Sunteți pe pagina 1din 5

LEX

COMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARII {I{I{I{I{I DEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERI JURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICE

PROCEDURA SOMAÞIEI DE PLATÃ

Colonel FLORIN CHIÞU

– ªeful Biroului Juridic ºi Drept Internaþional Umanitar din Statul Major General –

1. Generalitãþi Procedura somaþiei de platã este o procedurã specialã, deci derogatorie de la dreptul comun, de soluþionare a cere- rilor prin care se solicitã obligarea debi- torului la plata unei sume de bani, în mãsura în care sunt îndeplinite anumite condiþii ºi are ca obiect obþinerea titlu- lui executoriu într-un cadru procesual caracterizat prin celeritate. Potrivit Ordonanþei Guvernului nr. 5/ 2001 privind pr ocedura somaþiei de platã, s-a introdus în dreptul românesc procedura somaþiei de platã, inspiratã di- rect din ceea ce, în dreptul francez, se numeºte „procedure d’injonction de payer”, iar in dreptul german „Mahn- verfahren”. Legiferarea acestei noi proceduri speciale, prealabile ºi neobligatorii, reliefeazã interesul legiuitorului pentru întregirea cadrului legislativ cu o pro- cedurã care sã asigure creditorilor posi- bilitatea obþinerii titlului executoriu în condiþii de celeritate si cu un efort finan- ciar mai redus. Aceastã procedurã, care a devenit aplicabilã în faþa instanþelor româneºti începând cu data de 15 august 2001, este menitã sã permitã creditorului unei obligaþii care constã în plata unei sume de bani, sã obþinã rapid un titlu execu- toriu, fãrã însã ca, astfel, sã fie nesocotite drepturile debitorului.

Scopul procedurii este enunþat în art. 1 al Ordonanþei Guvernului nr. 5/2001 ºi constã în realizarea de bunãvoie ori prin executare silitã a creanþelor certe, lichide ºi exigibile. În ansamblu, somaþia de platã repre- zintã o procedurã prealabilã introdu- cerii unei cereri de chemare în judecatã,

astfel cã ori de câte ori este vorba de cereri care pot face obiectul acestei pro- ceduri, înainte de a introduce o cerere de chemare în judecatã potrivit dreptu- lui comun, creditorul poate sã parcurgã mai întâi procedura somaþiei. Prin procedura somaþiei de platã, creditorul va putea cere realizarea crean- þei sale numai daca aceasta îndeplineºte cumulativ urmãtoarele condiþii:

a) creanþa are caracter cert, lichid

ºi exigibil;

b) reprezintã o obligaþie de a plãti

o sumã de bani;

c) rezultã dintr-un înscris însuºit

de pãrþi. ªi la nivel comunitar existã preocu- pãri privind adoptarea de acte norma- tive care sã combatã persistenþa în neplata datoriilor comerciale, fenomen care determinã consecinþe grave asupra dezvoltãrii economice ºi a capitalului privat. În acest sens au fost adoptate Recomandarea din 12 mai 1995 ºi Direc- tiva Parlamentului European nr. 2000/

35/EC.

15

Revista consilierilor juridici din armatã, nr. 3 / 2006

LEX

COMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARII {I{I{I{I{I DEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERI JURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICE

2. Caracterul contencios sau necontencios al procedurii somaþiei de platã Cu privire la caracterul procedurii

somaþiei de platã în doctrinã au fost exprimate mai multe opinii.

a) Într-una dintre opinii 1 se evocã

faptul cã „pãstrând unele caracteristici ale procedurii necontencioase (de pildã: învestirea cu formulã executorie a unei hotãrâri judecãtoreºti), proce- dura somaþiei de platã are caracter contencios”. Autorul citat apreciazã cã un argument pentru susþinerea carac- terului contencios al procedurii este

acela al prevederii exprese de cãtre le- giuitor a posibilitãþii debitorului de a depune întâmpinare

b) Într-o altã opinie 2 se evocã fap-

tul cã : „procedura somaþiei de platã are un caracter necontencios, întrucât prin

rezolvarea cererii nu se urmãreºte stabi- lirea unui drept potrivnic faþã de o altã persoanã. Nesoluþionându-se un litigiu, actul de procedurã pe care îl pronunþã judecãtorul, ºi care se numeºte ordo- nanþã, nu se bucurã de puterea lucrului judecat.”

c) O a treia opinie 3 , însuºitã ºi de

Guvern în expunerea de motive a pro- iectului de lege pentru aprobarea Ordo- nanþei Guvernului nr. 5/2001, se aprecia- zã cã intenþia legiuitorului a fost aceea de a conferi procedurii somaþiei de platã un caracter mixt, adicã procedura în prima ei fazã are un caracter necon- tencios, urmând sã devinã procedurã contencioasã în cazul în care debitorul exercitã acþiunea în anulare sau, dacã este citat pentru a da lãmuriri, formu- leazã apãrãri pe fond. Referitor la prima opinie conside-

rãm cã prevederea expresã a întâm- pinãrii nu este de naturã a altera carac- terul necontencios al primei faze a

procedurii, ci el trebuie raportat la carac- terul special al acestei proceduri. Este de aºteptat ca debitorul sã depunã întâm- pinare, prin care sã tindã la combaterea pretenþiilor creditorului, dar aceasta nu trebuie sã ducã la concluzia cã procedura somaþiei de platã este una prin care s-a reglementat posibilitatea stabilirii unui drept, potrivnic faþã de cealaltã parte. Dimpotrivã dacã din analiza înscrisurilor depuse este evidentã certitudinea, lichidarea ºi exigibilitatea creanþei creditorului, instanþa ar urma sã emitã ordonanþa de somare a debitorului, chiar dacã acesta ar încerca sã conteste creanþa. Faþã de cele arãtate la acest capitol se poate concluziona cã procedura somaþiei de platã are un caracter necontencios în prima ei fazã ºi devine o procedurã contencioasã în momentul în care debitorul formuleazã cererea în anulare.

3. Condiþii de exercitare a soma- þiei de platã Ordonanþa Guvernului nr. 5/2001, instituie o procedurã simplificatã de realizare voluntarã sau prin executare silitã a creanþelor bãneºti certe, lichide ºi exigibile. Instituþia procedurii somaþiei de platã nu are un caracter obligatoriu; ea nu exclude utilizarea cãilor de drept comun pentru valorificarea creanþei ºi obþinerea unui titlu executoriu, iar aceasta se evidenþiazã din conþinutul art. 8 al ordonanþei. Obiectul cererii îl constituie suma reprezentând obligaþia de platã asumatã de debitor prin contract sau determi- natã potrivit unui statut, regulament sau altui înscris la care se adaugã dobânzile, majorãrile sau penalitãþile datorate pot- rivit legii, toate actualizate în raport cu rata inflaþiei aplicabilã la data plãþii efective.

16

Revista consilierilor juridici din armatã, nr. 3 / 2006

LEX

COMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARII {I{I{I{I{I DEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERI JURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICE

Jurisprudenþa 5 a statuat cã cererea pentru emiterea somaþiei de platã nu poate fi admisã dacã nu a fost constatatã printr-un înscris. În acest sens s-a pronunþat ºi Curtea de Apel Cluj 6 care printr-o soluþie de speþã preciza:

„Toate susþinerile debitoarei coro- borate cu probele administrate duc la concluzia ca tribunalul a greºit în apre- cierea sa asupra caracterului cert ºi exigibil al creanþei, acest caracter fiind discutabil. Pentru clarificarea aspec- tului menþionat se impunea adminis- trarea unui probatoriu mai amplu (au- dieri de martori, confruntãri, s,a.) ce însã este impropriu procedurii somaþiei de platã. De aceea, nefiind îndeplinite con- diþiile impuse de art. 1 alin. (1) din Ordonanþa Guvernului nr. 5/2001, cu privire la creanþã se impunea respingerea cererii creditoarei în emi- terea somaþiei de platã, urmând ca aceas- ta sã-ºi valorifice pretenþiile pe calea dreptului comun cu toate avantajele privind probaþiunea oferite de aceastã cale.” În concluzie, procedura somaþiei de platã nu se poate substitui procedurii de drept comun, ea având aplicabilitate doar atunci când creanþa este certã, li- chidã ºi exigibilã, respectiv clarã ºi ne- contestatã.

4. Somaþia de platã ºi procedura arbitralã ªi cu privire la acest aspect, în litera- tura de specialitate, opiniile sunt contra- dictorii. Într-una dintre opinii 7 se aratã cã „ dis- poziþiile speciale ale procedurii somaþiei de platã consacrã competenþa exclusivã a instanþelor de drept comun”. Autorul considerã cã normele speciale ºi dero- gatorii sunt de strictã interpretare ºi

aplicare, astfel cã cererile de emitere a somaþiei de platã privind raporturile litigioase dintre comercianþi sunt de competenþa exclusivã a tribunalului (competenþa a fost modificatã de Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru apro- barea Ordonanþei de urgenþã a Guver- nului nr. 58/2003 privind modif icarea ºi completarea Codului de procedurã civilã). Autorul îºi motiveazã opinia prin faptul cã procedurã specialã, prevãzutã de Ordonanþa nr. 5/2001, se comple- teazã cu regulile procedurale generale speciale din materie comercialã, însã nu cu absolut orice proceduri speciale (cum ar fi, de pildã regulile statuate cu privire la arbitraj). Conform acestei opinii, nu se poate admite soluþionarea cererii de emitere a somaþiei de platã ºi pentru faptul cã dacã cererea credi- torului ar fi admisã, „debitorul ar urma sã formuleze cerere în anulare, conform art. 8 din Ordonanþa Guvernului nr. 5/ 2001, cerere care nu este limitatã la motivele acþiunii în anulare din materie de arbitraj, prevãzute limitativ de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ.Cu privire la competenþa instanþei arbitrale de a soluþiona astfel de litigii, într-o speþã, instanþa 8 s-a pronunþat cã în prezenþa unei clauze compromisorii, competentã este instanþa arbitralã, cu atât mai mult cu cât prin convenþia arbitralã nu au fost vizate doar anumite litigii ce se vor naºte din contractul pãr- þilor ci „ litigiile de orice fel decurgând din executarea prezentului contract”. Pentru a pronunþa o astfel de soluþie instanþa a apreciat cã prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanþa Guvernului nr. 5/2001 apar ca derogatorii de la dreptul comun numai în ceea ce priveº- te „competenþa de atribuþiune sau materialã a instanþei” pentru cã aceasta este cea în care criteriul de stabilire a

17

Revista consilierilor juridici din armatã, nr. 3 / 2006

LEX

COMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARII {I{I{I{I{I DEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERI JURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICE

competentei este valoarea obiectului. Instanþa considerã cã potrivit art. 340 Cod proc. civ. pãrþile „pot conveni sã soluþioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afarã de acelea care privesc drepturi asupra cãro- ra legea nu permite a se face tranzacþie”, deci norma juridicã cuprinsã în art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 nu este impe- rativã, respectiv soluþionarea cererilor vizate de ea nu este de competenta ex- clusivã a instanþelor judecãtoreºti ºi, în principiu, ele pot fi soluþionate pe calea arbitrajului. Nu procedura este elemen- tul esenþial pentru instituirea unei com- petenþe generale exclusive a instanþelor judecãtoreºti ci obiectul litigiului: dre- pturi asupra cãrora legea nu permite a se face tranzacþie. Cererile formulate în procedura somaþiei de platã nu au un obiect ºi o cauzã diferite de acþiunea în pretenþii de drept comun (în cazul în speþã chirii pentru un spaþiu comercial), în care clauza compromisorie este in- discutabil admisibilã, ci doar sunt solu- þionate dupã procedura specialã prevã- zutã de Ordonanþa Guvernului nr. 5/ 2001 care, în art. 5, prevede chiar posi- bilitatea realizãrii unei tranzacþii în cadrul acestei proceduri. Rezultã, deci, cã, în cazul în care între pãrþi existã o clauzã compromisorie, competenþa de soluþionare a cererii revine instanþei ar- bitrale, conform art. 343 3 Cod proce- durã civilã, iar cererea în somaþie de pla- tã adresatã instanþei în acest caz este inadmisibilã. Am prezentat mai amplu aceastã speþã pentru cã, în opinia mea, analizeazã cel mai profund acest aspect, demons- trând, pe baza temeiului legal, cã litigiile de acest gen pot fi judecate ºide instanþa arbitrarã, dacã pãrþile convin.

5. Consideraþii privind natura juridicã a cererii în anulare Somaþia de platã ºi cererea în anulare are particularitãþile ei faþã de cãile de atac prevãzute de Codul de procedurã civilã. Aºa cum aratã un autor, 9 procedura somaþiei de platã „devine contencioasã numai dupã formularea de cãtre debitor a unei cereri în anularea ordonanþei instanþei prin care aceasta constatã cã pretenþiile creditorului sunt justificate”. Pornind de la aceastã tezã, ne exprimãm opinia cã cererea în anulare nu poate fi consideratã o cale de atac. Având în ve- dere cã prima etapã a procedurii somaþiei de platã este „graþioasã”, cererea în anulare nu putem sã o consi- derãm decât o cerere de chemare în judecatã prin care debitorul încearcã sã înlãture pretenþiile creditorului cu privire la creanþa sa. Considerãm cere- rea în anulare ca pe o veritabilã cerere de chemare în judecatã pentru cã tre- buie sã întruneascã condiþiile de fond ºi de formã cerute de Codul de proce- durã civilã, dar care urmeazã reglemen- tãrile speciale revãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 5/2001. Cererea în anulare se soluþioneazã, conform art. 8 alin 2 din Ordonanþa Guvernului nr. 5/2001 de „ instanþa competentã pentru judecarea fondului cauzei în prima instanþã”. Considerãm cã din acest punct de vedere cererea în anulare nu poate constitui o cale de atac atâta timp cât soluþionarea este de competenþa aceleiaºi instanþe care a emis ordonanþa de somaþie de platã. Chiar dacã în urma modificãrilor impuse de lege 10 , cererea în anulare nu mai poate fi atacatã cu recurs, nu o putem considera o astfel de cale de atac din mai multe motive:

18

Revista consilierilor juridici din armatã, nr. 3 / 2006

LEX

COMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARIICOMENTARII {I{I{I{I{I DEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERI JURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICEJURIDICE

1. dacã am admis cã prima etapã

este necontencioasã, nu putem con- sidera cã ordonanþa de emitere a soma-

þiei de platã, datã de instanþã, cã ar putea fi atacatã cu recurs;

2. nu putem admite ipoteza cã o

soluþie datã în primã instanþã sã fie

atacatã cu recurs la aceeaºi instanþã;

3. însuºi legiuitorul a numit-o „cere-

re în anulare” ºi nu recurs (sau apel);

4. completul de judecatã este for-

mat dintr-un singur judecãtor faþã de cauzele judecate în recurs unde comple- tul de judecatã este format din trei judecãtori. Din punct de vedere al timbrãrii cererea în anulare este consideratã o cale de atac, pentru cã se taxeazã cu 50% din taxa datoratã în cazul cererii de emitere a somaþiei de platã. Ne raliem ºi noi opiniei 11 conform cãreia dacã cererea în anulare nu poate fi asimilatã recursului, ea ar trebui sã se timbreze la valoare, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

De lege ferenda, considerãm cã este oportun ca în prima etapã jude-

cãtorul sã soluþioneze cauza fãrã citarea pãrþilor din mai multe motive:

1. cererea de emitere a somaþiei de

platã poate fi admisã numai dacã este probatã cu înscrisuri însuºite de pãrþi ºi numai dacã creanþa este certã, lichidã ºi exigibilã;

2. respectã caracterul de celeritate

al procedurii;

3. etapa are caracter necontencios.

Problematica legatã de somaþia de platã este mult mai vastã. Considerãm însã cã procedura, chiar ºi dupã ultimele modificãri, este confuzã ºi va continua sã genereze o multitudine de opinii doctrinare divergente.

Note

1 S. Nicolae – „Procedura somaþiei de platã în lumina Ordonanþei Guvernului nr. 5/2001ºi a modificãrilor aduse acesteia prin Legea nr. 295/2002, în Revista „Dreptul” nr. 9/2002 p. 10.

2 M – L Belu Magdo – „Procedura somaþiei de platã”, Revista de drept comercial nr. 11/2001, pag. 22;

3 G. Boroi, D. Boroi – „Consideraþii refe- ritoare la procedura somaþiei de platã”, Re- vista “Curierul Judiciar”, nr. 4/2002, pag.1

4 Curtea de Apel Timiºoara – secþia comercialã – decizia nr. 323 din 20 martie

2003.

5 Curtea de Apel Timiºoara – secþia comercialã – decizia nr. 656 din 6 iunie 2002

6 Curtea de Apel Cluj – Secþia Comercialã

ºi de Contencios Administrativ – Decizia

nr. 1.956 din 5 decembrie 2002

7 B. Papandopol – „Aspecte noi în legãturã cu procedura somaþiei de platã, din perspectiva modificãrilor survenite cu privire la aceastã cale de satisfacere a creanþelor”, Revista „Dreptul” nr. 3/2003, p. 105.

8 Curtea de Apel Cluj – secþia comercialã ºi de contencios administrativ, decizia nr. 1.472 din 10 octombrie 2002. 9 I. Deleanu – „ Procedura somaþiei de

platã”, în „Pandectele române” nr. 5/2002,

p 170 - 171.

10 Art. IV din Legea 195/25.05.2004.

11 D.P. Sîngiorzan, C.N. Popa – „Nuanþãri privind acþiunea în anulare, lãsatã la îndemâna debitorului, împotriva ordonan- þei de admitere, în tot sau în parte, a soma- þiei de platã”, Revista „Dreptul” p 100.

19

Revista consilierilor juridici din armatã, nr. 3 / 2006