Sunteți pe pagina 1din 1

La Bucovina de Mihai Eminescu

N-oi uita vreodat , dulce Bucovin , Geniu-i romantic, munii n lumin , Vile n flori, Ruri resltnde printre stnce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste cmpii-n zori. Ale sorii mele plngeri i surse, ngnate-n cnturi, ngnate-n vise Tainic i uor, Toate-mi trec prin gndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fur i cu dulci cuvinte mi optesc de dor. Numai lng snu-i geniile rele, Care mi descnt firul vieii mele, Parc dormita; M lsar-n pace, ca s cnt n lume, S-mi visez o soart mndr de-al meu nume i de steaua mea. Cnd pe bolta brun tremur Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin n calea sa, Eol pe-a sa arp blnd rsuntoare Cnt-a nopii dulce, mistic cntare, Cnt din Valhala. Atunci ca i silful, ce n-adoarme-n pace, Inima mi bate, bate, i nu tace, Tremur uor, n fantazii mndre ea i face cale, Peste muni cu codri, peste deal i vale Mn al ei dor. Mn doru-i tainic colo, nspre tine, Ochiul mi sclipete, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna cnd gndesc la tine, Sufletul mi-apas nouri de suspine, Bucovina mea!