Sunteți pe pagina 1din 2

Omul dinafara poate lesne sa ajunga la o conceptie gresita despre viata din lagar, una amestecata cu sentimentalism si mila.

Un astfel de om are prea putin habar de lupta teribila pentru existenta care se ducea n rndul detinutilor. Era o lupta nentrerupta pentru pinea cea de toate zilele si pentru propria-ti viata sau pentru cea a unui bun prieten. Sa luam, de pilda, cazul unui convoi despre care se anunta oficial ca va transfera un anumit numar de detinuti ntr-un alt lagar; de fapt, se putea ghici d estul de lesne ca destinatia finala va fi camera de gazare. Detinutii selectati, bolna vii sau cei inapti de munca, urmau sa fie trimisi catre unul dintre marile lagare centrale c are dispuneau de camere de gazare si crematorii. Procesul de selectie dadea semnalul pentru o lupta fatisa ntre prizonieri sau ntre diverse grupuri de prizonieri. Tot ce conta era ca propriul tau nume si cel al prietenului tau sa fie taiate de pe lista vic timelor, macar ca toti stiam ca pentru fiecare persoana salvata trebuia gasita o alta vic tima. 3 Termenul capo provine din limba italiana si nseamna sef". Vom folosi n continuare, pentru comoditatea traducerii, termenul de Cap - Capi, n loc de origi nalul Capo - Capos (forma de plural folosita n limba engleza), (n.trad.) Fiecare convoi trebuia sa contina un anumit numar de detinuti. De fapt, nu conta despre cine anume era vorba, de vreme ce fiecare dintre acestia nu era nim ic mai mult dect un simplu numar. La intrarea n lagar (cel putin asta era metoda folosita la Auschwitz), detinutilor le erau confiscate toate documentele, mpreuna cu toate celelalte lucruri personale. Din clipa aceea, fiecare prizonier avea posib ilitatea sa declare un nume fictiv sau o profesie fictiva si, din diverse motive, multi au s i procedat astfel. Autoritatile erau interesate numai de numerele prizonierilor. Adeseori, aceste numere erau tatuate pe piele si, de asemenea, trebuiau cusute pe pantalon, camas a sau haina. Daca un gardian dorea sa aduca o nvinuire unui detinut oarecare, era d eajuns sa arunce o privire spre numarul sau (si ct de tare ne temeam de aceste priviri!); nu ntreba niciodata care i era numele. Sa revenim la convoiul care trebuia sa plece. Nu era nici timp ndeajuns, nici dorinta de a lua n calcul chestiuni morale sau etice. Fiecare prizonier era stapni t de un singur gnd: sa ramna n viata de dragul familiei care-l astepta acasa si sa-si salveze prietenii. De aceea, fara nici cea mai mica ezitare, ar fi aranjat ca un alt prizonier, un alt numar", sai ia locul n convoi. Asa cum am mentionat deja, procesul de selectie al Capilor era unul bazat pe criterii negative; doar cei mai brutali dintre detinuti erau alesi pentru aceast a nsarcinare (desi au existat si unele exceptii fericite). Dar, pe lnga respectivul proces de selectie a Capilor realizat de SS-isti, exista si un soi de autose-lectie car e se desfasura tot timpul printre prizonieri. De regula, ramneau n viata doar detinutii care, dupa multi ani de preumblari dintr-un lagar n altul, si pierdusera orice fel de

scrupule n lupta lor pentru existenta; acestia erau gata sa foloseasca orice mijl oace, mai mult sau mai putin cinstite, chiar forta bruta, hotia sau tradarea prietenil or, pentru a se salva. Noi, cei care ne-am ntors din lagar gratie acelor multe ntmplari ferici te sau miracole - oricum ar vrea cineva sa le numeasca - , noi stim: cei mai buni dintre noi nu s-au mai ntors. Exista deja destule relatari faptice despre lagarele de concentrare, n cea de fata, faptele vor avea importanta numai n masura n care ele sunt parte integranta a experientelor traite de un om oarecare. Eseul ce urmeaza va ncerca sa descrie tocmai natura adevarata a acestor experiente. Vizavi de camarazii de odinioara d in lagarele de concentrare, el va ncerca sa explice experientele lor n lumina cunostintelor de azi. Iar pe aceia care nu au fost niciodata ntr-un lagar i va put ea ajuta sa cuprinda si, mai presus de toate, sa nteleaga experientele carora le-a supravietuit doar un procent foarte scazut de detinuti, care gasesc astazi ca vi ata este foarte greu de ndurat. Acesti fosti detinuti spun adeseori: Nu ne face placere sa vorbim despre experientele noastre. Cei care au fost n lagar nu mai au nevoie de explicatii, iar ceilalti nu pot ntelege nici ce am simtit noi atunci, nici ce sim tim acum." A ncerca o prezentare sistematica a subiectului este un lucru foarte dificil, cac i psihologia necesita o anumita detasare stiintifica. Dar poate fi ntr-att de detasa t omul care-si face observatiile n timp ce este el nsusi detinut? O astfel de detasa re o poate avea doar cineva dinafara, nsa respectivul ar fi mult prea ndepartat pentru a face afirmatii de certa valoare. Doar omul dinauntru stie cum stau lucrurile. Ju decatile lui s-ar putea sa nu fie obiective, evaluarile lui ar putea fi exagerate. Este i nevitabil. Trebuie sa ncerce sa evite orice subiectivism si tocmai n asta consta adevarata dificultate a unei carti precum cea de fata. n anumite momente, va fi necesar sa aiba curajul de a povesti ntmplari dintre cele mai intime. Intentionam sa scriu cartea anonim, folosindu-ma doar de numarul meu de prizonier. Dar, cnd am terminat manuscrisul, am nteles ca o carte anonima si-ar pierde jumatate din valoare si ca , deci, trebuie sa am curajul de a-mi exprima convingerile n mod deschis. n consecinta, m-am abtinut sa elimin vreun pasaj, n ciuda sentimentului foarte nepl acut ca ma dau n spectacol. Voi lasa pe altii sa distileze continutul cartii n teorii seci. Acestea din urma si-ar putea aduce contributia la psihologia vietii de prizonierat, care a si fost stud iata dupa Primul Razboi Mondial si care ne-a facut cunostinta cu sindromul bolii srmei ghimpate". Celui de-al Doilea Razboi Mondial i datoram mbogatirea cunostintelor noastre privind psihologia maselor" (daca-mi permiteti sa citez o varianta a bine cunoscutei afirmatii si a titlului cartii lui LeBon), fiindca razboiul ne-a daru it deopotriva si un razboi al nervilor, si lagarele de concentrare. Deoarece aceasta istorisire se refera la experientele mele ca detinut de rnd, este important sa mentionez, nu fara mndrie, ca n lagar nu am activat ca psihiatru