O arf pe-un mormnt de Mihai Eminescu

Prin gndurile-mi triste i negre treci frumoas, Ca marmura de alb, n haine de argint, Cu ochii mari albatri n boli ntunecoase i desfcut i-e prul n valuri de-aur moale... Deasupra frunei tale e-un mndru cerc de stele Astfel treci tu, copil, fptura minii mele, Minune-a Creaiunei, -o singur gndire Te face ca s tremuri: o arf pe-un mormnt. Da, da! n viaa-mi trist tu treci cu-a tale stele Albastre i n zboru-i tu murmuri surznd... E-amor? copilrie?... Sunt versurile mele Ce-ocup a ta minte de murmurezi visnd? Surzi!... Nu plnge numai la finele poemei C-o arf pe-un mormnt. Ah! de-a muri... tu, nger, fr s tii vodat C te-a iubit acela, ce zace n pmnt, C-un rai ntreg de visuri, cerimea nstelat De cugetri nalte cu dnsu-i ngropat, C acea lume-ntreag ie-a fost nchinat Tu inocent, alb, ai trece surznd... Doar luna-n cer atuncea s-ar ndoi n lir -ar suspina n noapte: o arf pe-un mormnt!