluxurile de materie primă, energie şi personal, prin construcţii, prin activităţiile productive în sine etc.), au determinat artificializări de mediu la nivelul tuturor componentelor, distingându-se:

Artificializări topografice

Obiectivele industriale în faza conceperii, funcţionării şi a destructurării obiectivelor industriale, determină artificializări topografice prin: nivelări, terasări, tasări, rambleeri, debleeri, crearea de foraje, crearea tunelurilor etc. Un impact deosebit l-au exercitat activităţiile de extragere a materialelor utile (nisipuri, pietrişuri) şi de realizare a produselor din minerale nemetalice, care au determinat apariţia unui relief antropic, ce poate fi recunoscut și astăzi (în zona Ştefan cel Mare, Titan, Ciurel).

Artificializarea învelişului edafic

Modificările intervenite la nivelul solului o dată cu amplasarea și desfășurarea activităților industriale, sunt de ordin chimic și fizic. Destructurarea și abandonarea activităților industriale a determinat conturarea vidului urban și a creat premise pentru depozitarea necontrolată a deșeurilor (zona industrială Panduri- Viilor, Moara Assan, Întreprinderea Dâmbovița etc.).

Artificializări hidrologice

În această categorie sunt cuprinse: lucrările hidroameliorative realizate în cazul Dâmboviţei şi Colentinei, lucrări de drenare, de captare a acviferelor, de alimentarea etc. Activităţiile industriale sunt recunoscute şi ca mari consumatoare de resurse hidrice, spre exemplu: CET Grozăveşti, CET Militari, CET Sud, CET Progresu, URBIS SA, Turbomecanica SA etc. O altă problemă este legată de evacuarea apelor uzate industriale în sistemul centralizat în stare neepurată sau slab epurată.

Artificializarea climatului

Efectele sinergice ale activităților industriale determină modificarea sensibilă a parametrilor climatici, și amplifică continuu diferențele dintre centru și periferie, dintre spațiu construit și spațiu verde. Se observă accentuarea și extinderea efectului fenomenului insulei

de căldură urbană, reprezentând o sursă de disconfort urban.

Artificializarea învelișului biotic

Artificializarea vegetaţiei se referă la modificările apărute în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată cu asociaţiile naturale. Extinderea orașului și apariția unităților și platformelor industriale a determinat reducerea suprafețelor cu asociații specifice, modificarea compoziției floristice și faunistice, introducerea unor specii rezistente la poluare etc. În alcătuirea peisajului industrial se deosebesc lizierele fabricilor și platformelor industriale, create pentru a separa funcțional zonele industriale de cele cu altă funcție și pentru a asigura o protecție împotriva noxelor emise, prezentând astăzi o fragmentare deosebită. Abandonarea activităților industriale sau demolarea unităților, a favorizat apariția și dezvoltarea unor specii invazive.

Se observă astfel cum amplasarea unor obiective industriale în cadrul țesutului urban a modificat ireversibil peisajul inițial și a determinat artificializări topografice, ale stratului edafic, hidrologice, ale climatului și ale învelișului biotic.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Capitolul 4

EVOLUȚIA ȘI EXPANSIUNEA PEISAJULUI INDUSTRIAL ÎN CADRUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

4.1.

industrialului

Expansiunea

urbană

a

municipiului

București

în

corelație

cu

dezvoltarea

Nucleul în jurul căruia s-a cristalizat și s-a dezvoltat Bucureștiul, este reprezentat de Curtea Veche (sau Curtea Domnească, Giurescu, 2009) (Fig.4.2.). Atestat din secolul al XIV lea (Ionescu Gion, 1899, Iorga, 2008, Giurescu, 2009) și oficial din secolul al XV lea (20 septembrie 1459, Olteanu, 2010), va evolua sub impactul factorului politic (însușirea funcției de capitală – 1659, 1859, 1878, 1918) și a factorului economic (evoluarea forțelor și a relațiilor de producție, dezvoltarea industrialului etc.) (Fig.4.2.). Evoluţia oraşului şi creşterea în suprafaţă în secolul al XV lea al XVIII lea se realizează preponderent prin înglobarea în ţesutul urban a „mahalalelor” - Sf. Gheorghe Vechi (1664), Şelarilor (1664), Săpunarilor (1667), Colței (1664), Măcelari (1684), Postăvari, Tabacilor, Cărămidarii de Jos etc. (Majuru, 2003, 2007) (Fig.4.1.-Fig.4.2.). În secolul al XVIII lea suprafața orașului se estima a fi de 1.700 ha (Gherasim, 2005). Se observă repartiția rezidenților în spațiu în funcție de profesia desfășurată (Săpunari, Măcelari, Cărămidari, Postăvari, Tăbăcari etc.), însă acest fapt nu a contribuit la crearea unui peisaj al producției. Începând cu secolul al XIX lea și îndeosebi în secolul al XX lea, evoluția și creșterea în suprafață a orașului, se realizează prin înglobarea în cadrul țesutului urban a nucleelor rurale suburbane, a zonelor industriale dezvoltate anterior, dar și prin înființarea de noi zone industriale și zone rezidențiale care să le deservească (Berceni, Militari etc.) (Fig.4.1., Fig.4.2.). Peisajul producției este bine conturat și delimitat, ponderea acestuia din suprafața totală a orașului fiind în continuă creștere până la sfârșitul secolului al XX lea. Proiecția procesului de industrializare în evoluția suprafeței orașului și a dinamicii numărului de locuitori este vizibilă începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea. Astfel, suprafața orașului era de 2.355 ha în 1852 şi de 2.925 ha în 1879, (Gherasim, 2005), din care 98,47 ha revenea industrialului (5,74% din total, estimare pe baza Planului oraşului din 1900) (Fig.4.1., 4.2.). Înființarea unor obiective industriale și crearea unor locuri de muncă a determinat atragerea unui însemnat număr de persoane și creșterea numărului rezidenților, astfel în 1831 erau înregistrați 58.791 locuitori și în 1899 erau înregistrați 203.375 locuitori (Giurescu, 2009). Dar legătura directă între procesul de industrializare și dezvoltarea orașului se poate observa îndeosebi începând cu secolul al XX lea. Astfel, sub impactul industrializării accelerate suprafața oraşului creşte de la 5.614 ha în 1914, la 6.700 ha în 1940 (Gherasim, 2005), din care 403,6 ha revenea industrialului (7,18% din total, estimată pe baza Planului oraşului din 1923), și la 23.800 ha în 1977, din care 2.342,5 ha revine industrialului (9,84% din total, estimată pe baza Hărţiilor topografice - 1977). În același ritm alert, populaţia oraşului creşte de la 363.452 locuitori în 1914, la 992.536 locuitori în 1941 (Gherasim, 2009), și la 1.934.025 locuitori în 1977 (Fig.4.1.-4.2.). Sfârşitul secolului al XX lea şi începutul secolului al XXI lea, sunt marcate de tranziție economică, descentralizare, destructurare, dezindustrializare etc., procese soldate cu abandonarea în interiorul sau la periferia orașului a unor întinse spații industriale. Dezvoltarea orașului nu mai este influențată de procesul industrializării, ci de dezvoltarea proiectelor rezidențiale individuale sau colective.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.1 . Evoluţia suprafeţei oraşului şi evoluţia

Fig.4.1. Evoluţia suprafeţei oraşului şi evoluţia suprafeţei industrialului în spaţiul municipiului Bucureşti (1450-2011)

în spaţiul municipiului Bucureşti (1450 -2011) Fig. 4.2 . Evoluţia teritorială a municipiului Bucureşti

Fig. 4.2. Evoluţia teritorială a municipiului Bucureşti şi dezvoltarea peisajului industrial (prelucrare după Atlasul RSR, 1974-1979, Gherasim, 2005, Atlasul României)

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

4.2. Etapa industrializării din perioada antebelică, < 1918

Istoric, industria s-a născut din mica producţie artizanală, de comandă, caracterizată prin munca individuală sau la nivelul familiei şi utilizarea unor instrumente simple, pre- maşiniste. Constituie o etapă importantă în evoluţia tehnică, în transformarea peisajului iniţial şi în evoluţia unei societăţi, târgul sau oraşul, implicând existenţa meşteşugarilor şi a negustorilor (Giurescu, C.C., 1979, 2009). În spaţiul municipiului Bucureşti, activităţiile meşteşugăreşti sunt atestate arheologic încă din neolitic şi documentar începând cu secolul al XVI lea, timp în care parcurg un lung proces de perfecţionare şi diversificare (Herbst, 1971, Giurescu, 1979,). Produsele realizate în cadrul atelierelor se comercializau in situ, nerealizându-se o distincţie clară între producător şi comerciant (Mucenic, 2004, Zamani, 2009), între atelier (spaţiu al producţie), spaţiu rezidenţial şi spaţiu comercial. Se constată funcţiile multiple ale clădirilor, fără a conferi, însă, aspecte clare fizionomiei peisajului industrial (Fig.4.3.).

aspecte clare fizionomiei peisajului industrial (Fig.4. 3.). Fig.4.3 . “Blănărie”, atelier situat pe Bd.I.C.

Fig.4.3. “Blănărie”, atelier situat pe Bd.I.C. Brătianu, în apropierea Str. Blănari, ce relevă desfăşurarea activităţiilor productive în cadrul unor clădiri cu funcţii multiple, fără a conferi aspecte clare fizionomiei peisajului industrial, dar și perpetuarea unei activități într-un spațiu definit din spațiul municipiului București (sursa imaginilor: Mirea, 2011)

Analizând spaţial repartiţia activităţilor productive meşteşugăreşti, s-a observat concentrarea rezidenţiilor care desfăşurau o anumită meserie în lungul unor artere de circulaţie (Str. Brutarii, Str. Măcelari, Str. Blănari, Str. Şepcari etc.) sau în anumite spaţii definite (Mahalaua Tabaci, Cărămidarii de Jos şi de Sus, Postăvarilor etc.), a căror titulatură amintește și astăzi de existența acestora. Dintre activităţiile amintite doar cele ale morarilor şi ale cărămidarilor au avut proiecţie în fizionomia peisajului şi au determinat artificializări topografice şi hidrografice (Fig.4.4.). Analizând planurile orașului disponibile pentru această perioadă se poate observa rolul polarizator al Dâmboviței, inițial, și al Colentinei, mai apoi, în desfășurarea activităților productive (Fig.4.4.) Din punct de vedere al impactului asupra mediului se observă amplasarea activităţiilor productive cu impact scăzut asupra mediului și peisajului în apropierea centrului şi a celor cu impact ridicat (tăbăcitul pieilor, cărămidăriile, turnătoriile etc.) la distanţă faţă de centrul oraşului, în „mahalale” specializate (Fig.4.4.). Pe măsură ce orașul se extinde, ”mahalalele specializate”, generatoare de disconfort urban sunt relocalizate, un exemplu fiind relocalizarea Mahalalei Tăbăcarilor (1652) din spaţiul ocupat astăzi de clădirea CEC-ului (Herbst, 1971), în spaţiul delimitat astăzi de Bd. Mărăşeşti – Splaiul Unirii (1662), fapt atestat şi de prezenţa toponimelor ce amintesc de această activitate - Intr. Pielari, Str. Tăbăcari.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.4 . Prezenţa morilor şi a cărămidăriilor –

Fig.4.4. Prezenţa morilor şi a cărămidăriilor – generatoare de fizionomii peisagere şi artificializări de mediu (Planul Borroczyn, 1852, Gherasim, 2005)

Permanentizarea şi intensificarea funcţiei administrative şi politice a municipiului Bucureşti, influenţele străine, nevoile crescânde ale locuitorilor etc., au determinat apariţia în cadrul peisajului bucureştean a manufacturilor, structuri ce au asigurat tranziţia dintre forma de producţie artizanală şi cea industrială, marcând în peisaj modificări funcţionale şi fizionomice. În spațiul municipiului București sunt menționate documentar manufacturi de postav (1742-1752, 1784), de ceară (1764), de arme, de fidea (1798), şaluri (1803), de postav din Tunari (1843), de tutun (1872) etc. (Giurescu, 2009), însă insuficiența datelor nu a permis reprezentarea lor spațială și reconstituirea peisajului industrial specific. Pregătirea cadrului general politic, administrativ şi economic din a doua jumătate a secolului al XIX lea, precum şi intensificarea activităţilor productive (au determinat manifestarea şi în spaţiul municipiului Bucureşti a „revoluţiei industriale”, la o diferenţă de cca. un secol faţă de celelalte ţări europene. A doua jumătate a secolului al XIX lea înseamnă pentru municipiul Bucureşti trecerea de la sistemul de producţie artizanal, meşteşugăresc, la cel de larg consum, realizat prin producţie mecanizată, introdusă inițial în cadrul Morii Assan (1853), și apoi în cadrul Cărămidăriei serdarului Filipescu (1885), Fonderiei şi capsuleriei naţionale (1862), Turnătoriei lui Freud (1867) etc. (Giurescu, 2009). Apariţia fabricilor şi concentrarea lor în spaţiul analizat a determinat delimitarea fizionomică şi funcţională a peisajului industrial. Astfel, în intervalul 1828 – 1902, în spaţiul municipiului Bucureşti erau menţionate 115 unităţi industriale în 1883 (Rosen, 1994), şi 178 unităţi industriale în 1902, reprezentând 28,5% din numărul total de unităţi industriale la nivel naţional (Ancheta Industrială,1901 - 1902). Pe baza Planului oraşului din 1911 au fost reprezentate unităţile industriale menţionate în cadrul Anchetei Industriale 1901 – 1902 pentru a se reconstrui peisajul industrial bucureştean din a doua jumătate a secolului al XIX lea şi începutul secolului al XX lea (Fig.4.5). Din cele 178 unităţi industriale menţionate în cadrul acestui act statistic au fost proiectate 173 de unităţi, despre restul de 5 unităţi, informaţiile deținute nu au permis proiectarea lor. Se pot delimita cinci areale de concentrare a unităţilor industriale situate în limita municipiului Bucureşti din intervalul 1900 – 1911 (Fig.4.5.):

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.5 . Prezenţa peisajului industrial în spaţiul

Fig.4.5. Prezenţa peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti la nivelul anului 1900

Zona centrală, cu prelungire în lungul Căii Victoriei şi a Căii Călăraşilor (Fig.4.5.), concentra îndeosebi ateliere, fără proiecţie în fizionomia peisajului industrial, specializate îndeosebi în cadrul industriei textile, a confecţilor şi tipografice.

Zona Ştefan cel Mare – Obor, localizată la periferia orașului (1850-1870), reunea unități diverse din punct de vedere al activității desfășurate - Fabrica de cărămidă M. Tonolla, Moara Olmazu, Fabricile Assan, Fabrica de săpun Stella etc. (Fig.4.5.).

Zona Splaiul Unirii, extinsă în zona Vitan – Dudeşti, reuneşte unităţi industriale eterogene precum: Tăbăcăria B. Weithase şi Comp., Tăbăcăria Gr. Alexandrescu, Uzinele Lemaître, Abatorul Comunal etc. Se observă rolul polarizator al Dâmboviţei.

Zona Filaret, situată la periferia orașului, cuprindea nuclee ale producţiei artizanale şi manufacturiere, localizate în zona „mahalalei” Uranus – Isvor, cât şi unităţi industriale noi, a căror amplasare a fost favorizată de inaugurarea Gării Filaret (1869). Se observă o prelungire a acestei zone de-a lungul fostei căi ferate ce relaţiona Gara Filaret de Gara de Nord, a doua gară a Bucureştiului (1872), actual Str. Progresului (Fig.4.5.). Amintim: Arsenalul Armatei, Fabrica de bere Oppler, Fabricile Române Unite, Fabrica de bere Bragadiru Atelierul E. Wolff etc.

Zona Gara de Nord, situată la periferia orașului, este dezvoltată îndeosebi după anul 1872, o dată cu inaugurarea Gării de Nord, relaţionată ulterior cu Gara Filaret (1869) (Fig.4.5.). Amintim: Manufactura de tutun a Statului, Manutanţa Centrală a Armatei, Fabrica de bere E. Luther etc.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Materialele cartografice disponibile pentru intervalul 1828 1902, ne-au permis determinarea suprafeței ocupate de industrie, valoarea acesteia fiind de 98,47 ha, reprezentând 5,74% din totalul suprafeţei municipiului București (estimare pe baza Planului oraşului din 1900), însă trebuie specificat faptul că nu toate unităţile industriale amintite în cadrul Anchetei Industriale 1901-1902 sunt reprezentate cartografic. La o diferenţă de 11 ani, valoarea suprafeţei ocupate de industrial în spaţiul municipiului Bucureşti era de 227,2 ha, reprezentând 4.04% din totalul suprafeţei oraşului (estimare pe baza Planului oraşului din 1911) (Fig.4.6.). Ca şi în cazul Planului oraşului din 1900 şi a altor materiale cartografice din intervalul 1828 – 1900, nici în cadrul Planului oraşului din 1911 nu sunt reprezentate toate unităţile industriale bucureştene, ci se realizează o selecţie în funcţie de reprezentativitate şi caracterul de reper urban, de suprafaţa gestionată şi de importanţa economică. Dintre unităţile industriale reprezentate, eterogene din punct de vedere al activităților desfășurate, menţionăm: Fabrica de bere Luther (Fig.4.7.), Fabrica de cărămidă M. Tonolla, Moara Olmazu, Moara Assan (Fig.4.7.), Manutanţa Colentina, Fabrica de săpun Stella (Fig.4.7.), Uzinele Lemaître, Fabrica de pielătie Bourul, Uzina electrică Filaret, Fabrica de bere Bragadiru (Fig.4.7.), Fabrica de bere Oppler, Arsenalul Armatei (Fig.4.7.) etc. La o analiză comparativă a celor 2 materiale cartografice (1900 – Fig.4.5, 1911 Fig.4.6.) se constată amplasarea periferică a unităţiilor industrale de dimensiuni considerabile (astăzi inelul central al municipiului Bucureşti) şi înglobarea ulterioară în cadrul ţesutului urban. Inserarea acestora în cadrul peisajului suburban şi urban a determinat deliminarea fizionomică şi funcţională a peisajului industrial şi polarizarea în proximitate a cartierelor „dormitor”.

polarizarea în proximitate a cartierel or „dormitor”. Fig.4.6 . Prezenţa peisajului industrial în spaţiul

Fig.4.6. Prezenţa peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti la nivelul anului 1911

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.7. Fizionomia peisajului industrial antebelic (sursa

Fig.4.7. Fizionomia peisajului industrial antebelic (sursa imaginilor: Georgescu şi colab., 1965, Mărculeţ, 2004, Chelcea, 2008, Rezistenţa Urbană, Art Historia, Oraşul lui Bucur )

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

În perioada 1910 – 1914, promulgarea unor legi de încurajare a industriei (1910, 1912) a favorizat înfiinţarea de noi unităţi industriale şi extinderea celor existente, numărul acestora ridicându-se înainte de 1914 la 1.224 unităţi industriale, Bucureştiul devenind „prin numărul de angajați și prin numărul întreprinderilor, primul oraș industrial al țării și un centru industrial important în sud-estul Europei” (Giurescu, 1979, 2009). Aglomerarea spontană de unităţi industriale, a determinat conturarea fragmentelor de peisaj industrial, amplasate astăzi central în cadrul oraşului (Ştefan cel Mare – Obor, Timpuri Noi, Filaret) și diferențieri fizionomice.

Efectele procesului de industrializare asupra stării mediului În situaţia în care considerăm suprafaţa industrială din totalul oraşului şi numărul de persoane ocupate în industrie din totalul rezidenţilor, ca indicatori ai amprentei industrialului asupra stării mediului şi indicatori de transformare a peisajului iniţial (înlocuirea structurilor agricole, pomicole, viticole, suburbane, rurale etc. cu structuri industriale şi care le deserveau pe acestea etc.), se observă cum aceştia înregistrează o creştere continuă: 1899 - 8,8% din totalul locuitorilor erau ocupaţi în industrie (Giurescu, 1979), 1900 - 5,74% din suprafaţa totală a oraşului era ocupată de către industrie, 1904 - 10,5% din totalul locuitorilor erau ocupaţi în industrie (Giurescu, 1979), şi în 1911, 4,05% din suprafaţa oraşului era ocupată de către industrie (valoarea redusă a indicatorului faţă de momentul 1900 este dată de către expansiunea în suprafaţă a oraşului prin înglobarea „mahalalelor” şi stabilirea unei noi limite a urbei). Conştientizarea efectelor generate de implantarea în ţesutul urban a unor unităţi industriale asupra stării de sănătate a populaţiei a determinat realizarea în 1914 a unui studiu ce a privit calitatea aerului din spaţiul bucureştean, aceste relevând faptul că în spaţiul Uzinei Fileret (singura unitate monitorizată) şi în proximitatea acesteia, valoarea de CO2 înregistrată este de 3,24‰o, cu 0,43‰o mai mult faţă de valoarea medie determinată pentru aerul din câmpie, observându-se influenţa directă a unităţii industriale asupra calităţii aerului din proximitate (Minovici, Grozea, 1914). Acest studiu nu omis impactul altor unități industriale sau efectul sinergic al acestora în spațiul bucureștean, de asemenea insuficienţa determinărilor nu a permis o evaluare generală a impactului surselor industriale asupra stării mediului. Diversificarea profilelor atelierelor, manufacturilor şi fabricilor, a materilor prime utilizate şi transportate, a artificializărilor de mediu determinate, provoacă disfuncţionalităţi ale mediului (zgomot, mirosuri, noxe, pulberi în suspensie etc.). Prin prisma parametrilor de astăzi, a profilului de producţie, a materiilor prime folosite şi a artificializărilor determinate, unităţile industriale inventariate în cadrul Anchetei Industriale 1901-1902 (publicată în 1903) au fost grupate în 3 clase de impact asupra mediului (ridicat, mediu şi redus) şi spaţializate (Fig.4.8.).

S-a considerat că un impact redus asupra mediului au unităţile din industria alimentară, a băuturilor, a tutunului, textilă, a confecţiilor, tipografică etc. Această categorie include 106 unităţi (61,27 % din totalul unităţilor cartografiate) (Fig.4.8).

S-a considerat că un impact mediu exercită unităţile din industria produselor de încălţăminte, produselor din minerale nemetalice, constructoare de maşini şi echipamente. Această categorie include 26 unităţi industriale, reprezentând 15,02% din unităţiile cartografiate (Fig.4.8).

S-a considerat că un impact ridicat asupra mediului au unităţile din industria chimică, metalurgică, a construcţiilor metalice şi industria energetică, reunind 41 de unităţi, 23,69% din totalul unităţilor industriale reprezentate. Se deosebesc arealele: Dl. Arsenalului, Dl. Filaretului Şos. Viilor, în lungul Dâmboviţei – Splaiul Unirii, Şos. Orhideelor – Bd. N. Titulescu, Şos. Ştefan cel Mare – Str. Ziduri Moşi şi comuna suburbană Militari (Fig.4.8.).

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.8. Impactul activităţilor industrial e asupra

Fig.4.8. Impactul activităţilor industriale asupra stării mediului la nivelul anului 1900

4.3. Etapa industrializării din perioada interbelică, 1918 1944

Perioada primului război mondial a însemnat un regres în plan industrial, însă efectul sinergic al factorilor istorici (realizarea Marii Uniri, consolidarea funcţiei capitalei), politici – legislativi (promulgarea unor legi de încurajare a industriei), fiscali, economici, tehnici şi sociali au determinat în intervalul 1918 – 1922 repunerea în funcţiune a unităţilor industriale şi refacerea peisajului industrial distrus în urma războiului. Pe baza legilor de încurajare a industriei sunt înfiinţate noi unităţi industriale, astfel încât la finele anului 1922 în spaţiul municipiului Bucureşti erau active 419 unităţi industriale, din care 32,69% numai în industria metalurgică (Herbst, 1971). În 1923-1928, Bucureştiul îşi recapătă caracterul de oraş industrial, fiind înfiinţate unităţi precum: Fabrica Izolatorul (1923), Uzinele Malaxa (1923, Fig.4.9.), Fabrica Metaloglobus (1923), Fabrica de instalaţii Giuleşti (1923), Electrolux (1923), Hermes (1923), Uzinele Metalurgice Unite Titan (1924), Fabrica de ciment Titan (Fig.4.9.) Adesgo (1926, Fig.4.9.), Rahova SA (1927), Flora (1927) etc.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.9. Fizionomia peisajului industrial interbelic (sursa

Fig.4.9. Fizionomia peisajului industrial interbelic (sursa imaginilor: Industrial Heritage, Regista Indigo, Vasile Blogspot, Forum Trenuri)

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Ca urmare a acţiunilor de reorganizare şi înfiinţare de unităţi industriale noi, suprafaţa ocupată de industrie prezintă o valoare de 403,6 ha în 1923,cu 176,4 ha mai mult ca în 1911, reprezentând 7,18% din suprafaţa totală a oraşului (Fig.4.10.). Din totalul de 419 unităţi industriale menţionate în 1922, au putut fi cartografiate pe baza Planului oraşului din 1923 doar 76 unităţi industriale (Fig.4.10.), eterogene din punct de vedere al activităţilor desfăşurate. Se observă păstrarea configuraţiei peisajului industrial identificată în anul 1911, aglomerat în jurul unor nuclee preexistente şi puternic fragmentate. Unităţiile industriale din zona centrală, identificată în 1900 (Fig.4.5.) şi 1911(Fig.4.6.), au fost reconvertite preponderent în spaţii comerciale.

Zona Ştefan cel Mare Obor, încorporează nuclee industriale mai vechi, dezvoltate în intervalul 1918 1944, alături de unităţi industriale înfiinţate în perioada interbelică. Se observă prelungirea zonei spre nord (azi Str. Barbu-Văcărescu), şi spre est (azi Şos. Iancului, Şos. Pantelimon) şi de asemenea depăşirea limitei oraşului din 1923. Particularitatea fragmentului de peisaj industrial este dată tot de prezenţa morilor şi a fabricilor de cărămidă, mult dezvoltate după inaugurarea Gării Obor (Fig.4. 10.).

Zona Splaiul Unirii particularitatea fragmentului de peisaj industrial este dată, ca şi în 1911, de prezenţa unităţilor din domeniul produselor de încălţăminte şi marochinărie şi cele din domeniul textil. La acestea se adaugă Uzinele Lemaître din domeniul metalurgic şi al construcţiilor metalice şi Abatorul Comunal, din domeniul industriei alimentare.

şi Abatorul Comunal, din domeniul industriei alimentare. Fig.4.10. Prezenţa peisajului industrial în spaţiul

Fig.4.10. Prezenţa peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti la nivelul anului 1923

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Zona Filaret – se constată o dezvoltare spaţială şi o creştere numerică a unităţilor (Fig.4.10.). Este menţinut caracterul eterogen al activităţilor, creionat în etapa anterioară.

Zona Gara de Nord – se observă dezvoltarea zonei spre nord – nord vest (azi Calea Griviţei, Calea Giuleşti) şi depăşirea limitei oraşului (Fig.4.10.). Se păstrează particularitatea fragmentului de peisaj industrial dobândită în perioada 1911, respectiv caracterul eterogen al activităţilor industriale, marcat de activităţile din industria mijloacelor de transport (Atelierele Centrale CFR, Atelierele CFR Griviţa). Pentru momentul 1923 se observă înglobarea unităţiilor industriale înfiinţate în etapa anterioară (< 1918) în cadrul ţesutului urban şi înfiinţarea de noi unităţi la limita oraşului, în comunele suburbane din nordul, nord-estul, estul şi sud-estul oraşului (Colentina, Fundeni, Dudeşti, Şerban Vodă, Progresul, Militari, Marele Voievod Mihai) (Fig.4.10.). În perioada 1929 – 1933, industria bucureşteană este grav afectată de către criza economică mondială, numeroase unităţi industriale fiind închise, dar perioada următoare, 1934- 1940, reprezintă o perioadă de redresare şi de intensă industrializare în toate domenile de activitate. Recensămândul general din 1930 menţionează un număr de 5.278 unităţi industriale în spaţiul bucureştean. Intervalul ulterior momentului 1933 este marcat de o accelerare a fenomenului industrializării până în 1938 şi un regres în intervalul 1939 – 1944, datorat celui de al doilea război mondial (Herbst, 1971).

Efectele procesului de industrializare asupra stării mediului Din punct de vedere al impactului asupra stării mediului şi asupra peisajului iniţial, în situaţia în care luăm în considerare ca indicatori - suprafaţa industrială din suprafaţa totală a oraşului şi număr de angajaţi în industrie din totalul rezidenţilor, se observă o creştere continuă. De la o valoare de 4,04% suprafaţă industrială din totalul suprafeţei oraşului în 1911, se ajunge în 1923 la o suprafaţă industrială de 7,18% din totalul suprafeţei oraşului, respectiv de la 10,5% persoane ocupate în industrie din numărul total de locuitori în 1904 (Giurescu, 1979), la 14,25% persoane ocupate în industrie din totalul rezidenţilor în 1930. Creşterea suprafeţei industrialului a determinat modificarea peisajului iniţial, prin înlocuirea structurilor agricole, pomicole, viticole sau rurale cu structuri industriale, dar şi prin construirea spaţiilor rezidenţiale şi de servicii care să deservească obiectivele industriale. Diversificarea profilelor fabricilor, a materialelor prime utilizate şi transportate, artificializările de mediu determinate, creşterea ponderii ramurilor metalurgice, a construcţiilor metalice şi cea chimică, au provocat disfuncţionalităţi de mediu. Prin prisma parametrilor de astăzi, a profilului de producţie, a materiilor prime folosite şi a artificializărilor determinate, unităţile industriale inventariate pe baza Planului oraşului din 1923 au fost grupate în 3 clase de impact asupra mediului (ridicat, mediu şi redus) şi spaţializate (Fig.4.11.)

Unităţile industriale cu impact redus asupra stării mediului indentificate pe planul oraşului din 1923 sunt în număr de 42, reprezentând 48,27% din unităţiile reprezentate, şi ocupă o suprafaţă de 13,29 ha (Fig.4.11.).

Unităţile industriale cu impact mediu sunt în număr de 24, reprezentând 27,58% din totalul unităţiilor reprezentate, ocupând o suprafaţă de 16,27 ha (Fig.4.11.).

Unităţile industriale cu impact ridicat asupra stării mediului sunt în număr de 21, reprezentând 24,13% din totalul unităţiilor, ocupând o suprafaţă de 12,10 ha (Fig.4.11.).

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.11. Impactul activităţilor industrial e asupra

Fig.4.11. Impactul activităţilor industriale asupra stării mediului la nivelul anului 1923

4.4. Etapa industrializării din perioada comunistă, 1944 1989

Etapa industrializării comuniste, desfăşurate în intervalul 1944 – 1989, reprezintă o etapă a industrializării accelerate, pe bază de planuri cincinale, axate pe creşterea productivităţii muncii şi a întreprinderilor. Reprezintă o etapă de profunde schimbări intervenite pe plan politic, economic și social, schimbări ce sunt transpuse în cadrul peisajului urban (Fig.4.12.). Se observă trecerea de la o industrializare extensivă (1853-1944) la una intensivă (>1944), de la o industrie neplanificată, transpusă printr-un peisaj industrial dispersat în cadrul oraşului, la o industrie planificată, pe bază de planuri cincinale, ce aveau ca unic scop creşterea productivităţii, transpusă în registrul urban printr-un industrial concentrat în cadrul unor platforme industriale, planificate şi construite după principiul „oraş în oraş” (Fig.4.12.). Putem afirma faptul că industria a reprezentat un factor transformator al mediului şi peisajului, modificând oraşul după nevoile sale (Fig.4.12.). Intensificarea activităţii industriale a determinat nevoi crescute de spaţiu,energie, mobilitate etc., toate cu proiecţie în spaţiul urban. Dacă în perioada interbelică municipiul Bucureşti devenise un centru industrial, recunoscut pe plan naţional şi internaţional, în cadrul etapei industrializării comuniste acesta devine cel mai important centru industrial (Fig.4.12.).

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.12. Intensificarea procesului de industrializare în

Fig.4.12. Intensificarea procesului de industrializare în intervalul 1944 – 1989 şi proiecţia în cadrul peisajului industrial

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Sub impactul factorului politic şi economic, suprafaţa ocupată de industrie în spaţiul municipiului Bucureşti înregistrează o creştere accelerată, de la o valoare de 403,6 ha în 1923 la 2.685,4 ha în 1989, şi dezvoltarea unui peisaj industrial specific acestei etape (Fig.4.13-4.14.). Planurile şi strategiile industriale din această perioadă au vizat iniţial comasarea şi dezvoltarea unităţilor industriale înfiinţate anterior, şi ulterior înfiinţarea unor adevăraţi „coloşi industriali”, din punct de vedere al spaţiului ocupat şi al numărului de angajaţi deţinut (Fig.4.13-4.14.). Analizând harta repartiţiei peisajului industrial în 1977-1989 (Fig.4.13.) se constată în primul rând expansiunea deosebită a industrialului, şi implicit a oraşului faţă de momentul 1923. Expansiunea oraşului a determinat şi înglobarea în ţesutul urban a fragmentelor de peisaj industrial dezvoltate anterior anului 1944, se poate observa discrepanţa clară între acestea şi cele nou create, situate la periferia oraşului (Fig.4.13.). În timp ce fragmentele de peisaj industrial dezvoltate anterior anului 1944 sunt localizate în proximitatea inelului central al Bucureştiului, se prezintă fragmentat, în ciuda restructurării din perioada 1947 – 1989, fragmentele de peisaj industrial dezvoltate după anul 1944, au fost amplasate la periferia oraşului sau în cadrul comunelor suburbane şi înglobate ulterior în cadrul ţesutului urban (Dudeşti, Titan, Pantelimon etc.) și se prezintă compact, sub forma unor întinse platforme industriale (Militari, Pipera, Republica Industriilor etc.) (Fig.4.13.). Inserarea acestor platforme industriale a însemnat artificializări puternice la nivelul tuturor componentelor de mediu şi schimbarea utilizării terenului (scoaterea din uz şi conversia unor întinse spaţii agricole, pomicole etc.). Analizând repartiţia peisajului industrial în spaţiul oraşului în 1977 şi 1989 se pot distinge 15 zone în care este prezent peisajul industrial, fiecare cu fizionomii şi funcţionalităţi specifice:

Zona Cheiul Dâmboviţei (Unirii – Timpuri Noi – Văcăreşti – Vitan Bârzeşti) reprezintă un vechi spaţiu destinat producţiei cu o tradiţie seculară în industria produselor de încălţăminte şi marochinărie (Fig.4.13.). Sunt raportate importante pierderi de peisaj şi patrimoniu industrial o dată cu restructurarea din timpul perioadei comuniste, amintite astăzi doar în anumite cazuri de toponimele urbane.

Zona Ştefan cel Mare Obor Pantelimon – reprezintă o primă zonă industrială a municipiului Bucureşti, conturată începând cu anul 1853. Se remarcă transformările peisajere intervenite de la o etapă la alta (Fig.4.13., 4.14.). Înglobarea ei în ţesutul urban al oraşului şi inserarea unor unităţi industriale cu impact deosebit asupra mediului, alături de dezvoltarea unui rezidenţial colectiv, dens locuit, în proximitate, a generat disconfort în rândul rezidenţilor şi incompatibilităţi funcţionale.

Zona Filaret Viilor Panduri Rahova reprezintă un spaţiu industrial cu tradiţie, conturat în Dl.Spirii - Filaretului, în jurul Gării Filaret în a doua jumatate a sec. al XIX lea. După 1947 zona se dezvoltă spre sud, Prelungirea Ferentari - Şos. Giurgiului şi Şos. Alexandriei (Fig.4.13.). Se constată pierderi importante de peisaj şi patrimoniu industrial - Fabrica de bere Oppler, Arsenalul Armatei etc., înregistrate o dată cu începerea lucrărilor la Casa Poporului, Clădirea Parlamentului de astăzi.

Zona Gara de Nord Basarab reprezintă un spaţiu industrial cu tradiţie, dezvoltat la sf. sec. al XIX lea. Analizând discronic momentul 1923, 1977 şi 1989 (Fig.4.13.) se constată pierderi importante de peisaj şi patrimoniu industrial - Moara Ciurel, Fabrica de produse din lemn E. Lessel (1874), Atelierele Centrale CFR (1870) etc.

Zona Griviţa - Bucureştii Noi dezvoltată îndeosebi după 1950, prin înglobarea în cadrul ţesutului urban a unităţilor localizate în centrele suburbane (Griviţa, Bucureştii Noi, Dămăroaia) și înființarea altora noi. Se remarcă axa de concentrare reprezentată de Calea Griviţei (Fig.4.13.).

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Zona Militari – se conturează în special după 1960, în jurul unui nucleu industrial interbelic, reprezentat de Pirotehnia Armatei, Atelierul de Confecţii al Armatei şi Atelierele Corpului de Aviaţie, prelungindu-se în lungul arterelor Bd. Iuliu Maniu şi Bd. Timişoara (Fig.4.13., 4.14.).

Zona Policolor – Dudeşti dezvoltată îndeosebi în intervalul 1960 – 1980, în jurul unui nucleu industrial antebelic, respectiv Pulberăria Dudeşti (1896), din comuna suburbană Dudeşti, fiind specializată în industria chimică (Fig.4.13., 4.14.).

Zona Republica Industriilor dezvoltată îndeosebi după anul 1944 prin înglobarea unităților interbelice (Uzinele Malaxa, dezvoltate în 1920 – 1930, Fabrica de ciment Titan), dezvoltate iniţial în centrele suburbane (Titan, Principele Nicolae etc.) şi înglobate ulterior în cadrul țesutului urban, și prin dezvoltarea altora noi (Fig.4.13., 4.14.). Unitățiile industriale din domeniul construcţiilor metalice şi constructoare de maşini, impun peisajului industrial fizionomii specifice.

Zona Băneasa – Pipera, reprezintă un spaţiu industrial dezvoltat după 1960, în continuarea unui nucleu antebelic (sf. sec. XIX lea) reprezentat de Moara Floreasca, Atelierele Ford şi Fabrica de Glucoză (1921) (Fig.4.13.).

Zona Progresu, dezvoltată inițial în comuna suburbană Progresul este înglobată ulterior în cadrul oraşului. Industria echipamentelor electrice şi cea energetică conferă particularitate peisajului industrial din acest spațiu (Fig.4.13.).

Zona Berceni – cuprinde unităţi industriale dispersate teritorial, înfiinţate după 1950, eterogene din punct de vedere al activităţiilor desfăşurate (Fig.4.13.).

Zona Giuleşti – dezvoltată după 1950 prin localizarea unor unităţi industriale specializate în domeniul construcţiilor metalice şi al mijloacelor de transport (CFR).

Zona Colentina Andronache – dezvoltată după 1950 prin localizarea în acest spaţiu a unor unităţi specializate în domeniul industriei construcţiilor metalice.

Zona Chitila – dezvoltată după 1950 în comuna suburbană Chitila prin localizarea unor unităţi specializate în industria băuturilor alcoolice, înglobată ulterior în cadrul oraşului (Fig.4.13.).

Zona IMGB – dezvoltată după 1970, prin localizarea în acest spaţiu a Întreprinderii de Maşini Grele Bucureşti, specializată în domeniul industriei construcţiilor metalice şi constructoare de maşini (Fig.4.13., 4.14.).

Efectele procesului de industrializare asupra stării mediului Peisajul iniţial nu a fost modificat numai în urma inserării unor unităţi şi platforme industriale noi, sau al restructurării celor înfiinţate anterior, ci şi prin dezvoltarea unui rezidenţial colectiv în proximitatea industrialului pentru satisfacerea nevoii de locuire angajaţilor din industrie și nu numai - Militari, Colentina, Pantelimon, Titan, Berceni, Rahova etc.(Fig.4.15.). Activitatea industrială din proximitate, cea care a generat practic rezidenţialul şi care a satisfăcut nevoia de locuire a personalului angajat, era şi cea care constituia principala sursă de disconfort pentru locuire. Incompatibilităţiile dintre cele 2 funcţii provin din expunerea rezidenţiilor din „cartierele dormitor” la un aer poluat (pulberi sedimentabile şi în suspensie, conţinut ridicat de metale – Pb, Zn, Al, Fe, etc., gaze şi vapori – SO2, CO, CO2 etc.), mirosuri neplăcute provenite din activitatea industrială, poluare fonică, poluare electromagnetică, insuficienţa spaţiilor verzi şi a perdelelor de protecţie, procentul ridicat de spaţiu construit etc. a determinat amplificarea efectului sinergic asupra calităţii locuirii şi sănătăţii rezidenţilor, rezultat în urma activităţilor industriale.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.13 . Prezenţa peisajului industrial în spaţiul

Fig.4.13. Prezenţa peisajului industrial în spaţiul municipiului Bucureşti la nivelul anului 1977 şi 1989

38

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.14 . Fizionomia peisajului industrial din perioada

Fig.4.14. Fizionomia peisajului industrial din perioada comunistă (sursa imaginilor: Bucureşti Monografie, 1985, www.artmark.ro , armyuser.blogspot.com)

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Având ca și indicatori – ponderea suprafeței industriale din suprafaţa oraşului şi ponderea angajaților în industrie din totalul rezidenţilor, se observă o creştere fără precedent. Valoarea persoanelor ocupate în industrie din totalul rezidenţilor, crește de la o valoare de 10,6% în 1950 (Giurescu, 1979), la 22,42% în 1989 (Giurescu, 2009). Suprafaţa ocupată de industrie, înregistrează o creştere de la 403,6 ha în 1923, 2.342,6 ha în 1977, și 2.685,4 ha în 1989. Prin prisma parametrilor de astăzi, a profilului de producţie, a materiilor prime folosite şi a artificializărilor determinate, unităţile industriale inventariate pentru momentul 1989 au fost grupate în 3 clase de impact asupra mediului (ridicat, mediu şi redus) şi spaţializate (Fig.4.15.).

Impact redus asupra mediului au unităţiile industriale din domeniul alimentar, al băuturilor alcoolice şi nealcoolice, al tutunului, textil şi al confecţiilor etc.

Impact mediu au unităţiile din industria produselor din minerale nemetalice, industria constructoare de maşini, utilaje şi echipamente şi industria mijloacelor de transport.

Impact ridiat asupra mediului au unităţile industriale din cadrul industriei produselor chimice, a cauciucului şi a maselor plastice, industriei metalurgice, industriei construcţiilor metalice şi a produselor din metal şi din cadrul industriei energetice.

produselor din metal şi din cadrul industriei energetice . Fig.4.15. Impactul unităţilor industrial e asupra

Fig.4.15. Impactul unităţilor industriale asupra stării mediului în 1989

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Analizând repartiţia spaţială a celor trei clase stabilite şi distanţa faţă de „cartierele dormitor”, s-au constatat 3 areale unde disconfortul urban are ca principală sursă activitățile industriale:

Zona Republica – Dudeşti, cu impact asupra aerului (emisii de pulberi în suspensie și sedimentabile, SO2, SO3, H2S, NH3 etc.), asupra apei (emisii de oxizi, acizi, uleiuri etc.), și asupra solului (emisii de Pb, Cd, Cu, Zn, SO2 etc.). Distanța redusă dintre cele două categorii funcționale și lipsa perdelelor de protecție, a generat disconfort urban în rândul rezidenţilor din Pantelimon, Sălăjan, Industriilor, Titan, Balta Albă și Dudești (Fig.4.15.).

Zona Progresu IMGB, specializată în industria metalurgică, a construcțiilor metalice, constructoare de maşini și energetice, prezintă un impact deosebit asupra zonei rezidențiale învecinate (Fig.4.15).

Zona Militari, în special prin prezența CET-ului, constituie o sursă de disconfort urban pentru rezidenţii din cartierul omonim (Fig.4.15). Lipsa datelor cantitative a permis doar o abordare calitativă, pe baza tipului de activitate industrială desfăşurată, a materialelor prime utilizate şi transportate și a artificializărilor de mediu determinate. La sfârşitul acestei etapei industrializării comuniste (1989), municipiul Bucureşti reprezenta cel mai important şi cel mai complex centru industrial pe plan naţional şi un important centru industrial pe plan internaţional. Peisagistic, de-a lungul acestui interval, oraşul a suferit mutaţii semnificative, ireversibile, la nivelul tuturor componentelor de mediu. Efectul sinergic al factorilor istorici, politici, sociali şi economici au determinat urbanizarea accelerată a comunelor suburbane, înglobarea acestora în rezidenţial şi intensa industrializare a spaţiului, prin restructurarea unităţilor înfiinţate înainte de 1944, şi prin înfiinţarea de unităţi noi, de tip platformă. Noile inserţii erau proiectate după principiul “oraş în oraş”, determinând şi dezvoltarea unui rezidenţial colectiv, dens locuit în proximitate. Industrialul, practic factorul generator al rezidenţialului, a devenit şi principala sursă de disconfort urban pentru locuitorii din “cartierele dormitor”.

4.5. Etapa industrializării din perioada post-comunistă, > 1989

După o etapă în care industrialul şi peisajul industrial bucureştean devenise o „prezenţă economică şi culturală importantă în peisajul oraşului” (Chelcea, 2008) şi în memoria rezidenţilor, începând cu anul 1989 se înregistrează un vizibil recul, marcat în peisaj prin crearea „deşerturilor urbane” (Electroaparataj, Vulcan, Solaris, Tricodava etc.) sau a reconversilor industrial – altă funcţie (rezidenţial, comercial etc.). Sub impactul factorului politic, legislativ și economic sunt înregistrate în intervalul 1989 2012 fenomene de privatizare, descentralizare, destructurare a unităților și platformelor industriale, dezindustrializare, terţializare etc. Peisajul industrial, definit fizionomic şi funcţional până în 1989, devine un peisaj al tranziţiei, cu o fizionomie şi funcţionalitate distinctă. Pornind de la starea actuală a unităţilor industriale, inventariate în cadrul etapei de teren cu ajutorul fişelor de inventariere în intervalul 2009 - 2012, s-au stabilit 5 clase de transformare a peisajului industrial, spațializate în spaţiul municipiului Bucureşti prin intermediul unei hărți a transformărilor (Fig.4.17.).

1. Unităţile industriale abandonate sau demolate (Fig.4.17.), reprezintă clasa cea mai vulnerabilă la presiunile imobiliare, ocupând o suprafaţă de 356,1 ha (1,49 % din suprafaţa totală a municipiului Bucureşti). Este localizată cu precădere în apropierea

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

inelului central al municipiului, concentrând acele unităţi industriale înfiinţate în etapa industrializării antebelice, interbelice şi reorganizate în timpul industrializării socialiste. Proximitatea faţă de centru şi accesibilitatea bună, transformă aceste foste unităţi industriale în puncte de interes pe piaţa imobiliară. Amintim:

Unităţi abandonate: Moara Assan (Str. Vaporul lui Assan), Abatorul comunal (Splaiul Unirii), Fabrica de bere Rahova (anterior Bragadiru, Bd. G. Coşbuc), Bere Griviţa (fostă Luther, Şos. Orhideelor), Hesper (fostă Steaua Roşie/Uzinele Wolff, Str. C. Istrati), Uzina electrică Filaret (Str. C. Popescu) etc.

Unităţi demolate: Solaris (Şos. Electronicii, demolată integral), Uzinele Vulcan (Str. Progresului, demolate integral 2011), Grantmetal (Bd. Constructorilor, spaţii abanonate şi artefacte demolate), Întreprinderea Helitube (Şos. Colentina, demolată integral 2010 - 2011), Uzinele Laromet (Bd. Laminorului, demolată integral în 2011), Crinul (Str. I. Minulescu, demolată integral), Uzinele Timpuri Noi (Foste Lemaître, Splaiul Unirii, demolate integral 2011), etc. Trebuie menţionat faptul că această categorie include cele mai multe unităţi declarate obiective istorice şi protejate conform Legii nr.5/2000 şi a Legii nr. 422/2001. Pe lângă problema pierderii unei părţi importante din patrimoniul local, aceste spaţii din cadrul municipiului Bucureşti, sunt generatoare de insecurităţi urbane, datorită concentrării mari a animalelor fără stăpân şi a oamenilor fără adăpost, şi de riscuri tehnogene, un exemplu constituindu-l ansamblul arhitectural Moara Assan (str. Reînvierii – str. Vaporul lui Assan str. Lizeanu, sectorul 2, Fig.4.16.).

lui Assan – str. Lizeanu, sectorul 2, Fig.4.16.). Fig.4. 16 . Moara Assan (1853), unitate industrială

Fig.4. 16. Moara Assan (1853), unitate industrială abandonată şi parţial demolată, sursă de disfuncţionalităţi de mediu (sursa imaginilor: Mirea, 2010-2011)

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.17 . Prezenţa peisajului industrial şi

Fig.4.17. Prezenţa peisajului industrial şi transformările suferite de către acesta - situatie 2011

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

2. A doua clasă identificată este reprezentată de către industrialul vechi (Fig.4.17.) și reunește acele unităţi industriale înfiinţate sau reorganizate anterior anului 1989, şi care în prezent mai desfăşoară activităţi productive. Ocupă o suprafață 1.254,9 ha, reprezentând 5,27% din suprafața totală a orașului. Din cadrul acestei categorii amintim: Zarea SA, SC AVERSA SA, Electroaparataj, Policolor SA, UMEB SA, Romaero SA, Aerofina SA, Frigotehnica SA, Antilopa, FAUR SA, Mecanică Bucureşti, Anticorosiv SA, Biofarm SA, Flaros SA, Adesgo, General Turbo, Turbomecanica etc.

3. A treia clasă identificată este cea a industrialului nou (Fig.4.17.), respetiv a unităţiilor industriale înfiinţate după 1989, care au determinat, din punct de vedere spaţial, apariţia unor platforme, de dimensiuni reduse comparativ cu cele dezvoltate înainte de 1989. Ocupă o suprafaţa de 19,1 ha, reprezentând 0,08% din suprafaţa orașului și este localizată în sectoarele 2, 3 şi 4 în proximitatea platformelor industriale dezvoltate înainte de 1989 şi concentrează activităţi din cadrul industriei uşoare, cu impact redus asupra mediului.

4. Cea de-a patra categorie identificată este cea a unităţiilor industriale reconvertite (funcţional, structural, arhitectural) și ocupă o suprafaţă de 404,2 ha, reprezentând 1,69% din suprafaţa totală a municipiului (Fig.4.17.). Amintim:

a. Reconversie industrial – rezidenţial Moara Olmazu, Moara Comercială (Al. Circului, transformată în complexul rezidenţial Central Park), Fabrica de ţesături Colentina, ulterior Suveica (Şos. Comentina, transformată în complexul rezidenţial Rose Garden), Fabrica de cravate şi fabrica de ţesătorie Select (Calea Dudeşti, transformate în spaţiu rezidenţial In City) etc.

b. Reconversia industrial comercial Fabrica de săpun Stella (Şos. Colentina, transformată în spaţiu comercial, Kaufland Colentina), Fabrica de Țigarete Belvedere (Șos. Orhideelor, transformată parțial în spațiu comercial, Bricostore Orhideea) etc.

c. Reconversia industrial – clădiri de birouri Tipografia Cartea Românească (Bd. Iancu de Hunedoara), APACA (Bd. V. Milea, transformată în spațiu de servicii, Cotroceni Business Center) etc.

d. Reconversia industrial alte servicii - Fabrica de Glucoză (Str. Fabrica de Glucoză - Str. Barbu Văcărescu, transformată în Caro Hotel), Atelierele Grivița (Calea Griviței, transformate parțială, Life Memorial Hospital) etc.

e. Reconversie industrial spaţiu cultural - Vama Antrepozite (Calea Rahovei, transformată în centru cultural şi recreaţional, The Ark), Frigocom (clădirile fostei unităţi industriale servesc ca spaţiu pentru Facultatea de Geografie a Universităţii Spiru Haret) etc.

f.Reconversia industrial industrial creativ, această clasă nu este reprezentată în cadrul municipiului Bucureşti.

g. Reconversia industrial – altă utilizare – Fabrica de cărămidă Tonolla (Al. Circului, transformată în spaţiu verde, Parcul Circului), Electronica (Str. Baicului, o hală din această unitate a fost transformată în Sala de escaladă Vertical Spirit Baicului) etc.

h. Reconversie industrial mixt - Uzinele Chimice Române (Șos. Panduri, transformat în spațiu mixt – comercial, servicii, recreațional), Fabrica de Lapte (Bd. I. Maniu, transformată în spațiu comercial, Cora Lujerului, și rezidențial, Primăvara Lujerului – proiect nefinalizat), Semănătoarea (Splaiul Unirii, transformată parțial în spațiu mixt – servicii (Sema Park), de recreere (IDM Club) și rezidențial – proiect nerealizat) etc.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Dacă luăm în considereare procesul reconversiei unităţilor industriale şi modul în care acesta s-a realizat, identificăm în spaţiul bucureştean (Mirea, 2011): transformarea totală şi radicală a unităţii industriale prin demolarea integrală artefactelor, transformarea parţială a unităţii industriale, transformarea profilului funcţional al unităţii industriale prin reabilitarea clădiriilor şi păstrarea aspectului iniţial al arhitecturii, transformarea profilului funcţional, şi unităţi industriale abandonate, netransformate şi neutilizate

5. A cincea categorie identificată este cea a unităților industriale reconvertite ad-hoc, prin

închirierea spațiilor (Fig.4.17.), proces realizat spontan ca o modalitate de recuperare a pierderilor financiare rezultate în urma procesului de descentralizare şi privatizare, și o primă etapă înainte de reconversia propiu-zisă, fizionomică și funcțională. Ocupă o suprafaţă de 696 ha, reprezentând 2,92% din suprafaţa municipiului și reuneşte unităţi industriale precum:

Romaero, Atelierele CFR Griviţa, Zefirul Iancului, Metaloglobus, Postăvăria Română,

TextilCotton, Policolor, Miraj, Antilopa, Faur, Republica, Simtex, Grantmetal etc.

Efectele procesului de industrializare asupra stării mediului Din punct de vedere al impactului asupra stării mediului se constată diminuarea surselor industriale de poluare, datorită fenomenelor de lichidare, destructurare sau reconversie, dar inserarea unor noi disfuncționalități de mediu (depozitarea necontrolată a deșeurilor, sporirea surselor de poluare difuză etc.). Recunoscute pentru problemele de mediu, pe care le generează în spaţiul municipiului Bucureşti, sunt urătoarele unităţi industriale: CET Titan, CET Sud, CET Progresu, CET Grozăveşti, CET Vest (domeniul energetic, Fig.4.18.), SC CHIMOPAR SA, SC POLICOLOR SA, SC PRODPLAST SA, SC IZOLATORUL SA (domeniul chimic, Fig.4.19.), SC DOOSAN IMGB SA, SC Petrolam SA, Republica SA, SC Grantmetal SA, SC LAROMET SA, (domeniul metalurgic), SC URBIS ARMĂTURI SANITARE, SC AVERSA SA, SC Mecanică Fină, SC CELPI SA, SC Turbomecanica SA, SC Ventilatorul SA, SC Timpuri Noi, (domeniul construcţiilor metalice), SC AEROFINA SA, SC FAUR SA (domeniul construcţii maşini, Fig.4.19.) SC ROMAERO SA (domeniul mijloacelor de transport), Eletroaparataj SA, SC Isovolta SA, SC Electrotehnica SA (domeniul echipamentelor electrice), SC CESAROM SA, SC GRANITUL SA, SC STIROM SA (domeniul produselor din minerale nemetalice, Fig.4.19.) etc. Deşi majoritatea unităţilor industriale amintite sunt concentrate în cadrul unor platforme industriale situate la periferia municipiului Bucureşti, au o incidenţă ridicată asupra stării de sănătate a populaţiei domiciliate în „cartierele dormitor” din vecinptate. O altă problemă de mediu este generată de către unităţiile industriale sau platformele industriale, situate o dată la periferie, potenţial poluante (SC PRODPLAST SA, Mecanică Fină SA, SC Timpuri Noi SA, SC Vulcanul SA), (~1910 - 1930), înglobate ulterior în cadrul ţesutului urban, respectiv Ştefan cel Mare – Obor Pantelimon, Splaiul Unirii, Filaret - Panduri-Viilor şi Basarab Gara de Nord – Griviţa (Fig.4.18., 4.19.). Începând cu anul 1990 se înregistrează o reorientare către unităţiile industriale mici şi mijlocii, prin destructurarea „coloşilor industriali”, considerate a avea un impact redus asupra mediului, la scară locală şi pe termen scurt, însă sinergic acţionează la fel de agresiv (Iojă, 2008, Rufat, 2011). La nivelul municipiului București se constată o diminuare a impurificării aerului cu CO, CO2, SO2, NO2, NH2, COV, a pulberilor în suspensie, a metalelor grele etc. din surse industriale, dar creșterea impurificării aerului cu acești poluanți din alte surse, în special din trafic.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4. 18. CET – urile platformelor industriale

Fig.4. 18. CET urile platformelor industriale destructurate

Surse de degradare a calităţii aerului din spaţiul municipiului

Bucureşti

a calităţii aerului din spaţiul municipiului Bucureşti Fig.4.19 . Industria prelucrătoare – Surse de degradare a

Fig.4.19. Industria prelucrătoare – Surse de degradare a calității aerului din spațiul municipiului București

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Dintre sursele industriale de impurificare a apei amintim Electrocentrale București CET Sud, Sema Parc SA, Autovit SRL etc. Se constată o creştere a unităţilor industriale ce denţin decantoare, separatoare sau filtre pentru reţinerea suspensilor, produselor petroliere sau a grăsimilor sau chiar staţii de epurare sau preepurare proprii (Ioja, 2008). Din punct de vedere al solurilor poluate în urma activităților industriale, se estimează prezența acestora în vecinătatea CET urilor, și a platformele Laromet, IMGB, Vulcan, Faur etc., dar nu s-au realizat determinări suplimentare pentru a se delimita şi clasifica arealele poluate. Dintre unităţiile industriale din spaţiul municipiului Bucureşti, prin cantităţiile de deşeuri generate şi prin varietatea acestora, atrag atenţia: SC DOOSAN IMGB SA, TURBOMECANICA SA, SC ROMAERO TUB SA, SC CHIMOPAR SA, SC CELPI SA (Ioja, 2008, APMB, 2009). La acestea se adaugă și unitățile industriale abandonate sau demolate care sunt utilizate în prezent pentru depozitarea deșeurilor (Fig.4.20.).

în prezent pentru depozitarea deșeurilor (Fig.4.2 0.). Fig.4.20 . Unităţile industriale abandonate – surse de

Fig.4.20. Unităţile industriale abandonate – surse de depozitare necontrolată a deşeurilor (Moara Assan, Uzinele Chimice Române, Rocar, sursa imaginilor: Mirea, 2011)

Sursele industriale de zgomot, concentrate în cadrul platformelor industriale şi încadrate de către un rezidenţial dens locuit, reprezintă o sursă de disconfort atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte. În prezent, în condiţiile dezindustrializării şi reconversiei unităţiilor industriale se estimează o diminuare a surselor industriale de zgomot din surse industriale, dar o creştere a celorlalte surse de zgomot (trafic, spaţii comerciale, restaurante etc.) Din punct de vedere al unităților industriale cu risc tehnogen ridicat, conform HG nr. 804/2007, s-au identificat 7 obiective, respectiv SC Victoria SA, SC Chimopar SA, SC BUTANGAS Romania SA, SC Electrocentrale București SA – CET VEST, SC SIERA SA, SC ISOVOLTA SA, SC INDUSTRIAL CHIM SRL. Ţinând cont de datele și informațiile furnizate de către APMB (2004 - 2009) s-a întomit o hartă şi s-au reprezentat unităţile şi platformele ce ridică probleme de mediu şi costuri suplimentare în eventualitatea unei reconversii (Fig.4.21.). S-a constatat că acestea ocupă o suprafaţă de 167,73 ha şi sunt amplasate în special la periferia municipiului Bucureşti sau în imediata apropiere. În situaţia dezvoltării necontrolate a rezidenţialului, au fost dezvoltate proiecte imobiliare de către întreprinzători (Yona Dudeşti - Sunny Side Residence, Pallady Toers, Zona IMGB - Monaco Towers, Zona Militari - West Gate Parck, Militari Residence) sau individuali (zona Militari, zona Dudeşti Policolor, zona IMGB – Popeşti Leordeni etc.) în vecinătatea zonelor industriale, constatându-se o incompatibilitate funcţională, noii rezidenţi fiind expuşi unei game variate de poluanţi din surse fixe sau difuze amplasate în cadrul industrialului (Fig.4.21.).

47

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

industrial în starea mediului municipiului Bucureşti Fig.4.21. Spaţii industrial e ce ridică probleme de

Fig.4.21. Spaţii industriale ce ridică probleme de mediu în eventualitatea unei reconverii şi incompatibilităţi funcţionale în spaţiul municipiului Bucureşti

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Capitolul 5

EVOLUŢIA ŞI RECONVERSIA PEISAJULUI INDUSTRIAL ABORDARE PE SECTOARE

Primele informaţii cantitative le regăsim în cadrul Anchetei Industriale 1901 1902, care menţionează faptul că prima unitate industrială înființată în spațiul municipiului București, aparţinând „industriei mari”, a fost localizată în spațiul actual al sectorului 2, fiind vorba de Fabrica de paste alimentare A. St. Solacoglu (1828). Prin prisma înfiinţării primei unităţi industriale moderne în cadrul sectorului, sectorul 2 este considerat un adevărat „lagăr al industrializării bucureştene”.

Din punct de vedere al tabloului peisajului industrial în această etapă incipientă a industrializării sectorul cu cele mai multe unităţi industiale este sectorul 1 (47 unităţi industriale), condiţie favorizată şi de prezenţa Gării de Nord şi a traficului feroviar, iar sectorul cu cel mai redus număr de unităţi industriale este sectorul 6 (14 unităţi industriale) Începând cu anul 1911, pe baza planurilor oraşului s-a putut determina suprafaţa ocupată de industrie în cadrul fiecărui sector. Astfel, în 1911, sectorul care deţinea valoarea cea mai mare

a suprafeţei industriale era sectorul 6, cu 72,7 ha, iar cel care deţinea valoarea cea mai mică a

acestui indicator era sectorul 3 cu 10,1 ha. Analizând suprafața totală ocupată de industrie în anul 1923, determinate pe baza Planului orașului din 1923, s-a observat faptul că sectorul cu cea mai extinsă suprafaţă industrială era sectorul 6, cu 138,6 ha, iar cel cu suprafaţa industrială cea mai redusă era sectorul 3, respectiv 5,4 ha, o explicaţie fiind aceea că în acest sector coexistau cele două forme de unităţi, respectiv fabrici cu amprentă ridicată asupra solului (Uzinele Lemaître, Întreprinderea Bourul etc.) şi

ateliere meşteşugăreşti, cu o amprentă redusă la nivelul solului, nereprezentate cartografic. Schimbarea regimului politic după anul 1947 a determinat schimbări și în repartiția suprafeței industriale pe sectoare. Astfel, în 1977, sectorul 3 înregistra valoarea cea mai mare a

suprafeţei ocupate de industrie, respectiv 722,8 ha, iar sectorul 4 înregistra cea mai mică valoare

a suprafeţei ocupate de industrie, respectiv 152,4 ha. Se observă faptul că cea mai mare creștere a

s-a înregistrat în cadrul sectorului 3 prin înfiinţarea platformei industriale Dudeşti – Policolor. În 1989, înainte de schimbarea regimului politic, sectorul care deţinea valoarea cea mai ridicată a suprafeţei industriale era sectorul 3 cu 806,8 ha, iar cel care deţinea valoarea cea mai scăzută a acestui indicator este sectorul 5, cu 145,8 ha. Dacă în majoritatea sectoarelor în intervalul 1977 1989, nu s-au creat alte platforme industriale, în cadrul sectorului 4 s-a conturat platforma industrială IMGB. Momentul 1989, marchează descreşteri importante a suprafeţei industriale, mai accentuată în cadrul sectorului 3 (- 347 ha), urmat la mică diferenţă de sectorul 2 (- 342,4 ha), şi mai redusă în cadrul sectorului 4 (- 76,8 ha). Diferenţa de suprafaţă rezultată în urma proceselor de descentralizare, delocalizare şi dezindustrializare, a fost repartizată în 5 categorii de utilizare, respectiv abandon/ demolare, industrial vechi, industrial nou, reconversie şi reconversie ad-hoc prin închirierea fostelor spaţii, exemplificate pentru fiecare sector în parte.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Sectorul 1

Unităţile abandonate sau demolate deţin o pondere de 15 % în cadrul sectorului, amintind

în acest sens: Fabrica de bere Luther (ulterior Griviţa), Unitatea Marmura, Textile Dacia, spaţiul industrial de-a lungul arterei Jiului, Zarea, Laromet (Fig.5.1.), Romtur. Acestea conferă rezidenţilor un sentiment de insecuritate şi generează noi disfuncționalități de mediu.

şi generează noi disfuncționalități de mediu. Fig.5. 1 . Demolarea unității industriale Laromet, 2009

Fig.5. 1. Demolarea unității industriale Laromet, 2009 – 2011 (sursa imaginilor: Mirea, 2009, Rezistența Urbană)

Unităţile industriale înfiinţate anterior anului 1989, cu activităţi productive în prezent deţin o pondere de 18% (Fabrica de pîine Pajura, Băneasa, GRIRO, Atelierele CFR etc.).

Unităţile industriale de dimensiuni mari, înfiinţate după 1989, deţin o pondere în cadrul sectrului de 0.56%.

Unităţile industriale reconvertite deţin o pondere de 23% şi reunesc cazuri precum:

Tipografia Cartea Românească – Metropolis Center, Fabrica de bere Chitila BauMax, Textile Dacia – Penny Market și Victoria Shopping Center (în construcție, Fig.5.2.), Butan

Gas Petrom City etc.

construcție, Fig.5. 2.), Butan Gas – Petrom City etc. Fig.5.2. Reconversie industrial (Unitatea industrial Textile

Fig.5.2. Reconversie industrial (Unitatea industrial Textile Dacia) commercial (Penny Market, Victoria Shopping Center) (sursa imaginilor: Mirea, 2010)

Din punct de vedere al proiectelor de reconversie se observă o predilecție pentru conversia industrial servicii prin demolarea integrală a artefactelor industriale.

A cincea clasă deţine ponderea cea mai mare în cadrul sectorului 1, 44%, reunind acele

unităţi industriale care au închiriat spații unor agenți comerciali, constatându-se o conversie

funcțională.

MIREA Delia -

Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului Bucureşti

Sectorul 2

Transformările intervenite după 1989 în spațiul sectorului 2 sunt caracterizate de:

Ponderea mare a demolărilor și abandonului, ce conduce la crearea peisaj dezolant, generator de insecuritate și disfuncționalități de mediu (Fig.5.3.)

insecuritate și disfuncționalități de mediu (Fig.5.3.) Fig.5.3 . Unități industriale demolate – generatoare