Ghazel de Mihai Eminescu

Tu, cu cruzime m-ai respins, cnd am voit, copil, S devastez frumseea ta cea dulce, fr- de mil i totui corpul tu e plin de-o coapt tinere, Tu, al amorului duios demonic prsil! Eu am plecat purtnd n piept durerea-mi toat scris, Precum al primverei vnt duce-n vzduh o fil; Dar noaptea cnd am adormit, atunci durerea-mi toat Se ghemuiete-n inima-mi, o arde -o mpil; Prea din somn c m-am trezit i te-am vzut pe patu-mi, Boind ceraful meu cel alb cu mna ta gentil; Abia al hainei tale gaz de umru-i se ine i snii ti s-au liberat de-a hainei crud sil i proaspei, albi, rotunzi i tari ei se ridic, se las i ochii ti n lacrimi ard, n lacrimi dulci de mil. La rsuflarea cald-a ta se coace-uscata gur, Se vd frumoi mrgritari ce-ntredeschii defil. Cu braul meu eu elele i le-ncletai slbatec i-am vrut s-i muc guria ta de tremurai febril, i tu te aperi surznd, c-o mn-acoperi snii, Privirea ta noat ud, cnd blnd, cnd ostil, De bunvoie, lngezind, te lai de old rpit, Dar retrezit din amor tu te desfaci cu sil, i de turbare s-a-ncletat, s-a strns guria-i crea; Tu de pe frunte pru-i dai, plngi tremurnd, copil, n olduri boiul i-l ndoi -ai vrea s-mi scapi din mn, Precum se-ndoaie, vrnd s-o rupi, n degete-o zambil. Dar sngele tu dulce-acum ca mierea cea de struguri n vine-i fierbe nebunit, i mintea o exil. Atunci czui pe pieptul meu o sarcin n friguri, Un fruct rscopt de-amorului cldur fr mil, Ai mai gemut o dat clar ca omul care moare, Apoi te lsai patimei ce te ardea, Sibyll, i-n lupta noastr te-am adus sub greul vieii mele, Pecete-am rupt, ce pn-acum juneea i-o sigil Un corp am fost ngemnat trind o via-obscur, Demonic-dulce, amoros, spasmotic, febril, i sufletele noastre-atunci pe buze atrnate S-au contopit n srutri, n dezmierdri, n mil, Parc-am trecut noi amndoi n noaptea nefiinei, Ne-am zugrumat n srutri, ne-am omort, copil!