Sunteți pe pagina 1din 2

Iapa lui Voda Mihail Sadoveanu Mircea Eliade sustine ideea conform careia in spatele omului modern traieste

in permanenta "omul mitic", mai ales pentru ca literatura ne permite o "iesire din timp", asemanatoare cu cea inlesnita de mituri. In "Hanu Ancutei" (1928), Mihail ado!eanu e"perimentea#a o formula narati!a inedita pentru pro#a lui fictionala: naratiunea in rama inserata in formula unei povestiri epistemice. Autorul relatea#a mai multe episoade independente, petrecute in spatii distincte si in acele timpuri trecute care nu sunt fi"ate in cadrul unor deictice. Elementele comune tuturor acestor istorisiri sunt le$ate de "Hanu Ancutei" si de calatorii ce de!in succesi! po!estitori ai unor intamplari la care au fost martori sau la care au participat direct. %oare acestea sunt considerate po!estiri deoarece, conform lui &orster, presupun nararea unui e!eniment cu accent pe cronolo$ie si mai ales pe cau#alitate. "Iapa lui Voda" este titlul episodului pe care il relatea#a comisul Ionita ("ra#as de la 'ra$anesti") dupa ce isi incheie istorisirea (onstantin Motoc, cio)anul ce repre#inta tul)uratorul "*udet al sarmanilor". E"ista un timp al po!estirii ("+ toamna aurie") si un spatiu ma$ic care defineste atmosfera indispensa)ila pentru rememorarea unor intamplari cu talc si cu final impre!i#i)il, Naratiunea este metadiegetica deoarece povestirea-rama (povestirea-cadru) este definita de un narator heterodiegetic omniscient, omnipre ent, nedramati at. e conturea#a o ierarhie naratoriala: !ocea initiala este superioara tuturor !ocilor ce !or da $las po!estilor de la Hanu Ancutei. Acestia relatea#a la persoana I ("am au#it", "#ic eu") ca naratori homodie$etici uniscienti, incapa)ili de u)icuitate, necredita)ili si dramati#ati. Asemenea lor, comisul Ionita indeplineste functie narati!a ( utili#ea#a formule de mentinere a atentiei receptorilor similare acelora din )asme, "(um !a spuneam", de re$ie prin !er)e dicendi("am raspuns", "raspund") si prin !er)e sentendi ("am stri$at") si o functie actantiala deoarece este narator persona*, protagonist la evenimentele relatate prin retrospectie si analepsa, un factor uman ce leaga timpul povestirii de timpul povestit. %impul in care se petrece intamplarea se aseamana cu acel "illo tempore" din )asme deoarece se afla su) semnul unor forte supranaturale ce hotarasc si pre!estesc destine ("ar fi !a#ut )alaur ne$ru in nouri", "paseri cu penele ca )ruma s-au ridicat ratacite din ostroa!ele de la mar$inea lumii"). .aratorul plasea#a in acelasi cronotop pe Mos /eonte (care cercetea#a cartea de #odii si talmaceste semnele lui Iraclie Imparat) cu Imparatul Al) si cu carausii care aduc spre munte !inul, declansand "!remea petrecerilor si a po!estilor"0 (ate!a coordonate asi$ura perenitatea hanului si ii confera atri)ute miraculoase. 'esi oamenii de odinioara "acuma-s oale si ulcele", iar Ancuta cealalta, s-a dus intr-o lume mai putin !esela, desi cu!intele de altadata "au #)urat ca si frun#ele de toamna" pare ca a ramans neschim)at hanul cu focurile lui, cu !inul ce deschide inimile si transforma calatorii anonimi 1 inchisi in mahnie" in fascinanti po!estitori. +ralitatea o)tinuta prin folosirea persoanei a II-a plural ("sa stiti", "dumnea!oastra") si prin utili#area !ocati!ului ("domnilor mei"), apelati!ul reflecta o le$atura afecti!a intre emitator si receptorii sai, respectul si stilul usor emfatic al !or)itorului si prin inter*ectia adresati!a "iaca" (forma re$ionala). 2rin aceasta trasatura particulara a stilului ado!eanu se apropie de po!estirea directa la persoana I, ca naratiune orala, indi!iduali#ata. (omisul capata credi)ilitate si prin portretul reali#at de catre naratorul initial. Este un om impunator, a carui !arsta presupune e"perienta de !iata ("se lua la intrecere pana si cu Mos

/eonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta"). Aceasta pau#a descripti!a are rol de intar#iere epica menita sa amlifice suspansul. !rosopopeea ( Mihaela Mancas) se )a#ea#a pe epitete care !i#ea#a trasaturi sim)olice ale chipului ("ochiul lui era apri$ si ne$uros", "fara uscata si adanc )ra#data") si !alorifica e"presi!itatea imperfectului care confera discursului epic un caracter durati! si e!ocator. Ascultatorii de la han par a fi parte a unui ritual mai presus de fiinta. tau pe )utuci si pe protapurile carelor, iar focul le arunca lumini misterioase. 3nii stau retrasi in intuneric, iar cei care po!estesc a*un$ in centrul atentiei asumandu-si rolul de mista$o$ prin harul istorisirii. 4eceptorii sunt pre#entati ca persona* colecti!, oameni atenti "cu )ar)iile inaltate si ochii rotun#i". Este indi!iduali#ata Ancuta cea tanara care asa cum ii sta )ine unei femei se preface ca nu a au#it !or)ele "fara incon*ur ale comisului" care promite ca, daca 5oda nu-i face dreptate, il !a pofti sa-i pupe iapa, nu departe de coada. Arhaismele si re$ionalismele creea#a atmosfera de epoca, plasea#a in timp ( "comis", "ra#as") si in spatiu ("o$rin*i", "chimir") si sunt procedee de caracteri#are indirecta. 2unctele de suspensie marchea#a re$retul pentru toate cele care au fot odinioara si emotia naratorului care retraieste momente tul)uratoare ("mi-a na!alit san$ele-n ochi si mi s-au impain*enit !ederile...").