Contractul de asigurare.

Continut si caracter
juridic.
Realizat de:
Badelita Maria- Daniela
Orice persoana care traieste intr-o societate
organizata este afectata de riscuri intr-un fel
sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor si
nesigur, care daca se va produce va duce la o
pierdere. Persoanele fizice, societatile
comerciale si alte organizatii se intalnesc cu
riscuri in activitatile lor, iar asigurarile ii
ajuta sa se protejeze impotriva acestora.
 Principalele principii ale asigurarii sunt:

1. Acordul de vointa- permite realizarea unui

contract intre asigurat si asigurator, prin care
asiguratul beneficiaza de protectie pentru
riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul.
2. Principiul mutualitatii- fiecare asigurat
contribuie cu o suma de bani, numita prima de
asigurare, la crearea fondului de asigurare din
care asiguratorul acopera daunele suferite de
asigurati.
 Exista formulari diferite ale
conceptului de asigurare, fara a exista un
consens si aceasta datorita unor dificultati de
ordin economic, social si juridic, dintre care
cele mai importante sunt:
•sfera vasta de actiune a asigurarilor,
precum si practicile complexe folosite in
asigurari;
•negarea de catre juristi a faptului ca
asigurarea este o categorie economica si
prezentarea acesteia ca un raport juridic,
punand semnul de egalitate intre asigurarea
comerciala si o serie de practici si conditii
care fac obiectul contractului de asigurare.
 Abordarea juridica este frecventa si
justificata, intrucat asigurarea, ca sa fie operanta
trebuie sa capete forma juridica, iar acesata forma
este cea dintai sezizabila.
Legea 136/1995, privind asigurarile si
reasigurarile in Romania defineste in mod direct
contractul de asigurare in art. 9. Potrivit legii, prin
contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa
plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se
obliga ca, la producerea unui anume risc, sa
plateasca asiguratului sau beneficiarului
despagubirea sau suma asigurata, denumita
indemnizatie, in limitele si in termenele convenite.
 Contractul de asigurare prezinta anumite
trasaturi caracteristice:
1. este un contract consesual, adica se incheie
valabil prin simplul consimtamint al partilor.
2. este un contract sinalagmatic, adica partile
contractante isi asuma obligatii reciproce si
interdependente.
3. este un contract aleatoriu, adica la incheierea
acestuia partile nu cunosc existenta sau
intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce
vor rezulta pentru ele din contract.
4. este un contract cu titlu oneros, adica fiecare
parte urmareste sa obtina un folos, o
contraprestatie in schimbul obligatiei ce isi
asuma.
5. este un contract succesiv, adica se esaloneaza in
timp.
6. este un contract de adeziune, adica desi este
redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat
asiguratul.
7. este un contract de buna credinta, adica
presupune ca executarea acestuia sa se faca cu
buna credinta de catre parti.
 Clasificarea asigurarilor
Clasificarea traditionala, asa cum aparea ea inainte de
1990 avea in vedere cinci criterii si anume:
1.domeniul sau ramura de asigurare
2.forma juridica de realizare a asigurarilor
3.riscurile cuprinse in asigurare
4. dupa sfera de cuprindere in plan teritorial
5.dupa raporturile stabilite intre asigurat si asigurator
Dupa 1990, in literatura autohtona s-a introdus si un al
saselea criteriu, datorita modificarilor din legislatie.
Au fost menţionate si alte criterii de clasificare:
1.in functie de locul unde se produc riscurile asigurate:
 asigurari terestre;
 asigurari maritime;
 asigurari aeriene;
2.dupa volumul obiectului asigurarii:
 asigurari individuale;
 asigurari colective;
 asigurari complete
 Pe baza teoriei si practicii internationale a
asigurarilor este oportuna si introducerea altor criterii de
clasificatie :
1.dupa modul de gestiune:
 asigurari de reparatie: asigurari de bunuri si raspundere de
bunuri;
 asigurari cu capitalizare: asigurarile de viaţa;

2.dupa obiectul lor si dupa criterii tehnice:

 asigurari de daune: de bunuri si raspundere civila;
 asigurari de persoane: de viata si asigurari de accidente si
boala;
3.dupa criteriul diferentierilor in gestionarea contractelor, a
fondului de asigurari si a rezervelor specifice de asigurari:
 asigurari non-viata;

 asigurari de viata;
 Asigurarea contractuala constituie o
modalitate de dobandire a securitatii individuale de
catre asigurati. Asigurarea prin efectul legii ofera
protectie de asigurare anumitor categorii de persoane
fizice si juridice din considerente de ordin social si
economic national.
Partile contractului de asigurare, ce trebuie
sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare,
identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:
-Asiguratorul- societate de asigurare, persoana
juridica
-Asiguratul- persoana fizica sau juridica
-Beneficiarul asigurarii- persoana fizica
-Contractantul- persoana fizica
 Declararea riscului asigurat este una din
obligatiile absolut fundamentale ale asiguratului,
avand scopul de a permite asiguratorului sa-si
formeze propria opinie asupra acestuia, de a-l
incadra intr-o anumita categorie in statisticile sale
si de a stabili, in functie de aceasta o prima
corespunzatoare.
 Clasificarea riscurilor

1. din punct de vedere al asigurabilitatii :

 riscuri pure

 riscuri speculative

2.dupa implicatiile lor de nivel social-

economic :
 riscuri fundamentale

 riscuri particulare
 Contractul de asigurare se incheie in
forma scrisa si va cuprinde:
 numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor
contractante;
 obiectul asigurarii: bunuri, persoane, raspundere civila,
profesionala;
 primele de asigurare;
 sumele asigurate;
 riscurile ce se asigura;
 momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii
asiguratorului;
 alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor:
- riscul asigurat
- suma asigurata
- prima de asigurare
- durata asigurarii
- paguba sau dauna
- despagubirea platita de asigurator
Principalele functii ale asigurarii sunt:
1. Distributia daunelor
2. Furnizarea unei protectii
3. Compensatia financiara

Asigurarea presupune existenta unei

comunitati de risc. Persoane fizice sau juridice,
amenintate de acelasi pericole, actioneaza
pentru apararea intereselor lor comune.
 Fondul de asigurare se constituie in vederea
acoperirii unor pagube provocate de fenomene
viitoare si nesigure.
Fondul de asigurare se utilizeaza in mod
centralizat pentru :
 acoperirea pagubelor asigurate provocate de
fenomene asigurate la asigurarile de bunuri,
respectiv plata sumelor de asigurare la asigurarile
de persoane;
 finantarea unor actiuni legate de parvenirea
pagubelor;
 constituirea unor fonduri de rezerva la dispozitia
societatii comerciale sau a organizatiei mutualede
asigurare etc.