Sunteți pe pagina 1din 1

Frumoas-i...

de Mihai Eminescu

n lacul cel verde i lin Rsfrnge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfiind. Dumbrava cea verde pe mal S-oglind n umedul val, O stnc strpit de ger nal-a ei frunte spre cer. Pe stnca sfrmat m sui, Gndirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n rsrit i caut cu sufletul dus La cerul pierdut n apus. Cobor apoi stnca n jos, M culc ntre flori cu miros, Ascult la a valului cnt, La geamtul dulce din vnt. Natura, de jur mprejur, Pe sus e o bolt de-azur, Pe jos e un verde covor, esut cu mii tinere flori. Vd apa ce tremur lin Cum vntul o-ncrunt-n suspin, Simt zfiri cu-aripi de fiori Muiate n miros de flori, Vd lebede, barc de vnt, Prin unde din aripe dnd, Vd fluturi albatri, uori, Roind i bnd miere din flori. De ce nu am aripi s zbor! M-a face un flutur uor, Un flutur uor i gentil Cu suflet voios de copil, M-a pune pe-o floare de crin, S-i beau sufleelul din sn, Cci am eu pe-o floare necaz: Frumoas-i ca ziua de azi!