Sunteți pe pagina 1din 82

ntrebrile la examenul de licen la MICROECONOMIE pentru studenii specialitii Business i administrare 1 Expunei originile teoriei economice i evoluia obiectului

ei de studiu. Prezentai i caracterizai structura teoriei economice contemporane. 2 Argumentai rolul i caracterizai funciile teoriei economice n progresul social. Relatai perspectivele dezvoltrii teoriei economice mondiale. 3 Definii microeconomia ca component a teoriei economice i caracterizai principiile i metodele specific de cercetare microeconomic. 4 Definii fenomenele i procesele economice. Delimitai conceptual i explicai caracterul istoric al legilor economice, caracterizai varietile i specificul lor. 5 Definii i caracterizai nevoile i interesele economice. Expunei rolul lor n dezvoltarea economiei. 6 Definii i clasificai resursele economice. Expunei esena i consecinele aciunii legii rariii resurselor. 7 Definii i clasificai bunurile economice ca rezultat al activitii economice (cu prezentarea exemplelor) 8 Delimitai conceptual activitatea economic i caracterizai structura acesteea. 9 Explicai problema alegerii economice i formulai problemele fundamentale de organizare a activitii microeconomice 10 Expunei coninutul costului de oportunitate i argumentai legea creterii costurilor alternative. Caracterizai modelul posibilitrilor de producie. 11 Definii noiunea i identificai elementele fundamentale ale sistemului economic. Caracterizai tipurile sistemelor economice i explicai coninutul coordonrii activitii economice.

12 Expunei esena i caracteristicile definitorii ale sistemului economic de pia. Descriei economia de pia contemporan i expunei modelele sale. 13 Redai esena i efectuai clasificarea instituiilor economice. Argumentai rolul lor n formarea i dezvoltarea economiei. Delimitai subiecii studiului microeconomic i ilustrai fluxurile intre acetia. 14. Identificai esena i coninutul proprietii, efectuai o descriere comparativ a formelor de proprietate i a modalitilor de reformare ale acesteia. 15. Expunei condiiile apariiei, trsturile definitorii i caracterizai funciile pieei. Identificai efectele externe ale pieei. 16. Explicai mecanismul de coordonare a pieei. Grupai pieele n funcie de diferite criterii i relatai infrastructura pieei contemporane. 17. Relatai esena, trsturile i condiiile apariiei mrfii. Apreciai rolul i funciile banilor n economie, formulai legea circulaiei banilor. 18. Expunei conceptul de pre i caracterizai funciile acestuia. Caracterizai teoriile cu privire la pre, dnd o apreciere proprie acestora. 19. Definii cererea, prezentai grafic legea cererii i demonstrai influiena factorilor(pre, non-pre) 20, Definii oferta, prezentai graphic legea ofertei i determinai factorii care modific oferta. 21 Ilustrai graphic formarea i restabilirea echilibrului pieei)modelul Walras, modelul Marshall) 22 Explicai modificarea echilibrului pieei sub influiena diferitor factori. Deducei graphic surplusul consumatorului i a productorului. 23. Expunei aspectele explicative ale modelului cerere-ofert (aplicarea impozitelor, acordarea subveniilor, limitarea superioar i inferioar a preului.

24. Expunei coninutul elasticitii. Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de pre i explicai tipurile ei. Menionai factorii de influien a elasticitii cererii n funcie de pre. 25. Explicai elasticitatea pentru funcia liniar a cererii. Deducei corelaia dintre incasrile totale i elasticitatea cererii. 26. Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de venit i elasticitatea ncrustat a cererii 27. Expunei esena elasticitii ofertei. Caracterizai elasticitatea ofertei n funcie de pre i explicai tipurile ei. Menionai factorii de influien a elasticitii ofertei n funcie de pre. 28. Explicai i reprezentai grafic corelaia dintre elasticitate i repartizarea presiunii fiscal. 29. Definii comportamentul consumatorului i menionai factorii de influien. 30. Analizai abordrile de baz ale comportamentului consumatorului i explicai preferinele consumatorului. 31. Definii utilitatea total i marginal. Formulai concluzii n baza analizei corelaiei dintre ele (explicai i relatai graphic). Deducei I-a i a II-a Lege a lui Gossen. 32. Construii curba de indiferen, harta curbelor de indiferen i deducei proprietile lor. Menionai despre curbele de indiferen atipice. 33. Relatai esena i modul de calcul a ratei marginale de substituie a bunurilor (MRS). Expunei geometric MRS xy i deducei proprietile ei. 34 Definii constrngerea bugetar a consumatorului. Construii linia bugetari explicai posibilitile poziionrii ei n urma variaiei venitului consumatorului(curba venit-consum). Relatai noi aspect ale teoriei comportamentului consumatorului. 35 Interpretai graphic i economic echilibrul consumatorului. Explicai impactul modificrii venitului disponibil asupra echilibrului consumatorului (venit-consum, curba lui Engel)

36 Explicai impactul modificrii preului unuia dintre bunuri asupra echilibrului consumatorului (curba pre-consum). Relatai noi aspect ale teoriei comportamentului consumatorului 37 Caracterizai firma ca subiect al economiei de pia. Definii producia i analizai sistemul factorilor de producie. Identificai neofactorii. 38 Expunei esena i aspectele specific combinrii factorilor de producie. Definii esena, tipologia i particularitile funciei de producie. 39. Caracterizai productivitatea factorilor de producie n perioada scurt de timp. Ilustrai graphic i explicai corelaia dintre productivitatea total, medie i marginal. 40. Definii legea productivitii marginale descrescnde i explicai efectele ei asupra comportamentului productorului. Caracterizai zonele de producie. 41. Definii izocuanta, relatai graphic harta izocuantelor i deducei particularitile lor. Expunei formele atipice de izocuante. 42 Redai esena i explicai modalitatea de calcul a ratei marginale de substituie tehnologic. 43 Explicai esena extinderii la scar a produciei. Caracterizaoi tipurile de randament la scar. 44 Definii esena i tipologia costurilor de producie. Delimitai noiunile de consumuri i cheltuieli ale ntreprinderii. 45 Definii costurile n perioad scurt de timp, identificai corelaia (legtura reciproc dintre costuri) dintre diferite categorii de costuri i ilustrai graphic dependena lor. 46 Expunei tipologia i comportamentul costurilor de producie n perioada lung de timp. Ilustrai graphic corelaia dintre diferite categorii de preuri pe termen lung. 47 Explicai utilizarea dreptei izocostului n minimizarea costurilor de producie. 48 Expunei graphic echilibrul productorului i semnificaia economic a acestuia. Interpretai graphic i explicai esena curbei produciilor optime.

49 Definii esena, funciile, tipologia i indicatorii profitului. Explicai corelaia dintre venit, cost i profit. 50 Caracterizai veniturile ca factor determinant al profitului. Definii veniturile medii i marginale i explicai graphic evoluia lor. 51. Expunei aspectele generale ale maximizrii profitului n baza indicatorilor totali i marginali. 52 Definii rentabilitatea ntreprinderii i explicai esena pragului de rentabilitate. Ilustrai graphic situaii cu unul i mai multe praguri de rentabilitate. 53 Definii concurena ca component definitorie a pieei i formulai funciile ei. Prezentai instrumentele luptei concureniale. 54 Efectuai o analiz comparativ a pieelor dup tipul de concuren. Apreciai metodele de protecie a concurenei utilizate n RM. 55 Identificai trsturile pieei cu concuren perfect. Caracterizai comportamentul firmei pe pia cu concuren perfect n perioad scurt de timp. 56 Explicai comportamentul firmei pe pia cu concuren perfect n perioad lung de timp. 57 Prezentai esena i particularitile pieei monopoliste. Definii formele monopolului n funcie de modalitatea de apariie. 58 Caracterizai monopolul pur. Analizai cererea i veniturile firmei-monopoliste. 59 Deducei formarea echilibrului firmei-monopolist pe termen scurt i lung. Caracterizai oferta firmei monopolist 60 Estimai consecinele social-economice ale monopolizrii. Explicai fenomenul discriminrii prin pre i caracterizai tipurile ei. 61 Relatai particularitile pieei cu concuren monopolist. Analizai echilibrul firmei pe pia cu concuren monopolist n perioad scurt i lung de timp.

62 Efectuai analiza comparativ a echilibrului n condiii de concuren perfect i cea monopolist. Explicai excesul capacitilor de producie. 63 Definii scopurile i efectele utilizrii publicitii pe pieele cu concuren monopolist. 64 Expunei esena i caracteristicile pieei oligopoliste. Caracterizai diversitatea pieelor oligopoliste. 65 Explicai comportamentul cooperant i concurenial al firmelor oligopoliste i analizai realizarea echilibrului pe piaa oligopolist 66 Expunei caracteristicile modelelor de comportament ale duopolitilor (Bowley, Stackeberg, Cournot, Bertrand) 67 Identificai particularitile cererii i ofertei factorilor de producie. Relatai esena formrii i repartizrii veniturilor pe piaa factorilor de producie. 68 Interpretai esena i formulai particularitile funcionrii pieei muncii. Caracterizai comparative diverse concept i teorii asupra salariului. 69 Apreciai tipurile de salarii i sistemele de salarizare utilizate n cadrul ntreprinderii. Argumentai rolul sindicatelor i a patronatelor n echilibrarea pieii muncii. 70 Definii creditul i caracterizai funciile i tipologia lui. 71 Explicai esena economic a dobnzii, determinai indicatorii i factorii ce determin mrimea i dinamica ei. 72 Expunei conceptual rentei economice i identificai cauzele apariiei a diferitelor forme ale rentei. Determinai mrimea rentei n funcie de evoluia cererii. 73 Determinai preul pmntului i a factorilor ce-l influieneaz. 74 Definii esena, rolul i structura mediului de funcionare a firmei. Elucidai obiectivele economice ale firmei n condiiile economiei de pia. 75 Caracterizai esena riscului i a incertitudinii. Efectuai clasificarea risculurilor i elucidai evaluarea lor, relatai cile de reducere a riscului.

1 Expunei originile teoriei economice i evoluia obiectului ei de studiu. Prezentai i caracterizai structura teoriei economice contemporane.
tiina economic studiaz realiti cu caracter dublu: att obiective, ct i subiective. nantichitate ideile economice erau formulate i integrate n alte sisteme de gndire. Abia n sec. 18 ele se deprind de alte tiine, constituind o tiin aparte. Iniial, tiinaeconomic avea denumirea de economie politic, ns treptat de la ea ncep s sedeprind tiine autonome(statistica, contab., marketing).Acestea se constitue n sistemul tiinelor economice, unde economia politic ocup un loc central. Teoriaeconomic este doar una din tiinele economice. Clasificarea tiinelor economice: tiintele economice fundamentale (economia politic, microeconomia, macroeconomia); tiintele economice funcionale (statistica, contabilitatea, finanele i creditul, relaiieconomice internaionlae); tiintele economice Concrete (economia: industriei, agriculturii, nvmntului,comerului, transportului); tiintele economice istorice (doctrinele economice, istoria economiei naionale imondiale); tiintele economice de frontier (geografia economic, econometria, ciberneticaeconomic). Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice, elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicii economice promovate de stat. Teoria economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a unui ntreg: Microeconomie (fondator A. Marshall) studiaz: comportamentul producatorului i consumatorului, analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe diferite piei, procesul de repartiie a veniturilor ntre principalii actori n procesul deproducie. Macroeconomie (fondator-M. Kezness) studiaz economia naional ca un tot ntreg. Analizeaz caracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile economice, creterea economic, balana de pli. Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt: Mazoeconomi - analizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar firamurile acesteia, sectoarele activitii economice,aspectul regional al dezvoltriieconomice. Mondoeconomi - studiaz interdependena dintre economiile naionale i economiamondial. Din punct de vedere al modului de atrata viaa economica deosebim: Economie pozitiv - are ca obiect studierea vieii reale i explicarea cauzelor diferitelor fenomene economice, acestea servind drept temei a unor legiti, ipoteze i tendine. Economie normativ - arat ce ar trebui s fie ntreprins pentru ca situaia real sa devin mai bun. Metode de cercetare utilizate n cadrul teoriei economice Metoda- totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite de o tiin oarecare pentru astudia lumea nconjurtoare, a sistematiza faptele i a le expune sub form de categoriitiinifice, legi, tendine i modele. Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt: Metoda abstraciei tiinifice - procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital). Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supuscercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prinsintez, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul,cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluiafenomenului cercetat. Metoda istoric - pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric:apare, se dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva. Metoda logic - fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, maiesenial. Metoda analizei cantitative i calitative -evaluarea mrimilor economice n unitinaturale i n expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate. Metoda economico-matematic - reproducerea schematic a unui sistem liniar,alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie aacestora i alegerea variante optimale.

2 Argumentai rolul i caracterizai funciile teoriei economice n progresul social. Relatai perspectivele dezvoltrii teoriei economice mondiale.
Functiile stiintei economice: 1. Cognitiva de studiere a realitatii economice, de colectare a faptelor si fenomenelor economice, de sintetizare si explicare a acestora; 2. Metodologica consta in faptul ca teoria economica elaboreaza modalitatile si instrumentele de analiza a fenomenelor si faptelor economice, formuleaza principalele categorii, legitati si tendinte in evolutia activitatii economice, toate acestea fiind folosite in procesul de cercetare de catre celelalte stiinte ec; 3. Normativa(practica) are ca obiectiv elaborarea, in baza cercetarilor efectuate, a strategiilor si programelor de organizare mai eficienta, mai productiva a activitatii economice; 4. Instructiv-educativa consta in formarea orizontului economic al cetatenilor unei tari, in familiarizarea cu modul de functionare a economiilor contemporane, in dezvoltarea convingerii ca nivelul de viata intr-o tara sau alta depinde in primul rind de nivelul productivitatii muncii cetatenilor acesteia. Economia mondiala s-a constituit in urma unui proces evolutiv indelungat, pe masura maturizarii premiselor date: marile descoperiri geografice din secolele XVI si XVII, care au facut evidente unicitatea lumii terestre si interconditionarea dintre bunastarea individuala si colaborarea popoarelor; formarea economiilor nationale bazate pe piete integrate; revolutia industriala masinista, care a generat productia de marfuri mai ieftine, de masa; formarea si dezvoltarea sistemului modern de transporturi - maritime, terestre si aeriene; desavarsirea constituirii unei diviziuni mondiale a muncii a fcut ca Economia mondial s se dezvolte n ultima sut de ani cu pai enormi. Iar dezvoltarea tehnolgic a permis ca n ultimii 20-30 de ani omenirea s ntreprind un salt uria. Rolul Teoriei economice n situaia dat este de nedepreuit. Anume datorit savanilor ce au studiat procesele ce au loc n domeniul economiei au fost posibele aceste schimbri att n cantitatea mrfurilor i serviciilor ct i a calitii ei. O alt tendin semnificativ pentru evoluia schimbului reciproc de activiti va fi accentuarea globalizrii. Dereglementarea vieii economice, pe de-o parte, transnaionalizarea crescand, pe de alt parte, se vor afla la baza acestei evoluii. Dac privim lucrurile prin prisma perspectivelor globalizrii, se ridic cel puin dou intrebri: 1) In ce msur va exista compatibilitate intre globalizare i regionalizare? 2) Dac globalizarea poate avea vreo limit? Incercand un rspuns la prima intrebare, se poate vorbi, mai degrab, despre o contradicie in termeni. In realitate, regionalizarea nu se dovedete a fi un obstacol in calea globalizrii. Tendina de globalizare este, in primul rand, o consecin a transnaionalizrii vieii economice. Or, societile transnaionale au dovedit c pot transgresa nu numai frontierele statelor-naiune, fie ele i cele mai puternice, ci i noile frontiere cele ale organizaiilor integraioniste interstatale. Altfel spus, atata timp cat regionalizarea nu impiedic transnaionalizarea, ea nu se va constitui intr-un zid chinezesc in calea globalizrii. In ceea ce privete cea de-a doua intrebare, fapt este c globalizarea reprezint un proces in plin evoluie. Limitele sale sunt limitele integrrii activitii economice la scar planetar. Pan unde se poate ajunge in aceast privin? Este, oare, posibil o integrare care s conduc la un sistem economic mondial unic i coerent? Economia mondial nu va reprezenta punctul final al unui lung proces de dezvoltare a activitii economice, de la un nivel inferior ctre unul superior. Dezvoltarea va continua. Mai mult, pe msura perfecionrii factorilor de producie, a revoluionrii mijloacelor de transport, a telecomunicaiilor, se vor crea condiiile materiale pentru un nou salt spre un stadiu superior al schimbului reciproc de activiti. Lund n consideraie c resursele naturale pe Terra sunt limitate, am convingerea c n viitorul apropiat, omenirea va face un salt spre cucerirea spaiului extraterestru. Nu este ceva din domeniul fantasticii. Omul i tiina a demonstrate c nu este nimic imposibil. Orice ideie nstrunic astzi, poate devein n viitorul apropiat una genial.

3 Definii microeconomia ca component a teoriei economice i caracterizai principiile i metodele specific de cercetare microeconomic.
Microeconomia (fondator A. Marshall) este parte component a Teoriei economice i studiaz: comportamentul producatorului i consumatorului, analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe diferite piei, procesul de repartiie a veniturilor ntre principalii actori n procesul deproducie. Microeconomia se ocup cu studiul comportamentului economic al diferiilor consumatori (teoria bugetar), al firmei (teoria produciei) si problematica mpririi bunurilor limitate si a venitului limitat. n cadrul microeconomiei indivizii sunt vzui ca for de munc, ca i consumatori ai bunurilor produse, pe care acetia le consum cu scopul de a-i maximiza folosina. Unitile de producie utilizeaz factorii de producie cum ar fi munca, capitalul, progresul tiinific cu scopul de a maximiza profitul. Microeconomia se ocup in special de prognozarea i analizafenomenelor ce in de activitatea agenilor economici i interaciunea sa in cadrul pieelor cu ali ageni economici, cu consumatorii, furnizorii,influena msurilor guvernamentale asupra mecanismului pieei, prognozarea acestor influene asupra pieei. Deci, microeconomia ca tiin cerceteaz economia real axat pe: un agent economic, de exemplu, consumator sau productor; piaa unui produs, serviciu studiate in mod autonom de celelalte piee; identificarea modului n care sunt satistecute intereselecrescnde ale individului, ntreprinderii, organizaiei n funciede resursele disponibile. Microeconomia, ca i orice tiin,si are principiile cerinele imetodele sale de cercetare.Vom evidenia doar cteva din principiile metodologice ale microeconomiei: Principiul obiectivitii i antidogmatismuli; Prinratul economicului asupra politicului i al consunratoruluiasupra productorului; Procesul interaciunilor social-economice bazate pe drepturilede proprietate in economia de pia; Utilizarea teoriei economice pentru prognozare aciunilor oamenilor, colectivelor de munc baza pe sistema de intereseproprii; Principiul de raionalitii in activitatea econornic; Activitatea agenilor economici pe baza valorii alternative (dea alege). Metoda - totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite de o tiin oarecare pentru astudia lumea nconjurtoare, a sistematiza faptele i a le expune sub form de categorii tiinifice, legi, tendine i modele. Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt: Metoda abstraciei tiinifice - procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital). Metoda unitii dintre analiz i sintez - cu ajutorul analizei fenomenul supuscercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul,cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluiafenomenului cercetat. Metoda istoric - pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva. Metoda logic - fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, maiesenial. Metoda analizei cantitative i calitative - evaluarea mrimilor economice n unitinaturale i n expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate. Modelarea economico-matematic - reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale.

4 Definii fenomenele i procesele economice. Delimitai conceptual i explicai caracterul istoric al legilor economice, caracterizai varietile i specificul lor. Fenomenul economic reprezint forma exterioar a activitii economice, respectiv acele aspecte i acte economice, care apar i se manifest la suprafaa acestei activiti i pot fi cunoscute de oameni n mod direct (de ex., privatizarea). Procesul economic exprim transformrile cantitative, structurale i calitative n starea activitii economice, care evideniaz desfurarea acestuia n timp i spaiu (de ex., creterea preurilor, modificarea cererii sau a ofertei, creterea productivitii muncii etc). Legea economic reflect legturile generale, eseniale, necesare, repetabile i relativ stabile ale fenomenelor i proceselor economice. Legile economice se deosebesc i de legile naturii: a) legile economice funcioneaz numai prin intermediul activitii oamenilor; b) legile economice au caracter istoric, pe cind legile naturii au caracter universal si etern. Legile economice se deosebesc de legile juridice cu caracter economic. Legile economice au caracter obiectiv, iar cele juridice subiectiv. Legile economice si studierea lor stau la baza politicii economice.

5 Definii i caracterizai nevoile i interesele economice. Expunei rolul lor n dezvoltarea economiei.
Nevoile sau trebuinele sunt motorul oricrei activiti umane (art, politic, justiie, economie, etc). Astfel oamenii produc bunuri i servicii pentru c au nevoie s le consume. Nevoile depesc ns posibilitile de satisfacere a lor, resursele nefiind niciodat disponibile n cantiti nelimitate. Din aceast cauz deciziile pe care oamenii le adopt trebuie s fie ntotdeauna raionale. Definiie: Trebuinele economice sunt nevoile care se satisfac prin consumul de bunuri. Trebuinele reprezint. ansamblul cerinelor indivizilor, grupurilor sau societii n ansamblul ei, care se cer satisfcute pentru. a putea tri i a ne desfura activitile. Ele se manifest ca o tensiune, insatisfacie care pot fi contientizate sau nu. Caracteristicile nevoilor sunt: Nelimitate ca numr (sunt din ce n ce mai numeroase, fapt care se datoreaz progresului economic i social); Sunt concurente (o nevoie nu poate s se dezvolte n detrimentul alteia); Sunt complementare (unele nevoi se satisfac mpreun cu altele, completndu-se reciproc); Unele nevoi au capacitatea de regenerare (ele se sting momentan prin satisfacerea lor, dar se refac n timp); Sunt condiionate obiectiv (adic sunt nevoi reale n funcie de gradul de dezvoltare economic, de gradul de cultur); Sunt condiionate subiectiv, prin purttorii lor (fiecare om are propriile aspiraii, dorine etc.); Sunt dinamice, multiple i diverse (contientizare de oameni ele devin interese economice); Interesele orienteaz comportamentul uman spre satisfacerea nevoilor, astfel nct ele se transform n mobiluri economice. Multitudinea de trebuine ale oamenilor alctuiesc un sistem al nevoilor. Acestea pot fi grupate n: Dup natura lor: nevoi naturale; biologice; fiziologice; sociale; spiritual i psihologice. Dup subiectul care manifest anumite nevoi: nevoi individuale; de grup; sociale; Dup durata lor: permanente; periodice Dup structura lor: biologico-materiale (primare); superioare (elevate); tertiare (serviciile necesare). La un moment dat o persoan poate s-i satisfac doar anumite trebuine. De exemplu, dac ne aejm la mas putem mnca pe saturate i deci ne satisfacem pe deplin nevoia de hran. Aceasta nu nseamn satisfacerea tuturor trebuinelor i, n plus, nevoia de hran se va regenera pe msur ce organismul va consuma energia acumulat. Nu toate trebuinele existente vor putea fi satisfcute, pentru c nu se pot produce toate bunurile i seviciile de care avem nevoie. n decursul timpului nevoile se multiplic i se diversific i sporesc odat cu dezvoltarea societii. De aceea nevoile au un caracter dinamic i nelimitat. Multiplicarea i diversificarea continu a nevoilor are o condiionare obiectiv (data de nivelul de dezvoltare a societii) i o condiionare subiectiv (determinate de dezvoltarea individului). Pentru satisfacerea nevoilor este necesar desfurarea unei activiti. Activitile umane au un caracter: de finalitate (urmresc ntotdeauna un scop stabilit contient); au un caracter funcional (urmresc satisfacerea nevoilor). Nevoile umane (indiferent c este vorba de cele directe, de consum sau de cele indirecte, de producie) sunt satisfcute prin intermediul bunurilor. Tot ceea ce satisfice o nevoie poart numele de bun. Principala grupare a bunurilor: Bunuri libere i Bunuri economice. Bunurile libere sunt abundente, n condiii determinate de loc i de timp. Pentru c sunt abundente folosirea lor pentru satisfacerea nevoilor se face n mod gratuit. Ele sunt un dar al naturii i sunt , n principiu nelimitate n raport cu nevoile. Bunurile economice sunt acelea care au drept caracteristic definitorie raritatea, limitarea lor n raport cu nevoi le, n condiii determinate de loc i timp. Obinerea i consumarea lor ocazioneaz un consum de resurse, un cost i implicit un pre. Tipologia bunurilor se poate realiza i dup alte criterii: Dup destinaia lor bunurile se clasific n: Satisfactori- reprezint bunuri apte s satisfac n mod direct nevoile umane (ex. bunuri alimentare, nealimentare, servicii de transport, de sntate, de instruire); Prodfactori reprezint bunuri economice folosite la producerea altor bunuri. Ele satisfac indirect nevoile umane. Dup forma sub care se prezint: Bunuri corporale (sau materiale); Bunuri incorporale (servicii); Informaii (licene, brevete).

Definii i clasificai resursele economice. Expunei esena i consecinele aciunii legii rariii resurselor.
6

Satisfacerea nevoilor se realizeaz cu ajutorul resurselor. Producerea de bunuri i prestarea de servicii nu este posibil fr atragerea de resurse. Definiie: toate elementele pe care oamenii le folosesc n activitatea lor pentru satisfacerea nevoilor reprezint resursele, pe baza crora i asigur consumul. Resursele se mpart n: a) resurse primare: resursele naturale (cele mai importante); potentialul demografic (populaia); b) resurse derivate (utilaje, instalatii, experienta stiintifica) - se obtin pe baza celor primare. Dintre acestea cele mai importante sunt resurse naturale fr de care nu e posibil nici o activitate economic. Dup durata folosirii lor n timp, resursele naturale se mpart n: Resurse naturale epuizabile: energetic; Resurse naturale regenerabile: pmntul, apa, aerul. Dup posibilitatea recuperrii (refolosirii) lor n producie sau consum, resursele natural se impart n: Resurse nerecuperabile: energia,combustibilul; Resurse partial recuperabile: resursele biologice. Resurse recuperabile: materii prime. Spre deosebire de nevoi care au un caracter nelimitat, resursele sunt limitate. Indiferent c este vorba despre resurse naturale sau prelucrate, de materii prime, de energie sau de resurse umane, resursele existente sunt limitate. n raport cu nevoile resursele sunt insuficiente .(N > R). Faptul c sunt limitate pune problema folosirii lor n mod ra ional, astfel nct activitatea economic s fie una eficient. Eficiena punem n balan rezultatele obinute i cheltuielile efectuate. Principiul max. E= EFECT/EFORTatunci cnd rezultatele obinute, efectul este maxim cu acelai efort. Principiul min. E= EFFORT/EFECT= minim , se obim aceleai efecte cu un efort minim. Principiul minimaxului este atunci cnd se obin rezultate (efecte) maxime cu eforturi minime. Resursele economice reprezint ansamblul elementelor de care dispune societatea la un moment dat, elemente care sunt utilizabile i pot fi efectiv atrase n vederea obinerii de bunuri. Resursele pentru satisfacerea trebuinelor populaiei s -au alimentat din dou izvoare principale: a) natura exterioar i b) activitatea economic, n special producia. Legea raritii resurselor const n aceea c volumul, structura i calitatea resurselor i a bunurilor se modific mai ncet dect volumul, structura i intensitatea trebuinelor. Resursele (i bunurile) sunt rare, limitate, n comparaie cu trebuinele (n esen nelimitate, cel puin n diversitate).

7 Definii i clasificai bunurile economice ca rezultat al activitii economice (cu prezentarea exemplelor)
Nevoile umane (indiferent c este vorba de cele directe, de consum sau de cele indirecte, de producie) sunt satisfcute prin intermediul bunurilor. Tot ceea ce satisfice o nevoie poart numele de bun. Principala grupare a bunurilor: Bunuri libere; Bunuri economice.

Bunurile libere sunt abundente, n condiii determinate de loc i de timp. Pentru c sunt abundente folosirea lor pentru satisfacerea nevoilor se face n mod gratuit. Ele sunt un dar al naturii i sunt, n principiu nelimitate n raport cu nevoile. Bunurile economice sunt acelea care au drept caracteristic definitorie raritatea, limitarea lor n raport cu nevoile, n condiii determinate de loc i timp. Obinerea i consumarea lor ocazioneaz un consum de resurse, un cost i implicit un pre. Tipologia bunurilor se poate realiza i dup alte criterii: Dup destinaia lor bunurile se clasific n: Satisfactori- reprezint bunuri apte s satisfac n mod direct nevoile umane (ex. bunuri alimentare, nealimentare, servicii de transport, de sntate, de instruire); Prodfactori reprezint bunuri economice folosite la producerea altor bunuri. Ele satisfac indirect nevoile umane. Dup forma sub care se prezint: Bunuri corporale (sau materiale); Bunuri incorporale (servicii); Informaii (licene, brevete).

8 Delimitai conceptual activitatea economic i caracterizai structura acesteea.


Activitatea economic este ansamblul comportamentelor indivizilor privind atragerea i folosirea resurselor economice rare (adic a resurselor care evolueaz mai ncet dect nevoile lor), concretizate n decizii referitoare la producerea, distribuia, schimbului sau consumului de bunuri i servicii n funcie de nevoile i interesele lor. Microeconomia este ramura economiei care studiaz ansamblul proceselor i comportamentelor participanilor individuali la activitatea economic a unui stat. Participanii individuali pot fi firmele, companiile, gospodriile individuale, bncile, adiminstraiile i alte entiti pe care le numim, n mod curent, organizaii. n plus, microeconomia, este un obiect de studiu, care are n vedere i relaiile care se stabilesc ntre organizaii n plan economic.
Activitatea economica este principala forma a activitatii umane si consta in atragerea si folosirea resurselor economice rare pentru a produce bunurile necesare satisfacerii nevoilor umane. Fazele: 1. Productia const totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor de productie in cadrul diferitelor unitati de productie, in scopul obtinerii bunurilor materiale si a serviciilor. 2. Schimbul in aceasta bunurile produse sunt depozitate si schimbate cu alte bunuri sau sunt trecute de la o persoana la alta prin actul de vinzare cumparare. Schimbul se efectueaza prin intermediul unor servicii precum cele comerciale, de comunicatii si de telecomunicatii... 3. Repartitia este o activitate prin intermediul careia bunurile produse sunt distribuite participantilor la procesul de productie. In lumea moderna, repartitia se infaptuieste sub forma distribuirii si redistribuirii veniturilor intre agentii economici si intre membrii societatii; 4. Consumul care este scopul final al oricarei activitati economice, consta in folosirea, utilizarea bunurilor si satisfacerea nevoilor. Cons poate fi intermediar si final. Sectoare ale economiei: Sector primar agric, pescuitul, ind extractiva, silvicultura; Sector secundar ind prelucratoare, constructii; Sector tertiar ramuri ce presteaza servicii: medicale, de instruire, bancare, culturale, de transport, comerciale, de asigurare; Sector cuaternar include informatica si noile tehnologii sector serviciilor intelectuale Agenti economici se numesc participantii la viata economica sau pers fizice si juridice care indeplinesc anumite functii in activitatea economica. Agentii economici se grupeaza pe 5 categorii: Menaje functia principala este consumul. Ofera societatii resurse necesare organizarii activitatii economice si primesc in schimb venituri, pe care le folosesc p/u procurarea bunurilor de consum sau p/u formarea de economii. Intreprinderile au ca functie de baza producerea bunurilor materiale si a serviciilor marfare destinate schimbului sau vinzarii-cumpararii. Scopul activitatii obtinerea profit. Institutii financiare au ca activitate de baza colectarea economiilor si transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investitii. Administratii publice indeplinesc 2 functii: redistribuirea veniturilor acumulate prin intermediul impozitelor si taxelor si prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societati: ocrotirea sanatatii, educatia, construirea drumurilor etc. Statul contemporan mai indeplinestea functia de producere.

9 Explicai problema alegerii economice i formulai problemele fundamentale de organizare a activitii microeconomice
"Oricare ar fi maniera de abordare a economiei, ntotdeauna va fi necesar o cunoatere general a mecanismelor i problemelor economice constante, prin intermediul conceptelor i al "limbajului tiinei economice" (Michel Didier). Raritatea resurselor constituie o caracteristic general a economiei. Legea raritii volumul, structura i calitatea resurselor economice i bunurilor se modific mai lent dect volumul, structura i intensitatea nevoilor umane. Creterea i diversificarea nevoilor umane, n condiiile raritii resurselor, oblig oamenii s se adapteze la aceast realitate, n funcie de timp i de loc. n activitatea economic apar multiple probleme, legate de lipsa i cutarea resurselor, asigurarea tehnic i organizarea procesului de producie, determinarea principiilor i mecanismelor de distribuire, schimb i consum al bunurilor produse. Oamenii sunt pui n situaia s aleag din multiplele variante de utilizare a resurselor rare. Prin urmare,problema general a economiei este cea a alegerii economice. Situaia "resurse limitate nevoi nelimitate" determin identificarea soluiilor eficiente, alegerea celei mai bune variante din toate alternativele posibile. Problema alegerii economice , ca problem general a economiei, mai este numit "axa" n jurul creia se rotete teoria i practica economic. Problema fundamental a organizrii oricrei economii poart un caracter universal. Alegerea alternativ a sferei i modului eficient de utilizare a resurselor este actual n toate timpurile, pentru toate popoarele, la diferite nivele ale organizrii economice gospodrie casnic, firm, economie naional i mondial. n fond, problema respectiv se concretizeaz prin rspunsurile pe care le-a dat umanitatea la "triada" ntrebrilor definitorii pentru societate:

Ce producem? ce mrfuri, de ce calitate i n ce cantitate trebuie de produs pentru satisfacerea anumitor nevoi? (posibilitatea produciei corelat cu stocul de resurse existente n societate). Cum, n ce mod se produc bunurile? cu ce resurse i combinaii de resurse, cu ajutorul cror tehnologii? (alegerea tehnicilor i tehnologiilor pentru producere). Pentru cine se produc bunurile? cine i n ce cantitate le va consuma? (modul i criteriile distribuirii bunurilor n societate). Toi participanii la activitatea economic permanent se lovesc de aceste ntrebri complicate i sunt pui n faa alegerii: cu se scop, n ce mod, n ce cantitate este mai avantajos de-a utiliza resursele existente. n funcie de rspuns la "triada" ntrebrilor vitale, economiile s-au divizat n diferite sisteme i forme de existen. Astfel, problema alegerii economice, fiind universal i general n acelai timp, n diferite societi se rezolv diferit. Aceasta se explic prin diversitatea cauzelor i circumstanelor. Pentru fiecare ar sunt specifice particularitile sale: volumul i structura resurselor economice, experiena istoric a dezvoltrii, particularitile naional -etnice i principiile ideologice ale societii, formele specifice ale ornduirii sociale i economice, mecanismul de coordonare a proceselor economice.

10 Expunei coninutul costului de oportunitate i argumentai legea creterii costurilor alternative. Caracterizai modelul posibilitrilor de producie.
Alegerea nseamn o decizie "dubl": una "pro" i alta "contra". n activitatea economic, ca urmare a raritii resurselor, de asemenea, se iau decizii "duble": ce trebuie de produs i ce produs trebuie refuzat. Fermierul, utiliznd pmnturile sale pentru plantarea viilor, nu are posibilitate s sdeasc o livad de meri. n procesul alegerii, pentru a primi rezultatul scontat (marf, serviciu), oamenii neaprat pierd ceva, sacrific ceva. Economitii numesc pierderile legate de alegere costuri de oportunitate (alternative) sau costurile anselor sacrificate. De exemplu, studentul, pe banii de care dispune, poate procura sau o carte, sau un bilet la discotec. Procurarea biletului (satisfacerea necesitii de distracie) este legat de sacrificarea ansei utilizrii crii neprocurate sau cu costurile de oportunitate. Autorul termenului "cost alternativ", savantul austriac, Friederich von Vieser, sublinia: "Cel care se gndete la "utilitate" i uit de "costuri" ia n calcul doar utilitatea unei producii, neglijnd-o pe alta". Ca urmare, costul devine comensurabil cu utilitatea i e posibil apariia relaiei efect cost). La evaluarea costurilor alegerii unei activiti, trebuie s se ia n calcul beneficiile celei mai bune alternative sacrificate. Astfel, se apreciaz costul de oportunitate. Explicm: n via real ne confruntm cu preul ca form de plat pentru ceva (cltorie n autobuz, convorbire telefonic, bilet la film etc.). n cazul alegerii alternative, vorbim despre "preul pierderii (sacrificrii). De aceea, preul alternativ al mrfii A este cantitatea altui bun, producerea (sau consumul) cruia l-am refuzat (l-am sacrificat) n folosul bunului A. Varianta optimal a alegerii economice este maximizarea utilitii obinute sau minimizarea preului pierderilor a costurilor alternative. Legea creterii costurilor alternative. n condiiile utilizrii depline a capacitilor de producie i resurselor, pentru a mri volumele de producie a unor mrfuri se sacrific producia altor mrfuri. n procesul alegerii economice, este contraindicat adoptarea deciziilor n baza principiilor subiectiviste, a intereselor personale. Este important de a aciona dup regulile obiective legitile existente n sfera economic. n cadrul repartiiei resurselor este necesar s se in cont de aciunea Legii creterii costurilor alternative. Esena ei const n urmtoarele: producerea unitilor suplimentare dintr-un produs este nsoit de diminuarea permanent a producerii altor mrfuri. De altfel, odat cu sporirea volumului produciei de acelai fel, la un moment dat ncep s se mreasc costurile pentru unitatea de produs, exprimate prin neproducerea altui bun (Legea lui Vieser: valoarea bunului reprezint beneficiile ratate de la consumul altor bunuri, care ar fi putut fi produse cu resursele utilizate la producerea bunului dat). De ce exist o astfel de legitate? Deoarece resursele (inclusiv loturile de pmnt) pot fi parial substituite. ntr -o anumit msur (care difer), ele se adapteaz i sunt utile pentru diferite activiti economice. Din aceste considerente, antrenarea resurselor tot mai puin utile pentru sporirea produciei unei mrfi (acelai porumb) n condiiile limitrii resurselor duce la "dezgolirea" i accelerarea diminurii altor producii. Ignorarea Legii creterii costurilor alternative duce la deformarea structurii de producie i, deseori, la deficitul de mrfuri. Astfel, n economia sovietic, pe fundalul dezvoltrii cu prioritate a complexului militar-industrial, avea de suferit producia ramurilor civile: se constata calitatea inferioar a bunurilor de consum i deficitul lor cronic. Curba posibilitatilor de productie reprezinta un model simplu care surprinde relatia dintre productia de bunuri si servicii si utilizarea resurselor disponibile pentru o anumita perioada de analiza. Consideram aceasta perioada ca avand durata unui an. Ipotezele acestui model sunt urmatoarele: a) cantitatea si calitatea resurselor disponibile (munca, natura, capital si abilitate a intreprinzatorului) sunt fixate pentru intreaga perioada de analiza. Aceasta limiteaza dimensiunea pana la care nevoile pot fi satisfacute; b) tehnologia este data si nu inregistreaza progrese in cursul anului respectiv. In general, progresele in tehnologie cer mai mult de un an. Ca urmare a acestei ipoteze, productivitatea inputurilor nu se modifica in cursul perioadei. c) se considera existenta si producerea a doua bunuri intr-o economie ipotetica: hrana si imbracaminte. O asemenea simplificare permite o reprezentare intr-un spatiu bidimensional si obtinerea unor concluzii cu caracter general. d) unele inputuri sunt mai bine adaptate productiei unui bun decat celuilalt. Data fiind cantitatea si calitatea resurselor numai o cantitate limitata de bunuri poate fi realizata in cadrul economiei. Curba posibilitatilor de productie arata cantitatea maxima ce poate fi produsa dintr-un bun in cursul unei perioade de timp cu resursele economice disponibile, data fiind cantitatea din bunul alternativ.

11 Definii noiunea i identificai elementele fundamentale ale sistemului economic. Caracterizai tipurile sistemelor economice i explicai coninutul coordonrii activitii economice.
Sistemul economic reprezint o totalitate de elemente care se afl n interaciune i formeaz o unitate distinct. Imaginea sistemului este pe larg utilizat n diferite domenii: n fizic i mecanic (sistemul de transport, sistemul de ore), biologie (toate fiinele vii sunt sisteme specifice "fine"). De asemenea, poate fi utilizat i n cazul mediului ambiant (sistemul ecologic). Abordarea sistemic este valabil i pentru caracterizarea vieii sociale. Activitatea social real nu se reproduce "pe pri", ci ca un tot ntreg, ce const din diferite procese contradictorii, legturi i elemente. n economie, principiile analizei sistemice se utilizeaz din jumtatea a doua a sec. XX, odat cu apariia ciberneticii economice. Abordarea economiei ca formaiune sistemic integr permite efectuarea modelrii i gestiunii proceselor social-economice. Sistemele social-economice sunt destul de complicate i dificil de administrat din considerentele c, n calitate de subiect i obiect, apare omul cu multitudinea schimbtoare de nevoi, interese, motivaii ale comportamentului. Dat fiind faptul c viaa social este multilateral, ea se divizeaz n subsisteme: economice, politice, sociale (n sensul ngust al cuvntului), juridice, ideologice, social-familiale. Ordinea concret istoric n societate este determinat de sistemul instituional. Sistemul economic e definit ca un ansamblu de relaii ntre oameni ce vor determina modul de organizare i funcionare a activitii economice i sociale a unei ri. Sistemul economic vizeaz felul de utilizare a resurselor economice; relaiile instituiilor, organismelor i altor elemente ale suprastr ucturi politice, juridice i ideologice, prin intermediul crora se desfoar activitatea economic. Dup modul de organizare i constituire la nivelul statului, economia se manifest ca un sistem concret-istoric de asigurare material a activitii umane i const din elemente expuse ntr-un ansamblu, corespunztor unei ordini ierarhice, i care funcioneaz pe baza interaciunii elementelor. Ceea ce nseamn c nu exist economie "la general": ea ntotdeauna a fost "legat" de timp i spaiu (de exemplu, economia SUA n anii 30 ai sec. XX; economia postsocialist a Republicii Moldova). Elementele fundamentale ale sistemului economic sunt: forele de producie; relaiile social-economice, bazate pe anumite forme de proprietate asupra resurselor i rezultatelor activitii economice; formele de organizare a activitii economice; modurile de coordonare a proceselor social-economice.

"Economia fiecrei ri este un sistem mare, n care se nscriu multe tipuri de activiti, i fiecare verig, component a sistemului poate exista doar din considerentele c primete ceva de la alii, adic se gsesc n legtur i interdependen de alte verigi". (Laureatul Premiului Nobel, V. Leontiev) Este important c toate elementele sistemului sunt relativ autonome i ndeplinesc funciile "sale" specifice. Interaciunea lor se deosebete prin discordan nalt, care apare ca surs intern de dezvoltare a sistemului. Economistul i sociologul Werner Sombart a caracterizatsistemul economic prin trei elemente: sensul lui, adic obiectivele i mobilurile predominate ale activitii economice; forma sa de existen, adic instituiile care definesc relaiile dintre subiecii lui; substana acestuia, adic tehnica i tehnologiile existente care determin modul de combinare a factorilor de producie i modul de coordonare a activitii economice. Asupra strii concret-istorice a sistemului economic influeneaz un numr enorm de factori att interni, ct i externi. Aceast dependen funcional poate fi exprimat matematic: SE = f (A, B, C, D ...), unde: SE sistemul economic; A,B,C,D determinantele lui (resurse naturale, cantitatea i calitatea resurselor de munc, nivelul tehnic i tehnologic, mediul instituional etc.). Varietatea factorilor dezvoltrii economice i a variantelor de combinare inevitabil duce la pluralismul sistemelor economice naionale .

12 Expunei esena i caracteristicile definitorii ale sistemului economic de pia. Descriei economia de pia contemporan i expunei modelele sale.
Economia de piata este cea in care domina fortele pietei. Aceasta inseamna ca aplicarea comportamentului individual auto-interesat, prin fortele ofertei si ale cererii, hotaraste pretul si alocarea resurselor. In economie, resursele (uneori numite si factori de productie) sunt considerate forta de munca (lucratorii), capitalul (masini, fabrici si asa mai departe) si pamantul (care include de asemenea resurse naturale precum lana, petrolul si carbunele). Intr-o piata libera acestea, si toate bunurile si serviciile pe care le produc, sunt alocate prin cerere si oferta. Economia de piata complet libera este adesea vazuta ca fiind opusul unei economii complet de comanda sau socialiste adica, una in care toate resursele, bunurile si serviciile sunt allocate de o autoritate centrala, de obicei guvernul sau statul. Economia de piata este uneori denumita economie capitalista sau economie de libera intreprindere. Caracteristici - Prin definitie, economia de piata complet libera are cateva caracteristici principale: Toti consumatorii si proprietarii factorilor de productie (adica detinatorii de pamant, forta de munca si capital) sunt motivai exclusiv prin auto-interes. De exemplu, cand iau decizii, consumatorii cauta ca nevoile lor sa fie satisfacute la maximum. Producatorii, in acelasi timp, cauta sa isi mareasca profiturile, iar proprietarii de pamanturi, forta de munca si capital (detinatorii de terenuri, lucratorii, oamenii de afaceri etc.) cauta sa isi mareasca chiriile, salariile, dobanzile si profiturile; Factorii de productie se afla in proprietate unor indivizi, firme si organizatii particulare, si nu sunt detinute de catre govern sau de catre stat (asa cum se intampla in economia cu planificare centrala). Indivizii sunt liberi sa isi infiinteze propriile afaceri, sa vanda orice doresc sa vanda. In acelasi timp, consumatorii sunt liberi sa isi foloseasca banii pentru a cumpara orice doresc. Pe piata exista concurenta. Aceasta inseamna ca producatorii trebuie sa concureze pentru cheltuielile pe care le fac consumatorii cu bunurile si serviciile. Lucratorii trebuie sa concureze pentru cheltuielile producatorilor cu salariile. Nu exista un corp central care aloca resursele; luarea deciziilor este descentralizata si resursele sunt alocate prin mecanismul pietei. Polonia s-a numarat printre primele tari din Europa de Est care au lansat un program radical de reforma economica in 1990. multe dintre reformele economice intreprinse in Polonia si Ungaria, in Republica Ceha si mai recent, in fosta Uniune Sovietica, arata tendinta de departare, de planificarea centrala, spre conditiile de piata libera. Mai exact, a avut loc restructurarea industriei, firmele detinute in trecut de stat fiind privatizate. In plus, concurenta, intreprinderea private si antreprenoriatul sunt incurajate mai mult ca niciodata. Bunurile si serviciile produse si oferite intr-o economie de piata sunt hotarate de ceea ce este cel mai profitabil de produs sau de oferit. Aceasta contrasteaza cu economia socialista sau planificata central, in care guverul decide ce trebuie sa produca economia pentru a satisface nevoile tarii; apoi el aloca resursele necesare pentru productia produsului economic respective. Sa luam, spre exemplu, cazul unui producator de incaltaminte, care opereaza intr-o economie de piata. Sa presupunem ca firma produce 10.000 de perechi de pantof pe an. Daca acestea nu sunt suficiente pentru ca firma sa isi acopere toate costurile, producatorul ori sa vanda mai multi pantofi, ori sa vandal acelasi numar de pantofi, dar la un prt mai mare. Cei care si-au investit banii in firma de incaltaminte isi vor pierde increderea in afacere in cazul in care ea va continua sa inregistreze pierderi. Ei ar putea sa decida sa isi mute banii in firme sau industrii mai profitabile. Daca firma de incaltaminte nu poate sa isi mareasca eficenta si/sau vanzarile, ea va iesi in cele din urma de pe piata. De aceea, intr-o economie de piata pantofii sunt oferiti doar in cazul in care este profitabil o firma sa ii ofere. Alocarea - spre deosebire de aceasta, intr-o economie socialista, agentia de planificare poate sa hotarasca ca firma in cauza trebuie sa produca 10.000 de pantofi pe an. Resursele necesare (forta de munca, aparatura, piele etc.) ar fi stabilite si alocate firmei. In acest caz pantofii sunt oferiti pe piata indiferent daca vanzarile acopera costurile sau nu. Intr-o economie de piata, mecanisul pietei incurajeaza firmele sa produca bunuri utilizand cele mai eficiente metode disponibile. Libera initiativa constituie expresia calitatii agentului economic de a poseda bunuri, de a le utilizasi de a dispune de ele si de uzufructul lor. Libera initiativa exprima dreptul agentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interse dar in asa fel incat sa nu afecteze cu numic libertatea celorlalti.

13 Redai esena i efectuai clasificarea instituiilor economice. Argumentai rolul lor n formarea i dezvoltarea economiei. Delimitai subiecii studiului microeconomic i ilustrai fluxurile dintre acetia.
Stiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai mare institutiilor,care joaca unrol crescind in viata societetii. Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter stabil,care impun oamenilor un comportament oarecare obligatoriu. Institutiile au fost create pentru a stabili o anumit ordine in activitatea oamenilor. Institutiile pot fi formale (oficiale), de ex: constitutia unei tari, religia, legislatia; i neformale (informale), de ex: traditiile, obiceiurile, instinctele. Uneori institutiile sunt confundate cu organizatiile. Dac organizatia reprezinta un colectiv, un ansamblu de indivizi, institutia constituie totalitatea legilor si regulilor care determina interactiunea intre oameni. In general, toate institutiile modeleaza comportamentul uman in atingerea anumitor obiective. Institutiile formale - Cele mai cunoscute institutii formale sunt: statul, biserica, proprietatea, piata. Religia.Un cunoscut paradox spune ca intensificarea activitatii religioase este insotita de o diminuare a performantelor economice: in acelasi timp tocmai religia se afla in originea celor mai multe din reusitele economice. Astfel, exceptionalele succese economice obtinute de Europa Occidentala se datoreaza, in cea mai mare parte,reformei religioase din sec.XVI-lea de catre Luther si Calvin. Reforma a contribuit la incurajarea vesnicei dorinte a omului de a se pricopsi, de a aduna bogatii, astfel punind baza unei cresteri economice fara precedent. Un filozof din Grecia Antica, a spus ca cea mai placuta ocupatia omului este Imbogatirea. Reformajustifica aceasta dorinta omului de a seimbogati. Astfel, avutia adunata de unele personae alese de Cel de sus trebuie s contribuie la prosperitatea societatii. Religia reformata spune ca numai o astfel deutilizare a bogatiei este in cuviintata de Dumnezeu, care asigurindu-i omului de afaceri succesul economic, ii da de inteles ca dupa moarte, va nimeri direct in rai. Printr-o asemenea tamalcire a cartilor sfinte, biserica protestanta a incurajat un comportament favorabil activitatii economice, a stimulat dezvoltarea antreprenoriatului. Institutiile informale: instinctul paternitatii curiozitatea, necesitatea de autoperfectiune. Aceste sunt proprii tuturor tarilor si popoarelor. Altele, cum ar fi traditiile, obiceiurilor, limba, ritualurile cumunitare (nuntile,botezurile,inmormintarile,), sunt proprii doar unor popoare sau unui grup de popoare inrudite. In economia de piata, forta motrice a activitatii economice este maximizarea profitului. Dar,unul din mobilele activitatii economice sunt si institutiile informale. Institutii proprii moldovenilor cum ar fi de a fi in rind cu lumea, de a nu se face de ris reglementeaza conduita omului si in viata economica, motivindu-l sa atinga un anumit standard, recunoscut de cei din jur. In general, stiinta economica contemporana a reusit sa elaboreza mecanisme care facposibila masurarea aportului fiecarei institutii informale si formale la cresterea sidezvoltarea economica. Proprietatea ca institutie. Din punct de vedere economic, proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre oameni, in legatura cu insusire, posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si a rezultatelor acestei activitati. Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate, adica dreptul dea stapini bunul in interes propriu; dreptul de folosinta; dreptul de dispozitie,s.a. Intrucit sensurile economic si juridic ale proprietatii merg mina-n mina, se constata ca: Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilor existente in societate, raporturi reglementate de acte juridice saunorme sociale. Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si interconditionarii elementelor sale debaza: obiectul si subiectul proprietatii. Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile), atit sub forma resurselor economice cit si a rezultatelor economice (o cladire, un lot depamint, utilajul,automobile, s.a) Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi: a) persoanele fizice (indivizii), b)persoanele juridice. c) diferite organizatii (nationale sau internationale), d) statul Tipurile formelor de proprietate : Proprietate privat care poate fi: individuala, individualasociativa, private de familie, privat-asociativa. Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe cea salariata. Proprietatea publica: proprietatea administratiei centrale si proprietatea administratiei locale. Proprietatea mixta - acest tip de proprietata combina, in diferite proportii, proprietatea privat cu cea publica, iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea internationala. Ea poate fi: privat-publica nationala, privat-publica multinationala. In sistemul economiei de piata locul central apartine proprietatilor private. Proprietatea private este temelia libertatii economice

Identificai esena i coninutul proprietii, efectuai o descriere comparativ a formelor de proprietate i a modalitilor de reformare ale acesteia.
14. Proprietatea reprezint totalitatea relaiilor dintre oameni n legtur cu nsuirea bunurilor, relaii guvernate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice. n legatur cu noiunea de proprietate, n decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea opuse: una juridic, alta filozofic i alta economic. n sens juridic, proprietatea exprima relatia de posesiune a ceva adica a unui bun economic, de catre cineva, adica o persoana fizica sau juridica. Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca fiinta totala, dupa acestia problema proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general.Din punct de vedere economic, proprietatea exprim un raport de insusire a unor bunuri de catre om. Atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind: dreptul de posesiune; dreptul de utilizare; dreptul de dispozitie; dreptul de uzufruct. Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii. Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza unui contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv. Daca instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent are loc prin actul de donatie sau prin actul de mostenire. Transmiterea temporara a unor atribute ale proprietatii genereaza relatii de proprietate specifice si anume: - instrainarea dreptului de posesiune genereaza relatii de inchiriere, locatie de gestiune, concesionare, arendare, credit etc. - instrainarea temporara a dreptului de utilizare, conducere si gestionare a obiectului proprietatii genereaza relatii manageriale; instrainarea temporara a dreptului de culegere a roadelor genereala relatii de uzufruct. In prezent coexista urmatoarele forme de proprietate: proprietate particulara, care are mai multe forme: proprietate indivduala; proprietate privat-individuala; proprietate privat-asociativa; proprietate publica; proprietate mixta. Modaliti de reformare a proprietii Naionalizarea prevede trecerea de la privat la cea public, prin exproprieri. Privatizarea trecerea de la proprietate public la cea privat: -gratuit, rscumprare, arend durabil.

15. Expunei condiiile apariiei, trsturile definitorii i caracterizai funciile pieei. Identificai efectele externe ale pieei.
MARFA este un produs al muncii omenesti ce satisface o anumita trebuinta umana si care este destinat pietii, pentru a fi supus actului de vnzare-cumparare n vederea realizarii acestuia. Astfel, produsul devenit marfa are o serie de trasaturi distincte: - este rezultatul muncii omenesti - este destinat satisfacerii unor nevoi sociale si face obiectul schimbului pe piata - schimbul marfii pe piata se face prin acte de comert, respectiv acte de vnzarecumparare - are valoare si utilitate (valoare de ntrebuintare) n conceptie moderna, marfa nu mai este o denumire sinonima cu termenul de produs. Marfa se prezinta sub forma materiala/tangibila (produs) sau imateriala/intangibila (activitati/servicii) si se realizeaza numai prin vnzare pe piata, catre clienti. Astfel si ndeplineste misiunea pentru care a fost creata Noiunea de marf are caracter dinamic, ea schimbndu-se n timp ca urmare a dezvoltrii tiinifice i tehnice, modificrii i amplificrii necesitilor umane i sociale, creterii exigenelor i gusturilor consumatorilor. Apariia mrfii i mai ales a produciei de marf a reprezentat o puternic schimbare n evoluia societii omeneti n sensul c a dinamizat ritmurile i dimensiunile activitii economice , a generat un interes imens pentru a schimba statutul omului n angrenajul vieii sociale. Se afirm cu acest prilej un nou sector economic al ramurii prelucrtoare ce au n funcie industria. Producia de mrfuri cere dispariia oricrui monopol asupra resurselor astfel nct cel mai bun s i le poat nsui, conform regulilor economice de pia.

16. Explicai mecanismul de coordonare a pieei. Grupai pieele n funcie de diferite criterii i relatai infrastructura pieei contemporane.
Tipologia pieelor Avnd o istorie att de ndelungat i o importan att de mare n dezvoltarea economic, piaa rmne a fi un fenomen mai mult sau mai puin eterogen, care poate fi clasificat dup mai multe criterii. 1. Din punctul de vedere al nivelului de maturitate, al modului de acces la pia, exist: a) pia nedezvoltat, cu relaii accidentale i cu o pondere nsem nat a relaiilor de barter (troc), adic de schimb dup schema: marf - marf; b) pia liber (clasic), la care are acces orice vnztor i cumpr tor. Aceast pia ntrunete urmtoarele trsturi: existena unui numr nsemnat de participani la relaiile de schimb, att consu matori, ct i productori, mobilitatea absolut a factorilor de pro ducie; stabilirea preurilor n mod spontan; lipsa monopolului i a altor forme de dominaie a vieii economice; c) pia reglementat, caracteristic, de regul, economiilor mixte, unde statul intervine n scopul corijrii" unor deficiene ale pieei, programnd dezvoltarea economic i redistribuind o parte important a produsului intern brut n conformitate cu anumi te obiective sociale, politice i economice. Accesul la o asemenea pia necesit deinerea unor autorizaii speciale, eliberate de au toritile statului (autorizaie pentru a deschide orice tip de ma gazine, pentru a comercializa medicamente, pentru a presta ser vicii medicale, juridice etc). 2. Din punctul de vedere al obiectului tranzaciilor, pieele pot fi mprite n: piaa bunurilor de consum; piaa capitalului; piaa muncii (a forei de munc); piaa mntului i a resurselor naturale; piaa hrtiilor de valoare i a valutei; piaa resurselor informaionale; piaa produselor cultural-artistice; piaa tehnologiilor i patentelor; piaa monetar i de credit. 3. Dup criteriul extinderii geografice, piaa poate fi: local; regional (n cadrul unei ri sau al unui grup de ri); naional; mondial. Aici se cere remarcat faptul c n prezent piaa mondial vizeaz doar un numr limitat de produse, mai mult sau mai puin omogene, cum ar fi: materia prim (gru, orez, cafea, ceai), resursele energetice, anumite tipuri de echipament. Pentru aceste produse se stabilete un pre mon dial, ce rezult dintr-o confruntare permanent dintre cerere i ofert, n acelai timp, de exemplu, nu exist o pia mondial a automobilelor din lipsa unei cereri mondiale omogene i a unui pre unic, preul depinznd nu numai de marca automobilului, de mod, ci i de fidelitatea unui numr nsemnat de cumprtori fa de un anumit model de automobil. 4. Dup msura n care se manifest concurena, piaa se mparte n: pia cu concuren perfect i pur; pia de monopol; pia cu concuren imperfect; piaa mixt. ns clasificarea pieelor nu se limiteaz la cele patru criterii nominalizate mai sus. Astfel, dup criteriul corespunderii cu legislaia n vigoare, pieele pot fi: legale i nelegale (piaa neagr). Forme specifice ale pieei snt: bursele (a muncii, a hrtiilor de valoare, a mrfurilor); licitaiile (pentru vinderea produselor unicale); tenderele (invitarea, sub form de concurs, a cumprtorilor sau vnztorilor de a face oferte de cumprare sau de vnzare cu indicarea preurilor). De remarcat c toate tipurile de piee menionate mai sus se mpart, la rndul lor, n segmente mai mici, specializate. Astfel, piaa bunurilor de consum se mparte n piaa produselor alimentare, piaa produselor manufacturiere, piaa locuinelor etc. Aceast pia este segmentat i dup nivelul veniturilor i mrimea familiei, dup nivelul de instruire, dup componena naional, dup sex i vrst etc. n fine, se cere menionat faptul c toate pieele se afl ntr-o interdependen multifuncional i permanent. Schimbrile intervenite pe o pia se rsfrng rapid asupra celorlalte piee. De exemplu, schimbarea cursului monedei naionale n raport cu valutele altor ri (deci schimbrile de pe piaa valutar) influeneaz nemijlocit cererea de pe piaa bunurilor materiale i a serviciilor etc.

17. Relatai esena, trsturile i condiiile apariiei mrfii. Apreciai rolul i funciile banilor n economie, formulai legea circulaiei banilor.
Orice produs care prin proprietile sale satisface necesitile altor persoane dect ale productorilor i face astfel necesar vnzarea-cumprarea prin intermediul pieei, se numete marf. Satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei intr-o societate civilizata, presupune existenta unui sortiment variat de produse. tiina mrfurilor se constituie ntr-un sistem de cunotine, tehnici i metode orientate coerent spre cercetarea complex a mrfurilor i zonelor contingente problematici mrfii. n evoluia sa, acest domeniu a purtat variate denumiri. Cea mai cunoscut dintre aceste denumiri este cea de Merceologie, termen care este echivalent n limba romn cu ,,studiul (tiina) mrfurilor. nceputurile i evoluia tiinei mrfurilor Nevoia cunoaterii mrfurilor este legat firesc de faza schimbului n natur, care presupunea o apreciere corect a bunurilor schimbate, condiie elementar pentru realizarea actului respectiv. Un progres real s-a nregistrat odat cu apariia banilor, ca element-marf mijlocitor al schimbului, care a facilitat schimburi pe scar mai larg, putnd practic bazele comerului. ntre informaiile referitoare la statele din antichitate, sunt numeroase cele care evoc preocupri de reglementare a produciei de bunuri i a comercializrii acestora: calitate, uniformizarea unor caracteristici (nceputuri ale standardizrii), garantare, mncare, depozitare, uniti de msur etc. Banii reprezint un bun acceptat de toata lumea in calitate de mijloc de schimb, mijloc de tezaurizare si unitate de masura. Banii au aparut in urma evolutiei schimbului de marfuri. Initial o marfa se schimba pe o alta marfa(barter, troc). P/u a facilita schimbul pe fiecare piata se impune treptat o marfa cautata de toata lumea si care incepe sa joace rolul de marfa-bani sau de echialent general - sarea, ceaiul, tutunul, blanurile. Cu timpul functia de intermediar devin aurul si argintul. Cu scopul usurarii transportarii si p/u a scapa de necesitatea cintaririi au fost batute monede. Incepind cu sec XVII-lea au aparut banii de hirtie, dupa primul razboi mondial este suspendata circulatia banilor de aur si de argint in favoare banilor de hirtie. Functiile banilor: 1) Banii ca unitate de masura mai este numita etalon al preturilor, instrument de masura a valorii. 2) Banii ca mijloc e schimb sau mijloc de circulatie. Aceasta functie banii o indeplinesc prin intermedierea schimbului, eliminind astfel trocul. 3) De conservare a valorii mai este numita de tezaurizare, de mijloc de economisire. 4) Instrument important de gestiune strategica a economiei, manevrind cu masa monetara si cu rata dobinzii, guvernele contemporane influenteaza in mod nemijlocit activitatea economica; 5) Instrument eficient de depasire a crizelor economice, de incurajare a exporturilor, de redistribuire a venitului national. Formele banilor: a. Moneda metalica(divizionara); b) Moneda de hirtie sau biletele de banca. Moneda metalica si banii de hirtie sunt numiti bani in numerar sau cash; c) Moneda scriturala sau moneda de cont a devenit principala forma de moneda in economiile contemporane. Legea circulatiei banilor cantitatea de bani necesara p/u circulatie este direct proportionala cu cantitatea marfurilor in circulatie, cu nivelul preturilor marfurilor si invers proportionala cu nivelul dezvoltarii creditului, cu nivelul platilor fara bani in numerar, cu viteza de rotatie a banilor.

18. Expunei conceptul de pre i caracterizai funciile acestuia. Caracterizai teoriile cu privire la pre, dnd o apreciere proprie acestora.
Pretul exprima cantitatea de bani pe care cumparatorul tre s-o plateasca p/u a obtine un bun oarecare. Teorii cu privire la pret: I. Valoare-munca A.Smith, presupune ca temelia pretului se afla la valoarea a carei marime este determinata de cantitatea de munca vie materializata in fiecare din bunurile ce sunt schimbate. Insa nu poate explica cum se formeaza pretul la bunurile incorporale, precum si la bunurile rare; II. Valoare-utilitate sustine ca valoare si pretul nu are o temelie obiectiva, ci una subiectiva, marimea pretului fiind determinata de utilitatea si de raritatea produsului respectiv; III. Pretului fara valoare pretul este determinat de actiunea a 3 factori: costul de productie; utilitatea marginala; cererea si oferta; IV. Contemporana marimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cum ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun, cererea si oferta, moda, situatia politica din tara si din lume, calamitatile naturale, puterea de cumparare a monedei etc. Functiile pretului: 1) Functia de calcul si masurare a chelt si a rezultatelor activitatii economice. Prin aceasta functie se creeaza premisele reluarii activitatii economice; 2) Functia de informare a participantilor la viata economica pretul permite evaluarea succeselor si insucceselor sistemului economic respectiv; 3) Functia de stimulare a producatorilor. Intrucit veniturile intreprinzatorilor depind de nivelul preturilor, ei sunt motivati sa-si indrepte resursele catre domeniile unde preturile sunt mai mari, deci cererea este mai mare; 4) Functia de distribuire si redistribuire a veniturilor. Ea se manifesta in cazul in care preturile sunt mult mai mari sau mai mici decit costurile. Tipurile de preturi: a) Preturi libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte, fara vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile; b) Preturi administrative se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta statului sau a marilor #ri care domina piata. Aceste preturi nu reaction la modificarile care au loc in raportul cerere-oferta sau reaction foarte putin. c) Preturi mixte, caracteristice economiilor contemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor interni si externi enumerati mai sus.

19. Definii cererea, prezentai grafic legea cererii i demonstrai influiena factorilor(pre, non-pre)
Cererea repr cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o cumpere intr-un anumit interval de timp, la un anumit nivel al pretului. Tipuri de cerere: 1. P/u bunuri substituibile, care satisfac aceleasi nevoi; 2. P/u bunuri complementare, care se folosesc in consum impreuna; 3. Cerere derivata. Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si schimbarea cantitatii cerute. O data cu cresterea pretului la un bun, cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada, si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute. Factorii cererii: 1) Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor; 2) Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influenta modei sau a publicitatii; 3) Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele complementare; 4) Schimbarea anticipatiilor consumatorilor privind evolutia pietei; 5) Modificarea numarului si a structurii consumatorilor. Modificarea relativa a cantitatii cerute in functie de influenta unui anumit factor al cererii sau, altfel spus, gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori, se numeste elasticitatea cererii. Cerere elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii. Cererea inelastic(rigide) odata cu cresterea sau micsorarea pretului, cererea la aceste bunuri ramine aproximativ aceeasi, adica rigida. Cererea unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent. Factorii ce influeneaz asupra cererii Preul altor bunuri - Bunuri substituibile, Bunuri complementare (care n consum se folosesc mpreun), Bunuri nenrudite; Veniturile - Modificarea veniturilor individuale influeneaz curba cererii n funcie de natura bunurilor. a) bunuri normale; b) bunuri inferioare; Perspectiva privind evoluia pieei. Se refer la ceea ce individul se ateapt n viitor, referitor la toate bunurile i faptele, relevante pentru situaia lui economic. Gusturile. Dac au loc modificri n gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta n mod direct n cerereade bunuri i, implicit, n deplasarea curbei cererii; Factorii demografici - numrul populaiei, numrul familiilor, componena familiilor pe grupe de vrste, pe sexe, structura socio-profesional, .a. Sub influena factorilor amintii cererea se manifest diferit de la un produs la altul, de la o categorie a populaiei la alta, n profil teritorial, precum i n timp.

20, Definii oferta, prezentai graphic legea ofertei i determinai factorii care modific oferta.
OFERTA reprezint cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care productorii pot i sunt dispui s o produc i, s o vnd ntr-o anumit perioad de timp, n funcie de preurile existente, exprim cantitatea n care un produs este oferit pe pia la diferite preuri posibile, dac ceilali factori rmn constani; cantitatea n care productorii vor oferi un anumit produs n funcie de preul pltit. Legea ofertei (n funcie de pre, presupunnd ali factori constani): ntre pre i oferta exist o relaie direct. Atunci cnd preul unui bun scade, dac alte condiii nu se schimb, cantitatea produs scade, iar cnd preul unui bun crete, cantitatea produs crete. modificarea ofertei in functie de prt. Q cantitate oferit P pre Datorit relaiei directe ntre preul de vnzare i profit la preuri mari, productorii vor produce i vor oferi spre vnzare mai multe produse dect atunci cnd preurile sunt mici. Ali factori care influeneaz oferta: preurile resurselor de producie - dac preurile pltite de productori pentru resursele pe care le utilizeaz sunt mai mari, costul produciei va fi mare i oferta scade i invers condiiile tehnice de producie - influeneaz nivelul productivitii iar mbuntirea lor determin creterea produciei pe unitatea de resurse consumate, ceea ce, n condiiile unor preuri date ale resurselor de producie, nseamn o reducere a costului i, deci, o cretere a ofertei. preurile altor bunuri - productorii sunt atrai spre acele domenii de activitate n care preurile sunt mari, creterea preurilor unor produse i poate determina pe productori s abandoneze domeniul lor de activitate i s iniieze alte activiti mai profitabile. Dac numrul productorilor este mare, cantitatea oferit pe pia va fi mare. Creterea numrului de productori determin creterea ofertei, dup cum scderea numrului de productori are ca efect scderea ofertei. Modificarea ofertei in functie de alti factori dect preul Aceti factori influeneaz oferta n ansamblul ei, n sensul creterii (pe grafic deplasarea curbei spre dreapta) sau descreterii acesteia (pe grafic deplasarea curbei spre stnga), n funcie de specificul fiecrui factor.

21. Ilustrai graphic formarea i restabilirea pieei)modelul Walras, modelul Marshall)

echilibrului

Echilibrul pieei este atins cnd deciziile productorilor i cele ale consumatorilor sunt reciproc consistente, cererea i oferta se egalizeaz la cel mai ridicat volum posibil al cantitilor vndute respectiv cumprate. Preul de echilibru este din acest motiv un pre optim la care att nevoile consumatorilor ct i interesele vnztorilor sunt satisfcute n cel mai nalt grad posibil. Lipsa de corelare dintre inteniile acestora se va resimi imediat la nivelul preului, care se va modifica, iar n noile condiii de pre, productorii i consumatorii vor decide altfel. Preul este mecanismul prin care piaa coordoneaz i coreleaz deciziile individuale. Schimbrile ce se produc la nivelul cererii sau al ofertei influeneaz preul i cantitatea de echilibru. n condiiile n care oferta nu se modific, dac cererea crete, atunci i preul i cantitatea de echilibru cresc, iar dac cererea scade, atunci i preul i cantitatea de echilibru scad, ntre modificarea cererii i modificarea preului i a cantitii de echilibru exist o relaie direct. n cazul n care cererea nu se modific, dac oferta crete, preul de echilibru scade i cantitatea de echilibru crete, iar dac oferta scade, preul de echilibru crete i cantitatea de echilibru scade ntre modificarea ofertei i modificarea preului exist o relaie invers, iar ntre modificarea ofertei i modificarea cantitii de echilibru exist o relaie direct. Pe pia pot aprea situaii complexe n care se modific att cererea, ct i oferta. n asemenea cazuri, schimbrile care se produc la nivelul preului i al cantitii de echilibru depind de raportul dintre variaia cererii i cea a ofertei. Modelul Walras- demontreaza printr-un sistem matematic dezvoltat ca in cadrul unei economii cu concurenta perfecta si pura, pretul fiecarui produs este egal cu pretul sau de revenire si ca la acest pret se asigura alocarea optima a resurselor si folosirea factorilor de productie. Modelul lui Marshall examineaza efectul modificarii unei singure variabile pretul asupra comportamentului consumatorului, in conditiile in care celelalte variabile raman constante. In vederea masurarii intensitatii trebuintelor, a atitudinilor, opiniilor si motivelor asociate individului, modelul propune o rigla de masurare a banilor. Omul economic creat de A. Marshall este preocupat de obtinerea de avantaje prin calculul amanuntit al fericirii pe care o ofera cumpararea de bunuri si servicii. Modelul Walras caracterizeaz situaia ce se stabilete pe pia n perioad scurt de timp, deoarece cnd bunurile sunt produse, volumul ofertei poate fi ajustat la cel a cererii, doar prin modificarea preurilor. Modelul Marshall caracterizeaz situaia n perioad lung de timp, pentru c doar n aceast perioad se poate modifica volumul produciei din contul majorrii sau micorrii resurselor utilizate.

22. Explicai modificarea echilibrului pieei sub influiena diferitor factori. Deducei graphic surplusul consumatorului i a productorului.
In procesul decizional, decidenii sunt interesai de foarte multe ori s cunoasc efectele modificrii unuia sau a mai multor determinani ai cererii i ofertei asupra preului i cantitii de echilibru. In cadrul acestui subcapitol, vom arta cum se modific echilibrul pieei, atunci cand determinanii ii schimb valoarea, ca urmare a unor modificri aprute pe pia. Studierea modificrilor echilibrului, ca urmare a unor schimbri aprute, este esenial pentru previzionarea situaiei viitoare a pieei. Previzionarea modificrii ulterioare a echilibrului poate fi de natur calitativ, atunci cand se determin numai direcia evoluiei pieei in viitor, dar i cantitativ, atunci cand se pot stabili atat direcia, cat i amplitudinea modificrii. Acest studiu le permite managerilor s anticipeze modificri viitoare ale situaiei pieei, cum ar fi: evoluia preului automobilelor, atunci cand preul benzinei crete (sau scade); evoluia vanzrilor de mobil la creterea (sau reducerea) preului caselor. Generalizand, putem spune c studierea modificrilor echilibrului pieei arat care este impactul evoluiei determinanilor asupra preului i vanzrilor de pe o pia, cel puin ca direcie, dac nu i ca amplitudine. Din cele prezentate anterior, a reieit c modificrile preului mrfii nu determin deplasarea curbelor cererii i ofertei. Aa cum am mai subliniat, preul se modific de-a lungul curbelor existente ale cererii i ofertei, contribuind implicit la modificarea cantitii, pentru a elimina surplusul i deficitul de bunuri. De aceea, preul i cantitatea sunt variabile endogene. Variabilele endogene, preul i cantitatea, sunt variabilele determinate de echilibrul pieei. Pe de alt parte, echilibrul pieei se modific sub presiunea unor variabile care determin schimbarea poziiei curbei cererii sau a curbei ofertei. Aceste variabile se numesc, aa cum am mai artat, determinani. Intrucat valorile determinanilor sunt stabilite in afara pieei studiate, ei mai poart numele de variabile exogene. Variabilele exogen , sau determinanii sunt variabilele ale cror valori se stabilesc in afara pieei studiate i deci variabile care determin modificarea poziiei curbei cererii sau a curbei ofertei. Vom trece din nou in revist determinanii. Determinanii cererii sunt: veniturile consumatorilor, preul produselor conexe in consum complementare i substituibile), gusturile, preul ateptat in viitor, conform previziunilor i numrul clienilor poteniali. Determinanii ofertei sunt: tehnologia disponibil, preul produselor conexe in producie, nivelul previzionat al preului, numrul organizaiilor ofertante. In subcapitolele anterioare, am prezentat influena fiecrui determinant asupra cererii i a ofertei. Anume excesul de cerere, precum i excesul de ofert care exist sau se poate imediat crea prin fixarea unui pre arbitrar, i ndeamn pe cumprtor i vnztor s fie conciliani. Preul, stabilit prin confruntarea dintre cerere i ofert, este influenat de politica economic a statului, precum i de ali factori. Pe diferite piee preul se formeaz n funcie de caracterul concurenei care domin pe aceast pia. Pe de alt parte, preul exist nu numai la bunurile de consum. Forme specifice ale preului snt: salariul, care se stabilete pe piaa muncii; profitul i renta respectiv, pe piaa capitalului i pmntului; dobnda i dividendul - pe piaa financiar; cursul valutar - pe piaa valutar. Formele specifice de preuri, precum i particularitile formrii lor n funcie de caracterul pieei, vor fi analizate n capitolele urmtoare. Echilibrulcererii i ofertei are caracter static pentru perioada pieei i devine dinamic, se schimb n perioada scurt i lung de timp. Caracterul dinamic al echilibrului dintre cerere i ofert se datoreaz influenei asupra lor factorilor calitativi a lor. Pentru a delimita segmentul pieei n care producatorul sau consumatorul i realizeau interesele sale economice eficient, trebuie s pornim de la funciile inverse ale cererii i ofertei.

23. Expunei aspectele explicative ale modelului cerere-ofert (aplicarea impozitelor, acordarea subveniilor, limitarea superioar i inferioar a preului.
n prezent, impozitele, taxele, contribuiile i subveniile, alocaiile i transferurile bugetare reprezint nu numai metode de colectare i repartizare a resurselor financiare publice, dar i instrumente aplicate de structurile guvernamentale, pentru a direciona dezvoltarea economic i social a rii conform obiectivelor stabilite. Impozitul reprezint o contribuie bneasca obligatorie cu titlu nerambursabil, datorat, conform legii, statului de ctre persoanele fizice i juridice pentru veniturile care le obin sau pentru averea pe care o posed. Plata impozitului se efectueaz n cuantumul i termenul precis stabilit prin lege. Principalele trsturi ale impozitelor sunt: Legalitatea impozitelor. Aceasta presupune, c instituirea de impozite se face n baza autorizrii conferite prin lege. Obligativitatea impozitelor. Aceasta nseamn, c plata nu este benevol, ci are caracter obligatoriu pentru toate persoanele care obin venituri sau dein bunuri din categoria celor supuse impozitrii conform legilor n vigoare. Nerestituirea impozitelor. Prevede, c prelevrile de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv i nerambursabil. Nonechivalena impozitelor. Poate fi neleas, pe de o parte, ca o plat n schimbul creia contribuabilii nu beneficiaz de contraservicii imediate i direct din partea statului, pe de alt parte, ca o diferen ntre cuantumul impozitelor pltite i valoarea serviciilor primite n schimb n viitor. Acordarea subveniilor Subvenii de stat - ajutor de stat acordat ntreprinderii sub forma unor
transferuri de resurse n schimbul respectrii anumitor condiii referitoare la activitatea operaional a acesteia. Subveniile de stat nu cuprind acele forme de ajutor de stat, care nu pot fi evaluate just, inclusiv acele tranzacii cu statul, care nu se deosebesc de operaiunile comerciale ordinare ale ntreprinderii. Subvenii aferente activelor - subvenii de stat, pentru acordarea crora principala condiie const n faptul c ntreprinderea beneficiar trebuie s construiasc i/sau s achiziioneze active materiale, nemateriale sau investiii pe termen lung. De asemenea, pot exista i condiii secundare care restricioneaz tipul sau amplasarea activelor i/sau perioadele n care acestea urmeaz a fi achiziionate sau deinute. Subvenii aferente veniturilor - subvenii de stat care nu snt considerate ca subvenii aferente activelor.

Limitarea superioar i inferioar a preurilor


Statul urmrete prin intervenia sa, nu s anuleze aciunea legilor economice obiective, ci s atenueze i s elimine unele influene negative, la unele produse care necesit sprijin din afara pieii, innd ns cont de interesul public, al consumatorilor i productorilor. Obiectivele sunt limitarea creterii unor preuri sau mpiedicarea scderii lui. Aceast intervenie a statului este de unele firme acceptate, de altele criticat, ntruct statul nu poate satisface prin intervenia sa toate interesele i trebuie s in seama de interesul general al societii. Statul intervine asupra raportului cerere-ofert, asupra nivelului preului i prin controlul preurilor. Concret, intervenia statului se transpune n politicile de preuri adoptate prin: - asigurarea unor preuri avantajoase la materii prime; - achiziionarea, la preuri convenabile a unor cantiti de bunuri(ex. cereale, materii prime, materiale strategice); - acordarea de subvenii sau credite pentru unele produse; - limitarea mrimii profitului sau impulsionarea creterii lor; - nghearea preurilor la limita minim sau maxim pentru protecia consumatorilor sau productorilor.

24. Expunei coninutul elasticitii. Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de pre i explicai tipurile ei. Menionai factorii de influien a elasticitii cererii n funcie de pre.
Elasticitatea - poate fi definit ca reacie a consumatorului sau productorului la influana unei a din condiiile lor (factorii). n microeconomie elasticitatea se definete ca raportul ntre diferena relativ a valibilei dependente (cererii sau a ofertei) i diferena relativ a variabile independente (pre i toi factorii calitativi ai cererii i a ofertei.) Coeficientul de elasticitii n teoria ec-c ne determin poziia curbei cererii i a ofertei pe grafic. n dependen de mrimea coeficientului elasticitii ntlnim urmtoarele forme ale cererii i a ofertei. Elasticitatea cererii Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai puin sensibil fa de modificarea preului sau a altor factori care o determin. Modificarea relativ a cantitii cerute n funcie de influena unui anumit factor al cererii sau, altfel spus, gradul de sensibilitate al cererii fa de modificarea preului sau a altor factori, se numete elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii fa de pre, de exemplu, se msoar prin raportul modificrii procentuale a cantitii cerute dintr-un bun ca rspuns la modificarea procentual a preului acestuia. Elasticitatea cererii msoar sensibilitatea cererii consumatorilor, n sensul mririi sau micorrii cantitii de bunuri cumprate fa de variaiile preului la produsul respectiv sau fa de alte condiii ale cererii. n funcie de msura sensibilitii fa de modificarea preului, cererea poate fi: a) elastic, b) inelastic (rigid) i c) cu elasticitate unitar. Cererea elastic (Figura A) exist atunci cnd modificarea preului condiioneaz modificarea cererii. De exemplu, dac preul unui bun crete cu 20%, cantitatea cerut poate s scad cu 30% sau cu 20%. n cazul cererii rigide sau inelastice (Figura B) ns (lucru ce se ntmpl, de obicei, cu bunurile de prim necesitate, cum ar fi pinea, chibriturile, vesela, sarea), o dat cu creterea sau micorarea preului, cererea la aceste bunuri rmne aproximativ aceeai, adic rigid. Cererea cu elasticitate unitar (Figura C) exist atunci cnd preul i cantitatea cerut se modific cu acelai procent. Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si schimbarea cantitatii cerute. O data cu cresterea pretului la un bun, cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada, si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute. Modificarea relativa a cantitatii cerute in functie de influenta unui anumit factor al cererii sau, altfel spus, gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori, se numeste elasticitatea cererii. Cerere elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii. In cazul cererii inelastice(rigide) odata cu cresterea sau micsorarea pretului, cererea la aceste bunuri ramine aproximativ aceeasi, adica rigida.Cererea unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent. Elasticitatea cererii este influenat de urmtorii factori: Existena bunurilor substituibile .Cererea pentru unele bunuri care au unul sau mai muli substitueni se caracterizeaz printr-o elasticitate mai nalt, deoarece, n cazul creterii preului bunului dat, consumatorii se vor orienta la substituenii acestora, ale cror preuri au rmas intacte. Perioada de timp.n perioad scurt de timp cererea este mai puin elastic dect ntr-o perioad lung de timp Ponderea cheltuielilor efectuate pentru procurarea unui bun n bugetul personal. - este elastic, deoarece aceste bunuri posed o pondere destul de mare n bugetul consumatorului. Gradul de importan a bunului n consum . Cu ct bunurile sunt mai necesare n consum (produsele alimentare de baz, sarea, pinea, articole de igien, chibrituri .a.), cu att cererea pentru aceste bunuri va fi mai inelastic: indiferent de creterea preurilor, consumatorii vor continua s le procure. Valoarea unic a bunurilor - Unice sunt acele bunuri care, datorit nsuirilor lor excepionale, nu pot fi asemnate cu nimic (drepturile de autor, brevetele de invenie, bunurile de profil ngust .a. Cu ct bunul este mai rar i mai exclusiv, cu att reacia consumatorului la modificarea preului este mai redus, respectiv i cererea are o elasticitate mai mic.

25. Explicai elasticitatea pentru funcia liniar a cererii. Deducei corelaia dintre incasrile totale i elasticitatea cererii.
n cazul n care curba cererii este descris sub forma unei funcii liniare de tipul QD = a-bxP, elasticitatea cererii se manifest diferit pe diferite segmente, indiferent de inclinaia pantei fa de sistemul de coordonate. La intersecia axei verticale, elasticitatea cererii va tinde la infinit Pe msura deplasrii n jos pe panta funciei liniare, coeficientul de elasticitate se micoreaz i pn la punctul de intersecie cu mediana rmne elastic. Punctul median corespunde elasticitii unitare i reprezint trecerea de la cererea elastic la cea inelastic. Pentru toate valorile situate mai jos de punctul median, funcia cererii devine inelastic, iar la intersecia cu axa orizontal devine absolut inelastic (figura 3.2). Figura 3.2. Elasticitatea n cazul funciei liniare a cererii Pentru funcia liniar a cererii, formula coeficientului de elasticitate a cererii n funcie de pre are la baza Cum , rez QD = a-

urmtoarea expresie: bxP ulterior c

Evident, cnd P = 0, cererea pentru bunul X devine perfect inelastic, deoarece coeficientul elasticitii cererii n funcie de pre obine valoarea zero Pentru Q = 0, cererea devine perfect elastic i tinde spre infinit Coeficientul de elasticitate a cererii ca funcie liniar de pre, poate fi calculat, pentru punctul E, ca raportul lungimilor segmentelor (figura 3. 3): Dac firma va lua decizia de a majora preul bunului cu scopul de a majora incasrile totale, n realitate va perde, deoarece cantitatea vndutva scdea ntro proporie mai mare, consumatorull se va orienta spre alte bunuri.Astfel veniturile de la majorarea preului bunului nu vor compensa pierderile de la reducerea cantitii vndute.

26. Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de venit i elasticitatea ncrustat a cererii


Elasticitatea cererii fa de venit exprim modificarea cantitii cerute dintr-un bun determinat de modificarea venitului consumatorilor , celelalte condiii rmnnd neschimbate. Coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de venit se calculeaz raportnd modificarea procentual a cantitii cerute la modificarea procentual a venitului.Coeficientul de elasticitate a cererii fa de venit = Q(%)/V(%)=Q/Py*V0/Q0. Elasticitatea cererii fa de venit este strns legat de conceptele de bunuri normale i bunuri inferioare. n cazul unui bun normal, o cretere a venitului determin o cretere a cererii pentru bunul respectiv. Deoarece venitul i cererea se schimb n acelai sens, n cazul unui bun normal, elasticitatea cererii fa de venit are o valoare pozitiv. n cazul unui bun inferior, o cretere a venitului determin o scdere a cererii pentru bunul respectiv. Deoarece venitul i cererea se modific n sensuri diferite, n cazul unui bun inferior, elasticitatea cererii fa de venit are o valoare negativ. Elasticitatea ncruciat a cererii - Economitii utilizeaz termenul de elasticitate ncruciat a cererii pentru a determina modul n care cantitatea cerut dintr-un bun se modific ca urmare a modificrii preului altui bun. Elasticitatea ncruciat a cererii exprim raportul modificrii procentuale a cantitii cerute dintr-un bun, ca urmare a modificrii procentuale a preului pentru alte bunuri, celelalte condiii rmnnd neschimbate. Elasticitatea ncruciat a cererii = Qx(%)/Py(%), Unde, Qx(%) modificarea procentual a cantitii cerute din bunul x, Py(%) modificarea procentual a preului bunului y. Elasticitatea ncruciat a cererii este strns legat de conceptele de bunuri substituibile i bunuri complementare. Astfel, n cazul bunurilor substituibile, elasticitatea ncruciat a cererii este pozitiv, iar n cazul bunurilor complementare elasticitatea ncruciat a cererii este negativ. De exemplu, mandarinele i portocalele sunt bunuri substituibile. Creterea preului mandarinelor determin o cretere a cantitii cerute de portocale. Deoarece preul portocalelor i cantitatea cerut de mandarine se modific n acelai sens, elasticitatea ncruciat a cererii este pozitiv. De asemenea, uleiul de motor i benzina sunt bunuri complementare. O cretere a preului benzinei determin o scdere a cantitii cerute de ulei de motor. Deoarece preul benzinei i cantitatea cerut de ulei de motor se modific n sensuri diferite, elasticitatea ncruciat a cererii este negativ.

27. Expunei esena elasticitii ofertei. Caracterizai elasticitatea ofertei n funcie de pre i explicai tipurile ei. Menionai factorii de influien a elasticitii ofertei n funcie de pre.
Analiznd factorii de influen ai ofertei, s-a artat c vnztorii unui bun cresc cantitatea oferit atunci cnd preul bunului crete, cnd preurile factorilor de producie se reduc sau atunci cnd are loc o mbuntire a tehnologiei de fabricaie. Pentru a analiza sensibilitatea ofertei la modificarea unui factor de influen al ofertei se utilizeaz conceptul de elasticitate a ofertei. Productorii reacioneaz la modificrile ce survin n preurile bunurilor pe pia. Evaluarea elasticitii se aplic n cazul ofertei bunurilor i serviciilor. Elasticitatea ofertei E S exprim reacia ofertei la modificarea factorilor ei de influen. Aceast reacie poate fi determinat cu ajutorul coeficientului de elasticitate, exprimat prin formula: unde ES elasticitatea ofertei; Qs% modificarea procentual a cantitii oferite; F% modificarea procentual a factorului de influen. Elasticitatea ofertei n funcie de pre reflect gradul de sensibilitate a mrimii ofertei unui bun economic, determinat de modificarea preului acestuia, cu condiia respectrii principiului ceteris paribus. + ( ) arat cu cte procente va crete sau va diminua cantitatea oferit dintr-un bun (QS%) ca rezultat a modificrii cu un procent a preului bunului dat (P%): La calcularea elasticitii ofertei pot fi utilizate aceleai modaliti de calcul ca i n cazul elasticitii cererii. Calculul elasticitii ofertei ntr-un punct . Formula se aplic n cazul unei modificri minore n pre: Calculul elasticitii ofertei n arc : Spre deosebire de cazul cererii, raportul este pozitiv, indicnd c ntre pre i cantitatea oferit exist o dependen direct, ceea ce nseamn c modificrile ambelor variabile au loc n acelai sens. Rezult c icoeficientul de elasticitate a ofertei n funcie de pre poate avea doar valoare pozitiv Ca i n cazul cererii, oferta n funcie de pre poate fi: Elastic; relativ inelastic sau rigid; ofert cu elasticitate unitar; perfect elastic; perfect inelastic. Elasticitatea ofertei n funcie de pre exprim raportul modificrii procentuale a cantitii oferite dintr -un bun ca urmare a modificrii procentuale a preului su, celelalte condiii rmnnd neschimbate.

Caracterul elasticitii ofertei depinde de urmtorii factori: Factorul timp este considerat cel mai important factor de influen a elasticitii ofertei. Este nevoie de
timp pentru ca firmele s-i adopte cantitile produse, oferta unui bun va fi cu att mai elastic, cu ct perioada de timp avut n vedere este mai mare. Sunt trei perioade de timp: Perioad ultra scurt oferta se limiteaz la cantitile deja disponibile de pe pia i nu poate fi extins chiar dac survine o cretere substanial n pre. Ca urmare, oferta este perfect inelastic n funcie de pre. Perioad scurt se caracterizeaz printr-o ofert inelastic, existnd o limit pn unde oferta poate crete. Aceast limit este determinat de capacitile de producie ale ntreprinderii care rmn nemodificate. O cretere nesemnificativ n ofert se poate obine printr-o utilizare intensiv a capacitilor de producie. Perioad lung se caracterizeaz printr-o ofert elastic datorit posibilitilor firmelor de a se adapta la condiiile pieei. Firmele existente se pot extinde, iar altele noi pot intra pe pia. Pe termen lung se modific programele de producie i de investiii. Excesul de capacitate i stocurile nevndute . Pe termen scurt oferta poate s creasc substanial, dac exist un segment de for de munc neutilizat sau un utilaj nefolosit n mod similar, dac industria a acumulat un stoc mare de bunuri nevndute, ofertele poate s creasc. Oferta va fi cu att mai elastic, cu ct excesul de capacitate i nivelul stocurilor nevndute sunt mai mari. Gradul de mobilitate a resurselor economice . Orice cretere a ofertei nseamn un transfer de factori de producie de la un tip de utilizare spre altul. Exist probleme care pot limita mobilitatea factorilor. Fora de munc poate s resping ideea de a-i prsi familia ori poate avea nevoie de recalificare nainte de a fi apt pentru o nou ocupaie. Sau, echipamentul folosit n anumite scopuri se poate dovedi total nepotrivit pentru altele. Tocmai aceast eterogenitate a muncii i capitalului limiteaz mobilitatea resurselor. Munca ar putea solicita o recalificare complex, iar echipamentul ar putea necesita o nlocuire complet.

28. Explicai i reprezentai grafic corelaia dintre elasticitate i repartizarea presiunii fiscal.
Efectele politicii fiscale asupra economiei se rasfrang atat pe termen lung cand economisirea, investitiile si cresterea economica sunt afectate cat si pe termen scurt, cand este afectata cererea agregata. Pe termen lung, politica fiscala trebuie sa promoveze alocarea eficienta a resurselor si cresterea economica. Pe termen scurt trebuie corectate dezechilibrele interne si externe, managementul cererii agregate cu masuri de ajustare structurala pentru stimularea ofertei. Efortul maxim al specialistilor este concentrat asupra veniturilor statului, pentru ca nu este important numai sa se colecteze un anumit volum, dar la fel de important este si de la cine se colecteaza, in ce proportie, ce volum ramane la dispozitia contribuabilului, ce poate sa faca acesta cu suma ramasa si ce efect economic este posibil sa apara in ciclul urmator ca urmare a sumelor astfel influentate. De mutatiile macroeconomice determinate de piata libera, corectate intr-un sens sau altul de sistemul de impozite, depinde printre altele si incasarea veniturilor statului in anii urmatorii si capacitatea acestuia de a finanta cheltuielile si de ai proteja pe cei slabi. Efectul de relansare economica al politicii bugetare depinde de zona in care curba IS intersecteaza curba LM: - in zona keynesiana extrema, politica bugetara este foarte eficienta, deoarece portiunea corespunzatoare a cubei LM este perfect elastica (cererea de bani este foarte sensibila la rata dobanzii), iar cresterea lui IS (IS0 la IS1) se regaseste in aceeasi masura in cresterea venitului national (Y0 la Y1); - in zona keynesiana, politica are o eficienta mai redusa, deoarece deplasarea spre dreapta a curbei IS (IS2 la IS3), face sa creasca atat venitul national (Y2 la Y3), cat si rata dobanzii (i0 la i1), care determina scumpirea creditului si implicit franarea investitiilor (efectul de evictiune); - in zona clasica, cand cererea de bani este relativ insensibila la rata dobanzii, politica bugetara este total ineficienta, deoarece cresterea curbei IS (IS4 la IS5) nu mai poate sprijini cresterea venitului national (Y4). Aa dar cu ct elasticitatea cererii este mai redus i oferta este mai elastic cu att mai mare devine presiunea fiscal suportat de consumator. i invers , cu ct elasticitatea ofertei este mai redus i certerea este mai elastic, cu att povara presiunii fiscale revine mai mult productorilor. Cu ct reacia consumatorului i a productorului este mai mare la modificrile pieei, cu att preiunea fiscal suportat este mai redus i invers. Dac curbele cererii i oferetei au aceiai elasticitate, atunci povara fiscal va fi reprezentat uniform ntre consumatpri i productori. Pentru a acorda corect subveniile este necesar de a cunoate informaia despre elasticitatea cererii i ofertei. n aa mod vom cunoate cine este mai afectat de povara fiscal.

29. Definii comportamentul consumatorului i menionai factorii de influien.


Comportamentul consumatorului reflect conduita oamenilor n cazul consumului i / sau cumprrii de bunuri materiale i servicii. n cartea sa de referin, Comportamentul consumatorului profesorul Michael Solomon d urmtoarea definiie: - Prin comportamentul consumatorului se neleg acele procese n cadrul crora indivizi sau grupuri selecteaz, cumpr, folosesc sau dispun de produse, idei sau experiene, n scopul satisfacerii necesitilor proprii sau a nevoilor de grup. Factorii care influieneaz comportamentului consumatorului

Studierea comportamentului consumatorului ajut firmele i organizaiile s -i mbunteasc strategiile de marketing prin nelegerea:

modului cum consumatorii gndesc, simt, reacioneaz, fcnd diferena ntre mai multe oportuniti de cumprare (branduri, produse, servicii) modului n care consumatorul este influenat de mediu, cultur, implicit semne i simboluri, familie, opinie public mijloace de comunicare n mas etc.) comportamentului consumatorului atunci cnd cumpr sau ia alte decizii de marketing limitelor pe care le are consumatorul n nelegerea anumitor informaii modului n care motivaiile consumatorului i procesele decizionale difer n funcie de: natura produselor, gradul de interes, venit etc. modului n care specialitii de marketing pot s adapteze i s-i mbunteasc campaniile de comunicare i strategiile, n scopul de a mri gradul de satisfacie al consumatorului.

30. Analizai abordrile de baz ale comportamentului consumatorului i explicai preferinele consumatorului.
Drept categorie iniial n teoria comportamentului consumatorului, apare utilitatea bunului. Utilitatea totala, U, a unui bun oarecare, X, masoara satisfactia globala pe care individul o obtine prin consumarea unei anumite cantitati din acest bun. Deci, nivelul lui U depinde de cantitatea consumata, adica "U este functie de X", ceea ce se scrie: U = f(x), n care X este cantitatea consumata din bunul X. Pentru a determina sensul si ritmul n care utilitatea totala evolueaza atunci cnd cantitatea consumata din bunul X creste, se foloseste conceptul de utilitate marginala. Utilitatea marginala, Um, masoara evolutia utilitatii totale pentru o variatie foarte mica a cantitatii consumate. n evaluarea utilitii, s-au constitzuit 2 abordri: Abordarea cardial a utilitii fiecrui bun economic I se poate asocial un numrnumit- cardinal de utilitate; Abordarea ordinal a utilitii - exprimarea utilitii bunurilor n funcia de ordinea preferinelor consumatorului. n procesul alegerii consumatorul sancioneaz n conformitate cu preferinele sale. Utilitatea ateptat de consummator este condiionat de bugetul lui, cu care el va putea achiziiona un anumit bun. Lund n consideraie faptul c bugetul este limitat, n procesul de achiziionarea el va fi obligat s renune la alt bun, acest fapt ne ndeamn de a lua n consideraie conceptual de cost de oportunitate. Costul de oportunitate - cea mai buna alternativa la care se renunta atunci cand s-a luat decizia de a folosi resurse limitate pentru a produce sau procura un anumit bun economic. Daca resursele ar fi nelimitate ar insemna ca: costul de oportunitate ar fi zero. Rationalitatea economica presupune ca mijloacele limitate sa fie n aa fel utilizate incat satisfactia obtinuta sa fie maxima. Principiul rationalitatii se poate formula: a) sub forma MAXIMULUI -realizarea cu mijloacele date a celor mai bune rezultate posibile. b) sub forma MINIMULUI - obtinerea rezultatelor dorit cu cele mai mici cheltuieli de resurse. Preul de oportunitate exprim evaluarea cantitii de bunuri care nu vor putea fi produse, deoarece s-a luat decizia de a produce un alt bun. Luarea n calcul a costului de oportunitate i permite ntreprinztorului s se orienteze spre afacerea care i aduce cel mai mare profit. Totodat, acest cost permite determinarea limitei pna la care ar fi rentabil sporirea volumului produciei, sau modernizarea ntreprinderii. Chiar dac banii cheltuii n alt afacere ar putea aduce ctiguri mai mari, ntreprinzatorul nu va purcede la modernizarea intreprinderii sau la extinderea produciei pe acea temelie. Orice activitate are un cost de oportunitate. Acest concept are un continut mai cuprinzator decat cel de cost din exprimarea curenta, obisnuita. El nu se limiteaza la simpla cheltuiala baneasca, ci desemneaza o estimare subiectiva a oportunitatilor sacrificate, care pot insemna mai mult decat banii cheltuiti. Curba de indeferen: Multimea combinatiilor a doua bunuri, X si Y, care asigura consumatorului un nivel de utilitate identic se numeste curba de indiferenta. Pentru un acelasi individ pot exista o infinitate de curbe de indiferenta, fiecare corespunznd unui nivel de satisfactie diferit. Ansamblul curbelor de indiferenta a unui individ, fiecare corespunznd unui nivel de satisfaciei diferit se numete harta de indiferenta. Exista tot attea "harti de indiferenta" ca si numarul indivizilor. Intersectia a doua curbe de indiferenta este imposibila. Curbele de indiferenta sunt descrescatoare. Aceasta proprietate deriva din ipoteza de rationalitate a consumatorului, potrivit careia individul nu-si va continua niciodata consumul unui bun dincolo de punctul de satietate, cnd utilitatea marginala a bunului respectiv devine negativa. Curba de indiferenta ar fi crescatoare. nsa, cum utilitatea marginala este mereu pozitiva, diminuarea cantitatii din bunul Y reduce utilitatea totala a individului. Mentinerea neschimbata a utilitatii totale, pentru a ne situa n continuare pe aceeasi curba de indiferenta, nu poate fi realizata dect prin cresterea cantitatii consumate din celalalt bun, X. Deci, de-a lungul curbei de indiferenta, exista o relatie inversa, descrescnda sau negativa ntre cantitatea din bunul X si cantitatea din bunul Y: daca X creste, Y scade si invers.

31. Definii utilitatea total i marginal. Formulai concluzii n baza analizei corelaiei dintre ele (explicai i relatai graphic). Deducei I-a i a II-a Lege a lui Gossen.
Conceptul teoriei utilitii ntr-o form oarecare explic comportamentul indivizilor (consumatorului) Analizand consumul la finele secolului trecut, economistii neoclasici, urmarind ideile filosofiei utilitariste a lui Jeremy Bentham, au presupus ca mobilul principal al indivizilor in cererea lor de bunuri si servicii era sa obtina maximul posibil de utilitate. Au observat utilitatea care proportiona consumul unui bun independent, intre alte lucruri, la cantitatea acestui bun ce a fost consumat de individ. Au stabilit astfel distinctia intre utilitatea totala, utilitate care proportioneaza toata cantitatea consumata a bunului, si utilitatea marginala: cresterea utilitatii totale produsa de consumul ultimei unitati consumate din acel bun. Au observat si ca la cresterea consumului unui bun satisfactia produsa de fiecare noua unitate este mai mica decat cea produsa de anterioara unitate, prin care au dedus ca utilitatea marginala este descrescatoare. Presupunand, de exemplu, ca intram intr-o patiserie pentru a lua o gustare. Prima prajitura ne va da multa satisfactie; a doua nu ne va mai placea atat de mult. Daca continuam sa mancam prajituri, vom ajunge la un moment cand vom simti satietate. Orice prajitura mancata dupa starea de satietate ne va parea dezagradabila. Adica, utilitatea marginala a prajiturilor, utilitatea raportata la ultima prajitura consumata, se diminueaza, ajungand pana la a fi negativa. Consumul verific utilitatea bunurilor i concordana lor cu nevoile i preferinele oamenilor. Sunt reprezentate grafic utilitatea totala, in partea superioara, si utilitatea marginala produsa de prajiturile din exemplul nostru. A se observa ca inaltimea treptelor utilitatii totale coincide cu marimea treptelor utilitatii marginale. Ca efect, utilitatea totala perceputa de consumul a patru prajituri este aceeasi cu utilitatea totala perceputa prin consumul a trei prajituri plus utilitatea produsa de a patra, adica de utilitatea sa marginala. Aceasta reprezentare a utilitatii s-a facut intr-o forma discreta, ceea ce vrea sa insemne ca, se ia in considerare efectul fiecarei prajituri pe rand. Am fi putut considera utilitatea produsa de fiecare jumatate de prajitura, sau de fiecare sfert, sau oricate parti din prajitura am fi dorit. Facand asa, latimea fiecarei trepte se va reduce pana la un punct si treapta se va transforma intr-o linie curba. Aceasta este o prezentare a utilitatii in forma continua. Legea lui Gossen - Mrimea intensitii unei plceri descrete progresiv pn la saturare, dac acea plcere este satisfcut n mod continuu i nentrerupt. Legea utlitatii marginale descrescinde sau Legea I a lui Gossen: fiecare unitate suplimentara consumata dintr-un bun aduce consumatorului o utilitate mai mica. Legea a II a lui Gossen: utilitatea marginala ponderata la pret pentru diverse bunuri consumate va fi egala. Utilitatea Totala (TU) : satisfactia obtinuta din consumul volumului dat de bunuri . Utilitatea Marginala (MU) : satisfactia obtinuta din fiecare unitate consumata consecutive i are caracter descresctor. n punctul de satietae MU este egal cu 0, n acelai moment TU ajunge punctul maxim. Pe msura satisfacerii nevoilor sau preferinelor MU scade, oferindui produsului o maxim utiliate total TU.

32. Construii curba de indiferen, harta curbelor de indiferen i deducei proprietile lor. Menionai despre curbele de indiferen atipice.
Curba de indiferen (CI) a consumatorului reprezint locul geometric al pachetelor posibile de bunuri pentru care utilitatea (satisfacia) consumatorului rmne neschimbat. CI a clientului potenial exprim, - n termenii cheltuielii de timp i de energie fizic i psihic, - gradul de eliminare a problemelor asociate cu activitile de pregtire a actului de acceptarecumprare a unui produs. n aceast interpretare CI devine o completare la valoarea furnizat clientului de consumul unui produs. CI ia n calcul acele probleme ce l-ar putea deranja sau opri pe client n achiziionarea produsului. CI posed urmtoarele proprieti: CI mai ndeprtat de de originea sistemului de axe coordinate exprim un nivel de utilitate mai mare e este preferabil pentru consumatori; CI nu se intersecteaz; CI au pant descresctoare i sunt convexe fa de originea sistemului de axe coordinate. n afara de form tradiional a CI, care difer n raport de tipul bunului consumat. n general, daca un individ este interesat atat de dobandire a bunului x, cat si de cea a bunului y, atunci aceste preferinte se ilustreaza grafic apeland la un set de curbe de indiferenta convexe la origine. Harta curbelor de indiferenta reuneste totalitatea curbelor de indiferenta care descriu preferintele unui consumator pentru anumite bunuri sau servicii. Principalele proprietati care se pot pune in evidenta pe acest model general sunt urmatoarele: a. Se pot descrie o infinitate de curbe de indiferenta, care sugereaza ca preferintele unui individ sunt virtual nelimitate. Intre acestea se poate insa stabili o anumita ierarhie in raport cu utilitatea totala. Astfel, daca consideram, de exemplu, combinatia A situata pe curba de indiferenta u avand un nivel de utilitate totala de V, atunci spunem ca aceasta combinatie se afla intr-o relatie de indiferenta cu orice alta combinatie situata pe aceeasi curba de indiferenta u) (sa luam, de exemplu, combinatia B, al carei nivel de utilitate totala va fi tot VJ Aplicand ad literam definitia curbei de indiferenta si utilizand notatiile internationale aferente, vom avea A=B daca V(A)=V(B)=V1. V2 In schimb, daca vom avea o combinatie C situata pe o alta curba de indiferenta u 2 avand un nivel de utilitate totala superior (V2> V1)), atunci vom spune ca, de exemplu, combinatia C este strict preferata combinatiei A si vom avea Max Curbele C > A daca U(C) > V(A), adica daca V2 > V1. b. Curbele de indiferenta nu se pot intersecta niciodata, pentru ca, de fapt, modelul este prin constructie elaborat astfel incat sa ilustreze diversele preferinte ale consumatorilor. c. Panta curbei de indiferenta se numeste rata marginala de substitutie a bunurilor. Acest indicator se defineste ca o derivata de ordinul intai. Curbele de indiferen pentru bunurile neutre. Preferinele pentru bunurile neutre se manifest cnd consumatorului i este indifferent ct consum dintr-un bun oarecare, ns el este interesant n dobndirea unei cantiti date dintr-un alt bun. n acest caz CI sunt paralele cu axa bunului neutru.

33. Relatai esena i modul de calcul a ratei marginale de substituie a bunurilor (MRS). Expunei geometric MRS xy i deducei proprietile ei.
Rata marginala de substitutie reprezinta cantitatea dintr-un factor de productie necesara pentru a compensa reducerea cu o unitate a unui alt factor, astfel incat productia sa ramana aceeasi. RmgS= -X/Y sau RmgS= WmgY/WmgX. Unde RmgS Rata marginala de substitutie, X Factorul care substituie, iar Y Factorul substituit. Sau putem s o exprimm prin formula RmgS= -e/t, unde e reprezinta factorul care substituie, si t factorul substituit. Unde Unitatatea total TU este constant. Definitie: Rata marginala de substitutie (Rms) arata cu cate unitati se modifica cantitatea consumata dintr-un bun atunci cand cantitatea consumata din bunul alternativ se modifica cu o unitate, in sens contrar, asa incat utilitatea totala sa nu se modifice (decizia sa ramana pe curba de indiferenta). De asemenea, Rmsc are o tendin descresctoare pe lungimea curbei de indiferen, pe msur ce cantiti tot mai mici din bunul Y se substituie cu o unitate din bunul X (de unde rezult convexitatea curbei de indiferen). Aadar, putem rescrie urmtoarele relaii de egalitate: Rmsc = dx/ dy = Umgx/Umgy = U/x/U/y = U y/U x Rata marginal de substituie conine urmtoarele proprieti: MRSxy este egal cu panta curbei de indiferenntr-un punct dat; Mrimea MRSxy are tendina a se reduce n cazul deplasrii pe curba de indiferen de la astnga spre dreapta. Consumatorii cor renuna la cantiti mai mici din bunul X pentru a majora cu o unitate consumul din bunul Y; MRSxy are semnificaia unor costuri de oportunitate. Alegerea consumatorului de a majora consumul dintr-un bun X, determin creterea costurilor de oportunitzate ca urmare a sacrificrii unei cantiti din celalat bun Y.

34 Definii constrngerea bugetar a consumatorului. Construii linia bugetari explicai posibilitile poziionrii ei n urma variaiei venitului consumatorului(curba venit-consum). Relatai noi aspect ale teoriei comportamentului consumatorului.
Constrngerea bugetar arat ansamblul combinaiilor de bunuri pe care consumatorul le poate realiza, innd seama de venitul disponibil i preurile existente. Am vazut ca prin curba de indiferenta se formalizeaza preferintele subiective ale consumatorilor, indicndu-ni-se doar modul n care indivizii sunt dispusi sa substituie diferitele bunuri ntre ele. Ele ne mai sugereaza si faptul ca obiectivul consumatorului consta n atingerea curbei de indiferenta cea mai ridicata posibil, care exprima cel mai ridicat nivel al utilitatii ce se poate obtine din combinatia sau alegerea respectiva. Acestea nu reprezinta dect o parte a problemei: ceea ce este dorit. nsa, o teorie completa a consumatorului trebuie sa mai permita si confruntarea dezirabilului cu posibilul. Pentru a alege, consumatorul nu ia n considerare numai preferintele sau dorintele sale. El este obligat sa tina seama si de posibilitatile sale de a procura bunurile respective, posibilitati care sunt limitate. Aceste posibilitati sunt legate de venitul disponibil al consumatorului (V) si de preturile celor doua bunuri (Px si Py). Toate aceste trei variabile sunt independente de deciziile de consum pe care le ia individul, Astfel, venitul depinde n esenta de pretul muncii individului, adica de salariu, care este o marime ce se formeaza pe piata muncii. Preturile Px si Py rezulta din confruntarea cererii si ofertei pe piata celor doua bunuri. Deci V, Px si Py sunt variabile exogene, care se impun individului n momentul alegerii, sub forma unor constrngeri sau restrictii exogene. Limita impusa alegerii consumatorului de dimensiunea venitului sau si de nivelul preturilor reprezinta constrngerea bugetara. Ea consta n faptul ca cheltuielile de consum pe care le efectueaza un individ nu pot depasi venitul sau, adica Venitul = cheltuiala pentru procurarea bunului X + cheltuiala pentru procurarea bunului Y. Or, cheltuiala pentru procurarea unui bun este, n esenta, cantitatea din acel bun nmultita cu pretul lui. si atunci, folosind notatiile carora le-am prezentat semnificatiile mai sus, putem scrie: V=Px*X+Py*Y ceea ce se poate reprezenta si grafic, printr-o dreapta care exprima multimea combinatiilor (X, Y) ce pot fi procurate de un consumator tinnd seama de venitul sau si preturile bunurilor X si Y. Pentru a trasa o dreapta este suficient sa cunoastem doua puncte ale sale. V=Px*0+Py**Y ceea ce nseamn Y=V/Py. Pe axa ordonatei intersectia exprima cantitatea maxima ce poate fi consumata din bunul Y daca ntreg venitul V este alocat procurarii acestui bun, daca s-ar consuma zero din bunul X. V=Px*X+Py*0 ceea ce nseamna X=V/Px, pe axa abscisei intersectia exprima cantitatea maxima ce poate fi consumata din bunul X daca ntregul venit V este alocat procurarii acestui produs, daca s-ar consuma zero din bunul Y. Deci, coordonatele punctelor de intersectie sunt A (0, V/Py) si B (V/Px, 0) Panta dreptei bugetare, n marime absoluta, este de fapt tangenta unghiului ABO din triunghiul dreptunghic AOB: tg.ABO=AO/BO= V/Py/V/Px= Px/Py. Ecuatia constrngerii bugetare poate fi rescrisa sub forma ecuatiei unei drepte de tipul y = ax + b, unde "a" reprezinta panta. Astfel, este echivalenta cu Py*Y=-Px*X+V si mpartind prin Py: Y= Px/Py*X+V/Py. Deci, panta dreptei bugetare este Px/Py; Aceasta ecuatie descrie modul cum evolueaza consumul lui Y n functie de cel al lui X. Daca X=0, consumul lui Y este la maximul sau =V/Py ; daca X>0, consumul lui Y devine V/Py minus ceva, ct s-a cheltuit pentru X. Acest ceva va fi cu att mai mare cu ct Px va fi mai mare. De aici, rezulta ca ritmul n care Y se diminueaza cnd X creste(nimic altceva dect panta dreptei bugetare) depinde de pretul relativ al celor doua bunuri. Daca Px > Py, Y se va diminua mai repede. Daca Px < Py, Y se va diminua mai lent. n primul caz, panta este mai mare, iar n al doilea panta este mai usoara. Daca Px ar fi zero, adica daca bunul X ar fi gratuit, cantitatea din bunul Y nu s-ar mai diminua, panta ar fi zero, iar dreapta bugetara ar fi orizontala. Deci panta .

35 Interpretai graphic i economic echilibrul consumatorului. Explicai impactul modificrii venitului disponibil asupra echilibrului consumatorului (venit-consum, curba lui Engel)
n economie, echilibrul consumatorului reprezint nivelul maxim al utilitii totale de care beneficiaz un consumator din bunurile cumprate cu un anumit buget (venit). n condiiile constrngerii bugetare, consumatorul trebuie s aleag o variant de combinare a diferitelor cantiti din bunurile disponibile care poate fi achiziionat i, totodat, s corespund preferinelor sale. Utilitatea total rezultat din aceste bunuri este maxim atunci cnd utilitile marginale sunt proporionale cu preurile lor. De exemplu, n cazul a dou bunuri x i y: dac Um x i Umy, Px i Py reprezint utilitile marginale i, respectiv, preurile bunurilor, atunci utilitatea total este maxim cn d: Umx/Px = Umv/Pv. Generaliznd, rezult c echilibrul consumatorului este atins atunci cnd raporturile dintre utilitile marginale i preurile tuturor bunurilor sunt egale. Cautnd satisfactia maxima pe care o poate oferi consumul unei combinatii de doua bunuri cumparate dintr-un venit limitat, individul va trebui sa atinga curba de indiferenta cea mai ridicata posibil, dar astfel nct combinatia aleasa sa fie plasata pe dreapta sa bugetara. Aceasta nseamna ca el va retine punctul de pe aceasta dreapta care atinge curba cea mai ridicata. Astfel spus, combinatia optimala este definita de punctul n care curba de indiferenta este tangenta la dreapta bugetara (punctul E din grafic). Aceasta nseamna ca n punctul E panta curbei de indiferenta (dY/dX) si cea a dreptei bugetare (- Px/Py) sunt confundate. Deci: dY/dX=-Px/Py. Dar prin definiie RMS=dY/dX de aici rezultc RMS=Px/Py. Pe de alt parte nsa, daca exprimam matematic variatia utilitatii totale legata de variatiile cantitatilor din bunurile X si Y, avem: dU=UmX*dX+UmY*dY Daca ne situam pe o curba de indiferenta, utilitatea totala este aceeasi n oricare punct, astfel nct dU = 0. Atunci relatia de mai sus devine: 0=UmX*dX+UmY*dY. Reies c UmX/UmY=-dY/dX sau UmX/UmY=RMS. Deci, RMS se poate exprima si prin raportul dintre utilitatile marginale ale celor doua bunuri. Se poate arata acum ca determinarea combinatiei optimale a consumatorului, din punctul de vedere al abordarii ordinale, este compatibila cu rezultatul obtinut n cadrul abordarii cardinale. ntr-adevar, din relatiile prezentate mai sus reies c UmX/Px=UmY/Py. Deci, RMS se poate exprima si prin raportul dintre utilitatile marginale ale celor doua bunuri. Curba venit-consum sau magistrala consumului reunete punctele de echilibru E0, E1, E2 i demonstreaz schimbrile alegerii de consum a unui individ, n raport cu modificarea venitului.

Curba lui Engel (dup numele statisticianului german E. Engel (1821-1896) este deri- vat din curba venit-consum i reflect modificrile comportamentului consumato- rului fa de bunul X la schimbarea mrimii venitului (I).

36 Explicai impactul modificrii preului unuia dintre bunuri asupra echilibrului consumatorului (curba pre-consum). Relatai noi aspect ale teoriei comportamentului consumatorului
CAZUL MODIFICRII PREULUI UNUIA DINTRE BUNURI, CETERIS PARIBUS: a) Dac Px valoarea absolut a pantei liniei bugetului va crete i linia bugetului i va modifica poziia iniial de la AB pn la AC, iar combinaia optim de consum se va deplasa de la E0 spre E1 (figura 26a). b) Dac Px valoarea absolut a pantei liniei bugetului va scdea i linia bugetului i va modifica poziia iniial de la AB n AD, iar combinaia optim de consum se va transfera din E0 n E2. c) Curba pre-consum unete punctele de echilibru de tipul E0, E1, E2 i arat evoluia cantitii cerute din bunurile X i Y, dac se modific preul bunului X. d) Curba cererii individuale pentru bunul X reflect cantitile de echilibru achiziionate la preul pieei, ceteris paribus O aplicaie important a teoriei utilitii marginale o constituie fenomenul surplusului consumatorului. Surplusul consumatorului reprezint diferena dintre preul maxim al bunului pe care consumatorul este dispus s-l plteasc (preul cererii) i preul de pia, la un moment dat. De regul, el constituie diferena dintre suma pe care consumatorii sunt gata s-o achite pentru bunul dat i suma pe care o achit n realitate. ASPECTE APLICATIVE A TEORIEI COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI: Surplusului consumatorului Paradox lui A. Smith diamante ap Valoarea timpului Cadouri n forma monetar i n forma natural Surplusul consumatorului poate fi determinat cu ajutorul curbei cererii. Teoria comportamentului consumatorului are valoare aplicativ n diferite aspecte ale alegerii consumatorului.

37 Caracterizai firma ca subiect al economiei de pia. Definii producia i analizai sistemul factorilor de producie. Identificai neofactorii.
Firma, ntreprinderea este o organizatia economica ce reprezinta o personae sau un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte economice, juridice, tehnologice, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosit cel mai adesea si un anumit echipament de productie, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit, de regula cat mai mare si a carei existenta depinde esential de vanzarea acestora catre clienti. Nici o organizatie nu poate supravietuii daca nu satisface nevoile clientilor sau, atat ce externi cat si cei interni. Clientii externi reprezinta beneficiarii directi sau consumatorii finali, ei sunt influentati de orice modificare a produsului/serviciului. Clientii interni sunt influentati direct sau indirect de transformarile produsului si sunt in acelasi timp membri ai organizatiei care realizeaza produsul. Producie mai degrab putem s-I atribuim mai multe sensuri i definiii. De baz PRODUCIE este procesul crearii bunurilor materiale. Totalitatea produselor obtinute in procesul muncii intr-o perioada de timp determinata si intr-un anumit sector de productie. Deja PRODUCTUL este o aglomerare de atribute tangibile si intangibile care satisfac nevoi, oferite de vanzator cumparatorului. Procesul de producie este ansamblul activitatilor desfasurate in mod constant, organizate, conduse si realizate de catre om cu ajutorul mijloacelor de munca si al proceselor naturale care au loc in legatura cu transformarea muncii in produse si servicii. Orice proces de productie cuprinde, trei elemente:- mijloacele de munca- obiectele muncii- munca insasi. Procesul de productie este format din: - procesul de munca- procesul tehnologic. Economia politica studiaza factorii de productie dintr-o tripla perspectiva: - microeconomica; macroeconomica; - mondoeconomica. Cele trei perspective de abordare sunt complementare si se articuleaza in mod organic in structura unei optici unitare asupra esentei, tipurilor si actiunilor factorilor de productie in economia reala. Generic, factorii de productie pot fi definiti drept ansamblul conditiilor necesare si suficiente pentru ca orice proces de productie sa se poata desfasura conform scopului sau predeterminat. Factorii de productie reprezinta in aceasta versiune, totalitatea elementelor de intrare in procesul de productie, ceea ce se reflecta si in denumirea atribuita lor in limba engleza si anume inpul. O delimitare conceptuala necesara in acest context este cea intre notiunea de factori de productie si cea de resurse.Aceste notiuni desemneaza doua categorii de entitati distincte din economia reala, desi termenii in sine sunt utilizati deseori ca fiind sinonimi. In opinia noastra notiunea de resurse exprima in esenta starea de disponibilitate a unor bunuri (corporale dar si incorporale), fara a le asocia in mod univoc o anumita destinatie de utilizare ,cum ar fi: productia sau consumul. Deci factorii de productie reprezinta surse aduse de catre agentul producator intr-o stare activa, proprie utilizarii lor efective in procesul de productie. Ca neofactori se consider: progresul tehnico-tiinific; sistemul informaional; capitalul uman; abilitatea ntreprinztorului. Ameliorarea calitativ a factorilor de producie se nfptuiete prin intermediul progresului tehnic. Progresul tehnico-tiinific, contribuie la: modernizarea i diversificarea produselor, perfecionarea echipamentelor i tehnologiilor de producie; aplicarea noilor surse de materie prime i energetice; mbuntirile n domeniul comercializrii bunurilor, Revoluia tiinific i tehnic actual permite nlocuirea aproape total a efortului fizic i n msur sporit a celui intelectual. Sistemul informaional asigur: reglarea, fr participarea nemijlocit a omului, a unor procese de producie; conducerea de la distan a unor maini i utilaje, programarea, lansarea i urmrirea proceselor de producie; nlocuirea factorului munc prin sistemul de maini (robotizarea). Capitalul uman, include stocul de experien i cunotine acumulate n fiina uman, care constituie un izvor al venitului potenial viitor pe baza serviciilor productive furnizate. n calitate de capital uman servete miestria profesional obinut prin educaie. La baza capitalului uman se afl investiiile fcute anterior n sistemul de instruire. Abilitatea ntreprinztorului, ca neofactor de producie, este apreciat ca un tip special de resurs uman, care se refer la capacitatea de a combina n modul cel mai eficient natura , munca i capitalul, la creativitatea i iniiativa de a produce bunuri i de a gsi noi ci de comercializare a acestora, la asumarea riscului n activiti economice.

38 Expunei esena i aspectele specific combinrii factorilor de producie. Definii esena, tipologia i particularitile funciei de producie.
Funcia de producie exprim relaia dintre inputurile (intrrile) i outputurile (ieiri, producie) unei organizaii productive. Aceasta indic, n form matematic sau grafic faptul c outputul poate fi obinut din diferite cantiti i combinaii de factori input. Nu este o funcie cu parametri financiari, ci volumici. n mod particular, aceasta arat cantitatea maxim posibil de output (producie) care poate fi produs ntr-o perioad de timp, cu toate combinaiile posibile ale factorilor input, n condiiile tehnologiei disponibile i a dotrilor existente. Activitatea de baz a ntreprinderii presupune combinarea factorilor de producie, care este dependent de divizibilitatea i adaptabilitatea lor, trsturi care condiioneaz complementaritatea i posibilitatea de substituire a factorilor. Complementaritatea ca modalitate a combinarii factorilor de productie pe teremnul scurt este o relatie de crestere directa intre variabile, se exercita intre factorul fix (capitalul fix) si fiecare dintre factorii variabili (capitalul variabil si respectiv forta de munca) si este ceva mai complexa decat asocierea care asociaza simplu valori unice ale factorilor. Combinarea factorilor de producie reprezint un mod specific de unire a acestora, ce poate fi privit sub aspect cantitativ, structural i calitativ. Criteriul de apreciere a raionalitii i eficienii combinrii este natura nsi a activitii economice. Din punct de vedere economic prima i cea mai important funcie a ntreprinztorului este asigurarea unei combinri optime a factorilor de producie. Pentru realizarea acestei funcii ntreprinztorul, va lua o decizie privind: stabilirea volumului cheltuielilor , pe care urmeaz s le efectueze pentru achiziionarea unor cantiti de factori de producie n funcie de nivelul preului de pia al acestor factori, n scopul obinerii unui volum maxim de bunuri. n acest caz scopul lui va fi maximizarea cantitii de bunuri realizate cu un volum dat al cheltuielilor de producie; determinarea nivelului produciei, respectiv a cantitii de bunuri pe care dorete s o produc i combinarea, n anumite proporii, a factorilor de producie, care s-i asigure cel mai redus cost, adic minimizarea costului de producie. Funcia de producie. Caracteristici generale: - Relaia dintre toate combinaiile de factori realizabile i nivelul produciei : Q = f (fact.) sau simplificat Q = f (L, K) - Relaia dintre productivitatea medie i productivitatea marginal Suprafaa de producie. - suprafaa de producie cmpul variantelor posibile de combinare - curbe de izoprodus curbe de indiferen aceiai producie Rata marginal de substituire tehnic - exprim relaia dintre productivitatea marginal a factorilor substituibili. - exprim costul de oportunitate al nlocuirii unui factor cu un altul astfel nct producia s rmn cel puin aceiai.

39. Caracterizai productivitatea factorilor de producie n perioada scurt de timp. Ilustrai graphic i explicai corelaia dintre productivitatea total, medie i marginal.
ntr-o perioad scurt de timp, cantitatea unor resurse economice nu poate fi schimbat i adaptat rapid necesitilor de producere a unor bunuri. Prin natura lor, aceste resurse au un caracter fix, oferta, pe o perioad scurt de timp, fiind perfect inelastic, cum ar fi de exemplu, cldirile, utilajele, unele categorii de personal cu un grad nalt de calificare (personal managerial). ns, aceast cantitate poate fi schimbat prin modificarea cantitii altor resurse economice, cum ar fi: materiile prime, energia electric, precum i unele categorii de personal. Totalitatea acestor resurse alctuiesc factorul variabil de producie. Aadar, pe o perioad scurt de timp, o firm poate realiza diferite niveluri de producie prin utilizarea, n anumite proporii (combinaii), a unui factor variabil cu un factor fix. Totodat, un anumit nivel al produciei poate fi realizat numai printr-o combinare, ntr-o proporie dat, a factorului variabil cu cel fix. Expresia sintetic a utilizrii factorilor de producie este productivitatea, rodnicia sau randamentul factorilor de producie. Aceasta poate fi determinat la nivel de firma, ramur economica si economie naionala. Orice organizaie poate fi privit ca un sistem, folosind intrri (munc, materiale, capital, energie, informaie) pentru a livra ieiri spre consumatorii externi (produse, servicii). Acest concept de sistem poate fi aplicat si departamentelor, echipelor individuale ce asigura produse si servicii clienilor interni. Productivitatea este legtura ntre ieiri i intrri. Productivitatea Totala este definit ca relatia ntre cantitatea de ieiri, produse de ctre sistem ntr-o perioad de timp i

cantitatea de resurse (intrri) folosite in aceeai perioad de timp. Productivitatea parial este cea a unui factor de producie, considerat a fi la originea produciei i a modificrii acesteia (ceilali factori fiind constanti). n funcie de factorul reinut, productivitatea parial se prezint, dup caz, ca productivitate a muncii, productivitate a capitalului i productivitate a pmntului. Productivitatea global exprim eficiena agregat a tuturor facturilor de producie implicai n obinerea unui rezultat. Aceasta arat performana de ansamblu a factorilor de producie din a cror combinare a rezultat efectul uitl. Nivelul ambelor forme ale prodctivitii se exprim prin productivitate medie i productivitate marginal. Productivitatea medie exprima eficacitatea medie obinut prin utilizarea fiecrui factor de produci in parte sau a tuturor (luai mpreun). Productivitatea marginal exprim variaia rezultatelor obinute prin modificarea cu o unitate a unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de producie. Ea fundamenteaz decizia porducatorului privind oportunitatea si viabilitatea modificarii(creterea sau scderea) cantitaii de factori de producie utilizai.

40. Definii legea productivitii marginale descrescnde i explicai efectele ei asupra comportamentului productorului. Caracterizai zonele de producie.
Legea randamentelor (productivitii) marginale descrescnde, potrivit creia mrimea cantitii factorului variabil (munca) duce la o cretere marginal a produciei, care atinge un punct maxim, dup care are loc tendina de scdere a sporului marginal al produciei pn ce devine negativ. Aceast lege a fost cercetat de David Ricardo ( economist englez, n lucrarea sa devenit clasic Principiile economiei politice i ale impunerii, analizeaz repartiia veniturilor (salariu, profit, rent funciar). Contribuia cea mai important a lui D. Ricardo const n teoria sa despre avantajele comparative, cheie pentru analiza liberal n favoarea liberului schimb i a specializrii internaionale) i de A.Turgot, referitor la producia agricol, pentru a explica noiunea de rent funciar. Potrivit legii randamentelor (productivitii) marginale descrescnde, atunci cnd se utilizeaz un factor fix, iar cantitatea factorului variabil crete, productivitatea factorului variabil utilizat crete pn la un anumit nivel, dup care ncepe s se reduc. Veridicitatea acestei legi este demonstrat de realitatea economic. Dac ea nu ar fi adevrat, ar nsemna c pe o suprafa de un ha s-ar putea obine ntreaga cantitate de produse agricole necesar populaiei unei ri. Pe termen scurt combinarea factorilor se afla sub incidenta legii productivitatii marginale descrescande: pentru obtinerea productiei dorite pe termen scurt cantitatea folosita din factorul fix creste pana la un anumit nivel al productiei dupa care incepe sa scada". Zona I reprezint o zon economic extensiv. n aceast zon se nregistreaz o cretere a tuturor indicatorilor productivitii. Productivitatea marginal fiind mai mare dect cea medie. Prin utilizarea unei uniti suplimentare din factorul variabil. Zona II creea i corespunde egalitatea dintre productivitatea marginal i productivitatea medie i nivelul marginal intensive la care productivitatea marginal este egal cu 0. n acest stadiu productivitatea total continu s creasc ns cu o rat descresctoare, n timp ce producia medie i productivitatea marginal nregistreaz o reducere. Cnd productivitatea marginal este egal cu productivitatea medie, aceasta din urm este maxim. Cnd productivitatea marginal este egal cu zero, productivitatea total este maxim. Zona III reprezint o zon neoeconomic, deoarece productivitatea total se reduce prin utilizarea unei unitiadiionale din factorulvaribil, iar productivitatea marginal este negativ.

41. Definii izocuanta, relatai graphic harta izocuantelor i deducei particularitile lor. Expunei formele atipice de izocuante.
Izocuanta (curba de indiferenta a producatorului) reprezinta multimea punctelor din planul bidimensional (K, L) care exprima combinatii ale factorilor de productie ce conduc la obtinerea aceluiasi produs global. Izocuanta nu poate avea forma circulara, ea are sens economic, ca ansamblu al combinatiilor posibile de factori de productie, numai pe zona ei descrescatoare si convex. Vom considera drept criteriu de comportament al producatorului, maximizarea cifrei de afaceri (valabil pentru afacerile incipiente) la un cost dat al factorilor de productie (cost de productie) va fi tratata, insa, si situatia minimizarii costului de productie maximizarea profitului In mod analog cu consumatorul, producatorul trebuie sa aleaga combinatia optima de factori de productie care sa-i asigure maximul de productie (identic cu maximul cifrei de afaceri) Aceasta combinatie depinde de forma explicita a functiei de productie, precum si de gradele de complementaritate, respectiv substituibilitate ale factorilor (continute in functia de productie) Criteriul maximizarii cifrei de afaceri se aplica in cazul (ideal) in care factorii de productie sunt infinit divizibili si perfect adaptabili

42 Redai esena i explicai modalitatea de calcul a ratei marginale de substituie tehnologic.


Orice producator urmareste utilizarea unor factori de productie calitativ superiori care sa permita cresterea productivitatii si implicit scaderea costurilor. Aceleasi bunuri si servicii pot rezulta insa din modalitati diferite de combinare a factorilor de productie. Astfel, agentii economici cauta sa gaseasca cele mai eficiente modalitati de a le combina. In cadrul acestui proces, un rol important il are si substituirea factorilor de productie. Aceasta inseamna inlocuirea totala sau partiala a unuia sau mai multor factori de productie cu unul sau mai multi din cei deja folositi sau noi, in conditiile obtinerii acelorasi rezultate sau chiar a unora mai bune. Substituirea factorilor de productie se bazeaza pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate si de adaptabilitate a partilor care se combina. Rata marginala de substitutie reprezinta cantitatea dintr-un factor de productie necesara pentru a compensa reducerea cu o unitate a unui alt factor, astfel incat productia sa ramana aceeasi. RmgS= -X/Y sau RmgS= WmgY/WmgX RmgS Rata marginala de substitutie X Factorul care substituie Y Factorul substituit Pentru a retine mai usor formula, sau pentru a nu face confuzii intre rolul factorilor (substituitorul si substituitul): RmgS= -e/t unde e reprezinta factorul care substituie, si t factorul substituit. Panta izocuantei masoara de fapt raportul in care capitalul se substituie cu munca, mentinandu-se acelasi nivel de productie. Acest raport se numeste rata marginala de substitutie tehnica (MRS - Marginal Rate of Tehnical Substitution) a factorilor de input. MRTS indica acea cantitate suplimentara de L care este necesara pentru a inlocui o cantitate de K, astfel incat productia sa se mentina constanta. In mod formal, MRTS este definita prin valoarea primei derivate a izocuantei, evaluata in punctul (K, L) de pe izocuanta. Deci, valoarea MRTS depinde de punctul de pe izocuanta in care o evaluam. Covexitatea izocuantelor conduce la concluzia ca MRTS nu este constant. Cand firma dispune de o cantitate mica de K si o cantitate mare de L, reducerea cu o unitate a cantitatii de K necesita o crestere mare a cantitatii de L pentru a mentine Q constant. Dimpotriva, daca firma utilizeaza o cantitate mare de K si o cantitate mica de L, aceeasi reducere cu o unitate a cantitatii de K poate fi compensata printr-o crestere mai mica a factorului L. O alta concluzie este ca limitele substitutiei intre factorii de productie in conditiile productiei constante sunt determinate de panta izocuantei: daca aceasta este foarte putin curbata, MRTS se modifica mai putin de la un punct la altul, deci substituirea este foarte ridicata. Dimpotriva, daca curbura este accentuata, trecerea de la un punct la altul modifica mult MRTS, iar substituibilitatea este redusa, in timp ce complementaritatea creste. In cazul unei curburi foarte mari, forma izocuantei se aseamana cu un unghi drept, convexitatea dispare si relatia dintre factorii de productie devine cea de complementaritate perfecta (Fig. 4.9). La cealalta extrema, daca curbura este foarte mica, izocuanta devine o dreapta si relatia dintre factori este de substituibilitate perfecta. Rezumat:
De-a lungul izocuantelor are loc substituirea unui factor cu celalalt fara ca productia sa se modifice. Raportul de substitutie este cuantificat cu rata marginala de substitutie tehnica (MRTS), care are o valoare descrescatoare. Daca MRTS este constant, izocuantele sunt linii drepte si factorii de input se substituie perfect; daca MRTS = 0, izocuantele au forma de L si factorii de input sunt complementari.

43 Explicai esena extinderii la scar a produciei. Caracterizaoi tipurile de randament la scar.


a) Afacerile desfasurate de o intreprindere se leaga de diferite orizonturi decizionale, care exprima ipotezele si posibilitatile deciziilor firmelor. Care sunt aceste orizonturi decizionale? Orizontul foarte scurt sau orizontul pietei este acea perioada de timp in care firma poate reactiona la impulsurile mediului extern exclusiv prin decizii de vanzare sau de cumparare (de exemplu, micsorandu-si sau marindu-si stocurile). Drept urmare, volumul de productie nu poate fi modificat in functie de semnalele pietei. Daca firma se asteapta la o crestere a pretului de vanzare, ea poate doar sa stocheze produsele sale. Orizontul scurt este acea perioada de timp in care intreprinderea este capabila sa modifice cantitatea utilizata cel putin dintr-un factor de productie, in conditiile in care cel putin un factor ramane fix. De exemplu, cladirile, terenurile, utilajele sunt date, dar materiile prime, orele de munca sunt variabile. Ca urmare, firma continua sa utilizeze cantitatea de capital de care dispune, dar volumul productiei se poate modifica prin adaptarea cantitatii de munca (prin ore suplimentare sau reducerea programului de munca, concediu etc.). Termenul scurt nu are o durata egala pentru toate intreprinderile, deoarece acesta depinde de natura capitalului folosit si de tehnologiile existente. De fapt, nu trebuie sa interpretam termenul scurt ca un interval de timp in care este imposibila ajustarea capitalului, ci mai degraba o perioada in care acest lucru nu este rational. Modificarea tuturor factorilor de productie inseamna a schimba "scara" (capacitatea, dimensiunea) de productie, ceea ce insa este de dorit numai in conditiile unei variatii importante si permanente a volumului productiei. In cazul unei modificari temporare este irational sa se modifice dimensiunea firmei, deci se adopta o metoda de ajustare a productiei mai putin costisitoare si mai reversibila, care sa permita o noua adaptare in sens invers si la un cost redus. Pentru intreprinderi, cea mai costisitoare si mai reversibila modalitate de adaptare este ajustarea factorului munca. Orizontul lung este perioada de timp in care firma poate modifica cantitatile utilizate de toti factorii de productie, in timp ce tehnologia de baza si outputul firmei nu se modifica radical. Orizontul foarte lung (orizontul de prognoza) este perioada de timp in care firma este capabila sa introduca o tehnologie calitativ noua, radical deosebita de tehnologia utilizata pana in prezent. Firma se innoieste radical, putandu-se transforma intr-o firma totalmente diferita.

b)

c) d)

Definitie: Randamentele de scara reflecta efectele produse de cresterea dimensiunii factorilor de productie asupra volumului productiei. De asemenea, ele reflecta sensibilitatea produsului total la cresterea proportional a tuturor factorilor de productie. Distingem trei situatii: 1. Randamentele de scara constante.In aceasta situatie productia de modifica proportional. Astfel dublarea cantitatii de munca, pamant sau capital determina dublarea produsului total. Acest tip de randamente se intalneste in majoritatea industriilor artizanale. 2. Randamentele de scara descrescatoare.Sunt specifice situatiei in care cresterea cantitatii tuturor factorilor de productie determina o crestere mai redusa a produsului total. Exemplu: Sa presupunem ca volumul factorilor munca, pamant, seminte, utilaje a crescut cu 50%. Daca productie totala a crescut cu numai 40% avem de-a face cu randamente de scara descrescatoare. Acest tip de randamente se intalneste in majoritatea sectoarelor productive care folosesc resurse natural (exemplu: agricultura). 3. Randamente de scara crescatoare Sunt specifice situatiei in care cresterea cantitatii tuturor factorilor de productie determina o crestere mai mare a volumului productiei. Exemplu: Intr-o fabrica de produse chimice o crestere de 10% a factorilor munca, capital si material duce la cresterea productiei totale cu 15%

44 Definii esena i tipologia costurilor de producie. Delimitai noiunile de consumuri i cheltuieli ale ntreprinderii.
Costul reprezinta ansamblul cheltuielilor ce pot fi asociate productiei si comercializarii unui bun sau serviciu. In primul rand se disting costuri previzionale (apriori) sau prestabilite prin definitie nesigure pentru ca sunt prevazute inainte de actul de productie si de vanzare a produsului, costuri constatate (aposteori), reale sau istorice, care sunt calculate plecand de la contabilitatea analitica. Se mai analizeaza costurile directe si costurile indirecte. In general, intreprinderea cunoaste destul de bine costurile directe care insumeaza toate cheltuielile legate direct si exclusiv de produsul analizat (salariile muncitorilor direct productivi, amortismentul masinilor si echipamentelor utilizate exclusiv pentru acest produs, etc.) Calculul costurilor indirecte este mai delicat pentru ca presupune sa se ajunga la o ventilare (la o repartizare) intre diferitele produse a cheltuielilor care le privesc simultan (remunerarea personalului de directie, inchirierea unui local unde se fabrica mai multe produse, etc.). Suma costurilor directe si indirecte da costul complet. Pe o perioada scurta, in care echilibrul este dat, se poate distinge costuri fixe (masini, cladiri) care reprezinta ansamblul cheltuielilor suportate de intreprindere), oricare ar fi volumul sau de activitate si costuri variabile care pot fi proportionale cu volumul productiei (materiile prime de exemplu). Suma costurilor fixe (CF) si a costurilor variabile (CV) formeaza costul total (CT). Functia de cost ajuta la determinarea costului minim pentru fiecare volum de productie. CT(q) = CF + CV(q) Preturile inputurilor fiind date, CT si CV nu depind decat de cantitatile produse q. Costul mediu (CM) este costul total divizat cu cantitatile produse. CM(q) = CT(q)/q = CF/q +CV(q)/q Costul marginal poate fi definit ca suplimentul de cost rezultat ca urmare a producerii unei unitati suplimentare de produs sau serviciu. Curba costului marginal intersecteza curba costului mediu in partea cea mai de jos a acesteia din urma (in punctul de minim). Ea se situeaza deasupra curbei costului mediu cand acesta creste (odata cu cresterea cantitatii produse); costul marginal se afla sub costul mediu cat timp acesta scade. Se demonstreaza ca profitul este maxim atunci cand nivelul de productie corespunde cu momentul in care costul marginal este egal cu pretul de vanzare (incasare marginala ). Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor i prestarea serviciilor n scopul obinerii unui venit. Consumuri directe - consumuri identificate nemijlocit pe un anumit produs sau alt obiect de cheltuieli. Consumuri indirecte - consumuri care nu pot fi identificate direct pe un produs sau obiect concret de cheltuieli. Consumuri variabile - consumuri care se modific n raport cu volumul produciei, lucrrilor executate, serviciilor prestate. Consumuri constante - consumuri care rmn constante ntr-un anumit diapazon de modificri, indiferent de modificrile volumului produciei sau activitii de afaceri a personalului de conducere. Consumuri directe de materiale - valoarea materiei prime, materialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care n mod substanial intr n componena acestora i se includ direct n costul produselor finite. Consumuri directe privind retribuirea muncii - consumuri privind remunerarea muncitorilor, incluse n mod direct n costul produselor finite. La ntreprinderile de prestri servicii se utilizeaz noiunea consumuri privind retribuirea muncii. Consumuri indirecte de producie consumuri aferente deservirii i conducerii subdiviziunilor de producie care nu pot fi incluse n mod direct n costul produselor finite (serviciilor) i se repartizeaz conform S.N.C.2 "Stocurile de mrfuri i materiale". Cheltuieli - toate cheltuielile i pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune. Cheltuielile activitii operaionale - cheltuielile aferente desfurrii activitii de baz a ntreprinderii. Cheltuielile activitii de investiii - cheltuieli i pierderi aferente scoaterii din funciune a activelor pe termen lung. Cheltuielile activitii financiare - cheltuieli rezultate din modificarea mrimii i structurii capitalului propriu i mprumuturilor (creditelor). Pierderi excepionale pierderi suportate ca rezultat al evenimentelor care nu in de activitatea ordinar. Costul vnzrilor - o parte din consumuri, care se trec la produsele, mrfurile i serviciile vndute. Cheltuieli ale perioadei - de gestiune cheltuieli pentru comercializarea produselor, mrfurilor i serviciilor, administrative, de deservire, de organizare a produciei. Cheltuieli anticipate - cheltuieli aprute n perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare (de exemplu, plile n avans aferente chiriei etc.).

45 Definii costurile n perioad scurt de timp, identificai corelaia (legtura reciproc dintre costuri) dintre diferite categorii de costuri i ilustrai graphic dependena lor.
FUNCTIA COST. TIPOLOGIA COSTURILOR - Reprezinta relatia obiectiva de dependenta intre costul si variatia productiei si se exprima astfel : C=f(Q).Aceasta functie, aceasta dependenta, genereaza tipologia costurilor respectiv comportamentul costurilor pe o perioada scurta sau lunga de timp. Calculul acestei functii se utilizeaza la fundamentarea variantelor de productie si anume alegerea acelei variante care se obtine cu costurile cele mai mici si deci cu Preul cel mai mare. Perioada scurta reprezinta acel interval de timp pe parcursul careia un producator poate sa isi sporeasca productia numai in masura in care Kf din dotare o permit (numai daca creste volumul de munca sau productivitatea muncii). Perioada lunga e acel orizont de timp ce ofera posibilitatea firmei sa isi modifice productia pe seama modificarii tuturor factorilo de productie, mai ales a factorului Kf. Comportamentul Costurilor pe termen scurt - In raport cu nivelul la care se consuma Fp, exista 3 mari categorii de costuri : global, mediu/unitar, marginal. 1. Costul global - CG = suma costurilor ocazionate de obtinerea unui anumit volum de productie. Se compune din 3 categorii de costuri : costul fix total - CF - reprezinta suma cheltuielilor care sunt independente, invariabile fata de volumul productiei (chirii, incalzire, iluminat, cheltuieli de intreprindere, salariile TESA, cheltuieli de administratie a firmei, dobanzi, asigurari, etc) = constant. Costul variabil - CV - reprezinta ansamblul cheltuielilor care variaza, se modifica proportional cu variatia productiei ; exista 3 grade de proportionalitate : liniara (materii prime si salarii directe), crescanda sau descrescanda (unele materiale auxiliare, combustibil, energie, apa) - CV = f(Q). Costul total de productie - CT reprezinta suma cheltuielilor CF si CV inregistrate la nivelul sectiilor de productie si al intreprinderii ; la acest cost se adaoga apoi costul cu distributia si desfacerea - CD care la randul sau poate reprezenta cheltuieli fixe/variabile ; se obtine astfel un cost total al productiei = cost complet/comercial (toate cheltuielile ocazionate de sus in jos cu obtinerea si desfacerea unui colum de productie intr-o perioada data de gestiune economica). Reprezentarea grafica a CG imbraca forma unor drepte cu punct de plecare diferit. a. Costul mediu - CM - pe unitate; reprezinta costurile globale raportate la volumul fizic al productiei. CFM costul fix unitar mediu - raportul intre costul fix si productie CF/Q. CVM - costul variabil mediu CV/Q=f(Q)/Q. CTM - costul unitar al produsului CT/Q=CF/Q+CV/Q=CFM+CVM. Importanta lui CTM rezida in aceea ca la el se adaoga marja de Pr si se obtine pretul unitar PU al produsului, numit si pret de productie (pretul cu care produsul paraseste poarta fabricii) si care e diferit insa de pretul de vanzare (PV=PU+TVA+accize+alte taxe+adaos comercial) C. Costul marginal - Cmg - reprezinta cheltuiala suplimentara provocata de un consum suplimentar de Fp pentru producerea unei unitati de suplimentare de productie (=unitate aditionala) ; este deci costul cresterii productiei (cu ce cheltuieli obtin o unitate de crestere a productiei de 1%). Poate fi total (pe intreaga Q) sau unitar (pe bucata) Cmg=CT/Q=(CT1-CT0)/(Q1-Q0) Este un cost foarte important pentru intreprindere deoarece pe baza lui se determina conditiile de maximizare a profitului. Astfel, aceste conditii arata pana unde intreprinderea poate sa isi extinda volumul productiei ca sa fie rentabila Cmg=Vm /pret = conditia de maximizare a profitului (Vm=venit marginal, pret). In dorinta de maximizare a Pr, in goana ei spre aceasta functie-tinta, intreprinderea alearga dupa productii suplimentare ; aceasta dorinta a ei e posibila numai daca Cmg<CTM, deci productia suplimentara e rentabila. Asadar, intreprinderea compara permanent Cmg aditional cu costul obistuit al produsului pentru a vedea daca se merita sa creasca productia sau nu, jocul costului fiind la ea acasa pentru ca PV nu mai depinde de ea. Exista astfel doua situatii : (1) analiza pragului de faliment (f) si (2) analiza optimului productiei pe termen scurt (O). Ambele prezinta importanta practica maxima pentru intreprindere. Pragul de faliment reprezinta acea situatie critica de la care intrerinderea isi inceteaza activitatea. Punctul 'F' este intersectia dintre Cmg si CVM prin minumul lui CVM (punctul M1), deci in care Q1 reprezinta x unitati, Cmg e de y unitati monetare. Cand pretul de vanzare scade sub M1 cu coordonatele respective, intreprinderea da faliment. E acea situatie negativa cand intreprinderea nu isi mai recupereaza prin prt toate cheltuielile, nici cele fixe, cu atat mai mult nu realizeaza nici un Pr.

46 Expunei tipologia i comportamentul costurilor de producie n perioada lung de timp. Ilustrai graphic corelaia dintre diferite categorii de preuri pe termen lung.
TIPOLOGIA COSTURILOR - Reprezinta relatia obiectiva de dependenta intre costul si variatia productiei si se exprima astfel : C=f(Q).Aceasta functie, aceasta dependenta, genereaza tipologia costurilor respectiv comportamentul costurilor pe o perioada scurta sau lunga de timp. Calculul acestei functii se utilizeaza la fundamentarea variantelor de productie si anume alegerea acelei variante care se obtine cu costurile cele mai mici si deci cu Preul cel mai mare. Perioada scurta reprezinta acel interval de timp pe parcursul careia un producator poate sa isi sporeasca productia numai in masura in care Kf din dotare o permit (numai daca creste volumul de munca sau productivitatea muncii). Perioada lunga e acel orizont de timp ce ofera posibilitatea firmei sa isi modifice productia pe seama modificarii tuturor factorilo de productie, mai ales a factorului Kf.. Comportamentul Costului pe termen lung Asa cum s-a observat din analiza anterioara, forma curbelor costurilor medii si marginale e sub forma de 'U' imperfect datorita conditiilor diferite de productie si datorita actiunii legii randamentelor neproportionale(descrescatoare). Se observa din grafice ca randamentele crescatoare pe termen scurt sunt insotite de scaderi de costuri, iar prin trecerea prin M1 si M2 ambele se redreseaza, ceea ce inseamna costuri crescatoare si deci randamente descrescatoare. Asadar, cauza cresterii costurilor pe termen scurt si deci a randamentelor descrescatoare o reprezinta fixitatea K. Pe termen lung, toti factorii devin variabili; cresc sau scad, la fel si preturile, piata da semnale si deci intreprinderea isi amplifica calculele vizand alegerea variantei optime de productie in aceasta situatie. In raport cu aceasta varianta optima, ea isi alege si dimensiunea optima a firmei, adica acea marime care ii da satisfactie si deci randamente si economii de scara. Costurile unitare si marginale imbraca aceeasi forma de 'U' imperfect, iar pragul de faliment e de asemenea intersectia dintre CVM si Cmg. Specific acestei analize pe perioada lunga o constituie aparitia fenomenelor economice de scara, adica fenomene ce tin de extinderea Q, de dimensiune, de scara. Economiile de scara - situatie pozitiva ce rezulta din scaderea costurilor unitare si marginale medii, pentru ca randamentele totale cresc mai repede decat cresc costurile totale. La un moment dat, din extinderea exagerata a scarii de Q pot sa apara fenomene negative numie deseconomii de scara - apa cresteri ale costurilor unitare si marginale pentru ca incep sa scada randamentele economice. Este cazul unor cheltuieli mari provenite din gigantismul intreprinderii (cazul combinatelor si al transnationalelor) ; intreprinderile devin greoaie, cresc costurile de management, creste birocratia, apar nuemroase verigi, cresc salariile care nu se justifica prin randamente, iar Q se aplatizeaza. In aceasta situatie, intreprinderea isi reanalizeaza dimensiunea optand pentru restructurarea ei (spargere, divizare, retehnologizare, restructurare) si isi alege acea varianta de dimensiune la care incep sa se obtina economii de scara. Toata problema indica optimul productiei pe termen lung. Notiunea de optim (optimizare, functieobiectiv, orizont de timp, restrictii) desemneaza acea varianta aleasa de producator la care se realizeaza echilibrul dintre intrari si iesiri si la care producatorul nu mai trebuie sa caute solutii (optimul insa e perisabil, relativ). Spunem ca pe termen lung e optima acea productie care permite maximizarea productiei cu aceleasi cheltuieli respectiv obtinerea unei unitati de productie cu cheltuieli mai mici. Restrictiile optimului sunt : (1) preturile pe piata ale Fp, (2) situatia propriilor resurse, (3) respectarea standardelor de calitate Eg. in cazul a 3 variante de Q : Q3>Q2>Q1 ; CT3=CT2=CT1=const. solutia optima este Q3 cu CT3 (maximizarea Q cu aceleasi CT) sau Q3=Q2=Q1=const. ; CT3<CT2<CT1 situatia optima este Q3 cu CT3 (aceeasi Q cu costuri mai mici) Q3 aferenta punctului M este situatia optima de productie care prezinta cele mai mici cheltuieli (x um) adica acea varianta dincolo de care celelalte sunt neoptime. La acest nivel se stabileste si dimensiunea optima a intreprinderii.

47 Explicai utilizarea dreptei izocostului n minimizarea costurilor de producie.


n condiiile economiei de pia productorul trebuie s in seama de variabilele de care depinde activitatea sa economic n vederea maximizrii produciei i a profitului.O prima restricie pentru productor o constituie resursele sale bneti, respectiv posibilitile pe care le are n vederea cumprrii factorilor de producie. Graficul funciei de producie i ofer productorului informaia tehnic referitoare la cantitile de producie posibile pentru diferite combinaii eficiente de factori de producie.Plecnd de la aceast informaie, productorul trebuie sa ia urmtoarele decizii: decizia cu privire la volumul produciei; decizia cu privire la metoda de producie. Astfel productorul este condiionat de: mrimea total a resurselor sale bneti (T); preul factorilor de producie folosii (Px i Py). Costul total al produciei va fi: T = XPx + Ypy Fig.1. Dreapta bugetului

Ceea ce reprezint ecuaia unei drepte a crei pant este negativ (pentru c P x i Py>0) este definit de structura preurilor n raport cu Px/Py. Dreapta bugetului productorului poate fi reprezentat ca n graphic. Rezult: cantitatea maxima din factorul y pe care o va putea achiziiona productorul este T/P y cnd cantitatea din factorul de producie x=0, iar cantitatea maxim din factorul x este T/Px atunci cnd y=0.

Dreapta bugetului permite s se defineasc ansamblul combinaiilor posibile de factori de producie pe care productorul ii poate achiziiona innd cont de restriciile prezentate. Cmpul opional al productorului este reprezentat de triunghiul AOB. Minimizarea costurilor pentru o producie dat Se urmrete minimizarea costurilor de producie (C=Xpx+Ypy) pentru un nivel de producie cunoscut Q=Q0. Se pune problema stabilirii cantitilor din factorii de producie x i y astfel nct productorul s obin Q0 cu costurile cele mai mici. Optimul de obine n puntul M, unde avem cele mai mici costuri de producie. Se observ c raportul dintre productivitile marginale i preurile factorilor de producie este egal. Minimizarea costurilor pentru o Q dat

48 Expunei graphic echilibrul productorului i semnificaia economic a acestuia. Interpretai graphic i explicai esena curbei produciilor optime.
Reducerea costului de producie implic din partea productorului raionalitate n orientarea i mobilizarea eforturilor, spirit de competiie, cunoatere bazat pe calculul economic. Echilibrul productorului constituie un criteriu de comportament conform cruia productorul urmrete ca, la un cost de producie dat, s maximizeze producia obinut, adic s produc ct mai mult posibil (innd seama de cererea existent). Maximizarea produciei trebuie s aib loc prin mrirea randamentului i nu prin suplimentarea consumului de factori. In cazul n care, ns, nu este necesar mrirea ofertei de bunuri economice, starea de optim al productorului sau de gestiune optimal presupune ca un volum de producie dat s se obin cu costuri minime. Realizarea optimului productorului presupune existena unor alegeri posibile, ntr-un anumit cadru de micare. Optimul productorului este considerat, totodat, starea de echilibru, deoar ece, n acest caz, productorul nu mai este nevoit s caute alt soluie. Pentru fiecare nivel al dreptei bugetului poate fi definit echilibrul productorului. Acest punct va fi punctul de tangen a dreptei bugetului cu una din izocuante. Dac unim aceste puncte vom obine drumul sau linia de expansiune a productorului. Curba posibilitilor de producie ct poate produce un stat cu resursele disponibile (umane, material, natural, tehnologice s.a.) pe care le are. Am nteles graficul de mai jos astfel: cu resursele si tehnologia disponibil n prezent, o economie (sau o firm) poate produce (prin ipotez, combinaii de dou bunuri) n aria definit de curba posibilitilor de producie. Dac produce n interiorul curbei, resursele sunt folosite ineficient si/sau incomplet. n afara curbei nu poate produce pentru c nu are resurse disponibile si/sau nu are tehnologia necesar. n punctele de pe curb resursele sunt folosite cu eficien maxim, n condiiile date.

49 Definii esena, funciile, tipologia i indicatorii profitului. Explicai corelaia dintre venit, cost i profit.
Profit - indicator sintetic ce reprezinta venitul sau castigul obtinut ca urmare a unei activitati eficiente din punct de vedere economic. Venitul total minus costul total.Generic vorbind, reprezinta beneficiul obtinut ca rezultat al investirii de capital. In sens larg, soldul (diferenta) ramas(a) dupa deducerea cheltuielilor efectuate de catre un agent economic din veniturile astfel obtinute. Venit - cresteri ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului financiar sub forma intrarilor si iesirilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele legate de contributiile participantilor la capitalul propriu. Veniturile se impart in: - Venituri propriu-zise - apar in cadrul activitatilor obisnuite (curente) ale unei intreprinderi, si se prezinta sub diferite denumiri, incluzand vanzarile, dobanzile, dividendele, redeventele si chiriile. - Castigurile - reprezinta cresteri ale beneficiilor economice care pot sau nu sa apara in cursul activitatilor obisnuite ale intreprinderii. Cost - n sens general, cheltuiala in bani ce trebuie suportata pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu. n sens economic, expresia in bani a eforturilor agentilor economici pentru producerea si desfacerea de bunuri si servicii. INDICATORII PROFITULUI, FACTORI, RENTABILITATEA FIRMEI Indicatorii Profitului - MASA PR = marimea absoluta, castigul banesc obtinut dintr-o activitate economica ; se inregistreaza 2 nivele : Masa Pr total aferent unui anumit volum de productie - notata cu Pr Pr = Ca - CT (Ca - cifra de afaceri, CT - costuri totale) Ca = Q*pv = CT + Pr (Q - vol. fizic al productiei, pv - pret de vanzare) Masa Pr unitar - notata cu pr pr =Pr/Q = pv - CTM (unde CTM este costul unitar al produsului CT/Q) RATA PR (pr') = profitul exprimat in procente, in raport cu un anumit volum de efort, existand deci 3 rate ale Pr : pr'(CT) = Pr/CT*100(rata rentabilitatii, efortul consumat prin cost) pr'(Ca) =Pr/Ca*100 (rata profitabilitatii, efortul - incasari din vanzari) pr'(Ku) = Pr/Ku*100 (rentabilitatea la efortul total, unde Ku = K utilizat) Obs. : Acesti indicatori se utilizeaza de un analist la stabilirea diagnozei financiare a intreprinderii intr-o perioada data de gestiune economica, pentru fundamentarea deciziilor viitoare. Notiunea de RENTABILITATE desemneaza o forma principala de eficienta economica la nivel productiv, de firma, si consta in capacitatea unei firme de a produce venit net (adica Pr, beneficiu). Rentabilitatea (R) se exprima in marime absoluta (prin masa Pr) si in marime relativa, procentuala (prin rata Pr, deobicei prin cost, adica pr'(CT)). Exista de asemenea si alte forme de R : rata rentabilitatii economice, rata rentabilitatii financiare, rata rentabilitatii capitalurilor, etc. Ca marime, rata rentabilitatii se stueaza pe o grila cu mai multe nivele (peste tot se aplica cota unica de impozt pe Pr de 16 %) : rentabilitate '0' - rata profitului e de 3 - 5 % rentabilitate medie - rata profitului e de 10 - 15 % rentabilitate mare - rata profitului e de 15 - 20 % rentabilitate exagerata - rata profitului e de 25 - 30 % Concluzie : Asadar, rata Pr oscileaza intre 2 limite importante : limita minima (rate ale profitului marginal, adica o cantitate suficienta de Pr care sa ii asigure intreprinzatorului motivatia) si o limita maxima (punctul dincolo de care incep sa scada vanzarile pe piata) Nivelul si dinamica Profitului Se afla sub influenta a numerosi factori : reducerea pe toate caile a costurilor volumul productiei structura si calitatea productiei nivelul productivitatii factorilor nivelul pretului de vanzare accelerarea vitezei de rotatie, etc. Concluzie : Rata Pr e unul dintre cei mai importanti indicatori de randament, de eficienta, care se compara pe diferite nivele cu cursul actiunii si cu rata dobanzii, indicand spre ce sa se orienteze un investitor intr-o afacere.

50 Caracterizai veniturile ca factor determinant al profitului. Definii


veniturile medii i marginale i explicai graphic evoluia lor.
VENTUL Volumul surselor material sau financiare care revine unei persoane sau entiti dintr-o activitate prestat sau din proprietatea deinut, ntr-o perioad de timp; ctig, beneficiu. PROFITUL este un venit specific unei anumite categorii de proprietari, si anume proprietarul factorilor de productie, indeosebi a factorului K, pentru efortul depus de acesta, initiativa si riscul asumat de el in activitatea economica. E un important indicator financiar (economic) la nivel de firma, si care prin natura si functiile sale, e identic cu beneficiul firmei. Conceptia potrivit careia profitul este un venit rezidual- se aseamana ca mod de calcul cu cel de mai sus, astfel ca Pr e un rest, o diferenta ce ramane dupa deducerea din veniturile brute a numeroase sume, impozite, taxe, cheltuieli, ceea ce ramane ar fi Pr ca venit rezidual tratat ca un venit necuvenit ( ! gresit). Se confunda Pr ca venit din efort propriu, cu o parte din Pr obtinut inafara efortului propriu si care de drept e necuvenit si nu va ramane la intreprindere, fiind preluat de stat sau alte organe.

Venit total= Pret X Cantitate Q; Profittotal = Venit total - Costtotal; Cost mediu total (CMT) = Costtotal / Q; Cost marginal = Costtotal / Q, Q=1 Venitmarginal = Venit total / Q, Q=1; Venit mediu = Venit total / Q.
Definitie: Venitul marginal reprezinta venitul incasat din ultima unitate vanduta sau el este modificarea venitului total atunci cand productia obtinuta si vanduta creste cu o unitate. Pe piata cu concurenta perfecta venitul marginal este intotdeauna egal cu pretul si de asemenea cu venitul mediu. Conditia de maximizare a profitului este cost marginal egal cu venit marginal. Firma trebuie sa compare costul de a produce (in timp ce se inregistreaza pierderi) cu costul incetarii productiei. Atata timp cat pierderea din ramanerea in afaceri este mai mica decat pierderea prin intreruperea activitatii firmei va continua sa produca. Costul ramanerii in activitate pe termen scurt este dat de costul variabil total. Atat timp cat costul mediu variabil este acoperit de veniturile medii, adica de pret, este mai bine ca firma sa continue sa produca. Venitul marginal in cazul monopolului nu mai este egal cu pretul si este inferior venitului mediu. Vmg este egal cu pretul, minus pierderea datorata reducerii pretului si de la unitatile anterioare pentru a vinde o unitate suplimentara din produsul respectiv. De aceea, pe masura ce se adauga suplimente, decalajul dintre Vmg si pret (si implicit VM) creste. Cand curba cererii este o dreapta, ca in exemplul ilustrat in graficul din Figura 1, atunci curba Vmg va intersecta abcisa la jumtatea distantei fata de punctul de intersectie al curbei VM. Curba Vt este o parabola (are forma unui clopot) care porneste din punctul de origine (pentru Q = 0, Vt = 0), atinge nivelul maxim in punctul in care Ecp = 1, (cand Vmg = 0) dupa care coboara catre zero, cand p = 0. Aceasta evolutie, la inceput ascendenta si apoi descendenta a curbei venitului total, este data de relatia existenta intre elasticitatea cererii la pret si venitul marginal. Deoarece firma monopolista se confrunta cu o curba a cererii cu panta negativa, Vmg este intotdeauna mai mic decat pretul la care isi vinde productia ; in functie de elasticitatea cererii la pret, Vmg poate avea atat valori pozitive, cat si valori negative. Venitul marginal este pozitiv cand cererea este elastica fata de pret, este nul cand cererea are elasticitate unitara si este negativ cand cererea este inelastica. Dupa cum se observa in reprezentarea grafica din Figura 1, pentru nivelurile de productie situate in intervalul in care curba cererii este elastica, Vt creste pe masura ce se vand mai multe unitati; in acest interval (Ecp > 1), venitul marginal este pozitiv (Vmg > 0). Dimpotriva, corespunzator nivelurilor de productie situate in intervalul pentru care curba cererii este inelastica, VT scade pe masura ce se vand mai multe unitati, in acest interval (Ecp < 1) venitul marginal este negativ (Vmg < 0).

51. Expunei aspectele generale ale maximizrii profitului n baza indicatorilor totali i marginali.
Pentru a caracteriza comportamentul producatorului analiza microeconomica presupune ca obiectiv principal maximizarea profitului. Pe piata cu concurenta perfecta venitul marginal este intotdeauna egal cu pretul si de asemenea cu venitul mediu. Conditia de maximizare a profitului este cost marginal egal cu venit marginal. Indicatorii medii - se calculeaz pentru fiecare din factorii de producie i arat cte uniti de output revin n medie la fiecare unitate de input. Se mai numesc i eficienele medii ale factorilor de producie pe care le notm cu sau : Dac funcia de producie este bifactorial, Y = (K, L), cei doi factori fiind K - capital i L fora de munc, atunci: - reprezint eficiena medie a capitalului; - reprezint productivitatea medie a muncii (sau producia per capita). Pentru aceste funcii de producie bifactoriale, rata medie a substituiei definit ca: se mai numete nzestrarea tehnic a muncii. Indicatori marginali (difereniali). Indicatorii medii msoar eficiena unui factor de producie prin considerarea outputului total determinat de toi factorii de producie nu numai de factorul n cauz. Prin introducerea indicatorilor marginali se poate msura contribuia efectiv a fiecrui factor la crearea outputului: Pentru a maximiza profitul ntreprinderea trebuie, mai nti, s minimizeze costurile de producie, deci s obin rezultate ct mai bune i de durat. Cu ct profitul este mai mare, cu att i rentabilitatea agentului economic este mai ridicat, ceea ce atest calitatea activitii economice desfurat ntr-o anumit perioad de timp. Privit ca o mas brut, acesta apare ca rezultatul a doi termeni, astfel nct la o cretere a valorii primului termen, respectiv o sporire a volumului de activiti sau a cifrei de afaceri, masa profitului se majoreaz. n acelai timp i cu un efect asemntor ce echivaleaz cu un plus de profit, se recomand ntreprinderii s realizeze micorarea celui de-al doilea determinant, care se nfptuiete cu o reducere sistematic a costurilor pe unitate de produs. n economiile moderne, procedeele care vizeaz reducerea costurilor de producie rmn pn la urm una din soluiile cele mai bune pentru atingerea scopului urmrit. Importana reducerii costului pentru maximizarea profitului sporete i mai mult dac se ine seama c n economia de pia productorii (cu excepia monopolurilor) nu pot s acioneze dup dorinele lor asupra factorilor de producie pe care-i cumpr, dar nici asupra preurilor la care se vnd propriile mrfuri. ntr-o economie concurenial, maximizarea profitului poate avea loc atunci cnd sporirea produciei ajunge la un nivel n care costul marginal devine egal cu venitul marginal, iar acesta se egaleaz cu preul pieei. Dinamica costului pe unitate de produs depinde de: consumul de factori de producie pe unitate de produs (consumul de resurse naturale, de for de munc, de echipamente), preul factorilor de producie utilizai i de salariile ce trebuie pltite lucrtorilor angajai. La un nivel dat al consumului de factori de producie pe unitate de efect util, scderea preului de achiziionare a factorilor duce la micorarea costului, i invers. n cazul n care preul factorilor rmne constant, iar consumul acestora pe unitate de produs se micoreaz, are loc, de asemenea, micorarea costului mediu. Mrimea costului pe unitate de efect util este influenat i de: volumul produciei, schimbarea caracteristicilor produsului, a calitii acestuia. Fiecare productor este interesat s-i maximizeze profitul, deci obiectivul lui prioritar se poate scrie astfel: = TR - TC ---> max. Pentru ca funcia profitului total s aib un punct de maxim, este necesar ca prima derivat s fie nul, iar derivata a dou s fie negativ. Prima condiie de profit maxim: = 0, adic: de unde rezult c prima derivat a funciei profitului total este nul atunci cnd ncasarea marginal devine egal cu costul marginal, adic: MC = MR (=p) A doua condiie de profit maxim: < 0, adic: de unde rezult c a doua derivat a profitului este negativ atunci cnd ritmul de cretere a costului marginal depete ritmul de cretere a ncasrii marginale, adic:

52 Definii rentabilitatea ntreprinderii i explicai esena pragului de rentabilitate. Ilustrai graphic situaii cu unul i mai multe praguri de rentabilitate.
Capacitatea unei ntreprinderi de a obtine un profit oarecare, adica de a obtine niste venituri mai mari decit chelt de productie, se numeste rentabilitate. Exista mai multe forme de rentabilitati: Rentabilitate economica; Rentabilitate comerciala; Rentabilitate financiara; Rentabilitate totala. Pragul de rentabilitate - pragul mort/critic, M - reprezinta acel volum de productie sau de cifra de afaceri de la care pornind incep sa apara profiturile ; are urmatoarele coordonate : incasari totale, Pr = 0. Prin repetarea situatiei, pragul de rentabilitate degenereaza in prag de faliment (Pv (pre de vnzare)=CVM ; CVM=Cmg) Din punct de vedere grafic, pragul de rentabilitate se poate reprezenta:

53 Definii concurena ca component definitorie a pieei i formulai funciile ei. Prezentai instrumentele luptei concureniale.
Concurena este un mod de manifestare a economiei pe pia, n care pentru un bun omogen i substitutele sale, existena unui singur productor devine, practic, imposibil. Problema concurenei prezint interes pentru toi actorii pieei: productori, consumatori, intermediari. Fiecare firm este preocupat s fie ct mai competitiv, iar ctigul net s fie ct mai bun. Iar aciunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de aciunile concurenilor ei. n absena concurenilo r orice firm aflat pe pia ar putea s-i stabileasc liber preurile la un nivel ridicat. n funcie de numrul de concureni si gradul de difereniere al produselor ntlnim: Concurena imperfect este situaia de pe pia n care condiiile necesare pentru existena concurenei perfecte nu sunt satisfcute. Forme de concuren imperfect: Monopol situaie n care exist un singur vnztor al unui bun economic. Oligopol situaia n care exist un numr redus de vnztori ai unui bun economic. Concurena monopolist situaie n care exist mai multi vnztori de bunuri total diferite. Monopson situaie n care exist un singur cumprtor al unui bun economic. Oligopson situaie n care exist un numr restrns de cumprtori ai unui bun economic. Concurena imperfect poate aprea pe anumite piee din cauza lipsei de informare a cumprtorilor si vnztorilor despre preuri i despre bunurile de pe pia. Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei. n cadrul pieei, firmele pot avea n vedere satisfacerea acelorai nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresnd acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemntoare. n funcie de acestea, concurena poate fi variabil: Concuren direct este cea mai uor de observat i poate fi: concuren de marc ce are loc ntre firme ce ofer aceleai bunuri i servicii destinate satisfacerii acelorai nevoi. Diferenierea ntre concureni se realizeaz n acest caz prin intermediul mrcii. Exemplu: productorii de bere, benzin, pine, etc. concuren la nivel de industrie ce are loc ntre firme ce ofer produse similare care satisfac diferit aceeai nevoie. Este vorba, n general, de produse sau servicii substituibile n consum, iar competiia se realizeaz prin diferenierea calitativ a produselor. Exemplu: industria alimentar, industria confeciilor. Concuren indirect este privit mai ales din punct de vedere al pieei i poate fi: concuren formal ce are loc ntre firme ce ofer produse/ servicii care satisfac aceeai nevoie n moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionnd un film sau participnd la o excursie. concuren generic ce se ntlnete la nivelul ntregii piee, firmele disputndu-si de fapt venituri ale cumprtorilor, care sunt obligai s i ierarhizeze nevoile. Instrumentele luptei de concurenta sunt de natura economica, dar si extraeconomica. 1. Cele economice sunt: a) Reducerea costurilor sub cele ale concurentilor; b) Reducerea preturilor de vanzare; c) Imbunatatirea calitatii bunurilor oferite; d) Acordarea unor facilitati clientiilor. Exemple si comentarii. 2. Cele extraeconomice sunt: a) Informarea generala a clientiilor; b) Sponsorizarea unor actiuni sociale de interes local sau national; c) Specularea unor situatii critice (razboaie, crize), uneori eludand chiar legiile tarii; d) Spionajul economic, etc.

54 Efectuai o analiz comparativ a pieelor dup tipul de concuren. Apreciai metodele de protecie a concurenei utilizate n RM.
Concurena este un mod de manifestare a economiei pe pia, n care pentru un bun omogen i substitutele sale, existena unui singur productor devine, practic, imposibil. Problema concurenei prezint interes pentru toi actorii pieei: productori, consumatori, intermediari. Fiecare firm este preocupat s fie ct mai competitiv, iar ctigul net s fie ct mai bun. Iar aciunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de aciunile concurenilor ei. n absena concurenilor orice firm aflat pe pia ar putea s-i stabileasc liber preurile la un nivel ridicat. n funcie de numrul de concureni si gradul de difereniere al produselor ntlnim: Concurena imperfect este situaia de pe pia n care condiiile necesare pentru existena concurenei perfecte nu sunt satisfcute. Forme de concuren imperfect: Monopol situaie n care exist un singur vnztor al unui bun economic. Oligopol situaia n care exist un numr redus de vnztori ai unui bun economic. Concurena monopolist situaie n care exist mai multi vnztori de bunuri total diferite. Monopson situaie n care exist un singur cumprtor al unui bun economic. Oligopson situaie n care exist un numr restrns de cumprtori ai unui bun economic. Concurena imperfect poate aprea pe anumite piee din cauza lipsei de informare a cumprtorilor si vnztorilor despre preuri i despre bunurile de pe pia. Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei. n cadrul pieei, firmele pot avea n vedere satisfacerea acelorai nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresnd acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemntoare. n funcie de acestea, concurena poate fi variabil: Concuren direct este cea mai uor de observat i poate fi: concuren de marc ce are loc ntre firme ce ofer aceleai bunuri i servicii destinate satisfacerii acelorai nevoi. Diferenierea ntre concureni se realizeaz n acest caz prin intermediul mrcii. Exemplu: productorii de bere, benzin, pine, etc. concuren la nivel de industrie ce are loc ntre firme ce ofer produse similare care satisfac diferit aceeai nevoie. Este vorba, n general, de produse sau servicii substituibile n consum, iar competiia se realizeaz prin diferenierea calitativ a produselor. Exemplu: industria alimentar, industria confeciilor. Concuren indirect este privit mai ales din punct de vedere al pieei i poate fi: concuren formal ce are loc ntre firme ce ofer produse/ servicii care satisfac aceeai nevoie n moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionnd un film sau participnd la o excursie. concuren generic ce se ntlnete la nivelul ntregii piee, firmele disputndu-si de fapt venituri ale cumprtorilor, care sunt obligai s i ierarhizeze nevoile. Parlamentul Republici Moldova a adopta n data de 30 iunie 2000, Legea nr. 1103 cu privire la protecia concurenei. n ara noastr activeaz Consiliul Concurenei care este o autoritate public autonom, responsabil fa de Parlament, ce asigur aplicarea i respectarea legislaiei din domeniul concurenei, ajutorului de stat i publicitii n limitele competenei sale. Consiliul Concurenei este succesorul de drept al Ageniei Naionale pentru Protecia Concurenei (2007-2012). Scopul activitii Consiliului Concurenei este asigurarea respectrii legislaiei concureniale, prin aciuni de prentmpinare a practicilor anticoncureniale, nlturarea nclcrilor concureniale, promovarea i creterea culturii concureniale. Formarea mediului concurenial loial este o misiune important, pentru c doar cu eforturi comune ale mediului de afaceri,ale autoritilor statului, mass-mediei, societii civile i evident a Consiliului Concurenei poate fi meninut un mediu concurenial loial.

55 Identificai trsturile pieei cu concuren perfect. Caracterizai comportamentul firmei pe pia cu concuren perfect n perioad scurt de timp.
Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei. n cadrul pieei, firmele pot avea n vedere satisfacerea acelorai nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresnd acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemntoare. n funcie de acestea, concurena poate fi variabil: Concuren direct este cea mai uor de observat i poate fi: concuren de marc ce are loc ntre firme ce ofer aceleai bunuri i servicii destinate satisfacerii acelorai nevoi. Diferenierea ntre concureni se realizeaz n acest caz prin intermediul mrcii. Exemplu: productorii de bere, benzin, pine, etc. concuren la nivel de industrie ce are loc ntre firme ce ofer produse similare care satisfac diferit aceeai nevoie. Este vorba, n general, de produse sau servicii substituibile n consum, iar competiia se realizeaz prin diferenierea calitativ a produselor. Exemplu: industria alimentar, industria confeciilor. Concuren indirect este privit mai ales din punct de vedere al pieei i poate fi: concuren formal ce are loc ntre firme ce ofer produse/ servicii care satisfac aceeai nevoie n moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionnd un film sau participnd la o excursie. concuren generic ce se ntlnete la nivelul ntregii piee, firmele disputndu-si de fapt venituri ale cumprtorilor, care sunt obligai s i ierarhizeze nevoile. Cele mai generale trsturi care caracterizeaz coninutul pieei sunt: a) concurena liber dintre productorii de mrfuri i proprietarii de resurse; b) migrarea liber a forei de munc, a resurselor i a capitalului ntre ramuri i regiuni; c) realizarea mrfurilor pe preuri de ech ilibru, care reflect real corelaia dintre cerere i ofert. ntro pia cu concuren perfect mai identificm i alte trsturi precum sunt: Omogenitatea produselor; Transparena pieii; Fluiditatea pieii; Mobilitatea perfect a factorilor de producie. n funcie de factorul timp, de condiiile ce se stabilesc pe piai nivelul consumului de producie, activitatea firmei poate fi caracterizat astfel: - firma produce un volum de producie, care asigur MR=MC, iar P0>ATC. n perioad scurt de timp, agentul economic va nsui att profit normal, ct i suplimentar cauzat de faptul c ATC<P0. Compania i va continua activitatea n perioad scurt de timp, din considerentele c preurile acoper consumurile variabile i o parte din costurile fixe. n aceast variant de activitate firma i va minimize pierderile care vor fi micidect mrimea absolut a costurilor fixe. Dac n perioadlung, firma nu va redresa situaia atunci va prsi domeniul de activitate. Concurena perfect i oferta pe termen scurt Prin construirea unui model formal al pieei cu structur de concuren perfect se urmresc dou obiective: (i) s se arate modul n care deciziile unei firme individuale privind maximizarea profitului determin cantitatea pe care ea o ofer la diferite niveluri de pre i (ii) s se arate modul n care deciziile firmelor individuale genereaz curba ofertei pentru o ntreag industrie.

56 Explicai comportamentul firmei pe pia cu concuren perfect n perioad lung de timp.


Perioada lunga se caracterizeaza prin modificarea calitativa si cantitativa a insusi aparatului de productie, prin folosirea unor tehnologii mai moderne, a unui numar mai mare de masini si utilaje, adica toti factorii sunt variabili. Pe termen lung, toti factorii de productie sunt variabili, inclusiv capitalul fix, care poate fi modificat prin introducerea unor noi masini, utilaje, tehnologii. In aceste caz, intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi probleme, si anume: a) Determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie; b) Gasirea dimenisiunii optimale in combinarea factorilor de productie; c) Meadmiterea cresterii costului unitar de productie. Aceasta precautie este generata de faptul ca, pe termen lung, evolutia costurilor este supusa: 1) Efectului economiilor de scara; Economiile de scara reflecta o situatie de scara a costului mediu pe termen lung in urma cresterii dimensiunilor ntreprinderii si/sau a volumului de productie. 2) Efectului dezeconomiilor de scara; Dezeconomiile de scara, exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect competitive asigur fundamental teoriei cererii si of ertei. Pe o pia cu concuren perfect, adica - o structur a pieei caracterizat de existena unui numr mare de firme mici, de omogenitatea produselor i de intrarea/ieirea liber pe/de pe pia a firmelor. Pentru o firm perfect concurenial, echilibrul pe termen scurt presupune ca ea s fie mulumit cu actualul nivel al produciei. Altfel spus, o firm perfect concurenial este n echilibru atunci cnd costul marginal este egal cu venitul marginal care este totodat i preul produsului. Pe termen lung, echilibrul firmei concureniale presupune i alte dou condiii: (i) fiecare firm trebuie s fie mulumit cu dimensiunea ei curent i (ii) firmele care acum nu sunt pe pia trebuie s fie dispuse s rmn n afara ei, iar firmele existente pe pia s fie dispuse s rmn aici. n condiii de echilibru pe termen lung, preul, costul marginal pe termen scurt, costul total mediu pe termen scurt i costul total mediu pe termen lung au aceleai valori.

57 Prezentai esena i particularitile pieei monopoliste. Definii formele monopolului n funcie de modalitatea de apariie.
Monopolul este antipodul concurentei, intrucat libera concurenta este eliminata iar oferta pentru un produs este data de un singur producator, prin urmare gradul de satisfacere al cererii este unul mic, dar facut cu un pret mare, stabilit de vanzator. Piata de monopol este definita prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un singur vanzator (producator), respectiv cererea este exprimata de un singur cumparator. Deci, dupa caz, pe o astfel de piata se manifesta fie dominanta producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson). Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se vinde un bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura. Altfel spus, monopolul aduce la piata un bun a carui cerere are o elasticitate incrucisata foarte slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri. Asa ca, in timp ce pe o perioada scurta de timp, productia este optima cand Vmg=Cmg, insotit de un pret egal sau mai mare decat costul mediu variabil, pe o perioada mai larga de timp optimizarea productiei presupune respectarea principiului Vmg=Cmg, insotit de existenta unui pret mai mare sau egal cu costul total mediu. Cu toate acestea specialistii au concluzionat ca dominanta absoluta a unei firme, a unui producator asupra unei piete este o situatie vremelnica. Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in conditiile pietei de monopol , firma are posibilitatea de a alege atat pretul cat si cantitatea de bunuri ce urmeaza a fi produse si vandute. Pe piata cu concurenta perfecta, pretul este un factor exogen, firma cautand doar cantitatea optima, insa monopolul fiind singurul furnizor, analiza formarii pretului se face doar la nivelul ramurii. Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei . Acest aspect are si o importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul actioneaza in interesul sau egoistic si deci, in detrimentul consumatorului. Monopolul fixeaza pretul in functie de venitul marginal. Ca urmare firma stabileste mai intai, nivelul optim al productiei, nivelul care ii asigura fie maximum de profit, fie minimum de pierdere. Totusi exista anumiti factori ce limiteaza tendinta monopolului spre absolut: Existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta deoarece exercitarea dictatului prin fixarea pretului de monopol, determina modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia. Firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt, virtuale-concurente ale monopolului; nici un monopol nu poate opri inlocuirea in consum a bunului sau cu alte bunuri Oricat de consolidata ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o asemenea pozitie poate fi zdruncinata de schimbarile ce intervin pe pietele regionale si internationale Existenta masurilor antiminopolistice (antitrust) impuse de guvern, spre exmplu fixarea unui anumit pret de catre stat pentru bunurile elementare.

58 Caracterizai monopolul pur. Analizai cererea i veniturile firmei-monopoliste.


Monopol pur - o structur a pieei n care exist o singur firm, care vinde un singur produs i care este perfect protejat de intrarea rivalilor pe pia. Dei nu exist o pia care s ntruneasc n totalitate trsturile pieei cu structur de monopol, utilizarea unui model formal al monopolului permite nelegerea comportamentului firmelor care opereaz pe astfel de piee. Figura 8.1 (a, b i c) prezint legtura dintre cerere, venit total i venit marginal pentru un monopol. Venitul total se obine nmulind preul cu cantitatea, la fiecare punct de pe curba cererii. Venitul marginal este creterea de venit total rezultat din sporirea cu o unitate a produciei. Cnd cererea este elastic vezi grafic (b) venitul marginal este pozitiv i venitul total crete. Cnd cererea este inelastic, venitul marginal este negativ i venitul total scade. Venitul marginal este mai mic dect preul la toate nivelurile de producie. Cnd cererea este elastic, o reducere a preului determin creterea venitului total. Dac cererea este inelastic, reducerea preului determin o reducere a venitului. Pe graficul (b) se observ c la cantiti mai mici cererea este elastic (jumtatea de sus), la cantiti mai mari cererea este inelastic (jumtatea de jos). Din graficul (c) reiese c venitul total crete n zona cererii elastice i scade n zona cererii inelastice. Venitul total atinge o valoare maxim n zona cu elasticitate unitar. Relaia dintre producie i venitul total pentru un monopol se poate analiza i n termeni marginali. Venitul marginal reprezint creterea de venit total rezultat din sporirea cu o unitate a produciei. n coloana 4 (a) este determinat venitul marginal pentru firma din acest exemplu, iar pe graficul (b) este reprezentat curba venitului marginal. Curba venitului marginal este situat deasupra axei orizontale atunci cnd venitul total crete (cerere elastic)1, i sub axa orizontal atunci cnd venitul total se reduce (cerere inelastic). Curba venitului marginal intersecteaz axa orizontal la nivelul produciei pentru care venitul total este maxim. Altfel spus, venitul total este maxim atunci cnd venitul marginal este zero. De aici se desprinde o regul simpl care poate fi aplicat pentru reprezentarea curbei venitului marginal care corespunde unei curbe a cererii reprezentat printr-o linie dreapt: curba venitului marginal intersecteaz ntotdeauna axa orizontal la jumtatea distanei dintre punctul de intersecie al curbei cererii cu axa orizontal i originea sistemului de axe. Aceast regul nu se poate aplica pentru curbe ale cererii care nu sunt reprezentate printr-o linie dreapt. ntotdeauna, curba venitului marginal este situat sub curba cererii. Acest lucru arat c pentru un monopol venitul marginal este mai mic dect preul (creterea venitului total generat de vnzarea unei uniti suplimentare de produs este mai mic dect preul acelei uniti). De ce? Pentru a crete volumul total al vnzrilor, monopolul trebuie s reduc preul tuturor unitilor vndute i nu doar al ultimei uniti.

Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei . Acest aspect are si o importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul actioneaza in interesul sau egoistic si deci, in detrimentul consumatorului.

59 Deducei formarea echilibrului firmei-monopolist pe termen scurt i lung. Caracterizai oferta firmei monopolist
Obiectul fundamental n gestiunea majoritii covritoare a monopolurilor l reprezint maximizarea profitului, adic: VT CT = Profit total max. Piee imperfecte. Exist i situaii particulare n care monopolurile practic i alte forme de gestiune, respectiv: a) maximizarea volumului produciei i desfacerilor se practic cnd exist riscul ptrunderii n industrie a unor noi concureni. Atunci monopolul reduce preul chiar sub nivelul costului mediu, cu riscul unor pierderi temporare, dar mrete oferta; b) tarifarea la nivelul costului marginal, ca msur de protecie social pentru consumatori (sau pentru o parte a acestora). Este practicat de unele monopoluri publice din domeniul serviciilor, iar bugetul local acoper costurile fixe; c) tarifarea la nivelul costului mediu contabil minim cu scopul eliminrii subveniilor bugetare, profitul contabil fiind nul. Dincolo de situaiile particulare de tipul celor de mai sus, regula este c un monopol i asigur echilibrul, atunci cnd profitul obinut este maxim. Echilibrul monopolului se asigur la acel volum de producie (cantitatea de echilibru, qem) i pre (pem) pentru care Vmg = Cmg Profitul total este maxim. Dac Vmg ar fi mai mare dect costul marginal, o unitate suplimentar de producie ar permite obinerea unui profit adiional, iar profitul total ar crete n continuare. Dac Vmg ar fi inferior costului margi nal, diferena ar reprezenta pierderea obinut de pe urma ultimei uniti adiionale i care ar diminua profitul total. Piata de monopol este o piata la nivelul unei ramuri sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator. P/u ca o ntreprindere sa ocupe o pozitie de monopol sunt necesare conditiile: 1) ntreprinderea trebuie sa produca un bun neinlocuibil; 2) Pe piata interna nu tre sa activeze ntreprinderi straine care propun acelasi bun. ntreprinderea monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul productiei si pretul de piata. Forme de monopol: a) Natural se datoreaza exploatarii unor resurse naturale disponibile in cantitati limitate; b) Tehnologic are la baza sa confectionarea si comercializarea unui produs nou, de o calitate deosebita; c) Bazat pe realizarea economiilor de scara se datoreaza utilizarii unor factori temporari care permit producerea si comercializarea unui bun la un pret mai mic; d) Contractat apare in urma uonr intelegeri intre un numar limitat de #ri; e) Reglementat se constituie prin acordarea unei #ri a unor drepturi exclusive de a produce si a comercializa un anumit bun sau a presta anumite servicii; Factorii ce limiteaza puterea monopolului: Legislatia antimonopol; Marimea cererii, care e/e limitata de puterea de cumparare a consumatorilor; Liberalizarea comertului exterior, fapt ce permite accesul pe piata a ntreprindei-monopolisti a bunurilor de import; Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile; Impotrivirea consumatorilor organizati fata de procesul de impunere a preturilor de monopol. Profitul maximal se obtine in cazul in care veniturl marginal, adica venitul obtinut prin realizarea unei unitati suplimentare dintr-un bun oarecare, este egala cu costul marginal. Discriminare prin pret este o situatie in care ntreprinde-monopolist vinde aceleasi produse la preturi diferite si in care diferenta de pret nu este justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret este una din modalitatile de extindere a pietei in conditiile monopolului. Situatii in care se poate practica discriminarea prin pret: 1) Situatii de ordin geografic cind comunicare intre diferite piete regionale sau internationale este complicata; 2) Situatii de ordin social-economic cind preturile diferite p/u diferite categorii sociale; 3) Situatii temporare, sezoniere preturile difera in functie de perioada anului etc. Efecte negative ale monopolului: Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar forma in conditiile unei concurente perfecte; Marind pretul, monopolul reduce cantitatea de bunuri comercializata;

Are loc formarea uonr supraprofituri durabile si nejustificate din (.) de vedere ec; Monopolurile pot influenta viata politica a unei tari.

60 Estimai consecinele social-economice ale monopolizrii. Explicai fenomenul discriminrii prin pre i caracterizai tipurile ei.
Discriminare prin pret este o situatie in care ntreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la preturi diferite si in care diferenta de pret nu este justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret este una din modalitatile de extindere a pietei in conditiile monopolului. Situatii in care se poate practica discriminarea prin pret: 1) Situatii de ordin geografic cind comunicare intre diferite piete regionale sau internationale este complicata; 2) Situatii de ordin social-economic cind preturile diferite p/u diferite categorii sociale; 3) Situatii temporare, sezoniere preturile difera in functie de perioada anului etc. Efecte negative ale monopolului: Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar forma in conditiile unei concurente perfecte; Marind pretul, monopolul reduce cantitatea de bunuri comercializata; Are loc formarea uonr supraprofituri durabile si nejustificate din (.) de vedere ec; Monopolurile pot influenta viata politica a unei tari. Efecte pozitive a monopolului: o ntreprinderea -monopolist investeste sume insemnate in inovare, cercetare stiintifica etc; o ntreprinderea -monopolist are posibilitatea de a efectua importante economii la scara, ceea ce permite producerea unor cantitati mari de bunuri cu costuri mai scazute; o ntreprinderea -monopolist isi permite sponsorizarea unor actiuni de caritate, stiintei, culturii. Pe vremea URSS, statul deinea n exclusivitate monopolul asupra tuturor genurilor de activitate, monopolurilor natural, sociale etc. n acele condiii poate c efectele social-economice erau mult mai agreate de ctre populaie, ns n acelai moment nu putem s beneficiem de o calitate a serviciilor prestate de ctre monopolist, n lipsa unei concurene libere. n aceste condiii chiar consider c monopolismul nu este o form perfect pentru societate, cu excepia, dreptului i obligaiunii statului de a asigura securitatea naional.

61 Relatai particularitile pieei cu concuren monopolist. Analizai echilibrul firmei pe pia cu concuren monopolist n perioad scurt i lung de timp.
Obiectul fundamental n gestiunea majoritii covritoare a monopolurilor l reprezint maximizarea profitului, adic: VT CT = Profit total max. Piee imperfecte. Exist i situaii particulare n care monopolurile practic i alte forme de gestiune, respectiv: a) maximizarea volumului produciei i desfacerilor se practic cnd exist riscul ptrunderii n industrie a unor noi concureni. Atunci monopolul reduce preul chiar sub nivelul costului mediu, cu riscul unor pierderi temporare, dar mrete oferta; b) tarifarea la nivelul costului marginal, ca msur de protecie social pentru consumatori (sau pentru o parte a acestora). Este practicat de unele monopoluri publice din domeniul serviciilor, iar bugetul local acoper costurile fixe; c) tarifarea la nivelul costului mediu contabil minim cu scopul eliminrii subveniilor bugetare, profitul contabil fiind nul. Dincolo de situaiile particulare de tipul celor de mai sus, regula este c un monopol i asigur echilibrul, atunci cnd profitul obinut este maxim. Echilibrul monopolului se asigur la acel volum de producie (cantitatea de echilibru, qem) i pre (pem) pentru care Vmg = Cmg Profitul total este maxim. Dac Vmg ar fi mai mare dect costul marginal, o unitate suplimentar de producie ar permite obinerea unui profit adiional, iar profitul total ar crete n continuare. Dac Vmg ar fi inferior costului marginal, diferena ar reprezenta pierderea obinut de pe urma ultimei uniti adiionale i care ar diminua PrT. Piata de monopol este o piata la nivelul unei ramuri sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator. P/u ca o ntreprindere sa ocupe o pozitie de monopol sunt necesare conditiile: 1) ntreprinderea trebuie sa produca un bun neinlocuibil; 2) Pe piata interna nu tre sa activeze ntreprinderi straine care propun acelasi bun. ntreprinderea monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul productiei si pretul de piata. Factorii ce limiteaza puterea monopolului: Legislatia antimonopol; Marimea cererii, care e/e limitata de puterea de cumparare a consumatorilor; Liberalizarea comertului exterior, fapt ce permite accesul pe piata a ntreprindei-monopolisti a bunurilor de import; Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile; Impotrivirea consumatorilor organizati fata de procesul de impunere a preturilor de monopol. Profitul maximal se obtine in cazul in care veniturl marginal, adica venitul obtinut prin realizarea unei unitati suplimentare dintr-un bun oarecare, este egala cu costul marginal. Optimul producatorului Pentru a caracteriza comportamentul producatorului analiza microeconomica presupune ca obiectiv principal maximizarea profitului. unde: TR este cifra de afaceri sau ncasarile totale n urma vnzarii outputului. Exista doua programe pentru atingerea optimului (echilibrului) producatorului. 1. Programul I: producatorul constrns de piata Sa presupunem ca producatorul cunoaste nivelul maxim al cererii care se adreseaza firmei, deci nivelul productiei acesteia va trebui sa egaleze aceasta cerere data. Cu alte cuvinte, el va fi constrns de cantitatea ceruta pe piata si si va impune atingerea acestui nivel de productie (Q0). Deoarece se cunoaste si pretul la care piata cere cantitatea n cauza, producatorul poate determina precis ncasarile totale pe care le va putea realiza n urma vnzarii productiei sale: TR= pQ(K,L). n acest caz, profitul maxim implica minimizarea costurilor totale ale producatorului. Problema se reduce la cautarea utilizarii optimale a factorilor de input, n asa fel nct costul lor sa fie minim. Solutia acestui program de optimizare permite definirea celei mai economicoase combinatii a factorilor de input din partea producatorului. (Fig. 6.5)

Costul minimal suportat de producator este n punctul de tangenta al izocuantei date Q0 cu cel mai cobort isocost (TC1), unde avem:

62 Efectuai analiza comparativ a echilibrului n condiii de concuren perfect i cea monopolist. Explicai excesul capacitilor de producie.
n condiii de concuren perfect, preurile pieei reflect costurile de oportunitate, att pe termen lung ct i pe termen scurt. Pe termen scurt, preul pe o pia concurenial este egal cu costul marginal. Atunci cnd sunt luate n calcul att costurile implicite ct i costurile explicite, costul marginal msoar costul de oportunitate al producerii unei uniti suplimentare dintr-un bun sau serviciu. Pe termen lung, preul reflect costul de oportunitate ntr-un alt sens. Atunci cnd o industrie concurenial este n echilibru pe termen lung, preul pieei este egal nu numai cu costul marginal, ci i cu costul mediu. Astfel, pe termen lung, pe o pia concurenial, preul este egal cu ntregul cost de oportunitate al unui bun sau serviciu, incuznd att elementele fixe ct i pe cele variabile pe termen scurt. n condiii de monopol, situaia este diferit. Preul unui monopol care maximizeaz profitul este ntotdeauna mai mare dect costul marginal. De asemenea, sub incidena unor condiii favorabi le ale cererii i dat fiind protecia mpotriva concurenilor, monopolul poate menine preul la un nivel mai mare dect costul mediu la infinit. Deoarece monopolul practic un pre mai mare dect costul de oportunitate al producerii acelui bun sau serviciu, cumprtorii primesc un semnal fals cu privire la raritatea bunului respectiv. Surplusul consumatorului i surplusul productorului n condiii de monopol Monopolul ca eec al pieei poate fi explicat i n termenii surplusului consumatorului i surplusului productorului. n figura 8.5(a) este prezentat surplusul consumatorului i surplusul productorului pentru o pia concurenial. Curba cererii msoar preul maxim pe care consumatorii sunt dispui s l plteasc pentru o cantitate dat dintr-un bun. Curba ofertei, determinat pe baza curbelor costului marginal ale firmelor individuale, msoar costul de oportunitate al producerii unei uniti suplimentare din bunul respectiv. n acest exemplu, preul de echilibru este de 160 mii u.m., iar canti tatea de echilibru este de 200 de uniti. Consumatorii care ar fi fost dispui s plteasc mai mult de 160 mii lei pentru toate cele 200 de uniti vor obine un surplus al consumatorului egal cu aria haurat cuprins ntre curba cererii i preul pieei. Productorii, care produc (exceptnd a 200-a unitate) cu un cost de oportunitate mai mic de 160 mii lei, obin un surplus al productorului egal cu aria haurat cuprins ntre curba ofertei i preul pieei. Aceste surplusuri reprezint ctigurile din schimb ale consumatorului i respectiv ale productorului. Figura 8.5(b) prezint surplusul productorului i surplusul consumatorului n condiii de monopol. Maximiznd profitul, monopolul limiteaz producia la 120 de uniti i practic un pre de 24 0 mii lei. Chiar i la acest pre, consumatorii sunt mai bine situai dect dac bunul respectiv nu ar fi fost disponibil. Acetia realizeaz un surplus egal cu aria haurat cuprins ntre curba cererii dar mai jos de un nivel al preului de 240 mii lei. Pe de alt parte, monopolul realizeaz un surplus al productorului considerabil. Surplusul total al productorului este egal cu aria haurat cuprins ntre curba costului marginal i pre, fiind mrginit la stnga de axa vertical i la dreapta de cantitatea care maximizeaz profitul. Comparnd situaia concurenei perfecte cu situaia de monopol se desprind trei concluzii: 1. surplusul consumatorului este mai mic n condiii de monopol; 2. surplusul productorului este mai mare n condiii de monopol; 3. totalul surplusului consumatorului i surplusului productorului este mai mic n condiii de monopol. n condiii de concuren perfect (grafic a) producia evolueaz pn la punctul la care concumatorul este dispus s plteasc pentru ultima unitate produs la un pre egal cu costul marginal al producerii acelei uniti. Toate ctigurile posibile n urma schimbului sunt realizate sub forma surplusului consumatorului i a surplusului productorului. n condiii de monopol (grafic b) producia se oprete sub acest punct. Surplusul consumatorului este mai mic dect n condiii de concuren, iar surplusul productorului este mai mare. Totalul lor ns, este mai mic dect n condiii de concuren. Unele ctiguri poteniale din schimb

nu se realizeaz. Aceast pierdere social constituie justificarea pentru considerarea monopolului drept form de eec al pieei.

63 Definii scopurile i efectele utilizrii publicitii pe pieele cu concuren monopolist.


Aproape nimeni nu detine un monopol pur. Dar multe societati detin monopol partial. Farmacistul din colt are un monopol partial in cartierul sau. El poate cere cativa bnui in plus pentru un tub de pasta de dinti Colgate fata de marile farmacii din centru. Si ii va primi, pentru ca este atat de convenabil amplasat pentru locuitorii acelui cartier. Coca-Cola detine un monopol partial. Nimeni nu poate produce o bautura racoritoare identica cu Coca-Cola, fara sa incalce legea, si de multi ani, a Coke a fost bautura obisnuita a milioane de oameni. Dar Pepsi-Cola, Royal Crown Cola si multe altele arata si au un gust asemanator cu Coca-Cola, suficient cat sa diminueze substantial cota de piata a companiei Coca-Cola pe piata bauturilor racoritoare in ultimele doua decade. Reprezentantii companiei vor spune ca isi desfasoara activitatea intr-un mediu foarte competitiv. Chiar i economia SUA se afla intre concurenta perfecta si monopol, o zona adesea numita concurenta imperfecta . Aproape de concurenta perfecta sunt cazuri cu un numar substantial de firme, fiecare protejate partial de competitori de numele comerciale, amplasare, traditie, publicitate si calitatea produselor, dar departe de a fi complet protejate ; expuse la intrarea pe piata a noilor concurenti, dar mai putin expuse decat este fermierul care produce grau. Aceasta este piata cu concurenta monopolistica. In aceasta piata, produsul fiecarei firme este diferentiat de cel al concurentilor, insa nu suficient pentru a inlatura concurenta activa la preturi, costuri, calitate sau toate trei. Spre sfarsitul spectrului monopolului se afla pietele de oligopol, dominate de cateva firme mari, desi mai pot exista si alte firme mai mici care ii urmeaza pe lideri. Anumite oligopoluri vand virtual produse identice, cum este cimentul sau aluminiul. Multe totusi, implica diferentierea substantiala a produselor, cum sunt automobilele si tigarile. i anume la acest momet i face loc PUBLICITATEA. Anume publicitatea este acel motor al fiecrei companii fie ea i monopolist. Evident, plasnd un produs nou, neaprat se va ine cont de promovarea produselor vechi. Compania Vitanta sau Moldtelecom, indiferent de faptul c dein monopol pe pia, fiecare n segmentul su, prin intermediul publicitii i promoveaz pe pia noi produse. Publicitatea este o form de comunicare de tip persuasiv, avnd rolul de a modifica atitudinea receptorilor n sensul achiziiei unui produs sau serviciu anume, ale crui caliti anunate sunt reale sau Publicitatea desemneaz orice tip de comunicare prin intermediul cruia sunt promise destinatarilor beneficii reale legate de un produs/serviciu de cumprat. De fapt... Publicity - acest concept greit tradus n romn tot prin publicitate poate fi definit mai degrab printr-o expresie dect printr-un cuvnt. Publicity este procesul prin care o organizaie sau un individ ncearc s se fac cunoscui opiniei publice, s ocupe un loc vizibil n spaiul public. Publicity desemneaz informaiile difuzate de ctre media fr ca acestea s fi fost pltite i care au rezultat cel mai adesea n urma unor evenimente. Publicity mai este cunoscut i ca publicitate gratuit, concretizat n orice tip de expunere n media a produselor/serviciilor sau factorilor de decizie ai unei companii. Spre deosebire de advertising ce presupune plasarea unor reclame vizibile n mass media contra unor costuri cunoscute, publicity const n oferirea de informaii ctre media de informare n sperana c acestea vor fi apreciate ca avnd valoare de tiri (newsworthness); prin urmare publicate fr a fi pltite.

Diferena dintre advertising i publicity este i mai clar n ceea ce privete costurile i gradul de control asupra procesului. Cei ce plaseaz reclame (publicitorii) pltesc pentru spaiu sau timp media, iar proprietarii acestora au obligaia de a nu modifica deloc mesajele i imaginile. n cel de-al doilea caz, att costurile ct i controlul asupra mesajelor sunt reduse, proprietarii de media putnd modifica mesajele fr a fi acuzai de aceasta.

64 Expunei esena i caracteristicile pieei Caracterizai diversitatea pieelor oligopoliste.

oligopoliste.

Oligopolul este unul dintre tipurile de piata existente in prezent in economie. Caracteristica principala care defineste o piata de tip oligopol este aceea ca numarul de firme este suficient de mic, astfel incat fiecare dintre ele stie care ii sunt concurentii si. in consecinta, se monitorizeaza reciproc si reactioneaza la masurile luate de alte firme sau chiar numai la presupunerile privind potentialele masuri ale altor firme. Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte care se defineste prin existenta unui mic numar de firme care produc si ofera bunuri similare sau difentiate si, care, datorita ponderilor pe care le detin pe piata, au capacitatea sa influenteze formarea pretului, in vederea maximizarii profiturilor lor. Cu alte cuvinte, oligopolul reprezinta un sistem de piata in care industriile sunt dominate de cateva firme mari, care asigura mai mult de jumatate din productia unui anumit bun. Caracteristicile pietei oligopoliste: gradul ridicat de concentrare economica; interdependenta dintre firme; preturile relativ stabile. Exemple de piete oligopoliste sunt cele din industriile automobileleor, otelului, produselor chimice, inclusiv farmaceutice si petrochimice, masinilor unelte, bauturilor alcoolice etc. Piata de tip oligopol este cea mai raspandita in tarile dezvoltate economic, cu economie de piata. Pe aceste piete firmele oligopoliste sunt obligate sa prevada reactiile celorlalte companii si sa tina seama de ele, dat fiind ca sunt interdependente una de cealalata. Si pe pietele ologopoliste se incearca atingerea preturilor de echilibru. Aceste preturi de echilibru pot fi obtinute in doua situatii total diferite: firmele se inteleg cu privire la dinamica si nivelul preturilor si,in acest caz vorbim de un monopol absolut , sau de un comportament coopereant; interesul individual al unei companii este foarte puternic si compania ia decizii proprii privind volumul productiei ofertate si ca atare niivelul preturilor, sau de un comportament necooperenat, respectiv oligopol asimetric. Echilibrul paoate fi relalizat, in conditiile unui oligopol asimetric, prin doua modalitati: 1. prin strategia calitatii - fiecare firma isi stabileste propria cantitate de produse, la nivelul care sa-i maximizeze profitul, pornind de la cunoasterea volumului productiei celorlalti competitori si de la ipoteza ca volumul acestora nu se modifica si lasand apoi ca pretul sa fie stabilit de piata; 2. prin strategia pretului firma isi stabileste pretul care sa-i maximizeze profitul, in

conditiile in care cunoaste preturile concurenteisi presupune ca ele nu se vor modifica, lasand ca volumul ofertei sale sa fie determinat de piata. Exemple de piete de tip oligopol: industria berii, a cimentului, producatorii de autoturisme, detergentii, energia electrica, gazele naturale, mass-media, racoritoarele, medicamentele, bancile, hypermarketurile, telefonia etc.

65 Explicai comportamentul cooperant i concurenial al firmelor oligopoliste i analizai realizarea echilibrului pe piaa oligopolist
Oligopolul este unul dintre tipurile de piata existente in prezent in economie. Caracteristica principala care defineste o piata de tip oligopol este aceea ca numarul de firme este suficient de mic, astfel incat fiecare dintre ele stie care ii sunt concurentii si. in consecinta, se monitorizeaza reciproc si reactioneaza la masurile luate de alte firme sau chiar numai la presupunerile privind potentialele masuri ale altor firme. Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte care se defineste prin existenta unui mic numar de firme care produc si ofera bunuri similare sau difentiate si, care, datorita ponderilor pe care le detin pe piata, au capacitatea sa influenteze formarea pretului, in vederea maximizarii profiturilor lor. Cu alte cuvinte, oligopolul reprezinta un sistem de piata in care industriile sunt dominate de cateva firme mari, care asigura mai mult de jumatate din productia unui anumit bun. Caracteristicile pietei oligopoliste: gradul ridicat de concentrare economica; interdependenta dintre firme; preturile relativ stabile. Exemple de piete oligopoliste sunt cele din industriile automobileleor, otelului, produselor chimice, inclusiv farmaceutice si petrochimice, masinilor unelte, bauturilor alcoolice etc. Piata de tip oligopol este cea mai raspandita in tarile dezvoltate economic, cu economie de piata. Pe aceste piete firmele oligopoliste sunt obligate sa prevada reactiile celorlalte companii si sa tina seama de ele, dat fiind ca sunt interdependente una de cealalata. Si pe pietele ologopoliste se incearca atingerea preturilor de echilibru. Aceste preturi de echilibru pot fi obtinute in doua situatii total diferite: firmele se inteleg cu privire la dinamica si nivelul preturilor si,in acest caz vorbim de un monopol absolut , sau de un comportament coopereant; interesul individual al unei companii este foarte puternic si compania ia decizii proprii privind volumul productiei ofertate si ca atare niivelul preturilor, sau de un comportament necooperenat, respectiv oligopol asimetric. Echilibrul paoate fi relalizat, in conditiile unui oligopol asimetric, prin doua modalitati: 1. prin strategia calitatii - fiecare firma isi stabileste propria cantitate de produse, la nivelul care sa-i maximizeze profitul, pornind de la cunoasterea volumului productiei celorlalti competitori si de la ipoteza ca volumul acestora nu se modifica si lasand apoi ca pretul sa fie stabilit de piata; 2. prin strategia pretului firma isi stabileste pretul care sa-i maximizeze profitul, in

conditiile in care cunoaste preturile concurenteisi presupune ca ele nu se vor modifica, lasand ca volumul ofertei sale sa fie determinat de piata. Exemple de piete de tip oligopol: industria berii, a cimentului, producatorii de autoturisme, detergentii, energia electrica, gazele naturale, mass-media, racoritoarele, medicamentele, bancile, hypermarketurile, telefonia etc.

66 Expunei caracteristicile modelelor de comportament ale duopolitilor (Bowley, Stackeberg, Cournot, Bertrand)
Strategii oligopoliste Pentru simplificare, vom considera un duopol - mutatis mutandis (Schimbnd ce este de schimbat), concluziile sunt valabile pentru orice tip de oligopol; Echilibrul duopolului se formeaza in mod diferit, in functie de strategia adoptata de duopolisti (strategie concurentiala sau strategie cooperanta); strategie concurentiala: acea strategie in care deciziile interdependente ale duopolistilor urmaresc maximizarea propriului criteriu de comportament economic (de regula, maximizarea profitului), deseori in detrimentul firmei concurente strategie cooperanta: acea strategie in care deciziile interdependente ale duopolistilor urmaresc un obiectiv comun prestabilit si care, intr-o modalitate specifica si acceptata de comun acord, conduce tot la realizarea obiectivului propriu dar nu in detrimentul duopolistului partener Strategiile concurentiale in cazul oligopolului (duopolului) omogen pot fi: strategii de tip Cournot (sau strategii de duopol bisatelit) strategii de tip Stackelberg (sau strategii de duopol asimetric ori duopol monosatelit) strategii de tip Bowley (sau strategii de duopol cu dubla dominanta ori de duopol non-satelit) strategii de tip Bertrand (sau strategii de duopol simetric). Cournot. Trasaturi generale: cei doi duopolisti sunt complet independenti: - nu exista nici un fel de intelegere intre ei; - fiecare isi urmareste maximizarea profitului propriu; pentru fiecare duopolist exista incertitudine cu privire la comportamentul (deciziile) celuilalt; cererea, la nivelul duopolului, este de tip Sweez: - curba venitului mediu este franta (isi schimba brusc elasticitatea) la nivelul pretului de echilibru; - curba venitului marginal este intrerupta (ramane constanta) pe o anumita portiune, numita interval de variatie a pretului de echilibru; fiecare duopolist are o functie de reactie la deciziile celuilalt (adica isi fundamenteaza deciziile tinand cont de modul si gradul in care deciziile celuilalt ii afecteaza atingerea scopului propriu). Stackelberg. Trasaturi generale: dintre cele doua firme, una este dominanta (lider) iar cealalta este dominata (satelit); doar firma satelit are functie de reactie (firma lider nu are sau, chiar daca are, nu o foloseste); calitatea de firma dominanta poate fi dobandita pe urmatoarele cai: - una dintre firme are forta economica mai mare decat cealalta; - una dintre firme anticipeaza functia de reactie a celeilalte; - una dintre firme ia decizia privind oferta inaintea celorlalte firme, obligandu-le pe acestea din urma sa se adapteze. Bowley. Trasaturi generale: depaseste limita esentiala a duopolului Stackelberg, in sensul ca fiecare dintre duopolisti se comporta (ia decizii) ca si cum el ar fi firma dominanta iar celalalt duopolist ar fi firma satelit: - ca urmare, in modelul Bowley, nici unul dintre duopolisti nu-si foloseste functia de reactie; in modelul Bowley, concurenta dintre duopolisti nu se mai desfasoara pe baza cantitatilor (segmentelor de piata) ci pe baza preturilor: concurenta pe baza preturilor conduce la distrugerea economica a ambilor duopolisti: - ca urmare, iesirea din conflict se face prin renuntarea la strategia concurentiala si utilizarea unei strategii cooperante. Bertrand. Trasaturi generale: este un caz particular al duopolului de tip Bowley, si anume cazul in care bunurile produse de cei doi duopolisti sunt perfect omogene; intre preturile celor doi duopolisti pot exista trei relatii:

1. p1 = p2 : cererea globala se imparte in mod egal intre cei doi duopolisti (q1 = q2 = q / 2), datorita omogenitatii bunurilor (oferta nu influenteaza cererea); 2. p1 < p2 : toti clientii fug de la firma 2 catre firma 1 (q1 = q; q2 = 0); 3. p1 > p2 : toti clientii fug de la firma 1 catre firma 2 (q1 = 0; q2 = q).

67 Identificai particularitile cererii i ofertei factorilor de producie. Relatai esena formrii i repartizrii veniturilor pe piaa factorilor de producie.
Generic, factorii de productie pot fi definiti drept ansamblul conditiilor necesare si suficiente pentru ca orice proces de productie sa se poata desfasura conform scopului sau predeterminat. Factorii de productie reprezinta in aceasta versiune, totalitatea elementelor de intrare in procesul de productie, ceea ce se reflecta si in denumirea atribuita lor in limba engleza si anume inpul. O delimitare conceptuala necesara in acest context este cea intre notiunea de factori de productie si cea de resurse.Aceste notiuni desemneaza doua categorii de entitati distincte din economia reala, desi termenii in sine sunt utilizati deseori ca fiind sinonimi. In opinia noastra notiunea de resurse exprima in esenta starea de disponibilitate a unor bunuri (corporale dar si incorporale), fara a le asocia in mod univoc o anumita destinatie de utilizare ,cum ar fi: productia sau consumul. Deci factorii de productie reprezinta surse aduse de catre agentul producator intr-o stare activa, proprie utilizarii lor efective in procesul de productie. Ceea ce se cere in realitate nu sunt factorii productivi, ci serviciile lor. In ciuda acestui lucru, din comoditate continuam sa utilizam expresia "cererea factorului" pentru a ne referi la "cererea de servicii produse de factor". Pretul, pe care intreprinderile sunt dispuse sa-l plateasca pentru factorii de productie depinde de doua lucruri, a) productivitatea sa fizica, adica utilitatea sa in procesul productiv, aportul sau la bunul final si b) pretul pe care il are acest bun final pe piata. Cererea de factor se numeste cerere derivata pentru ca depinde de cererea bunului. In realitate, cererea oricarui bun poate fi considerata cerere derivata: dupa modernele teorii ale consumului, familiile actioneaza ca intreprinderi care reelaboreaza bunurile pe care le achizitioneaza pentru consumul lor final, toate bunurile fiind considerate factori si cererea lor derivata. Elasticitatea cererii unui factor productiv depinde de caracteristicile bunului. Sunt de mare interes pentru ca explica mare parte din motivele pentru care unii factori sunt redistribuiti mai mult sau mai putin si in ce proportie comparativ cu altii. Elasticitatea cererii factorului va fi mai mare cu cat mai elastica este cererea bunului pe care il produce. La cresterea pretului factorului, pretul produsului final de asemenea va creste. Daca cererea produsului este foarte sensibila si se contracta ca o consecinta a acestei cresteri a pretului, cererea factorului se va contracta si ea. Elasticitatea cererii unui factor depinde de elasticitatea ofertei altor factori ce intervin in proces. Sa presupunem ca urca pretul unui factor ce ar putea fi substituit de altul. Daca oferta acestui al doilea factor este foarte rigida si se poate obtine numai in cantitate mare in schimbul unui pret foarte mare, cresterea pretului primului nu va provoca mari contractii ale cererii. Cererea factorului va fi si mai inelastica cu cat costul sau va fi mai mic in comparatie cu totalul productiei. Factorii de producie reprezint resursele economice disponibile i valorificabile, n msura n care sunt atrase i utilizate n activitatea economic n scopul producerii de bunuri economice. Munca ca factor de producie, reprezint activitatea uman specific, manual i/sau intelectual, prin care oamenii i folosesc aptitudinile, cunotinele i experiena. Calitatea factorului munc se afl n relaie de dependen att de nivelul de cultur general i de instruire profesional continu. Natura, ca factor de producie, include toate resursele din natur, care sunt folosite la producerea bunurilor economice (solul, aerul, apa, mineralele, fondul silvic etc.). Toate resursele brute din natur intr n categoria factorului natural al produciei numit pmnt. Trsturile naturii ca factor de producie: a) natura are un caracter primar, originar.; b) natura, ca factor de producie, se manifest n form material i n form de energie; c) natura se caracterizeaz prin raritatea resurselor; d) natura dispune de dimensiuni cantitative i calitative. Noiunea de capital Economistul francez A. J. Turgot la finele sec. XVIII indicnd c capitalul nseamn mai mult dect bani sau bunuri, respectiv i participant la producerea de valoare i profit. Capitalul ca factor de producie, reprezint ansamblul bunurilor economice acumulate eterogene i reproductibile ale cror utilizare face posibil, prin rentoarcerea lor n producie, sporirea randamentului

factorilor primari de producie sau cel puin duce la uurarea muncii. Capitalul, ca factor de producie, n practic, este numit capital real. Dup modul specific n care se consum i se nlocuiesc componentele capitalului real el se grupeaz n: capital fix i capital circulant. Capitalul fix reprezint acea parte a capitalului productiv (real, tehnic) format din bunuri de lung durat. Capitalul circulant reprezint acea parte a capitalului productiv care se consum n ntregime n decursul unui singur ciclu de producie. Oferta factorului for de munc depinde de vrst, sex, calificare etc; Oferta factorului capital este influienat de ratele profitului i dobnzii; Oferta factorului pmnt este rigid i nu poate s se modifice substanial.

68 Interpretai esena i formulai particularitile funcionrii pieei muncii. Caracterizai comparative diverse concept i teorii asupra salariului.
Piaa muncii este una din principalele componente ale economiei de pia alturi de piaa bunurilor i piaa capitalului. Piaa muncii se refer la fora de munc. n percepia cotidian fora de munc are n vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectiv economic piaa muncii reprezint una din componentele forelor de producie. Piaa muncii (sau a forei de munc) se ntemeiaz pe ntlnirea i confruntarea cererii cu oferta. Nevoia de munc este prezent pretutindeni, n orice societate; dar pentru ca nevoia de munc s fie considerat n categoria cererii de munc trebuie ndeplinit o condiie: remunerarea/salarizarea muncii. Cererea de munc reprezint nevoia de munc salariat care se formeaz la un moment dat ntr-o economie de pia. Oferta de munc este format din munca pe care o pot depune membrii societii n condiii salariale. Iat cteva trsturi fundamentale ale pieei muncii: este o pia imperfect (cauze: dezechilibrul cerere-ofert n sensul c exist un numr mare de ofertani de for de munc i un numr mic de cumprtori; alte motive: informarea parial a indivizilor/firmelor privind cererea i oferta de locuri de munc, presiunile salariale ale sindicatelor); este o pia contractual: att drepturile ct i obligaiile prilor sunt stabilite prin contract; este o pia administrat: fondurile salariale depind de legislaie dar i de strategiile firmei; gradul ridicat de eterogenitate. Piaa naional a factorului munc este de o importan deosebit, ntruct munca este factorul de producie determinat. De nivelul cererii i ofertei de munc, precum i de structura acestora depinde n mare msur calitatea procesului productiv i nivelul rezultatelor acestuia. Factorii care influeneaz evoluia i dezvoltarea pieei muncii n general se grupeaz n dou categorii, dup cum este vorba de piaa intern i piaa internaional a forei de munc. Astfel, piaa intern a forei de munc este condiionat, n principal, de urmtorii factori: evoluia produsului intern brut, respectiv a produciei industriale, agricole i a serviciilor; evoluia tranzaciilor comerciale, a circulaiei monetare i a creditului; restructurarea economiei naionale i a fiecrei ramuri n parte i apariia unor noi domenii de activitate sub impulsul progresului tehnico-tiinific; variaia productivitii muncii la nivel de ramur sau sector, dar i la nivel individual .a. Piaa internaional a forei de munc evolueaz sub influena urmtorilor factori: gradul de dezvoltare economic a statelor i implicit condiiile de salarizare i de trai diferite; amploarea investiiilor din fiecare ar; migraia internaional a capitalului financiar; politica economic adoptat n diferite ri, primitoare de for de munc superior calificat (importul de inteligen) etc. Salariul reprezint remunerarea muncitorului salariat p/u utilizarea muncii acestuia in calitate de factor de productie. Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul p/u munca depusa. Din punct de vedere al originii salariul se imparte in: Colectiv repr o cota procentuala din beneficiul ntreprinderii acordata tuturor angajatilor pentru participarea la obtinerea acestuia; Social de care beneficiaza grupurile sociale care se confrunta cu anuimte probleme sociale si economice.

Salariul brut suma de bani ce se cuvine angajatului sub foma de salaiu si suporturi salariale; Salariul net reprezint acea suma pe care o incaseaza angajatul deja dupa retinerea impozitului pe salariu si a altor plati, conform legii. Formele de salarizare: n regie stabileste marimea salariului n functie de durata muncii; n acord presupune remunerarea muncii n functie de cantitatea de bunuri produsa, de activitatile si operatiunile efectuate: acord individual; acord colectiv; acord global); Salarizare mixta o combinare a celorlalte 2 forme de salarizare, presupunind realizarea unor cantitati precise de munca intr-o unitate de timp.

69 Apreciai tipurile de salarii i sistemele de salarizare utilizate n cadrul ntreprinderii. Argumentai rolul sindicatelor i a patronatelor n echilibrarea pieii muncii.
Salariul reprezint remunerarea muncitorului salariat p/u utilizarea muncii acestuia in calitate de factor de productie. Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul p/u munca depusa. Din punct de vedere al originii salariul se imparte in: Colectiv reprezint o cota procentuala din beneficiul ntreprinderii acordata tuturor angajatilor pentru participarea la obtinerea acestuia; Social de care beneficiaza grupurile sociale care se confrunta cu anuimte probleme sociale si economice. Salariul brut suma de bani ce se cuvine angajatului sub foma de salaiu si suporturi salariale; Salariul net reprezint acea suma pe care o incaseaza angajatul deja dupa retinerea impozitului pe salariu si a altor plati, conform legii. Formele de salarizare: n regie stabileste marimea salariului n functie de durata muncii; n acord presupune remunerarea muncii n functie de cantitatea de bunuri produsa, de activitatile si operatiunile efectuate: acord individual; acord colectiv; acord global); Salarizare mixta o combinare a celorlalte 2 forme de salarizare, presupunind realizarea unor cantitati precise de munca intr-o unitate de timp. Confederaia Naionala a Sindicatelor din Moldova (CNSM) este un centru sindical naionalinterramural de tip confederativ, care ntrunete pe principii benevole centre sindicale naional -ramurale i este independent fa de autoritile publice, de partide i alte organizaii social-politice, de asociaii ale patronatelor i fa de organizaiile obteti, nu este supus controlului lor i nu li se subordoneaz. Principiile fundamentale pe care le apr i le promoveaz Confederaia sunt democraia, libertatea, solidaritatea, transparena, egalitatea n drepturi i n anse. Confederaia are, n principal, urmtoarele scopuri: - reprezentarea i protejarea la nivel naional a drepturilor i intereselor social-economice, profesionale, de munc colective i individuale ale membrilor de sindicat; - promovarea principiilor de baz ale modelului social european; - aprarea libertii sindicale i a dreptului salariailor de a ntemeia sindicate i de a se asocia n centre sindicale; - extinderea micrii sindicale naionale i fortificarea societii civile; - consolidarea sindicatelor de toate nivelurile; actualizarea i dezvoltarea dialogului social i parteneriatului social; - realizarea progresiv a dreptii sociale i demnitii muncii. Confederaia realizeaz scopurile declarate prin: - participarea la elaborarea proiectelor de programe, de legi i de alte acte normative care au ca obiectiv reglementarea drepturilor i intereselor profesionale, de munc, economice i sociale ale membrilor de sindicat; - acordarea asistenei juridice i aprarea intereselor colective i individuale ale membrilor si la toate nivelurile, inclusiv n instanele judectoreti; participarea la soluionarea conflictelor colective de munc, reprezentarea organizaiilor-membre n comisiile de conciliere; - exercitarea controlului asupra respectrii legislaiei muncii i altor acte normative ce conin norme ale dreptului muncii, a conveniilor colective i contractelor colective de munc; utilizarea mijloacelor specifice de aciune: negocierile, concilierea, petiia, protestul, mitingul, greva i alte aciuni prevzute de lege; - asumarea asistrii sau reprezentrii organizaiilor-membre i a membrilor de sindicat n faa oricror organe, organizaii sau instituii n ceea ce privete aprarea dreptului sindical, a libertii sindicale, a drepturilor individuale sau colective de munc; - instituirea unui sistem organizat de sprijinire a iniiativelor legislative n vederea alinierii legislaiei naionale la normele internaionale ale muncii i respectrii condiiilor generale obligatorii pe care trebuie s le ntruneasc orice act legislativ sau

normativaprarea drepturilor, libertilor, intereselor legitime ale salariailor, egalitatea i echitatea social; - monitorizarea respectrii Conveniilor Organizaiei Internaionale a Muncii ratificate de Parlamentul Republicii Moldova; - sesizarea organismelor internaionale n cazul afectrii drepturilor sindicatelor i ale salariailor sau neonorrii de ctre autoriti a angajamentelor ce decurg din actele internaionale n dome niu la care Republica Moldova a aderat sau este parte; - colaborarea cu organizaii sindicale din alte ri, aderarea la centre sindicale internaionale.

70 Definii creditul i caracterizai funciile i tipologia lui.


Creditul este o relatie de acordare a banilor cu imprumut, in conditiile rambursarii acestora si ale platii serviciului prestat. Formele creditului: 1. Din (.) de vedere a obiectului imprumutului: Comercial aparut in Italia in sex XII-XIII, este acordat de o #re altei #ri, de obicei de un industrias unui comerciant, sub forma unor produse sau servicii cu efectuarea platii la o data ulterioara. Bancar este deja un imprumut acordat de niste intreprinderi specializate, numite banci. El este acordat numai in bani, pe termene mult mai mari, pina la zeci de ani, si in marimea solicitata oricarui ag ec capabil sa-l ramburseze; De consum. 2. In dependenta de termenul de acordare: Pe TS (<1an); Pe TM(1-5ani); Pe TL(>5ani). Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investitii sau activitati curente. Fondurile disponibile, constand in economii pentru diferite perioade de timp, precum si fondurile stranse prin vanzarea de actiuni si obligatiuni, pot fi folosite pentru acordarea de imprumuturi intreprinderilor de stat si particulare. TRASATURILE SI FUNCTIILE CREDITULUI a) In orice operatiune de credit, de regula, intervin doi subiecti: cel care acorda creditul, numit creditor si cel care primeste creditul, numit debitor. b) Un element esential al creditului il reprezinta schimbul in timp, adica separarea printrun interval de timp a momentului cedarii unei sume de bani de cel al rambursarii acesteia. c) Pentru timpul care va trece intre primirea sumei si rambursarea sa, beneficiarul operatiunii va plati o dobanda concretizata in suma de bani platita de catre debitor creditorului sau pentru creditul acordat pe un timp determinat. Rata dobanzii este in stransa corelatie cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta. Altfel, intreprinzatorii nu vor angaja credite, deoarece din valorificarea acestora, prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult, pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.Rata dobanzii este pretul platit pentru a dispune timp de un an de o anumita cantitate de moneda. Rata dobanzii reprezinta raportul procentual dintre: marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul acordat. Rata dobanzii depinde insa si de rata inflatiei, adica de rata deprecierii monetare. d) Rambursarea creditului la o anumita data reciproc convenita, denumita scadenta (momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului, ratele partiale care se ramburseaza esalonat, la anumite termene, conform intelegerii stipulate in contractul de credit). e) Garantarea creditului . f) Perioada de gratie (perioada intre momentul angajarii creditului si inceperea rambursarii sale).Pe masura dezvoltarii economico-sociale, rolul si importanta creditului in economia fiecarei tari au marcat o crestere considerabila, avand loc totodata, diversificarea functiilor indeplinite de

credit. In primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva prin faptul ca redistribuie rezervele banesti disponibile la un moment dat in economie sub forma imprumuturilor acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finantare. Prin disponibilitati sunt desemnate atat excedentele din conturile intreprinderilor deschise la banci si aflate temporar in stare inactiva, rezervele de casa ale firmelor pastrate in conturi la banci, cat si sumele economisite de populatie pentru diferite scopuri si depuse spre pastrare la casele de economii si/sau la bancilecomerciale.

71 Explicai esena economic a dobnzii, determinai indicatorii i factorii ce determin mrimea i dinamica ei.
Dobanda este pretul platit pentru utilizarea banilor si capitalului imprumutat pentru o anumita perioada de timp. Ea reprezinta pretul banilor. Este, de obicei, stabilita ca un procent anual din valoarea imprumutului, care se plateste periodic. Alaturi de salariu, renta si profit, dobanda reprezinta o forma deosebit de importanta a veniturilor specifice economiei de piata. Rata dobanzii reprezinta o sursa de venit pentru cei ce acorda credite si un cost pentru cei ce apeleaza la credite. Rata dobanzii este deseori principalul instrument al Bancii Nationale sau Centrale pentru controlarea masei monetare si pentru lupta contra inflatiei sau recesiunii. Rata dobanzii este un factor foarte important care determina cererea si oferta de credit. Evolutia ratei dobanzii pe piata monetara este influentata de numerosi factori, dintre care o importanta determinanta o au raportul dintre cererea si oferta de fonduri banesti (pe termen scurt), nivelul prezent si anticipat al ratei inflatiei, politica monetara promovata de banca centrala (restrictiva sau relaxata), emisiunile de obligatiuni de stat (in contul datoriei publice). Efectul nivelului ratei dobanzii asupra comportamentului pietei Furnizorii de pe piata creditului sunt cei care economisesc si investitorii care detin un surplus de bani, adica cei ce detin capital banesc lichid. Cei ce economisesc doresc sa obtina o rata a dobanzii ridicata - adica sa obtina un pret ridicat pentru faptul ca permit altora sa utilizeze banii lor pentru o anumita perioada de timp. Acesta este motivul pentru care o rata inalta a dobanzii in mod normal duce la o crestere a economiilor si a disponibilitatilor de furnizare a creditului. Cu o rata a dobanzii scazuta, economiile tind sa scada si oferta de credit tinde sa fie relativ scazuta. Cererea de credite vine din partea investitorilor si a consumatorilor care doresc sa finanteze achizitionarea sau crearea de active. Deciziile investitorilor depind, de asemenea, de nivelul ratei dobanzii; ei cauta o finantare cu un cost redus. Cand rata dobanzii este scazuta, cererea de credite si volumul investitiilor tind sa fie ridicate. O rata inalta a dobanzii insa tinde sa reduca cererea de credite si investitiile. Astfel, rata dobanzii poate fi utilizata de guverne pentru a controla cererea de credite, pentru a reduce sau spori investitiile si, in general, pentru a influenta masa monetara.

72 Expunei conceptual rentei economice i identificai cauzele apariiei a diferitelor forme ale rentei. Determinai mrimea rentei n funcie de evoluia cererii.
Problematica rentei ocup un loc de prim nsemntate n obiectul de studiu al tiinei economice. Datorit ndelungatei existene - de la societatea medieval la cea modern i contemporan - renta se nscrie printre noiunile economice cu cea mai ampl utilizare i cu cele mai felurite semnificaii. Noiunea de rent a cptat numeroase interpretri, dintre care trei sunt mai importante: - renta n nelesul uzual venit fr munc; - renta n nelesul economiei clasice - venit pltit pentru folosirea unui factor rar (pmntul); - rent n sensul modern i contemporan - venit ce revine posesorului oricrui factor de producie, a crui ofert este rigid sau foarte puin elastic. Pentru utilizatorul factorului respectiv (dac este alt persoan dect deintorul acestuia), renta constituie plata pentru folosirea temporar a acestuia. Mult vreme renta a fost legat de utilizarea resurselor naturale, ndeosebi a pmntului. n zilele noastre, gndirea economic a extins sfera de aplicare a acestei categorii i la deintorii celorlalte categorii de factori (munca, capitalul). Renta este venitul pe care il obtine posesorul unui factor de productie disponibil in cantitati limitate si a carui oferta este rigida. Renta funciara este venitul obtinut de catre proprietarul funciar de la cedarea in arenda a terenurilor de pamint si nu este legat de activitatea economica a proprietarului. Formele rentei funciare: - Absoluta constituie un venit obtinut de proprietarul pamintului, indiferent de fertilitatea si amplasarea acestuia; Diferentiata obtinuta de proprietarii celor mai fertile terenuri; De amplasament ce are la temelia sa departarea diferita a terenurilor de pamint fata de pietele de desfacere, fapt ce genereaza chelt de transport si de exploatare diferite; De monopol obtinuta de posesorii unor terenuri care au niste calitati unice, ce permit obtinerea unor vinuri cu calitati unice. n industria extractiv, proprietarii care dein resurse cu coninut bogat, sau care pot fi exploatate cu cheltuieli mai reduse, realizeaz un supra-profit ce le revine sub form de rent minier. n construcii, renta se formeaz pe baza deosebirilor de poziie a diferitelor terenuri construibile, terenuri mai bine echipate cu elemente de infrastructur (surse de ap, energie, mijloace de transport, servicii comunale) sau sunt situate n centrul localitilor, sunt arendate sau vndute la preuri mai ridicate, preuri ce cuprind n ele, pe lng costuri i profituri normale i renta de construcii. Mrimea acestor rente depinde de evoluia raportului dintre oferta i cererea pentru astfel de terenuri. Dezvoltarea urbanisticii genereaz o permanent urcare a preului i a rentei pentru terenurile din construcii, antrennd n acelai timp, o majorare a chiriilor pentru cldiri i construcii.

Renta vnztorului - apare atunci cnd reuete s vnd la un pre mai mare dect cel estimat anterior de el. Renta cumprtorului - apare atunci cind cumparatorul cumpara un produs la un pret mai mic decit se astepta; apare deci o diferenta sub forma de renta; Renta de abilitate (de ndemnare) - se obine de ctre acei ntreprinztori sau lucrtori care, avnd aptitudini i caliti profesionale excepionale, realizeaz prin capaciti manageriale i spirit de prevedere, un profit mai ridicat sau un salariu mai mare dect ceilali din aceeai categorie. Renta de raritate - este rezultatul limitrii resurselor economice, datorit condiiilor naturale sau elementelor de monopol create i ntreinute n mod artificial. Renta de transfer - se obine prin modificarea destinaiei unui factor de producie, schimbare care asigur un venit mai mare comparativ cu utilizrile anterioare. Se obine de ctre ntreprinztor, n urma opiunii uneia dintre mai multele alternative de utilizare ale unui factor de producie. Renta industrial sau comercial - se obine atunci cnd marile corporaii sau firme, care au posibilitatea s foloseasc anumite elemente de monopol, i aliniaz preul de desfacere la cel practicat de firmele mai mici din ramura respectiv i care nu pot supravieui dect practicnd preuri mai mari. n aceste condiii, firmele puternice obin un profit suplimentar (prin intermediul preului umbrel"), denumit rent industrial sau comercial. Renta conjunctural - se obine de ctre ntreprinztorii care au posibiliti s stocheze mrfurile, o perioad n care preurile sunt mai reduse, vnzndu-se atunci cnd preurile devin mai mari. Renta de stat - se prezint sub forma mprumutului de stat, pentru care se pltete periodic o rent, de regul sub forma unui procent fix din valoarea obligaiilor (mprumutul acordat statului). Renta viager - sum de bani pe care o persoan fizic sau juridic se oblig s o plteasc periodic unei persoane, pe timpul vieii acesteia (ex.: pensia pentru limit de vrst, pensia suplimentar etc.).

73 Determinai preul pmntului i a factorilor ce-l influieneaz.


Pretul pamintului constituite suma de bani platita de catre cumparator vinzatorului acestuia p/u obtinerea dreptului de proprietate asupra pamintului respectiv. "Pretul pamntului capital" se afla sub influenta unor multitudini de factori directi sau indirecti, dupa cum urmeaza: Cererea si oferta de terenuri agricole. Caracterul limitat al pamntului face ca oferta de terenuri agricole sa fie rigida, inelastica, insensibila la evolutia preturilor. Cresterea preturilor nu mareste oferta dar nici scaderea lor nu afecteaza oferta. Concurenta se deplaseaza de pe terenul ofertei pe cel al cererii, pretul terenurilor agricole evolueaza n raport de miscarea cererii. Pentru unele categorii de teren sau utilitati pot exista fluctuatii ale ofertei n functie de interesul proprietarului de a-si pastra sau vinde proprietatea. Cererea si oferta de produse agroalimentare. Marimea cererii de produse agricole si scumpirea lor stimuleaza cererea de terenuri agricole ridicndu-le pretul (cnd oferta este inelastica). In practica, agentii economici prefera sa cumpere pamnt atunci cnd pretul produselor agricole scade, pretul pamntului fiind mai mic. Cnd preturile produselor agricole sunt mai mari agentii economici prefera arendarea pamntului. Posibilitatea folosirii alternative a pamntului. Terenurile pot fi folosite pentru agricultura, silvicultura, constructii, asezari urbane si rurale, cai ferate, baze de odihna si tratament, rezervatii naturale etc. Modul de folosire care asigura pretul cel mai ridicat influenteaza si pretul celorlalte folosinte. Marimea si evolutia rentei funciare. Intre renta funciara si pretul pamntului exista un raport de proportionalitate directa, conditionndu-se reciproc. Rata dobnzii bancare. Pretul pamntului se formeaza si n raport de evolutia ratei dobnzii bancare. Proprietarul pamntului va cere la vnzarea terenului o suma egala cu un capital care depus la banca cu dobnda zilei sa-i aduca un venit anual egal cu renta funciara daca pamntul ar fi fost arendat. Progresul tehnic stiintific contemporan. Daca permite prin aplicarea lui n agricultura obtinerea unei rate a profitabilitatii identica cu cea din alte ramuri sau chiar mai mare, influenteaza tendinta de migrare a capitalului spre agricultura, cu influente benefice asupra ntregii ramuri.

Ameliorarea pozitiei terenurilor agricole. Realizarea unor lucrari de mbunatatire a infrastructurii ofera posibilitati mai bune de exploatare a terenurilor chiar daca proprietarul de teren nu a avut nici o contributie la executarea lor (cai ferate, autostrazi, sosele, aeroporturi, depozite). Aceste modificari influenteaza pozitiv pretul pamntului. Formula ce permite calcularea preului pmntului: Pp= (R/Rd)*100. Unde... Pp - preul pmntului; R mrimea rentei anuale (sau mrimea arendei); Rd rata anual a dobnzii la depuneri. Cu ct e mai mare rat dobnzii cu att e mai mic preul pmntului i invers. La momentul dat indiferent de faptul c rata dobnzii la bncile comerciale din Republica Moldova este mic, preul pmntului n ara noastr este mic, ceea ce permite unor persoane s consolideze terenuri agricole mari.

74 Definii esena, rolul i structura mediului de funcionare a firmei. Elucidai obiectivele economice ale firmei n condiiile economiei de pia.
Concepia de marketing a ntreprinderii moderne ridic la rangul de necesitate orientarea ei spre exterior, deoarece ea trebuie s produc i s ofere pieii numai ceea ce se cere efectiv i deci se poate vinde, orientndu-i astfel ntreaga activitate n funcie de dorinele i necesitile cumprtoru lui. Aceasta presupune ncadrarea ei n structura mediului ambiant, sincronizarea activitii sale cu dinamismul, formele i direcia evoluiei acestui mediu. Mediul de marketing, constituit din ansamblul factorilor cu care ntreprinderea trebuie s convieuiasc, care de obicei i scap de sub control, influeneaz relaia sa cu clienii, astfel nct supravieuirea i prosperitatea sa este condiionat de cerinele lui. ntreprinderea, privit ca sistem complex, deschis i dinamic, cu caracter preponderent operaional, n sens generic, este un grup de persoane organizat, potrivit unor cerine economice, tehnologice, juridice i sociale care concepe i desfoar un ansamblu de activiti utile ce se concretizeaz n bunuri i servicii destinate vnzrii, c u scopul obinerii unui profit ct mai mare. Atingerea acestui el impune identificarea i satisfacerea cerinelor clienilor i corelarea activitii ntreprinderii cu schimbrile frecvente i importante ce au devenit o regul general a mediului de marketing. De aceea, cunoaterea mediului i a interdependenelor mediu-ntreprindere constituie o problem de maxim importan care-i asigur funcionalitatea raional i n final succesul n afaceri. Pentru orice ntreprindere cunoaterea i analiza mediului ambiant, a fizionomiei i mecanismului su de funcionare reprezint punctul de unde ncepe identificarea oportunitilor, dar i a pericolelor, a ameninrilor ce se prefigureaz la adresa sa. De aceea se impune cu necesitate cunoaterea coninutului i a cerinelor mediului, precum i a modificrilor cantitative i calitative care apar n sfera lui, chiar anticiparea evoluiei viitoare a mediului, astfel nct ntreprinderea s se poat adapta la noua lui structur. Cunoaterea caracteristicilor i a mutaiilor intervenite n structura mediului ambiant este o condiie fundamental a satisfacerii unei anumite categorii de trebuine de ctre ntreprindere, necesiti aflate n continu cretere i diversificare, care trebuie s stea la baza elaborrii unor strategii realiste, bine fundamentate tiinific. De asemenea, asigurarea resurselor materiale, financiare, informaionale i umane de care ntreprinderea are nevoie pentru desfurarea unei activiti n condiii de maxim eficien, solicit cunoaterea n detaliu a factorilor de mediu care o influeneaz, factori care constituie o premiz esenial n adoptarea i aplicarea deciziilor i aciunilor ca expresie a necesitilor i oportunitilor prezente i de perspectiv.

Este foarte important s se neleag c ntreprinderea nu se afl n opoziie cu mediul de marketing, ea fiind chiar o component a acestuia care exercit influen asupra mediului, altfel spus exercit un rol activ asupra lui. De asemenea, trebuie inut seam de faptul c mediul de marketing nu este n mod automat ostil, restrictiv, primejdios, ci dimpotriv i ofer anse, ocazii, favorabile, situaii benefice pentru meninerea poziiei i chiar accentuarea ei pe pia. Mediul de marketing, reprezentat de forele externe ale ntreprinderii, influeneaz direct sau indirect obiectivele, planurile, procedurile, activitile i rezultatele acestora, jucnd un rol extrem de important n viaa ntreprinderilor. De aceea specialiti consider c analiza mediului i adoptarea unui proces sistematic de identificare a schimbrilor semnificative este foarte important pentru a prognoza impactul ce -l poate avea asupra organizaiei. Apreciem, ca deosebit de practic modalitatea celor patru pai: Primul pas este observarea continu ce d posibilitatea desprinderii n faza iniial a modificrilor i adoptrii deciziilor corespunztoare; Al doilea pas este monitorizarea ce presupune colectarea informaiilor ce dau posibilitatea remarcrii tendinelor care indic oportuniti sau primejdii; Al treilea pas este prognozarea, prin care se determin aria, viteza i intensitatea modificrilor cu ajutorul tehnicilor specifice i se elaboreaz scenario; Al patrulea pas este analiza posibilelor consecine asupra activitii ntreprinderii. Impactul probabil asupra organizaiei se poate materializa n patru categorii de rspuns la schimbrile de mediu, ce impun ca tactic: marketing activ cnd schimbarea este clar i impactul este semnificativ; planuri pentru orice eventualitate cnd probabilitatea schimbrii este mic dar impactul este mare; monitorizare cnd schimbri pot s apar, dar efectele nu sunt importante; revizuire periodic cnd i posibilitile schimbrii i impactul sunt de mic intensitate.

75 Caracterizai esena riscului i a incertitudinii. Efectuai clasificarea risculurilor i elucidai evaluarea lor, relatai cile de reducere a riscului.
Riscul este definit ca, pericol, inconvenient mai mult sau mai puin probabil, la care suntem expuisau expunere la un pericol, o pierdere sau un eec. n termeni de asigurare, riscul este definit ca: prejudiciu, eventuale calamiti, pe care companiile de asigurare le garanteaz, n condiiile plii unei prime de asigurare. Exist i noiunea de risc social : eveniment, ale crui consecine urmeaz a fi reparate de sistemele de securitate social (boal, invaliditate, omaj etc.). Webster`s Dictionaryd definiiile : ansa de a suferi vtmare (ceva ru) sau pierdere, pericol, expunere la ceva primejdios, dar i a ncerca ansele, mai aproape de tematica noastr, n consecin, se pot evidenia urmtoarele trsturi ale riscului : Conceptul de risc: Riscul este un eveniment incert dar posibil, originea lui aflndu-se n incertitudine; este pgubitor, efectele lui odat produse nu mai pot fi nlturate; apare procesul activitii umane, sociale, economice, politice i n aporturile dintre om i natur. n cazul riscului este posibil expunerea la situaii nedorite. Riscul este un eveniment posibil i nedorit i n acelai moment imprevizibil. Definiia riscului difer de la o disciplin la alta, chiar n cadrul aceluiai domeniu sunt uneori definiii contradictorii. Cu toate aceste diferenieri toate definiiile conin dou elemente comune: nedeterminare (incertitudine) i pierdere. Noiunea de nedeterminare a rezultatelor este implicat n toate definiiile riscului. Cnd riscul s-a spus c exist, atunci ntotdeauna exist cel puin dou rezultate posibile. Dac se cunoate cu certitudine c o pierdere se va realiza aceasta nu nseamn c evenimentul respectiv este afectat de risc. Definiii ale riscului: Posibilitatea de a pierde; Incertitudinea ce afecteaz rezultatul; Dispersia rezultatelor ateptate; Probabilitatea ca orice rezultat s difere de unul ateptat. Posibilitatea de a pierde Incertitudinea ce afecteaz rezultatul Dispersia actual a rezultatelor ateptate Probabilitatea ca orice rezultat s difere de unul ateptat Concept multidimensional al crui nivel nu poate fi redus la un singur element, la o cifr.

o o o o o o o o o

Obiectivul fiecrui om de afaceri este obinerea de profit. Dar atingerea acestui obiectiv nu se poate face fr asumarea riscului. Unul dintre marii teoreticieni ai domeniului, James Lam a afirmat, cu bun dreptate c Cel mai mare risc este acela de a i-l asuma. Din punct de vedere al unei organizaii, conceptul de risc, ofer urmtoarele definiii: Disponibilitatea unei firme de a se adapta la timp i cu cel mai mic cost la modificrile de mediu; Variabilitatea profitului fa de media profitabilitii din ultimii ani; Variabilitatea rezultatului posibil n funcie de un eveniment nesigur, incert; Construirea unor decizii n condiii de incertitudine; Posibilitatea ca pierderile s fie mai mari dect se ateapt; Incertitudinea cu privire la producerea unei pagube. Teoria riscului n cercetarea operaional pornete de la anumite modele de risc, ntr-o concepie holistic, adic global. Pentru nelegerea noiunii de risc se pornete de la termenul de incertitudine, adica o stare de Nesigurana economic care are ca surs fie caracterul obiectiv, impredictibil al unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunotinelor existente la un moment dat. Incertitudinea se refer deci la starea de nesiguran legat de rezultatele scontate a se obine n urma unei aciuni economice. Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizeaz prin posibilitatea descrierii une i legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, indicnd modalitile de tratare a acestei legi de ctre agenii economici. Riscul i incertitudinea se ntlnesc combinate n diferite proporii dar, n realitate, incertitudinea nu poate fi eliminat nicicnd.