Dac treci rul Selenei...

de Mihai Eminescu

Dac treci rul Selenei se face pare c sara Dei-ntr-a soarelui lume etern noapte nu ine. E-o sar frumoas adormit dei este ziu. Aerul e vioriu, miroasele florilor mndre; Adormitor se ridic din otile florilor mndre; ntr-un codru mre, unde arbor legat e de arbor, De liane ce spnzur-n aer snopii de flori, Unde prin vechii copaci-i fac albinele stupii slbateci, Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, Cu de ghirlnzi uriae copaci, din a lor rdcine Pn la vrfii din nori cu liane ncolcii-s, Cari cu snopi de flori i-nconjoar, mrirea le-ngroap. Dac prin codri ptrunzi dai de-o vale frumoas i verde Pe-al creia deal se ntinde o mndr grdin. Mari cirei cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe, Meri, cu merele roii ca faa cea dulce a-Aurorei, Mic n vnt frumoasele, mari, odorantele roade; Iar pe marginea mndrei grdini nlat-i n huciuri Via de vie cu frunza ntoars ce umbr dorete i cu strugurii vinei i galbeni ce mflai stau n soare. Vinei cu brum sunt unii, iar alii cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoar ca dulci corbioare de colori i lumini. Iar albine din bobie crpate sorb lamura mierei; Iar n mijloc de grdine, ntr-o lunc de verzi portocale Nal-se ca ntr-un flor nvlit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrri, la care duc scri nlate i cerdacuri n aer inut de-argintoase columne i n trei caturi se-nal palatul cu mii de ferestre Mari i boltite prin care ptrunde-o lumin albastr; i prin boli de ferestre se vd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mndre icoane cu fete de crai mbrcate-n albastru, Codri de basme cu arbori vrjii i cu albe cerboaice, Iar prin coloane pare c vezi trecnd o minune: Luna cu prul ei blond desfcut, care curge n valuri Pe umeri n jos, mflat cu dulce de miroase i cntec, Care tremur-n veci n aerul fin al serei. D-umerii goi abia se ine o mantie albastr, Mnile albe de cear se joac cu cozile blonde i cu mrgeanul ce cade pe sni i cu creii de mant.