Sunteți pe pagina 1din 9

DISCURSUL JURIDIC 1. Aspecte introductive.Concept .Notiune.Scurt istoric.

Arta de a convinge un auditoriu de justeea ideilor expuse printr-o argumentaie bogat,riguroas,pusa n valoare de un stil ales sta nemijlocit la baza unui discurs de succese ,acesta find nzestrat de un limbaj potrivit tipului de discurs. Limbajul juridic exprim acel mechanism social,abstract i stabil ,bazat pe anumite repere stilistice care are ca scopul de a produce necontenit mesaje noi prin intermediul unui text juridic.n asemenea ordine de idei,un text juridic ,n principiu ,ar trebui s fie nchis ,adic s nu lase loc altei sau altor interpretri ,pe fondul conceptelorrespective,altfel spus ,pe fondul sumei de semnificaii prevzute de legiuitor. Astfel la baza unui discurs,indifferent de tipul acestuia ,st nemijlocit un limbaj individualizat ntr-un text bine nchegat care are drept scop de a convinge un auditoriu. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane,prin discurs nelegem expunerea fcut n faa unei adunri,cuvntare ,tratare n scris a unui subiect de natur tiinific sau literar- Din fr.discours,lat.discursus. Expunerea fcut n faa unei adunri supra unui subiect cu scopul de a transmite celor ce ascult convingerile oratorului se numete discurs ,aceasta noiune este abordat de Mitu Movila n lucrarea Conceptarea i formele discursului,consider acesta a bordare prea ngust pentru conceptualizarea discursului.Astfel prin discurs nelegem ansamblul de enunuri,legate ntre ele printr-o coeren logic,care se refer la un subiect unic,tipic ,i care are drept ca scop s conving un auditoriu de justeea si veridicitatea acestui coninut. O notiune complex este oferit de Dumitru Bortun i Silvia Savulescu n lucrarea Analiza Discursului Public:sistem de operaiuni subiacente,aplicarea coninutului i contextului ,n cadrul unei formaiuni discursive determinate si conducnd la un ansamblu organizat de uniti lingvistice care constituie un text,la un nivel ,orientat cu necessitate spre exterior,vorbim despre discurs Discursul poate mbrca diferite forme n funcie de specializare(profesie),astfel distingem: 1. Discurs politic 2. Discurs juridic 3. Discurs journalistic 2

4. Discurs militar 5. Discurs religios.etc. Discursul juridic este o specie a discursului care are ca obiect de studio dreptul.Genul judiciar are drept ca scop s fac distincia ntre just i injust ,dreptate versus nedreptate,se ocup de interesele individului acuznd,sau aparnd pe cineva. n cadrul genului judiciar,oratorul trebuie s dezvolte raionamente puternice ,s aiba un stil simplu i prcis,exact chiar,s poat s jongleze cu probe,argument ,marturii.Regula principal a acestui gen este de a adapta autoritatea legilor juridice la autoritatea adevarului de fapt ,stabilete raportuldintre adevrul de drept i de fapt. Discursul judiciar se caracterizeaz prin dou trasturi specific i anume: 1.Este prezentat de cele mai multe ori la timpul trecut.Discursul judiciar cuprinde totalitatea argumentelor i contra argumentelor ce au drept scop ca s demonstreze existena/neexistena unor fapte juridice din trecut. 2.Face apel cu precadere la logos.Discursul juridic este format dintr-o sum de noiuni i termini ce tin nemijlocit de domeniul juristprudenei. Conform doctrine putem distinge urmtoarele tipuri de discurs juridic: 1.Rechizitoriul-discurs rostit de procuror inaintea instantei,prin care

acuza sau incrimineaza,prezinta imprejurarile in care s-a produs fapta sic ere pedepsirea autorului in conformitate cu bravitatea faptei(inaintea apararii). 2.Pledoaria-discursul judiciar prin care se sustine pral punctual de vedere al fiecarei parti in fata complutului de judecata,acesta poate fi facuta atit de partea implicata in process ,cit si de reprezentantul legal al acestuia. 3.Memoriul-discurs juridic scris pus la dispozitia judecatorului prin care se fac anumite clarificari ,expunerea unei problem etc. 4.Rezumatul-discurs pronuntat de presedintele unei adunari judiciare prin care rezuma dezbaterile care au avut loc.Consultatiile in juristprudrenta.Rapoartele.Acestea trei sunt considerate ca acsesorii ale discursului judiciar. 3

Individul ca subiect al societatii este inzestrat cu abilitatea de a comunica,astfel in contextul evolutiei istorice si al dezvoltarii acestuia ca personalitate intr-un stat de drept ,omul era nevoit sa-si exprimen anumite ginduri(capacitatea de a gindi)pentru a aplana anumite conflicte existente in societate.Astfel discursul,in variant lui moleculara,apare inca in perioada antica.Primele date cu privire la aparitia teoretizarii discursului o intiolnim in Grecia Antica,o data cu valul de procese ce au fost declansate de caderea tiranilor din cetatile grecesti Sicilia si Siracuza.Impunatoare si infloritoare in antichitatea greaca si romana,dispretuita multe secole de-a rindul ,renascuta timid in secolul al 18 ,de abia rezistind la inceputul secolului al 20 ,a fost descoperita si reabilitata in zilele noastre.Pentru ca azi ,ca si acum 2000 de ani,rostul discursului ,cum spunea cel mai mare orator al antichitatii ,Cicero ,este sa convinga sa placa sis a emotioneze. 2.Structura discursului Juridic

Indiferent de tipul discursului juridic, persoana ce urmeaza sa o prezinte trebuie sa urmeze un lant logic de expunere. Astfel discursul juridic ca si alte tipuri de discurs este format din trei elemente: 1.Exordiu-prima parte a unui discurs ,care, enuntind sumar continutul acestuia,urmareste cistigarea atentiei si bunavointei auditoriului .La acestaa etapa de obicei auditoriu face cunostinta cu subiectul cauzei,se practica o introducere pentru a putea conduce gindurile ascultatorului care ceea ce ar urma sa fie convins .Acesta etapa este una foarte importanta fiindca anume aici se stirneste interesul ascultatorului ,iar in cazul in care acesta ramine indifferent este mult mai greu de convins pe parcursul desfasurarii discursului. 2. Naratiunea expunerea circumstantelor cauzei.La acesta etapa vorbitorul(avocatul,procuror,judecator)face cunoscut auditoriului speta cauzei pe care acesta o sustine(apara,acuza, judeca).Se dezvolta ideia central,si se expun argumentele: 1.premise 2.Rationament 3.Concluzie 4

Inaintea punctelor cheie: tehnici ce daptare a atentiei.3. argumentare - expunerea nemijlocita a gandurilor si a rationamenteler logice ce au scopul dea persuada. Aceasta etapa este tratata in literatura de specialitate ca fiind cea mai importanta sicuprinde cativa pasi esentiali: -etapa prejudiciara are in componenta sa patru elemente esentiale:a)etapa contactului direct cu persoana aparata sau acuzata si informarea cit mai complet asupra situatiei (problema-de-judecat), stabilirea clara a faptelor si incadrarea juridica. b)etapa colectarii si strangerii tuturor probelor necesare la dosar.c)etapa documentarii asupra problemei ( studiul legislatiei, al doctrinei, etc.)d)etapa finalizarii dosarului si depunerea lui la instanta competenta. etapa judiciara:a)etapa prepararii (adunarea si selectarea informatiilor relevante). b)etapa incubatiei (analiza si ordonarea ierarhica a informatiilor). c)etapa descoperirii punctului capital al procesului ( certitudinea unei variante, a unei solutiifavorabile clientului). d)Etapa verificarii pentru a verifica daca este relevanta, logica se incheagacu relevanta psihologica pentru a avea validitate juridical. Prezentarea argumentelor poate fi facuta analitic sau sintetic. n primul caz, oratorul nu divulgatelul spre care tinde si-I conduce pe ascultatori pas cu pas catre concluzia dorita, mergnd de la unadevar clarificat la altul, pna ce devine evident ca aceasta concluzie este consecinta alteia asupra careia s-a convenit 4. peroratie - parte final, concluzie a unui discurs, a unei cuvntri, rostit de vorbitor pe un ton nsufletit(si emfatic). Partea concludenta are urmatoarele sarcini: sa explice eventualele neclaritati. Sa accentueze puncetele puternice ale dicursului.Important de asemenea este sa se practice tonul puternica, totodataevitandu-se agresivitatea.O alta structura a discursului juridic a abordata in doctrina este: Structura unui discurs este, n linii mari, urmtoarea:a) Schema logic a prezentrii presupune: stabilirea ideilor cheie,stabilirea relaiilor dintre acestea. b) Forma prezentrii poate fi: relaxat, academic.c) Recepia. Dac traseul logic este prea lung, repetarea din timp n timp a ideilor expuse i a concluziilor trase este obligatorie.d) Abordarea punctelor slabe presupune alegerea a dou strategii:- Ori se elucideaza aceste puncte i se pregateste raspunsul intrebarilor; -Ori se ataca punctele slabe si le raspundeti. 5

III.Pledoaria ca forma a dicursului juridic

Reteta de succes a unui avocat consta anume in modul in care acesta isi ingheaga si expuneideile unei pledoarii. Cariera unui avocat este dictata de propria pledoarie.Elementele cele mai importante ale unei pledoarii perfecte sunt: dictia. Arta de apronunta. Gesturile ce o insotesc. Reactia la situatiile neprevazute. Calitati nescrise.Astfel, toate aceste elemente incorporate intr-un text bazat pe rationamente logice ce tin saargumenteze o anumita pozitie dau nastere unei pledoarii.Discursul, este, in general, o lucrare retorica rostita pentru a fi auzita, pe cand celelale lucrariretorice sunt scrise pentru a fi citite de cei carora li se adreseaza. Scopul sau este de a lamuri siimpatimi sau sensibiliza pe cel care vine in contact cu aceasta lucrare intelectuala. 2 Analizand fundamental moral al elocventei in general si al celei juridice in special, MauriceGarcon ajunge la urmatoarea definitie a elocventei, vizand direct discursul: arta de a convinge, practicata de un om cinstit, intr-un scop moral, in care oratorul crede 3 Pregatirea pletoariei necesita un exercitiu intelectual intens, ce presupune cunoasterea regulilor cu privire la intocmirea pledoariei. Ar fi desigur o eroare daca s-ar crede ca retorica, canstangand pe orator la respectarea unor reguli stricte i-ar frana talentul de a vorbi frumos si convingator. Esteimportant de asemenea sa cunostem normele si dispozitiile legale pe care se bazeaza argumentarea pledoariei.Astfel, stapanirea artei pe care o reprezinta profesia de avocat presupune o buna cunoastere adispozitiilor si posibilitatilor naturale, o cultura generala care sa se adaoge cunoasterii dreptului si tehnicii pledoariei. Structura Pledoariei este urmatoarea:

1.introducerea sau exordiu are drep scop de a face cunostinta judecatorilor si a celor prezentiin sedinta de judecata ci obiectul procesului, pentru a le atrage atentia si de asemenea de a creao imagine favorabila propriului client. 2.propunerea sau proposition; 6

3.diviziunea sau divisio; 4.naraiunea sau naratio reprezinta expunerea faptelor insotita de motivarea psihologica aacestora, 5.confirmarea sau con-firmatio sinteza prin care circumstantele de fapt se aduc pe aceiasi undacu circumstantele de drept motivate pe anumite pobe materiale si motive de natura psihologica 6.respingerea tezei adverse sau refutatio; 7.digresiunea sau digressio;8.ncheierea sau peroration un rezumat scurt al elementelor si argumentelor esentiale ale procesului: Rezumarea faptelor cu o mare precizie si sobrietate si deducerea din aceste fapte a singurei concluzii logice posibile . Apelarea la sentimente,pentru a emotion ape cei ce trebuie sa pronunte solutia.

Avocatul trebuie sa faca cunostinta cu materialele dosarului si sa se documenteze despre circumstantele de fapt, in urma discutiei cu propriul client. Aadar, la etapa pregtirii pledoariei trebuie definitivate urmtoarele aspecte:- obiectul procesului;- punctul forte al procesului;- punctul slab al aprrii i remediile sale;- punctul forte al aprrii adverse;calea de consecin.Metodele inchegarii unei pledoarii sunt diverse:1. Redactarea in scris a pledoariei Din cele mai vechi timpuri maii oratori obisnuiausa-si scrie pledoariile, astfel multe din ele au ramas pana in ziua de astazi. La ora acutala pentru avocat este un avantaj sa-si scrie pledoaria deoarece acesta metoda, ii ofera posibilitatea sa se orienteze in sedinta de judecata in cazul in care este lipsit de experienta, si de asemenea sa posede un limbaj corect si cursiv. 2. Memorizarea pledoariei Aceasta metoda este practicata de obicei de avocatii cu experienta, exprimand o modalitate mult mai vie de expunere a mesajului. 3. Metoda notelor de pledoarie Aceasta modaliatea a aparut mult mai tarzie decat cele anterioare, avocatii folosidu-se de anumite repere in crearea unui discurs judiciar bine inchegat. Este o modaliate avantajoasa din considerentul ca pe parcursul expunerii ideilor avocatul poate reveni sau se poate abate de la unele notite, ceea ce-I permite sa fie mult mai mobil, iar in unele cazuri mai convingator.Totusi indiferent de forma pe care o imbraca pledoaria ea trebuie sa corespunda calitatilor generale ale acesteia si anume: naturalete pledoaria trebuia sa pastreze o forma simpla, fara exprimari filosofice sau alt gen, sa corespunda limbajului juridic, pentru a putea fi inteles de auditoriu. 7

Se recomanda deasemenea evitarea intorsaturilor neobisnuite de fraza , a cuvintelor pretioase, a curiozitatilor de stil, pentru ca pledoaria trebuie sa fie imediat accesibila, iar expunerea sa fie logica. 5 Sobrietate stil concis si concret. Bazat pe norme legale.Pledoaria astfel este discursul pronuntat in fata Instantei de Judecata cu scopul de a o convingede justetea adevarului propriu, bazat pe anumite argumente solide. IV.Rechizitoriul sau discursul de acuzare Rechizitoriu reprezinta acel act procedural intemeiat pe materialele dosarului, care se prizinta Instantei de Judecata impreuna cu dosarul, in urma terminarii urmaririi penale si a inaintarii acuzarii. Acesta se compune din doua parti: expunerea si dispozitivul.In expunere se cuprind informatii si date cu prvire la circumstantele cauzei anchetate si deasemenea cu privire la persoana supusa urmariirii penale in urma emiterii unei ordonante de catre Procuror, circumstantele care agraveaza sau atenueaza raspunderea invinuitului, precum si temeiurile de liberare de raspundere penala, daca e cazul.Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana invinuitului si formularea invinuirii care i se incrimineaza cu incadrarea juridical a actiunilor lui si mentiunea despre trimiterea dosarului in instanta judecatoreasca competenta. 6 Astfel, rechizitoriul reprezinta discursul prin care se invoca actiunea legilor impotriva celor vinovati, el este intocmit de catre Procurori, care sunt inzestrati de lege de a face acuzarea si a cere aplicarea legii.Discursul acuzatorului reprezinta una din cele mai importante etape ale sustinereii acuzarii de stat in fata instantei de judecata, acesta este constituit din totalitatea faptlor si circumstantelor dovedite prin anumite probe ce urmeaza sa fie cercetate de Instanta.Trebuie subliniat in mod special ca orice discurs al procurorului in instanta de judecata,indiferent de caracterul si volumul cauzei examinate este in fond o cuvantare publica. Tinand cont de aceasta circumstanta, Procurorul este obligat sa faca o apreciere sociala si juridical profunda a infractiunii comise, sa dezvaluie motivele ei, sa arate nu numai fata infractorului si calea care la adus pe banca acuzatilor, dar si pericolul social al acestei fapte. 7 Continutul si strucura discursului acuzatorului sunt ghidata de anumiti factori ce modeleaza textul rostit de catre Procuror in sedinta de judecata. Astfel, printre acesti factori pot fi enumerati: scopul urmarit. Totalitatea probelor administrate. Incadrarea juridica a faptelor. 8

Personalitatea inculpatului. Caliatile oratorice ale Procurorului. Caliatile individuale (competenta). Etc.In asemenea ordine de idei , structura discursului acuzatorului de stat este urmatoarea: 1.Introducere (exordiu) este constituita din maniera/abiliatea Procurorului de a introduce auditoriul in atmosfera acuzarii, se aduce la cunostinta obiectul acuzarii, si natura acestuia, deasemenea se incearca sa se creeze anumite conditii favorabile aacuzarii de stat. Este de asemenea important sa incadreze juridic fapta inculpatului si sa-l faca cunoscut auditorului , si sa mentioneze pericolul social al faptei respective. .2.Expunerea circumstantelor de fapt acuzatorul de stat trebuie sa vorbeasca despre toate circumstantele de care a luat cunostinta in timpul urmaririi penale, este o obligatie etica a acestuia sa enumere atat circumstantele favorabile acuzarii, cat si cele mai putin favorabile.Expunerea trebuie sa fie expusa in lant cronologic, nefiind evitate sau scapate unele circumstante sau episoade. Situatia de fapt se expune intr-o limba seaca , inexpesiva si cazona,in timp ce tabloul trebuie sa prezinte interes, pe alocuri impresionant. 3.Analiza si aprecierea probelor administrate in cauza repezinta cea mai importanta etapa adiscursului acuzatorului, deoarece anume de probe depinde succesul acuzarii. Procuroru trebuie in primul rand sa sistematizeze probele, pentru a se pastra o anumita consecutivitate logica si o corelatie stransa intre circumstantele cauzei si probele administrate. Una dintre lacunele tipice mai multor cuvantari este neglijarea principiilor logicii formale si reproducerea mai mult sau mai putin detaliata a depozitiilor inculpatului, partii vatamate, martorilor, a concluziilor expertilor si a altor mijloace de proba, prin care acuzatorul nu numai ca-I oboseste pe acuzatori prin monotonie, dar nici nu convinge pe nimeni de nimic. 4.Argumentele incadrarii juridice a faptei stabilite fapta inculpatului este incadrata juridical,cand exista mai multe opinii cu privire la incadrare se pun toate in discutie, iar in cazul in care fapta contine cateva componente acuzatorul le agumenteaza pe fiecare separate. 5.Circumstantele care influenteaza raspunderea penala si pedeapsa elucidarea circumstantelor agravante si atenuante. 6.Caracteristica persoanei inculpatului la aceasta etapa acuzatorul de stat trebuie sa dea dovadade obiectivitate, si sa se bazeze pe fapte reala. Astfel, se caracterizeaza persoana din mai multe puncete de vedere, se prezinta caracteristici de la locul de munca, se expune situatia familiala aacestuiade asemenea daca aceasta a savarsit anterior fapte prejudiciabile. 7.Cauzele si conditiile care au favorizat savarsirea infractiunii la aceasta etapa se elucideaza imprejurarile in care s-a comis infractiunea si de asemenea factorii ce au condus la savarsirea ei. Atunci cand vorbim de infractiuni ce legata de coruptie, trebuie sa se ia in consideratie urmatorii factori:
9


lipsa de control si transparenta in activitatea persoanei publice existenta lacunelor sau a contradictiilor din actele normative ce reglementeaza aceasta activitate si care au condus la un anumit grad de samovolniciein actiunile persoanei care a fost corupta. Posibilitatea oferita de atributiile de serviciu de a adopta de sine statator decizii in chestiuni importante pentru persoana care a fost corupta, insotita de un grad inalt de discretie permisa in cazul deciziilor adoptate. Reglementarea suficienta a comportamentului persoanei publice in diverse situatii. Existenta unor bariere oficiale in fata parsoanei care da mita si posibilitatea satisfacerii lor pe seama mituirii persoanei publice, investita cu capacitatea de a asigura satisfacerea. Controlul intern insufficient asupra rationalizarii luarii deciziilor de catre persoana publica. 8.Consideratiile referitoare la eventuala pedeapsa aplicata inculpatului pedeapsa propusa decatre procuror trebuie sa fie argumentata convingator, prin intermediu temeiurilor legale. 9.concluziile referitaore la actiunea civila. 10.Cuvant de incheiere reprezinta de fapt o retrospective asupra celor expuse si formularea unei concluzii logice si consecvente.

10