Sunteți pe pagina 1din 16

Silvicultura Silvicultura ca stiinta are 2 parti : Silvobiologia partea teoretica a silviculturii care studiaza biologia in ansamblu al culturii, relatiile

e dintre padure si mediu, studiul ecositemului forestier. Silvotehnica partea aplicata a silviculturii care se ocupa cu tehnologiile de instalare a paduri, de ingrijire si conducere a acesteia, de exploatare si valorificare a padurilor astfel incat imediat dupa procesul de exploatare a acestora padurea sa fie regenerata. Silvobiologia cerceteaza si ofera elemente noi, silvotehnica executa si urmare a rezultatelor obtinute ofera silvobiologiei rezultate silvobiologie pe care aceasta prelucrandu-le ofera silvotehnicii variante de lucru superioare. Silvicultura nu ofera rezultate la nivel global, ea este dependenta de conditiile in care creste padurea. Elementele de silvotehnica si silvobiologie sunt proprii fiecarei tari. Silvotehnica si silvicultura au generat stiinte noi care s-au specializat pe diferite ramuri si care furnizeaza elemente utile, ele sunt: pedologia, climatologia forestiera, amenajarea padurilor sau modul in care padurile trebuie administrate. Romania are 6,37 mil hectare, padurea este neuniform distribuita, predomina in zona muntoasa. Procent de impadurire ponderea pe care o reprezinta padurea din suprafata unei suprafete zone de uscat la care se raporteza . In Romania, procentul de impadurire este diferit in raport cu formele de relief, cea mai mare suprafata de padure predomina la munte, la campie este cel mai scazut procent. In judetul Teleorman are un procent de impadurire de 4,7 % in acest moment. Obiectul silviculturii il constituie studiul padurii, scopul silviculturii este de a pune la indemana specialistilor tehnici si tehnologii astfel incat in orice suprafata in care padurea exista sau se instaleaza aceste doua lucrari sa se faca cu un maxim de profit. Rasinoase si foioase; compozitia in Romania se prezinta astfel 31 % din suprafata padurilor o reprezinta padurile de rasinoase ( Molidul MO, Bradul BR, Pinul silvestru PI, Pinul negru PIN, Pinul Strob PIS, Laricele LA ) 32 % din suprafata padurilor este ocupata de Fag, apoi restul foioase Stejar penduncular ST, Gorun GO, Cerul CE, Garnita GA, Stejarul pufost STP, Stejarul brumariu STB, Frasin FR, Tei TE, Cires CI, Carpen Ca, Paltin de munte PAM, Paltin de camp PAC, Jugastru JU, Ulm UL, In Romania traiesc 200 de specii forestiere. 17,8 % stejarii Diverse tari 5% Diverse moi 5 % Rolul si importanta padurilor Produsele padurii se impart in urmatoarele categorii : Produse principale produsele padurii reprezentate prin lemnul rezultat urmare a taierilor de regenerare a padurilor, lucrarile de regenerare sunt lucrarile prin care o generatie de padure ajunsa la maturitate este exploatata si inlocuita printr-o noua generatie de padure. Procesul de regenerare al padurilor se poate realiza fie pe cale generativa ( din samanta ) fie pe cale vegetativa (lastari, drajoni, butasi, sade )

Lastari arborii tineri rezultati prin sectionarea tulpinii unui arbore matur ajuns la varsta la care poate fi exploatat. Nu toate speciile au capacitatea de a lastarii. Drajoni un exemplar tanar rezultat prin sectionarea unei radacini a unui arbore matur Butasi o portiune dintr-o ramura a unui arbore, ramura de anumite dimensiuni ( pana in 20 cm ) care este pusa in contact cu solul formeaza un nou arbore Sada o portiune dintr-o ramura de arbore care este introdusa in sol si da un nou arbore, sada are dimeniuni mai mari, peste 1,5 m. Toate padurile regenerate pe cale vegetativa, prin samanta, formeaza paduri ce apartin regimului codrului. Toate padurile care au luat fiinta pe cale vegetativa formeaza padurile ce apartin regrimului crangului. Sub aspectul modului in care au luat nastere, padurile sunt de 2 feluri, paduri de codru din samanta si paduri de crand formati din lastari, drajoni, etc 95% din padurile Romaniei apartin regimului codrului, 5% apartin regimului crangului Produse secundare produsele lemnoase rezultate din : aplicarea lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor tinere. Pe parcursul dezvoltarii lor arborii trec prin 3 etape de dezvoltare: Etapa tineretii Etapa maturitatii Etapa batranetii Arboretele in etapa tineretii trece prin urmatoarele stadii de dezvoltare : 1. Semintis 2. Desis 3. Nuielis 4. Prajinis 5. Paris In stadiile de dezvoltare de nuielis, prajinis si paris ca urmare a aplicarii de ingrijire de tipul curatiri si rarituri rezulta material lemnos valorificabil de dimensiuni mici numite produse secundare. Produsele accidentale aceste produse se obtin ca urmare a exploatarii padurilor afectate de o anumita calamitate. Cea mai intensa calamitate daramatura de vant, cand are peste 90 km/h arboretele de molid se rastoarna. Produse accidentale se mai pot obtine ca urmare a rupturilor de zapada, alunecari de teren. Produse de igiena se obtin ca urmare a aplicarii unor lucrari de igienizare a padurilor ce se executa ori de cate ori este nevoie pentru a se asigura starea de sanatate a padurilor. Produsele secundare reprezinta un volum anual egal cu 30 % din volumul produselor principale. Produsele accidentale reprezinta 5 % din volumul produselor principale. Lucrarile de igiena sunt limitate la maximum 1 m cub pe an si pe Ha. Alte produse ale padurii Vanatul ( in Romania sunt aprox 6500 ursi ), cerb carpatin, cocosul de munte, mistretul, capriorul, fazan, iepure. Plantele medicinale specii ierboase ce cresc in padure si speciile arbustive. Fructele de padure au cel mai mare continut de principii active, vitamine. Ex. afine, mure, zmeura, porumbele, coacaz, macese, paducelele, Pestele din apele de munte pastravul, Rolul padurii nu se limiteaza insa numai la produsele acesteia , padurea are un rol climatic in interiorul padurii se creeaza un climat de padure numit microclimat mult mai bland decat climatul din exteriorul padurii, in interiorul padurii maximele sunt mult mai mici iar minimile sunt mult mai mari are un rol hidrografic protejeaza cursurile de apa, are un rol de modelare a scoartei- rol geomorfologic

are rol biotic protejeaza formele de viata in interiorul sau are rol antropic creeaza facilitati omului si societatii Padurea ca ecosistem forestier Avand in vedere procesele micro si macroenergetice ce au loc la nivelul padurii incepand cu procesul biologic de regenerare sau bioregenerare continuand cu procesele de autoreglare la conditiile stationale padurea actioneaza ca un sistem cibernetic deschis cu foarte multe intrari si foarte multe iesiri. Intrarile sunt apa si sarurile minerale, energia solara, dioxidul de carbon, iesirile sunt produsele de mediu (oxigen), fitoncidele ( omoara bacterii si virusi , produsele principale, secundare, igiena, accidentale si altele asemenea. Principalele componente ale ecosistemului forestier asa cum a fost denumit sistemul cibernetic deschis pe care il reprezinta padurea, are mai multe componente esentiale si anume : Biocenoza padurii alcatuita din totalitatea arborilor, arbustilor, plantelor erboase, muschilor, ciupercilor, altele asemenea din padure Zoocenoza forestiera este alcatuita din totalitatea animalelor si insectelor ce vietuiesc in padure Solul padurii sau suportul material al ecosistemului forestier sau factorul ecologic al sistemului forestier, rolul solului este existential, fara sol plantele indiferent de forma lor nu isi pot fixa radacinile. Atmosfera padurii - plantele iau bioxidul de carbon si revarasa oxigenul, CO2 este o componenta vitala pt viata padurii, oxigenul este vital pt organismele vii Factorii orografici sau factorii de relief. Pe baza intrarilor, padurea este in stare sa stocheze, sa se autoorganizeze, autoregleze si autoregenerare dar sa si elibereze energie si materie. Autoregenerarea este caracteristica sistemului forestier ca in faza maturitatii arborilor acestia sa produca samanta care in contact cu solul in conditii de caldura, temperatura si umiditate corespunzatoare, samanta poate germina dand nastere unor indivizi noi care regenereaza padurea. Autoreglarea, indiferent de nr indivizilor care compun padurea, datorita faptului ca spatiu sub si supra teran este limitat, nr maxim de indivizi pe care o anumita suprafata ii poate sustine este astfel determinat incat indivizii cei mai puternici, cei mai bine adaptati. Nr indivizilor din sistemul cibernetic forestier este limitat in functie de conditiile de mediu pe care le are la dispozitie in concordanta cu exigentele specilor din care provin indivizii. Autoorganizarea, indiferent cat este de complex sistemul forestier, acesta este organizat pe mai multe niveluri si anume: Nivelul arborilor este nivelul cel mai inalt de organizare si cel mai complex, acest nivel este nivelul definitoriu al ecosistemului forestier Nivelul arbustilor el se subsumeaza nivelului arborilor Nivelul semintisului sau al lastarisului Nivelul paturii erbacee In cadrul sistemului forestier oricare dintre niveluri poate lipsi cu exceptia niveului arborilor. Lipsa arborilor inseamna destructurarea sistemului forestier, inseamna autodesfiintarea acestuia. Orice interventie facuta asupra unui nivel de organizare are urmari asupra acelui nivel dar si asupra ecositemului in ansamblul lui. Arborele element definitoriu al padurii Component al nivelului arborilor, arborele este elementul definitoriu al ecositemului forestier, in lipsa arborelui ecosistemul forestier nu exista. Ca element ecosistemic estential arborele are acele caracteristici care il situeaza in centrul ecosistemului. El reprezinta circa 95 % din volumul ecosistemului forestier.

Autoorganizarea, autoreglarea, autoregenerarea padurii au la baza caracteristici ecofiziologice ale arborelui. Pe baza sarurilor minerale transportate de vectorul apa in prezenta energiei solare cu contributia CO2 in fruza arborelui are loc procesul de fotosinteza, proces ce sta la baza acumularilor cantitative si calitative ce sustin dezvoltarea arborilor. Arborele este purtator de crestere, proces ce are la baza transformari fizico-bio-chimice si care are drept rezultanta productia de biomasa lemnoasa. In afara acestei caracteristici fundamentale arborele mai este caracterizat de alte procese : - Sociabilitatea arborilor = caracteristica acestora de a putea vietui impreuna cu alti arbori asemenea lui cu care trebuie sa imparta spatiul subteran si suprateran, sociabilitatea arborilor constituie o insusire a acestora care creeaza conditiilor unei competitii perpetue, din aceasta competitie ies invingatori exemplarele cele mai bine conformate cu cele mai solide caracteristici, prin urmare cu cea mai buna adaptabilitate la conditiile de mediu. - Plasticitatea = caracteristica acestora de a modifica permanent forma trunchiului astfel incat sa poata utiliza in cele mai bune conditii lumina pe care o primesc de la soare. Forma trunchiului arborilor este rezultanta unui sir continue de adaptari astfel incat cat mai multe frunze si ramuri ale arborilor sa fie expuse soarelui. Urmare a plasticitatii arborilor acestia pot imbraca doua forme fundamentale forma specifica si forma forestiera. Forma specifica a unui arbore, forma pe care o adopta este atunci cand se dezvolta in lumina plina. Forma forestiera a unui arbore este forma acestuia atunci cand se dezvolta in interiorul masivului in concurenta cu alti arbori din apropierea lui conditie in care lumina este un factor limitativ. Diferenta intre forma forestiera si cea specifica este determinata de modul diferit in care arborii beneficiaza de lumina, diferentele intre cele doua forme de arbori nu sunt numai de infatisare, diferentele sunt si de ordin fiziologic si de ordin comportamental. In forma specifica un arbore ajunge la maturitate cu aproximativ 15-20 de ani mai devreme decat un arbore in forma forestiera; volumul coroanei este cu mult mai mare, diametrul trunchiului si diametrele ramurilor sunt mult mai mari decat la forma forestiera, numai sub aspect tehnologic forma forestiera este superioara formei specifice, in forma forestiera raportul intre inaltimea arborelui si diametrul lui este diferit total fata de forma specifica, in forma forestiera sunt mai inalti si mai drepti. In forma specifica au coroana mai larga si fructifica mai abundent. Fitocenoza = totalitatea plantelor din sistemul forestier. Fitocenoza forestiera este structurata pe etaje de vegetatie astfel: Etajul arborilor intelegem prin arboret totalitatea arborilor dintr-o padure / intelegem prin arboret o suprafata de padure ocupata de arbori cu aceleasi caracteristici sub aspectul speciei, varstei, inaltimii, diametrului, clasei de calitate si consistentei cu conditia ca suprafata sa fie minimum 0,5 Ha. Intr-un ecosistem forestier arboretul nu poate sa lipseasca, toate celelalte etaje pot lipsi. In dezvoltarea sa arboretul trece printr-o etapa cu profunde semnificatii privind dezvoltarea sa ulterioara, aceasta etapa se numeste constituirea starii de masiv. Aceast a etapa este definita prin trecerea arborilor de la viata individuala in care fiecare exemplar se lupta cu conditiile de mediu la viata in colectivitate caracterizata atat prin competitia cu mediul cat si cu ceilalti competitori din imediata lui apropiere. Pana la trecerea la colectiv, arborii nu au constituit arboret ci au fost o suma de indivizi cu vieti particulare, dupa realizarea masivului arborii formeaza o padure in interiorul careia se dezvolta un microclimat propriu. Dupa constituirea starii de masiv padurea transforma clima in ecoclima adica transforma climatul general intr-un climat particular cu caracteristici mult mai blande. Etajul arbustilor Etajul semintisului Etajul patrurii erbacee Sub aspectul originii arboretul poate fi de mai multe feluri: Arborete naturale Arborete virgine Arborete seminaturale

Arborete cvasivirgine Arborete cultivate Arborete artificiale Arborii se clasifica: Arborete din samanta provenite pe cale generativa Arborete din lastari, drajoni, butasi sau sade provenite pe cale vegetativa Sub aspectul varstei deosebim: Arborete echiene de aceiasi varsta Arborete pluriene de diferite varste Arborete relativ echiene constituite din arbori a caror varsta difera cu cel mult 20 de ani la padurile de codru si cu 5 ani la padurile de crang Arborete tinere un arboret format din arbori care nu au atins varsta primei fructificatii abundente. In etapa tineretii arborii sunt caracterizati prin cresterea accentuata in inaltime. Arborete mature devin arborete mature dupa prima frunctificatie abundente, durata tine de la prima fructificatie si pana cand arborii intra in declin ( etapa batranetii ). In etapa maturitatii arborii se caracterizeaza prin cresterea accentuata in grosime . Arborete batrane in etapa batranetii arborii nu cresc Intr-o padure normal constituita arboretele nu trebuie sa atinga varsta batranetii, ele trebuiesc regenerate inainte de etapa batranetii si anume regenerarea lor trebuie sa se faca pe baza uneia dintre ultimele fructificatii abundente. In etapa tineretii un arboret parcurge urmatoarele stadii de dezvoltare: Semintis Desis Nuielis Prajinis Paris In etapa maturitati arboretul trece prin urmatoarele stadii de dezvoltare: Codrisor codru tanar Codru matur In etapa batranetii arboretele parcurg un singur stadiu : codru batran. Padurea de crang este padurea din arbori proveniti pe cale vegetativa. Padurea de codru este padurea din arbori proveniti pe cale generativa. Sub aspectul compozitiei arboretele se impart astfel: - Arborete pure alcatuite dintr-o singura specie - Arborete amestecate formate din mai multe specii; pot fi: o Intim amestecate pastreaza caracteristica amestecului pe intreaga suprafata o Grupat amestecate pe fondul speciei dominate, speciile celelalte se gasesc grupate Dupa marimea grupelor, arboretele amestecate pot fi grupate in buchete, in grupe, in palcuri mari si in palcuri mici. Buchetele au pana la 100 m, grupele au 100-150 m, palcurile mici au 500-1000 m, palcurile mari 1000-5000 m. Un arboret pur se noteaza de ex. 10 MO / 10 SC, un arboret amestecat poate fi notat 5 MO 3 BR 2 LA . Dupa consistenta putem deosebi urmatoarele categorii de arborete: - Arborete cu consistenta plina sau 1 atunci cand proiectia arborilor pe sol nu prezinta discontinuitati - Arborete cu consistenta aproape plina sau 0,7-0,9

Arborete luminate 0,3-0,6 Arborete destructurate 0,1-0,2

Provenienta, varsta, consistenta sunt caracteristici structurii orizontale a arboretelor si dau o imagine caracteristica asupra fiecarui arboret. Sub aspectul structurii verticale arboretele prezinta doua caracteristici : Etajarea arboretelor = arborete mono sau multi etajate Profilul in lung al acestora = arborete cu profil ondulat, dantelat, crestat; Sub aspectul caracteristicilor de calitate arboretele prezinta urmatoarele insusiri: Clasa de calitate exprima capacitatea arboretului de a produce masa lemnoasa in raport cu conditiile stationale, clasa de calitate se determina prin tabele dendrometrice in functie de specie, diametru si inaltime. Calitatea arboretului care se exprima vizual Starea de vegetatie Starea de sanatate Interconditionari intre factorii ecologici si padure Stiinta care se ocupa cu studiul factorilor de mediu se numeste ecologie. Ecologia forestiera este stiinta care se ocupa cu conditiile de mediu in care se dezvolta padurea. Factorii de mediu care influenteaza viata padurii se impart in urmatoarele categorii: 1. Factorii climatici: a. Lumina b. Caldura c. Umiditatea d. Aerul 2. Factorii edafici ( insusirile solului ) 3. Factorii orografici ( relief ) a. Panta b. Expozitia terenului c. Configuratia terenului d. Altitudinea terenului 4. Factorii biotici 5. Factorii antropici Factorii climatici au o importanta covarsitoare asupra padurii determinand raspandirea acesteia la scara planetara. Lumina este un factor de importanta vitala pt padure deoarece principalul proces metabolic (fotosinteza) care sta la baza cresterii si dezvoltatii arborilor nu se poate desfasura in absenta luminii. Lumina ajunge la padure sub forma de energie radianta, este insotita de caldura. Principale procese metabolice sunt in functie de factorul lumina. Procesele metabolice de extindere colectiva precum regenerarea padurii, cresterea si dezvoltarea, elagarea arborilor, indreptarea trunchiurilor, toate acestea sunt determinate de lumina. In raport cu exigentele fata de lumina arborii isi definesc temperamentul. Arbori cu temperament de lumina, de umbra, de semilumina. Specii cu temperament de lumina: Stejarul Gorunul Plopul Salcamul

Laricele Specii cu temperament de umbra: Fagul Bradul Tisa In raport cu temperamentul lor arborii se situeaza fie pe terenuri insorite fie pe terenuri umbrite. Asa cum lumina influenteaza viata arborilor in mod asemanator si padurea influenteaza distributia luminii, astfel lumina ajunsa la nivelul coronamentului arborilor cunoaste urmatoarele fenomene fizice: - 20-25 % din intensitatea fluxului luminos este reflectat inapoi in atmosfera - 40-70 % din fluxul luminos este absorbit in interiorul coronamentului arborilor - 5-25 % din fluxul luminos ajunge la nivelul solului Coroana arborelul, coronamentul arboretului. Coronamentul este alcatuit din totalitatea coroanelor arborilor. Lumina este un factor climatic vital. In functie de lumina se determina temperamentul arborilor ( specii cu temperament de lumina: Gorunul, Stejaul, Cerul, Garnita, Plopul, Salcia; specii cu temperament de umba: Fagul, Tisa, Bradul; specii cu temperament intermediar: totate celelalte specii ). Importanta factorului lumina in raport cu viata arborilor rezida din realitatea ca la baza procesului de producere a biomasei lemnoase, proces prin care arborii cresc si se dezvolta sta procesul de fotosinteza care nu poate avea loc decat in prezenta luminii, in prezenta luminii, apa si sarurile minerale impreuna cu CO2 sunt transformate in materie vie prin care arborele creste in inaltime cu precadere in etapa tineretii si in grosime cu precadere in etapa maturitatii. Lumina are importanta existentiala pt arbori. Padurea in ansamblul ei exercita o importanta influenta asupra luminii, energia radianta ce vine de la soare sub forma de lumina si de caldura poate intercepta padurea iar locul de interceptie a luminii este partea superioara a coronamentului padurii. Coronamentul padurii indeplineste rolul de suprafata subiacenta activa, rol pe care in terenul descoperit il joaca suprafata solului; fluxul de lumina ajuns la coronamentul arborilor in proportie de pana la 40 % poate fi reflectat de coronament in atmosfera, 25-75 % din fluxul luminos este filtrat in interiorul coroanei arborelui si folosit in perioada sezonului de vegetatie in raport cu procesul de fotosinteza, astfel ca in solul padurii la locul in care arborii ating solul fluxul luminos ajunge numai cu parte din intensitatea sa care parte poate reprezenta intre 5 si 40 %. Caldura este ca si lumina un factor vital pt viata arborilor, sursa de caldura Soarele, ce furnizeaza caldura sub forma de energie radianta. Toate procesele fiziologice ce au loc in arbori precum: cresterea si dezvoltarea,inmugurirea, inflorirea, coacerea semintelor si altele nu se pot produce decat la anumite valori de temperatura si numai dupa un anumit nr de zile cu temperaturi pozitive, insasi lungimea sezonului de vegetatie in interiorul fiecarei tip de climatic este este dictata de temperatura, arborii ca si alte vietuitoare: plante, animale, oameni isi pot desfasura activitatea biologica decat in anumite valori de temperatura. In climatul temperat-continental temperatura de la care activitatea biologica a arborilor este posibila este o temperatura pozitiva. Arborii vegeteaza in conditii normale pana la temperaturi de maxim 40 grade C, peste aceste valori si sub valorile pozitive de temperatura viata arborilor este perturbata fie imposibila. Temperaturile mici ( negative ) provoaca arborilor gelivuri ( spargerea tulpinilor arborilor ). Temperaturile pozitive mari provoaca arborilor inhibarea procesului de fotosinteza, accentuarea transpiratiei, imposibilitatea respiratiei. Pt o activitatea normala sub aspect fiziologic arborii au nevoie de temperaturi intre 25 30 grade C pt a functiona la parametrii optimi.

In raport cu factorul caldura definim 3 categorii de arbori: -specii sensibile: Stejar, Fag, Brad, Molid -specii rezistente: Carpenul, Mesteacanul, Aninul -specii cu pretentii intermediare: restul speciilor Influenta padurii asupra factorului caldura. Importanta prezentei padurii intr-un anumit habitat se manifesta si prin influenta pe care aceasta o exercita in mod direct asupra factorului caldura. Influenta padurii asupra caldurii este cu atat mai mare si importanta cu cat suprafata padurii este mare si cu cat varsta padurii este mai mare. In general padurea influenteaza in sens negativ valorile mari de temperatura si in sens pozitiv valorile mici de temperatura. Padurea micsoreaza ecartul temperaturilor. Generic se spune ca padurea transforma climatul local intr-un climat de padure sau ecoclimat, climat mult mai bland decat climatul local, climat in care maximele sunt mult mai mici si minimele sunt mult mai mari. Padurea transforma un climat in ecoclimat caracterizat prin valori ale temperaturii mult mai mici. In regiunile fara paduri, foarte adesea climatul poate capata nuante excesive iar in unele zone ale globului dupa procesul de aridizare a climatului poate urma procesul de desertificare a acestuia, in zonele cu paduri aceste doua procese sunt fie mult atenuate fie lipsesc. Influenta padurii asupra temperaturii se se manifesta si in solul padurii unde variatiile de temperatura sunt mult atenuate; in consecinta solul padurii ingheata mult mai greu si se incalzeste mult mai greu. Umiditatea principala sursa de umiditate pt padure o constituie precipitatiile receptate din atmosfera, suplimentar precipitatiilor in bilantul hidric necesar padurii mai poate interveni apa din panza freatica. Referitor la importanta apei pt viata arborilor elocvente sunt 2 aspecte: fiecare tesut al unui arbore contine 60-90 % apa / oricat de bogat in hrana minerala poate fi un sol pe care creste padurea hrana minerala nu poate fi accesata decat in prezenta apei. Apa este vectorul care transporta hrana bruta spre frunze si hrana elaborata de la frunze in tot corpul plantei. Fara apa viata arborilor nu poate exista. Un hectar de padure contine in arborii sai intre 200.000 si 400.000 L apa. In procesul de transpiratie un hectar de padure poate elimina pana la 3.5 mil L de apa, echivalentul unui volum de apa cazut pe un 1 m patrat de sol de padure in cuantum de de 350 mm coloana de apa / m patrat. Intre formele de prezentare a apei ploaia este cea mai favorabila padurii ea fiind urmata de roua si de zapada. Grindina, chiciura, poleiul sunt forme de prezentare a apei nefavorabile padurii. In raport cu factorul umiditate speciile sau adaptat in dezvoltarea lor fie unor conditii cu umiditate mare precum sunt salciile, plopii, anini, fie unor conditii cu umiditate mica cum sunt speciile xerofite precum stejarul brumariiu/pufos sau speciile semixerofite cum sunt cerul si garnita. Influenta padurii asupra umiditatii cu precadere asupra precipitatiilor este mare, prin prezenta ei padurea micsoreaza viteza de cadere a stropilor de ploaie, retine un volum mare in coronament prin tulpini atenueaza in continuare viteza apei astfel ca la solul padurii precipitatiile ajung in volum mai mic si cu o viteza mult atenuata. Solul padurii spre deosebire de solul gol recepteaza un volum mult mai mare de apa pe care o absoarbe in acest fel diminuand foarte mult torentialitatea precipitatiilor cand acestea cad in volume f mari. Aerul prin componentele sale si aerul este un factor vital pt arbori, spre deosebire de viata oamenilor pt care oxigenul este componenta aerului care ridica cele mai mari probleme, pt arbori dioxidul de carbon constituie fractiunea aerului fara de care viata arborilor nu este posibila, in procesul de asimilatie clorofiliana dioxidul de carbon este participanta obligatorie care insa se gaseste intr-o proportie mica 0.021 %, oxigenul reprezinta 28 % in compozitia aerului; Prin procesul de respiratie arborii folosesc oxigen ca si fiintele vii si elibereaza dioxid de carbon care poate servi asimilatiei clorofiliene, cea mai mare parte a dioxidului de carbon necesara arborilor provine din activitatea industrial, din respiratia fiintelor vii astfel incat arborii isi gasesc pt nutritia lor dioxidul de carbon necesar. Desi prin

existenta lor arborii purifica aerul consumand CO2, eliberand oxigen si fixand particule ce adesea au caracter de noxe viata arborilor nu poate avea loc in orice conditii de mediu daca aerul nu are o anumita compozitie. Noxele influenteaza in mod negativ viata arborilor, astfel specii precum bradul, molidul si stejarul sunt specii sensibile la noxe. Specii precum plopul, mesteacanul si tisa sunt specii rezistente la noxe. Aerul influenteaza viata arborilor prin compozitia sa si prin viteza sa. La anumite viteza ale vantului arborii nu pot rezista si cedeaza, fie se rup fie se rastoarna prin dezradacinare. Rezistenta la viteza aerului este in functie de sistemul de inradacinare al arborilor, de varsta acestora si de consistenta arboretului pe care il formeaza, sub aspectul speciei, padurile de molid nu rezista la vanturi ce depasesc viteza de 17 m/s, padurile de brad, fag, si gorun rezista la vanturi de pana la 23 m/s iar aboretele amestecate adica formate din mai multe specii, rezista pana la viteze de 29 m/s ale vantului. Cand viteza vantului depaseste limitele prezentate arboretele cedeaza producandu-se fie doboraturi de vant cand arborii sunt dezradacinati fie rupturi de vant cand tulpinile se rup de la o anumita inaltime. Actiunea prelungita a vantului asupra arborilor unui arboret exercita influente asupra formei coroanelor arborilor. Intr-o padure de molid cu vant sub 17 m/s dar bat tot timpul anului, coroanele arborilor se modifica substantial si iau forma de steag sau catarg, asemenea forme ale coroanelor presupun cresterea ramurilor pe o parte a tulpinii. In zonele foarte vantuite cresterea arborilor este mult diminuata. In asemenea zone arborele consuma foarte mult in procesul de transpiratie, in procesul de respiratie, iar cresterea beneficiaza decat de o mica parte a energiei rezultate din procesul de asimilatie. In raport cu acest factor climatic padurea exercita prin prezenta ei o influenta benefica: Padurea purifica aerul consumand CO2 si eliberand oxigen. Padurea fixeaza prin frunze, tulpini si prin solul padurii noxe din atmosfera. Padurea secreta prin frunzele sale substante numite fitoncide care omoara virusi, microbi, alte microorganisme din aer. Padurea atenueaza viteza de deplasare a aerului. In zonele vantuite padurea trebuie consolidata pt a putea rezista ea insasi vantului dar si pt a oferi protectie impotriva acestui factor zonei in care se afla. Factorii ecologici factori edafici Factorii edafici sunt reprezentati de: - Solul padurii - Insusirile solului Solul ca atare influenteaza in mod direct existenta padurilor pt ca in sol arborii isi infig radacinile si din sol extrag apa si sarurile minerale. Fara sol nu poate exista padure. Conditionarea mecanica pe care solul o exercita padurii, acesta prin calitatile sale influenteaza in mod indirect viata arborilor din padure: - Prin textura. Textura solului influenteaza indirect viata arborilor influentand procese precum: permeabilitatea, aeratia, calitati indispensabile unui sol pe care creste padurea. El influenteaza umiditatea si textura, conditii sinegvanon pt un arbore sa poata trai. Prin textura sa solul influenteaza arborii indirect influentand permeabilitatea, umiditatea, aerisirea si consistenta solului. Cea mai favorabila textura a padurii este textura mijlocie luto-nisipoasa. Texturile foarte usoare precum cele nisipoase pot oferi conditii favorabile doar anumitor specii ( salcam, pin ) deoarece texturile nisipoase nu retin apa care se scurge f repede neasigurand accesul radacinilor la sarurile minerale. Texturile grele argiloase nu ofera conditii decat unui grup redus de specii ( cer, garnita ). - Structura solului. Influenteaza indirect viata arborilor actionand similar texturii, retinem ca structura glomerulara este cea mai favorabila arborilor.

Profunzimea solurilor. Cu cat solul este mai profund cu atat este mai favorabil cresterii si dezvoltarii arborilor. In solurile superficiale adesea cu continut de schelet pot trai un nr mic de specii (molid, pin). Solurile profunde cu un volum edafic mare sunt cele mai favorabile dezvoltarii arborilor oferind un continut mare de saruri minerale. In solurile profunde arborii isi pot dezvolta sisteme radicelare puternice care asigura stabilitate si acces la hrana. Troficitatea solurilor. Cu cat solurile sunt mai trofice, au un continut mai mare de substante minerale cu atat sunt mai favorabile dezvoltarii padurii. Solurile cu troficitate ridicata asigura continutul necesar pt hrana arborilor, aceasta asigurand conditii pt cresterea in inaltime cu precadere in etapa tineretii cand consumul de hrana este f mare cat si pt etapa maturitatii cand arborii cresc in grosime iar volumul de hrana necesare desi mare este mai redus decat in perioada tineretii. Gradul de aeratie al solului. Un sol aerat este un sol fertil, un sol compact ofera conditii mai grele cresterii arborilor. Continutul de apa, aer si caldura. Cand apa, aerul si caldura se gasesc in parametrii optimi in interiorul unui sol arborii au cresterile cele mai active, cand regimul apa, aer, caldura este perturbat de unul dintre cele 3 elemente arborii sufera. Reactia chimica a solului. Reactiile acide cat si reactiile bazice limiteaza existenta speciilor. In soluri acide nr speciilor ce pot trai este redus ( molid ), in soluri bazice nr speciilor este limitat; conditiile cele mai bune sunt oferite de solurile cu reactie neutra. Fertilitatea solului. Solul fertil este propice tuturor speciilor. Solul fertil are structura glomerulara, este profund, are o textura luto-nisipoasa, are un regim de apa, aer si caldura echilibrat, are o reactie neutra; ofera conditii f bune de viata arborilor. Factorii orografici

Factorii orografici sau factorii de relief au o influenta foarte importanta in legatura cu distributia, viata, cresterea si dezvoltarea arborilor. Relieful influenteaza dezvoltarea arborilor prin caracteristicile sale: - Altitudinea: daca distributia pe orizontala pe orizontala a speciilor forestiere este determinata cu precadere de caldura, de umiditate, de lumina, adica de factorii climatici, altitudinea influenteaza distributia pe verticala a speciilor forestiere deoarece prin modificarea altitudinii se modifica regimul factorilor climatici. Cu cat creste altitudinea cu atat scade temperatura si cresc precipitatiile. De la altitudini mici, din luncile raurilor si pana la altitudini mari spre golul alpin speciile se insiruie in raport cu modul in care exigentele lor ecologice sunt satisfacute de conditiile climatice, astfel pornind de la altitudini mici spre altitudini mari intalnim mai intai zavoaiele de lunca cu salcii, plopi, anini apoi intalnim padurile din stepa, urmeaza padurile de silvo-stepa, la coline joase apare stejarul penduculat, la colinele inalte apare gorunul, apoi se situeaza fagul, urmeaza amestecurile de fag cu rasinoase iar la limita cu zona alpina se intalnesc molidisurile. Aceasta raspandire este data de modificare altitudinii, modificare cu care se asociaza modificarile climatice si edafice. Cu cat creste altitudinea sezonul de vegetatie scade datorita scaderii temperaturii. - Expozitia: influenteaza in mod indirect viata arborilor, modificandu-se regimul de lumina si de caldura. Pe versantii nordici, umbriti, lumina este mai redusa, umiditatea este mai ridicata si se creeaza conditii favorabile speciilor de umbra precum fagul si bradul. Pe expozitiile sudice insorite soarele este prezent pe o durata mult mai mare, intensitatea luminii si caldurii sunt crescute in comparatie cu versantul nordic. Pe versantii sudici intalnim specii iubitoare de lumina si caldura ( gorunul, stejar pendunculat, cerul, gadnita, teiul, frasinul, etc) - Panta: cu cat panta terenului este mai mare cu atat conditiile de viata pt arbori sunt mai grele. Pe pantele mici se intalnesc mai mult specii, pe pante mari se intalnesc din ce in ce mai putine specii pana spre zero. - Configuratia terenului: varfurile, crestele, coamele, plaiurile, ofera conditii extrem de grele, aproape imposibile speciilor forestiere. Vaile, platourile, microdepresiunile si luncile ofera cele mai bune conditii pt

padure. Pe creste, varfuri, plaiuri si coame solul nu exista sau este superficial. In depresiuni, pe lunci, pe vai solurile sunt profunde si bogate. Cand solurile nu exista la zi apare roca mama.

Procese de nivel ecosistemic in dezvoltarea padurii Intelegem prin proces ecosistemic procesele biologice pe care padurea le parcurge antrenand componentele ecosistemului intr-un mod global, adica prin participarea componentelor ca intr-un sistem integrat. Ecosistemul forestier ce are drept componenta principala arboretul prin intrarile si iesirile sale ofera conditii ca padurea sa parcurga procese succesive in care arborii se interconditioneaza. Aceste procese colective incep cu procesul de regenerare a padurii, continua cu realizarea starii de masiv, cu diferentierea arborilor, cu elagarea acestora in mod natural, si cu alte procese prin care arborii se dezvolta, cresc, interactionand intre ei si cu toti factorii ecosistemului. Primul proces vital fara de care existenta padurii este posibila este procesul de regenerare. Desi viata arborilor este limitata in timp starea de padure se mentine datorita procesului de regenerare a acesteia. Intelegem prin regenerarea padurii procesul biologic vital prin care o generatie de arbori ajunsa la maturitate este schimbata de o alta generatie de arbori tineri care ii ia locul primeia. Procesul de regenerare imbraca forme diverse in legatura cu modul in care ea se produce in raport cu conditiile in care . O prima modalitate de regenerare a padurii este regenerarea pe cale naturala. Potrivit acestei modalitati o padure ajunsa la maturitate poate fructifica, fructele contin seminte, seminte care prin germinare pot da nastere unei noi generatii de padure. Aceasta modalitate naturala de regenerare este specifica padurilor de codru. Padurilor de crang le este caracteristica regenerarea naturala prin drajoni si prin lastari. Pe cale artificiala padurile de codru se pot regenera fie prin semanaturi directe cand omul culege samanta arborilor padurii si o insamanteaza prin semanaturi directe el insusi. Pe cale artificiala padurile de codru se pot regenera prin plantarea de puieti forestieri, acestia sunt arbori tineri obtinuti prin semanarea de seminte forestiere in spatii special amenajate numite pepiniere silvice. Dupa obtinerea puietilor din pepiniere acestia sunt plantati fie in locul unei paduri ajunse la maturitate si exploatate fie pe un teren care nu a mai fost acoperit de padure. In paduile de crang regenerarea pe cale artificiala a arboretelor se poate face prin butasi sau prin sade. Numim butasi o portiune dintr-o ramura a unui arbore cu o dimensiune de 20-22 cm lungime si 0.8-1.2 cm diametru. Numim sada o portiune din tulpina sau ramura unui arbore, portiune cu lungimea in jur de 1,5 m si cu diametrul corespunzator speciei. Butasul sau sada puse in contact cu solul in conditii de mediu corespunzatoare emit radacini adventive formand un nou arbore. De multe ori regenerarea pe cale naturala este nevoie sa fie completata cu regenerarea pe cale artificiala. Regenerarea poate fi diferentiata in regenerare pe cale generativa cand are loc din samanta si pe cale vegetativa cand are loc din drajoni, lastari, butasi ori din sade. Regenerarea padurii pe cale naturala conditia necesara si obligatorie ca o padure sa se poata regenera pe cale naturala este ca arborii sa ajunga la varsta maturitatii si sa fructifice. Samanta rezultata din fructe ajunsa la nivelul solului trebuie sa gaseasca aici conditii de caldura, umiditate, aeratie pt a putea germina. Prin germinarea semintei ia nastere un arbore nou care in primul lui stadiu de dezvoltare poarta numele la padurile de codru de semintis. In dezvoltarea sa semintisul parcurge 2 etape: 1. Prima etapa se numeste plantula. 2. In etapa a doua plantula se numeste tineret. Diferenta esentiala intre faza de plantula si cea de tineret este aceea ca doar in faza de tineret noul arbore are tulpina lignificata.

In climatul temperat continental faza de plantula nu poate dura mai mult de 1 an intruncat o plantula, un arbore tanar, nelignificat nu poate parcurge sezonul de iarna cu temperaturi negative. In legatura cu momentul in care se declanseaza procesul de regenerare silvotehnica stabileste ca acesta trebuie declansat astfel incat sa poata fi utilizate semintele, produse in ultimele fructificatii abundente ale arborilor aflati in etapa maturitatii. Producerea mai devreme a procesului de schimbare a generatiilor regenerare inseamna pierderea de crestere la nivelul generatiei mature. Producerea mai tarziu de ultimele fructificatii abundente ale regenerarii implica pierderea de informatie genetica transmisa de la arborii maturi prin samanta noii generatii deoarece trecerea din etapa maturitatii in etapa batranetii produce un declin la nivelul arborilor care se manifesta in calitatea semintelor. A doua conditie este ca solul pe care cade samanta sa fie receptiv sub toate aspectele pt semintele cazute. In legatura cu maturizarea arborilor precizam ca nu toate speciile forestiere ajung la maturitate la aceiasi varsta. Maturitatea arborilor este o functie de specie si de conditiile in care arborii se dezvolta. Ca regula generala in interiorul padurii, in forma forestiera, arborii ajung la maturitate mult mai tarziu decat arborii crescuti izolat, care au forma specifica. Decalajul poate fi de 10 20 ani. In interiorul masivului varsta la care incep sa fructifice padurile de fag este de 60 ani, la fel si pt padurile de brad si molid. Padurile de salcam 20- 25 ani in timp ce salcamii izolati pot incepe sa fructifice la varste cuprinse intre 5 si 10 ani. Dispersia semintelor diverselor specii este in functie de configuratia si greutatea acestora. Ghinda si jirul se raspandesc pe o suprafata de sol, aprox circulara cu raza coloanei arborilor. Alte seminte mult mai usoare se pot raspandi la distante mult mai mari fie prin vant, apa, cu ajutorul pasarilor. Ajunse la nivelul solului indiferent pe ce cale dupa parcurgerea unei perioade cu temperaturi negative numita iarovizare cand conditiile de sol devin favorabile, caldura, apa si aerul sunt in parametrii normali samanta germineaza. Modul de germinare al semintelor este in functie de specie. Unele specii germineaza dupa cateva zile de temperaturi pozitive, altele dupa saptamani, luni, altele nu germineaza niciodata. Semintele de salcam si gladita, specii apartinand leguminoaselor au un invelis exterior numit tegument foarte consisten care impiedica germinarea, pt ca semintele acestor specii sa poata germina este nevoie ca o forta exterioara mecanica sau termica sa provoace leziuni la nivelul tegumentului. Mecanic semintele se pot zdreli iar termic se pot fierbe sau se pot supune unor temperaturi mari. La sfarsitul primului an de vegetatie in climatul temperat continental plantulele trec in faza de tineret, adica tulpinile lor se lignifica. Faza de tineret tine pana cand tinerii arbori constituie starea de masiv, adica trec de la viata individuala cand fiecare isi procura substantele necesare in confruntare directa cu conditiile stationale; dupa realizarea starii de masiv tineri arbori trec de la viata individuala la viata in comunitate sau viata gregara cand pe langa competitia cu conditiile de mediu arborii intra in competitie intre ei, competitie pt lumina in spatiul suprateran si competitie pt hrana in spatiul subteran. Pe cale vegetativa, padurea se numeste padure de crang si procesul se poate realiza fie prin drajoni fie prin lasatari. Intelegem prin lastari un arbore tanar format prin sectionarea tulpinii de la o anumita inaltime; prin dezvoltarea la nivelul sectiunii a unuia sau mai multor adventivi. Arborii nou formati prin dezvoltarea drajonului sau drajonilor au corpul format dintr-o tulpina tanara cu o coroana tanara si dintr-o radacina matura. Dezvoltarea drajonului in primii ani de viata cunoaste un ritm foarte sustinut intrucat el este hranit de o radacina matura puternic dezvoltata. Ritmul de crestere al lastarului in dezvoltare nu se mentine insa deoarece pe masura ce tulpina si coroana se dezvolta radacina imbatraneste. In acest fel lastarii de aceiasi varsta cu arborii proveniti din samanta sunt intrecuti de acestia din urma deoarece ei au toate organele tinere in dezvoltare. Sub aspect calitativ, drajonii au o calitate inferioara in comparatie cu exemplarele din samanta, prezinta o curbura la baza la insertia pe tulpina sectionata si nu ating dimensiuni mari deoarece

radacina nu le poate sustine o dezvoltare puternica. Drajonii in comparatie cu toate celelalte categorii de arbori, categorii determinate de provenienta ajung cel mai repede la maturitate la varsta fructificatiei deoerece ciclul lor biologic este cel mai scurt. Numim drajoni un arbore provenit pe cale vegetativa prin secionarea unei radacini mature. Ritmul de crestere al unui drajon este mai incet decat al unui lastar dar este mai rapid decat al unui arbore provenit din samanta. Sub aspect calitativ drajonul ocupa o pozitie intermediara intre lastar si exemplarul obtinut pe cale generativa, cresterea si dezvoltarea acesteia avand de asemena caracteristici intermediare in raport cu cei doi arbori. In mod artificial, pe cale vegetativa padurea se poate inmulti fie prin butasi fie prin sade. Inmultirea prin sade si prin butasi este caracteristica speciilor arborescente apartinand familiei Salicaceae plopul si salcia. Atat plopii cat si salciile se pot inmulti pe cale vegetativa in mod artificial. Padurea formata din exemplare de diferite specii regenerate pe cale naturala sau artificiala, prin regenerarea vegetativa formeaza padurile de crang. Apartin regimului codrului desi se regenereaza pe cale vegetativa prin butasi sau sade arboretele de Plopi Euroamericani, in rest toate arboretele regenerate pe cale vegetativa apartin regimului crangului. Nu toate speciile forestiere au calitatea de a drajona sau de a lastari unele drajoneaza, altele lastaresc, altele drajoneaza si lastaresc, altele nu. In general au facultatea de a lastari si drajona unele specii de foioase. In mod obisnuit rasinoasele nici nu lastaresc nici nu drajoneaza. Padurile de crang sunt paduri de foioase provenite pe cale vegetativa ( drajoni, lastari, sade, butasi cu exceptia de plopi euroamericani ). Constituirea starii de masiv. Procesul biologic de constituire a starii de masiv este procesul prin care arborii trec de la viata individuala la viata gregara, etapa din care ei inceteaza sa mai fie individualitati si devin componente ale unui nou arboret in interiorul careia viata decurge dupa totul alte reguli: incepe competitia interna pt hrana si lumina intre indivizi, proces care daca se desfasoara in mod natural conduce la accelerarea ritmului de crestere al unora de exemplare care evadeaza in etajul superior fie la incetinirea ritmului de crestere a altora, fie la eliminarea unor dintre indivizi care in mod natural nu pot face fata competitiei. Impotriva eliminarii naturale a arborilor se intervine prin metode silvotehnice, prin lucrari de ingrijire care corecteaza raporturile dintre indivizi si intervin in promovarea indivizilor cu calitatile cele mai bune. Concomitent cu constituirea starii de masiv se declanseaza si alte procese la nivelul noului arboret cum ar fi accentuarea cresterii in inaltime, eliminarea naturala, inceperea producerii elagajului natural. Producerea starii de masiv are loc la varste diferite in functie de speciile componente de provenienta arborilor arboretului si de conditiile stationale in care acestia traiesc, primii care inchid starea de masiv sunt lastarii. De obicei speciile cu temperament de lumina nu inchid starea de masiv la aceiasi varsta cu speciile cu temperament de umbra. Constituirea starii de padure se intrerupe in padurea matura si se reia dupa ce noua generatie constituie starea de masiv, in intervalul in care se schimba generatiile intre cea matura si cea tanara pana la momentul constituirii starii de masiv de catre ultima nu avem stare de padure. Speciile repede crescatoare cum sunt toti plopii euroamericani, laricele, realizeaza starea de masiv in cca. 3-4 ani. Speciile incet crescatoare cum sunt stejarii, bradul, fagul, inchid starea de masiv in cca. 7-15 ani. Un arboret inchide starea de masiv cu cat are conditii mai bune. In conditii rele starea de masiv se constituie greu si se mentine greu. Procesul de crestere. Cresterea arboretelor are loc ca urmare a cresterii arborilor, este rezultanta cresterii in inaltime desfasurata preponderent in etapa tineretii arborilor si a cresterii in grosime sau diametru in etapa maturitatii.

Cresterea in inaltime se produce prin cresterea extremitatilor arborilor si tulpinii prin formarea si adaugarea de celule meristematice ca urmare a procesului de asimilatie clorofiliana Cresterea in diametru are loc cu precadere la arborii maturi prin formarea de celule noi in straturile de cambiu si felogen. Diferentierea si eliminarea naturala a arborilor Dupa constituirea starii de masiv se produc mai multe procese colective precum regenerarea, cresterea si dezvoltarea, indreptarea tulpinilor, elagarea naturala precum si diferentierea arborilor. Intelegem prin procesul de diferentiere al arborilor acumularea de biomasa in mod diferit in functie de modul in care cerintele arborilor din diferite specii sunt satisfacute de conditiile naturale oferite de mediul in care se dezvolta astfel unii arbori beneficiaza de mai multa lumina si de mai multa hrana, cresc si se dezvolta mai puternic, altii au conditii mijlocii iar altii pe parcursul dezvoltarii lor nu au acces nici la lumina, nici la hrana; cei din primele doua categorii cresc si se dezvolta in mod diferit, unii au cresteri foarte mari si ajung in plafonul superior cu coroana si isi creeaza in continuare conditii din ce in ce mai favorabile altii au conditii in ce mai grele . In 1884 silvicultorul german Kraft a diferentiat arborii dintr-un arboret in urmatoarele clase: Clasa I : arborii predominanti sunt arborii cei mai inalti cu coroana cea mai bogata aflata in plafonul superior cu cresterile cele mai mari care acumuleaza cel mai mare volum de biomasa Clasa a II-a : arborii dominanti, inaltimea lor este apropiata de a celor dominanti dar se afla insa sub nivelul acestora si impreuna cu arborii predominanti formeaza plafonul superior al coronamentului arboretului Clasa a III-a : arborii codominanti, ei sunt de obicei cei mai numerosi arbori din arboret, coroanele lor sunt mijlociu dezvoltate, inaltimile lor sunt mai mici decat ale arborilor predominanti si dominanti si pt ca sunt cei mai numerosi din randul lor in functie de modul in care se modifica conditiile in arboret pot migra arbori atat in clasa I Kraft cat si in clasa a II a Kraft cand conditiile evolueaza in sens pozitiv dar atunci cand conditiile se inreutatesc din randul clasei arborilor codominanti pot trece multe exemplare in clasele inferioare. Clasa a IV-a : clasa arborilor dominati, au inaltimea mai mica decat a arborilor codominanti, coroana lor doar in parte asimileaza prin frunze, sunt stanjeniti de primele 3 clase Kraft fiiind inghesuiti din toate partile si de sus si din lateral. Clasa a V-a : clasa arborilor coplesiti, ei nu au acces la lumina, hrana lor este la limita, ei involueaza si accidental se mai pot salva daca se schimba in mod favorabil conditiile de viata.

Procesul de diferentiere al aborilor este conditionat de factori interni : - Specie - Provenienta arborilor - De temperamentul arborilor Factori externi: - Conditii de sol - Parcurgerea la timp a lucrarilor de ingrijire prin care spatiile vitale ale arborilor sunt regularizate Toti arborii din primele 3 clase care au diametrul mai mare sau egal cu diametrul mediu al arborilor reprezinta intre 75-85 % din volumul arborilor in totalitate. Procesul de evidentiere al arborilor este f activ in etapa tineretii arborilor cand arborii cresc cel mai mult in inaltime. In etapa maturitatii diferentierea pe inaltime se estompeaza deoarece in aceasta etapa acumularea de biomasa este dirijata spre cesterea in diametru. In padurile normal constituite prin lucrari de ingrijire caracteristice fiecarei stadiu de dezvoltare, silvicultorul trebuie sa vina in intampinarea dezvoltarii arboretului si sa previna procesul de eliminare naturala, proces in urma caruia rezulta arbori morti. Gama utilizarilor acestora este foarte mica. Prin lucrarile de ingrijire procesul de eliminare naturala este devansat prin reglarea raporturilor dintre arbori, reglare care preintampina reglarea naturala, exemplarele putand fi fie ajutorate fie eliminate pe cale artificiala inainte de a muri.

Procesul de eliminare naturala este un proces deosebit de activ dupa constituirea starii de masiv, spre exemplu o regenerare de fag care in primul stadiu de dezvoltare din etapa tineretii poate avea 4,3 mil de exemplare pe Ha la varsta de 20 de ani, in urma procesului de eliminare naturala mai raman 50.000 de exemplare. La 40 de ani din 50.000 de exemplare mai raman 2500 de exemplare iar la 140 de ani mai raman 185 de exemplare pe Ha. Succesiunea arboretelor Avand in vedere exigentele speciilor in functie de modul in care acestea intalnesc sau nu conditiile necesare dezvoltarii si cresterii evolueaza ele insele sau doar unele dintre specii evolueaza. Spre exemplu cea mai complexa padure este padurea de sleau. Intelegem prin procesul biologic de succesiune a arboretelor modificarea compozitiei acestora fie sub influenta conditiilor de mediu fie ca urmare, fie ca urmare a unui cataclism sau a neexecutarii la timp a lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor In luncile raurilor unde solurile sunt cele mai tinere de tip aluvionar, create ca urmare a acumularii aluviunilor aduse de apele raurilor se instaleaza pt prima oara zavoaie de plop si salcie. Aceste doua specii sunt foarte iubitoare de apa si pot trai in asemenea conditii, zavoaiele instalate contribuie la procesul de solificare prin frunzisul cazut, prin ramurile uscate ajunse la sol si prin intensificarea acumularii aluviunilor in perioadele de inundatie. Concomitent cu evolutia arborilor evolueaza si conditiile de sol care devin favorabile unui numar mai mare de specii, la inceput Aninului apoi Frasinului si ulterior chiar Stejarului. Se intalnesc paduri de molid in care se intanesc exemplare de fag, acesta este specie cu temperament de umbra, molidul este specie cu temperament de semilumina, daca nu se executa la timp lucrarile de ingrijire a tineretului arboretul se mentine des cu lumina putina pt fiecare exemplar , in decursul anilor dintr-un arboret preponderent de molid dar cu exemplare de fag prin neexecutarea lucrarilor de ingrijire sunt favorizate exemplarele de fag care se dezvolta mai repede, ajung la maturitate inaintea molidului care scade sub raport numeric si fagul poate insemanta intregul teren. Zonele de vegetatie din Romania La nivel planetar conditiile climatice determina configuratia zonelor de vegetatie in raport cu latitudinea. In Romania sub influenta factorului climatic care sunt fundamental influentati de conditiile de relief asistam la dispunerea pe inaltime a etajelor de vegetatie adica la raspandirea sub aspect altitudinal al vegetatiei forestiere. In aceste conditii in climatul temperat continental al Romaniei cu nuante din ce in ce mai puternice de climat excesiv continental. In Romania se intalnesc urmatoarele zone de vegetatie de la altitudini mari spre altitudini mici: 1. Zona alpina: se intinde la altitudini de peste 1800 m, unde temperatura medie anuala este in jur de 4 grade C, in zona alpina nu avem paduri. Sunt cateva specii lemnoase pitice precum Ienuparul, Salcia pitica, Aninul pitic, Mesteacanul pitic, specii fara importanta forestiera. 2. Zona forestiera: cea mai extinsa zona de vegetatie din Romania, ea se extinde de la 1680 m 1760 m altitudine la partea superioara pana la altitudini f mici de ordinul catorva zeci de metrii sau peste 100 m altitudine, unde se intalneste zona stepei. Intre zona stepei si zona alpina, zona forestiera prezinta mai multe subzone de vegetatie diferite intre ele prin conditiile stationale si prin speciile pe care le prezinta. De la altitudini mari spre altitudini mici zona forestiera cuprinde urmatoarele subzone de vegetatie: a. Subzona Molidului prima subzona din cadrul zonei forestiere situata la limita cu zona alpina unde conditiile de vegetatie au urmatoarele caracteristici: sezonul de vegetatie are cea mai mare durata din Romania, iarna tine peste 6-7 luni, temperatura medie a aerului este in jur de 8 grade C, volumul precipitatiilor este de 1200 mm / m patrat, vanturile sunt cele mai puternice, specia cea mai raspandita este Molidul care reprezinta peste 95 % din suprafata apartinand subzonei. Formatiunea cea mai des intalnita sunt molidisurile, diferite feluri de molidisuri incepand cu molidisurile de limita care au in Romania rolul strategic de a impiedica extinderea zonei alpine in interiorul zonei forestiere. Pe langa Molid, in aceasta subzona mai intalnim Mesteacanul si Plopul tremurator,

b.

c.

d.

e.

f. g.

eventual Salcia capreasca, specii fara importanta economica cu importanta ecologica. La limita inferioara a subzonei pe langa molid mai apar specii precum Bradul, Fagul, iar in zonele vantuite apare Laricele. Sub aspectul extinderii zona Molidului este puternic reprezentata in jumatatea de nord a tarii unde coboara pana la altitudinile cele mai mici ale subzonei, in Carpatii Meridionali subzona molidului este fragmentata si localizata doar la altitudini mari. Subzona amestecurilor de rasinoase cu fag in N tarii subzona coboara pana la nivelul muntilor cei mai marunti. In S tarii se opreste la nivelul muntilor mijlocii. Speciile caracteristice subzonei sunt: la partea superioara Molidul, coborand apare Bradul, apoi Fagul. Cele trei specii putand forma arborete de tipul molideto-bradete, molideto-fagete, bradeto-fagete, fageto-bradete. Subzona Fagului este cea mai extinsa subzona forestiera care cuprinde ca un brau Carpatii situandu-se la altitudini mai mici in Carpatii Orientali si fiind puternic reprezentata in Carpatii Meridionali unde poate urca pana la limita zonei alpine acolo unde subzona Molidului prezinta fragmentari sau nu exista. Sub aspect altitudinal coboara de la 1200-1400 m altitudine pana la 500800 altitudine la partea inferioara. In afara de specia preponderenta, Fagul, mai apar specii precum rasinoasele de tipul Brad, Larice, Molid, Pin la partea superioara, si foioase din speciile Carpen, Ulm, Paltin, Tei, Sorg. Subzona Fagului prin arboretele de Fag ocupa 31 % din suprafata fondului forestier Romanesc. In Romania fondul forestier suprafata are 6.5 mil Ha din care 3,2 mil Ha apartin statului. Subzona Fagului in amestec cu Gorunul in aceasta subzona dispar sau intalnim f rar specii de rasinoase, la partea superioara predomina Fagul, la partea inferioara Gorunul. Cea mai bogata sub aspectul numarului de specii. Subzona Gorunului ( stejar ) are o extindere puternica in Podisul Transilvaniei, in Podisul Central Moldovenesc iar in N Dobrogei subzona se extinde si ocupa intreaga zona forestiera. Se intalnesc in aceasta zona f multe specii astfel incat pe langa Gorun mai intalnim des sleauri cu Gorun in care apar specii precum Carpenul, Frasinul, Teiul, Ciresul, Ulmul. Subzona Stejarului Pedunculat se intalneste in toata tara cu exceptia Dobrogei, formeaza stejarete sau sleauri de Stejar in care apar foarte multe specii pe care il insotesc. Subzona Cerului si a Garnitei doi Stejari semixerofiti, aici arborete numit cerete, garnitete dar si cereto-garnitete dar si garniteto-cerete. Aceasta subzona asa cum este subzona Molidului, asigura limita superioara a vegetatiei forestiere, ea asigura oprirea inaintarii campiei in interiorul zonei forestiere. Subzona ocupa terenurile cu solul cel mai greu, cel mai compact, foarte putine specii putand rezista la asemenea conditii pedologice. Ca importanta Garnita este superioara calitativ Cerului, Cerul are cresteri mai mari decat Garnita si este mai putin pretentios. In aceasta subzona factorul limitativ il reprezinta precipitatiile, care nu rareori depasesc coeficentul de ofilire.

3. Intre zona forestiera si zona de stepa se gaseste o zona de tranzitie numita silvostepa, in aceasta zona intalnim in afara de Stejarii semixerofiti foarte putin reprezentati, Stejarii xerofiti ( S. Pufos, S. Brumariu ). 4. Zona stepei in care padurile sunt putin reprezentate sau lipsesc 5. In afara zonei forestiere si a silvostepei pe lungul Dunarii si a raurilor intalnim vegetatia azonala, vegetatie ce nu apartine niciunei zone, ea situandu-se in zonele de vegetatie, cuprinde luncile si Delta Dunarii. In zonele vegetatiei azonele se intalneste Salcamul pe nisipul din Oltenia, pe nisipurile din zona Carei, pe nisipurile din Sudul Moldovei. s