O, de-ai ti cum oapta ta divin de Mihai Eminescu

O, de-ai ti cum oapta ta divin Deschide-al visurilor labirint, C ce vd eu n privirea-i senin N-a vzut nimeni, nimeni pe pmnt. E-atta scris -att nu-i scris n sine, nct ar trebui un trai de sfnt Ca s-neleag oapta ta surprins, Privirea ta cea dulce i aprins. i de-ar pricepe-o... tii tu ce ar zice Acel fr de seamn muritori? i-ar mpleti cununi de aurite spice? Ghirlnzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, S-ar bucura de-amor i iar de-amor?... Ce-ar zice e... o tiu i eu i-o zic: Privind n ochii-i n-ar zice nimic. Cci ce-i de zis, vzndu-te pe tine, Ce e de zis la frumuseea ta! S-i smulg prul cnd gndete-n sine C nu-i pe lume fa ca a ta, Priviri c-a tale-albastre i senine, Sn ca al tu de alb o cald nea Umeri c-ai ti de vergin zpad, De aur bucle-aa frumos s ad. O, las-m s mngi a ta frunte, S plec pe snu-i capu-mi obosit.