Ah, mierea buzei tale de Mihai Eminescu

Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zpada snului eu am furat-o, De ea mi-am rcorit suflarea eu; Ah, unde eti, demonico, curato, Ah, unde eti s mor la snul tu! Ce sunt eu azi? o frunz, o nimic. i-mi pare c am fost un mprat; Simirea care sufletu-mi despic E ca i cnd o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, psric, Am nebunit de cnd o am gustat! Ah, cum nu eti, s-i mistuiesc viaa, S-i beau tot sufletul din gura ta, S-i sorb lumina pn- ce-or fi de ghea Frumoii-i ochi s-i devastez aa Tot ce tu ai frumos... o, m nva S te ucid cu respirarea mea! S murim amndoi... La ce triesc eu, La ce trieti tu pe a lumii spume? Srmane inimi nchegate-n vreme, Srmane patimi aruncate-n lume; Ah, s murim, nu plnge, nu te teme. C undeva s-afla al nostru nume! ncet, ncet ... s ne culcm n racl, ncet de pe pmnt ne-om furia. O, stinge a privirei tale facl, nchide ochii ti... aa, aa; Ce bine e s dormi adnc n racl, S dormi adnc, s nu mai tii ceva. Iubito, vremea-n loc s steie, S sting universu-ntreg n noi: O raz nc, nc o scnteie, -apoi dispare tot... -apoi, -apoi Simt nc gndul tu iubit, femeie, -apoi nu vom mai fi nimic... noi doi.