Pentru fiecare tiin, care s-a desprins din sistemul stiinelor, este la fel de important a-si delimita obiectul

si a-si sistematiza metoda de cercetare. A stabili obiectul nseamna a preciza cu ce anume se ocupa tiin respectiva. A stabili metoda de cercetare, nseamna a stabili cum anume studiaza tiin respectiva, ce instrumente de cercetare foloseste ea. Problema delimitarii obiectului si a metodei, se pune nu numai la aparitia stiintei respective, ci si pe parcurs, cnd apar noi fenomene ce trebuiesc cuprinse n obiectul stiintei si cnd trebuiesc gasite noi posibilitati de investigare. Contabilitatea ca tiin sociala are un obiect de cercetare bine stabilit si o metoda de cercetare clar conturata. n general, ntre obiectul si metoda contabilitatii exista o interdependenta, o conditionare reciproca n cadrul careia obiectul este factorul prim determinant, iar metoda este factorul secund, determinat. Dar, desi factor secund, metoda de cercetare a contabilitatii, uneori, n legatura cu anumite evenimente, poate juca si ea un rol activ, sugernd obiectului, extinderea cercetarii, cuprinderea deci si a altor fenomene ce apar ca urmare a progresului social. Fiecare tiin are o singura metoda de cercetare, unica si unitara n continutul ei. n exercitarea metodei sale, contabilitatea tine seama de complexitatea obiectului sau de studiu. Deci, complexitatea obiectului de cercetare a contabilitatii determina si complexitatea metodei sale. Metoda de cercetare a contabilitatii trebuie sa fie destul de ampla pentru a cuprinde complexul de activitati si procese economice ce apar n orice unitate patrimoniala, de exemplu: - trebuie sa fie capabila sa urmareasca miscarile ce au loc ntre activele imobilizate si circulante; - sa urmareasca operatiile economice ce antreneaza sursele unitatii patrimoniale; - este necesar a fi urmarite si operatiile ce antreneaza concomitent active si surse; - exista de asemenea operatii ce au loc ntre active si procese economice sub forma de cheltuieli; - sunt de asemenea operatii ce antreneaza doua sau mai multe surse; - exista si operatiuni la care iau parte concomitent procese economice sub forma de cheltuieli si procese economice sub forma de venituri etc. n realizarea continutului ei, metoda contabilitatii ca de altfel si metoda oricarei alte stiinte, se foloseste de o serie de procedee sau instrumente metodice cum se mai numesc ele. Aceste procedee metodice se pot grupa astfel: procedee generale tuturor

stiintelor, procedee metodice comune pentru stiintele economice si procedee metodice specifice numai contabilitatii. Procedeele metodice generale se numesc astfel deoarece se folosesc n cadrul metodei tuturor stiintelor. Dintre acestea cele mai importante sunt: observarea, nregistrarea, clasificarea, rationamentul inductiv si deductiv, analiza, sinteza si altele. Fiecare dintre aceste procedee au un continut clar, redat chiar n denumirea lor si reprezinta trepte metodice care trebuiesc parcurse n procesul cunoasterii. n orice tiin, procesul cunoasterii trebuie sa nceapa prin observarea fenomenelor care apoi sunt nregistrate ntr-un anumit mod, dupa aceasta fenomenele observate si nregistrate se clasifica dupa trasaturi si nsusiri caracteristice, pentru care se aleg criterii esentiale. n continuare urmeaza rationamentul cnd pornind de la nsusiri cunoscute, se ajunge la noi judecati, ce privesc manifestarea fenomenelor cercetate. n continuare se procedeaza la analiza, adica la descompunerea fenomenelor n partile lor componente n scopul cunoasterii structurii interne si legilor care le guverneaza, ca apoi sa urmeze sinteza, adica reconstituirea fenomenului analizat, dar o reconstituire n cunostinta de cauza. Procedeele metodice generale, desi se aplica n toate stiintele, mbraca totusi unele forme caracteristice stiintei ce le foloseste. Astfel de exemplu, una nseamna analiza n chimie, alta analiza n matematica, altceva nseamna analiza n contabilitate. Procedeele metodice comune stiintelor economice se numesc astfel, deoarece ele se aplica n cadrul metodei mai multor stiinte economice. Dintre ele mai importante sunt: - documentatia are pentru contabilitate o importanta deosebita, deoarece orice operatie economica, pentru a putea fi nregistrata n contabilitate, trebuie consemnata ntr-un document de evidenta, anume conceput si tipizat. - evaluarea reprezinta exprimarea operatiunilor economice n expresie baneasca, lucru obligatoriu pentru contabilitate si folosit destul de mult si n alte forme de evidenta economica. - calculatia care consta n folosirea unor determinari matematice pentru obtinerea unor indici si indicatori folositi de contabilitate si de alte stiinte economice. - inventarierea este procedeul metodic prin care, la anumite perioade de timp, se confrunta informatia contabila pe de o parte, cu situatia patrimoniala pe de alta parte, n

vederea stabilirii eventualelor diferente, care apoi se solutioneaza, n raport de cauzele care le-au determinat. Procedeele metodice specifice contabilitatii, n sensul ca ele se folosesc numai n contextul metodei contabilitatii sunt: dubla reprezentare a patrimoniului unitatilor patrimoniale cu ajutorul bilantului, dubla nregistrare a operatiilor economice n conturi si verific 858f58i area exactitatii informatiei contabile cu ajutorul balantelor de verificare. Fiecare dintre aceste procedee vor fi explicate n detaliu n capitole distincte. Metoda contabilitatii nu se reduce la o suma de procedee sau tehnici de investigare folosite izolat ci, ntre aceste procedee n cadrul contabilitatii exista o interdependenta, o completare reciproca, permitnd adncirea procesului cunoasterii proceselor si fenomenelor ce formeaza obiectul contabilitatii. n realizarea cunoasterii obiectului sau, contabilitatea nu este o tiin izolata, ci are o serie de legaturi cu alte stiinte. Astfel, fiind o tiin economica, contabilitatea intra n legaturi firesti pe plan metodic cu " Teoria economica" disciplina care cerceteaza si fundamenteaza continutul multor categorii economice cu care lucreaza contabilitatea si alte stiinte economice, cum ar fi cost, pret, valoare, rentabilitate etc. Se mai remarca legaturile dintre contabilitate si economiile de ramura, cum ar fi economia industriei, economia agriculturii, economia comertului etc. Toate aceste discipline adncesc procesul cunoasterii n ramurile lor si aceasta foloseste si reflectarii contabile. Un loc aparte l are legaturile dintre contabilitate si stiintele juridice. Pentru practicarea profesiei de economist n domeniul contabilitatii este esential a fi cunoscute actele normative elaborate n domeniul economic si mai mult este necesara competenta n a interpreta aceste acte normative si a actiona n spiritul lor. Tot astfel, pe plan metodic este importanta legatura dintre contabilitate si stiintele tehnologice. A realiza o buna urmarire a activitatii economice, nseamna printre multe altele si cunoasterea n amanunt a tehnologiei de fabricatie, numai astfel urmarirea activitatii economice se poate face cu fidelitate. n continuare mai remarcam legaturile pe plan metodic dintre contabilitate si matematica. Pentru economisti este esentiala pregatirea matematica. Apoi legatura dintre contabilitate si tiin statistica, legaturile cu informatica si cibernetica si, desigur, sunt legaturi si cu o serie de alte stiinte.