Sunteți pe pagina 1din 2

Statul romn modern de la proiect politic la realizarea Romniei Mari

Secolul al XVIII-lea romanesc, cunoscut sub numele de epoca fanariota, a fost ndeosebi considerat ca o pat neagr a istoriei naionale. O prim surs a modernitii sunt chiar domnii fanarioi, provenii dintr-un cartier al Istambulului numit Fanar, iar dintre aceti domni amintim pe Constantin Mavrocordat care aplic un consistent program de reforme de natur s contribuie la modernizarea Moldovei i rii Romneti, ntre care amintim eliberarea ranilor, desfinarea impozitelor directe sau reforma administraiei. n urma rzboiului ruso-turco-austriac (1736-1739) Constantin Mavrocordat obine reunirea Olteniei cu ara Romneasc, prin pacea de la Belgrad. Revenirea domnilor pmnteni a fost posibil ca urmare a micrii revoluionare de la 1821 n care Tudor Vladimirescu propune un amplu program politic care reflect aspiraiile politice ale micii boierimii reformiste i ale burgheziei romne n formare: desfinarea privilegiilor, instituirea libertii i a egalitii. Micarea condus de Tudor Vladimirescu a lansat idei politice ce au continuat s fie dezvoltate n deceniile urmtoare. Proiectul politic care a dus la realizarea Romniei Mari a cuprins i revoluia de la 1848. Obiectivele revoluiei romne au fost n principal: democratizarea societatii, rezolvarea problemei agrare, desfintarea clciei, impropietarirea taranilor, autonomia romnilor in raport cu Rusia, Austria si Turcia dar si unirea romnilor. Programul revolutiei de la 27 martie 1848 din Moldova sa numit Petitiunea Proclamatiune, a avut un caracter moderat si a fost sustinuta de Alexandru Ioan Cuza si Alecsandri dar respina de Mihail Sturza. Revolutia din Tara Romaneasca a izbucnit la 9 iunie 1848 si a fost numita Proclamaia de la Izlaz care l-a avut ca reprezentant pe Ion Heliade Radulescu. Acest program cerea independenta administrativa si legislativa, egalitate in drepturi dar si regim politic republican, revolutia fiind infranta la 13 septembrie 1848 de Turcia. Revolutia din Transilvania s-a desfasurat paralel cu revolutia maghiara, aceasta a izbucnit la 3 mai 1848 iar programul s-a numit Petitiunea Nationala, prin care romanii din Transilvania cereau drepturi egale, limba romana limba oficiala si desfintarea iobagiei. In august 1849 revolutia a fost infranta. Urmarile revolutiei de la 1848 au fost: intarirea constiintei nationale a romanilor si stabilitatea programului care urmarea modernizarea societatii romanesti. La numai zece ani de la infrangerea revolutie de la 1848, doua dintre tarile romane, Moldova si Tara Romaneasca reuseau sa faca pasul decisiv spre realizarea statului roman modern. Razboiul Crimeei a pus fata in fata Rusia pe de o parte, Franta, Anglia, Turcia si Sardinia pe de alta parte, iar Rusia iese invinsa din acest razboi. Prin Congresul de Pace de la Paris din 1856, Tarile Romane obtin garantia colectiva a Marilor Puteri pentru statutul lor de autonomie. Unionistii reuniti in partida nationala reusesc sa demonstreze lumii intregi dorinta ferma de unire a majoritatii romanilor din cele doua principate. Rezolutiile adunarilor ad-hoc stau marturie in acest sens. Alegerile ce au urmat s-au incheiat, de asemenea, cu victoria partidei nationale, care a determinat dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la Iasi si Bucuresti la 5, respectiv 24 ianuarie 1859. Dubla alegere a fost urmata de realizarea unificarii institutionale, a mecanismelor administrative si economice propriu-zise. Aceasta etapa a fost parcursa pana la 24 ianuarie 1862, cand Principatele Unite au adoptat numele oficial de Romania, iar Marile Puteri au recunoscut noua entitate politica,desi numai pe parcursul vietii domnitorului Cuza. Alexandru Ioan Cuza a luat masuri pentru consolidarea satutului si modernizarea societatii romanesti. Prima initiativa a lui Cuza a fost secularizarea averilor manastiresti, urmata de reforma agrara din 1864, legea invatamantului, legea rurala, legea electorala. Fortele politice conservatoare, ceea ce contemporanii au numitmonstruoasa coalitie, au pus capat domniei lui Cuza la 11/23

februarie 1866, nu insa si marilor sale realizari. Anii ce au urmat detronarii lui Alexandru Ioan Cuza au cunoscut o remarcabila succesiune de evenimente politice decisive pentru ceea ce avea sa devina Romania secolului XX. In 1918 s-a creat un context favorabil unirii datoria incheierii Primului Razboi Mondial, prabusirii imperilor vecine, afirmarii principiului autodeterminarii nationale dar si dorinta puternica de unire a romanilor. La 27 martie 1918 Sfatul Tarii proclama unirea Basarabiei cu Romania, aceasta fiind si prima provincie care s-a unit cu tara. Cea de-a doua provincie care s-a unit cu tara a fost Bucovina care voteaza la 15 noiembrie 1918 unirea cu patria mama. In Transilvania la 30 octombrie 1918 se constitui Marele Sfat al Natiunii Transilvanene care a hotarat convocarea pe 1 decembrie 1918 a Marii Adunari Nationale de la Alba-Iulia care hotaraste unirea cu patria mama. Marea unire de la 1 decembrie 1918 a reprezentat astfel, in egala masura, o ncununare a vointei politice dar si un raspuns dat aspiratiei manifestate a poporului roman.

S-ar putea să vă placă și