ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI MEMORIE

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea lor rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza ipoteze, formuleaza explicatii rezolva probleme cu care se confrunta.

2.Continut:
Gandirea reprezinta procesul psihic cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si logice cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale si pentru elaborarea unor legi, teorii, principii ca modele mintale ale realitatii. Memoria este un process psihic cognitiv superior de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor.

3.C r cteri! re "uccint :

Gandirea poseda o serie de caracteristici care ii determina individualitatea. ste un process cognitive superior de procesare a insusirilor esentiale inaccesibile direct simturilor. Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile perceptive. !e desfasoara in plan intern si realizeaza o procesare profunda a realitatii. Gandirea are un character procesual sau multifazic desfasurandu-se pe axa temporala si pe verticala cunoasterii. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers deductive, gandirea porneste de la generalizari si ajunge la cazuri particulare. Pe axa temporala, gandirea se desfasoara intre trecut, present si viitor. !e foloseste de trecut pentru a defini prezentul si foloseste prezentul pentru predictia viitorului. Gandirea are un character mijlocit fiind mediate de perceptie, reprezentare, limbaj si memorie. "alta caracteristica o reprezinta faptul ca este un proces abstract-formal.

Detine un character abstract deoarece are loc in plan intern si se desfasoara cu un grad inalt de selectivitate. #aracterul formal este reprezentat de faptul ca gandirea se supune unor legi logice. Gandirea are un caracter finalist urmarind gasirea unor solutii se rezolvarea problemelor. a ocupa un loc central in sistemul psihic uman, primind informatii de la toate mecanismele psihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate. Pe scurt, se poate spune ca gandirea este reglajul tuturor reglajelor. $a randul ei memoria detine o serie de caracteristici. ste o proprietate a tuturor organismelor vii si se numeste memorie biologica prin care se stocheaza si reactualizeaza o serie de informatii cu privire la cresterea si maturizarea organismelor. In evolutia sa filo-genetica, memoria s-a diferentiat in mai multe forme si a atins apogeul la om unde a devenit memorie psihica individuala si colectiva. Memoria pastreaza si reactualizeaza procesele psihice fiind distribuita la toate mecanismele. De asemenea, detine un character mijlocit fiind mediate de obiecte in primii ani ai vietii si mai tarziu de actiuni psihice si procedee mnemotehnice. %re un character logic, presupunand intelegere informatiilor memorate si organizarea acestora dupa anumite criterii. Memoria este selective deoarece integreaza si pastreaza informatii in functie de sex, varsta, interese, necesitati. %re un character situational si contextual integrand si pastrand informatii raportandu-le la conditiile spatio-temporale. Memoria este un process psihic active deoarece dispune de operatii pentru prelucrarea si evaluarea materialului in stransa legatura cu semnificatia acestuia pentru subiect. De asemenea, memoria detine un character mijlocit, rational si constient fiind specifica omului. #aracterul multifazic al memoriei este evidentiat de cele trei subprocese. &ixarea consta in traducera informatiei intr-un cod pentru a fi stocata in memorie. !tocarea consta in retinerea informatiei pentru o perioada de timp. 'eactualizarea reprezinta readucerea informatiei la suprafata pentru a fi folosita. Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila continuitatea identitatii si acumularea experientei. %sadar, memoria ocupa un loc important in viata omului deorece fara ea am trai intr-un present continuu iar comportamentul ar fi haotic si cunostintele luate de la capat, fara se realizam progrese.

#.Inc dr re:
%mbele mecanisme fac parte din categoria proceselor cognitive superioare care alaturi de imaginatie si limbaj formeaza intelectul, acel ansamblu de fenomene psihice, ce depaseste experienta senzoriala si se dezvolta sub actiunea factorilor socio-culturali.

$.Co%& r ti :
$a o simpla comparative, dupa criteriile ce vizeaza continutul informational reflectoriu si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, deducem ca ambele procese sunt cognitive superioare ce proceseaza un continut informational. In timp ce gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si inaccesibile simturilor precum si relatiile dintre obiecte si fenomene, memoria pastreaza continutul informational al proceselor avand un material heterogen(imagini, notiuni, scheme, idei si trairi. %mbele procese se desfasoara in plan intern, gandirea inglobeaza si verifica datele putand sa se dispenseze de raporturile perceptive, pe cand memoria contine un material bogat in cea mai mare parte provenind pe cale senzoriala. Daca gandirea proceseaza profound realitatea cu ajutorul operatiilor abstract formale, memoria reorganizeaza datele stocate cu ajutorul unor operatii, relationandu-le logic. %tat gandirea cat si memoria, prin caracterul ei mijlocit si rational devin fenomene specific umane. %mbele procese interactioneaza cu celelalte componente ale sistemului psihic uman deoarece memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice iar gandirea primeste informatii de la acestea, le coordoneaza dandu-le rationalitate. %tat memoria cat si gandirea au o structura complexa, insusiri si functii care le determina individualitatea. Gandirea poate sa apara ca sistem de operatii, categorii si sisteme de notiuni, judecati si rationamente, intelegere si rezolvare de probleme. #alitatile gandirii sunt commune cu cele ale creativitatii( flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea si elaborarea. In structura sa sunt prezente notiunile sau conceptele ca unitati de baza, judecatile si rationamentele. #a dimensiune temporala a personalitatii, memoria stocheaza experienta de viata a individului avand o baza ereditara, in functionalitatea ei memoria dezvolta o serie de calitati( volumul, elasticitatea, trainiciapastrarii, promptitudinea fixarii si reactualizarii, fidelitatea si completitudinea ce pot fi optimizate. Memoria ca proces multifazic prezinta numeroase forme determinate la nivelul etapelor sale. Dupa prezenta sau absenta intentiei, memorarea poate fi voluntara si involuntara iar dupa prezenta sau absenta intelegerii, poate fi logica si mecanica. $a nivelul pastrarii distingem(memorie de foarte scurta durata, memorie de scurta durata)M!D*, memorie de lunga durata)M$D*.

'eactualizarea poate fi si ea voluntara si involuntara, vaga sau precisa, corecta sau incorecta.

'.Re( tii(e:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca manifestata prin rolul uneia in desfasurarea celeilalte. Memoria reprezinta in raport cu gandirea o sursa permanenta de informatii si depozitul in care sunt pastrate produsele gandirii. %stfel piramida notiunilor sau conceptelor empirice si stiintifice sunt conservate in memoria de lunga durata si sunt reactualizate in vederea procesarii. De asemenea in memorie sunt stocate schemele de actiune, operatiile care constituie baza pentru rezolvarea de probleme. Memoria sprijina si intelegerea, atat in ce priveste cuplajul informational, lanturile asociative cat si analogia. $a randul ei, gandirea este implicate in toate formele memoriei. Prezenta gandirii ca intelegere determina distinctia dintre memoria mecanica si logica, ultima fiind premise necesara pentru invatarea autentica. Pastrarea beneficiaza de interventia gandirii deoarece informatiile sunt organizate si reorganizate pe criterii de semnificatie si utilitate. In cadrul reactualizarii, prin recunoastere si reproducere, intervine gandirea ca sistem de operatii( de exemplu in recunoastere perceptia actuala este comparata cu modelul stocat in memorie iar in reproducere sunt comparate si evaluate diverse modele din memorie pentru a fi valorificat cel optim. $egatura stransa dintre cele doua mai este evidentiata si prin legea ce afirma dependenta memoriei de intelegere care influenteaza si calitatile memoriei precum trainicia pastrarii si fidelitatea reactualizarii.

).Inc*eiere:
Gandirea si memoria capata aspecte particulare contribuind alaturi de celelalte componente ale sistemului psihic uman la detasarea si afirmarea personalitatiica realitate unica si irepetabila.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE MEMORIE SI IMAGINATIE

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturi de personalitate. Personalitatea, definita ca sistem bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de raportare la mediu in decursul carora omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza rezultatele actiunilor, avanseaza ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. In acest context, apare imaginatia prin care se largeste campul cunoasterii.

2.Continut:
Memoria este un proces cognitiv superior de fixare, pastrare si reactualizare a informatiilor, iar imaginatia este un process psihic complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi in baza combinarii si transformarii experientei.

3.C r cteri! re:

Memoria detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese. ste o caracteristica a tuturor organismelor vii prin care se pastreaza informatii referitoare la maturizarea si integrarea sistemului, ca memorie logica. % evoluat in mai multe forme iar la om atinge apogeul ca memorie psihica individuala si colectiva. Memoria are un character mijlocit, la inceput rolul mijlocitor il avea obiectul concret iar mai tarziu, cuvantul, schemele mintale si procedeele mnemotehnice. %re un caracter multifazic, desfasurandu-se in trei etape. &ixarea este subprocesul de intiparire a informatiilor in memorie. Pastrarea este un subproces de stocare a informatiilor in memorie. 'eactualizarea este subprocesul de scoatere la iveala a informatiilor pastrate pentru a fi utilizate si valorificate. Memoria detine un caracter logic deoarece informatiile stocate sunt intelese si organizarea se face dupa criterii de semnificatie si utilitate. Prin caracterul ei mijlocit, memoria este un process constient, rational si mijlocit specific omului. ste un proces activ deoarece, cele stocate nu sunt pastrate in forma in care au fost initial pastrate, ci sunt reorganizate dupa criterii logice.

Memoria detine un character contextual sau situational deoarece informatiile fixate se raporteaza la coordonatele spatio-temporale. De asemenea, detine un caracter selective deoarece memoria inregistreaza informatii legate de varsta, sex, interese si necesitati. Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila continuitatea identitatii si acumularea de experienta. %sadar memoria joaca un rol important in viata omului deoarece fara ea am trai intr-un present continuu, comportamentul ar fi haotic iar cunostintele ar fi luate de la capat fara sa realizam progrese. Imaginatia detine mai multe caracteristici care o individualizeaza, fiind specifica omului, la fel ca memoria. ste un proces prin care individul anticipeaza drumul si rezultatele ce vor fi obtinute. Imaginatia apare pe o anumita preapta a dezvoltarii dupa reprezentare, memorie, gandire si limbaj, care ii pregatesc desfasurarea. ste in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si se apropie de gandire. +u depinde de legi si canoane, putand opera liber in plan real sau fantastic. %cest process evolueaza si se modifica in functie de varsta. $a copii este exuberanta si irezistibila, la tineri productive si instrumentala, la adulti mulata pe probeme reale iar la batrani saraca si rigida. Memoria detine un character prospective sondand cu precadere viitorul indepartat. Produsele ei nu presupun simple imaginatii ci proiecte, planuri, invantii, opera de arta. %ceste produse se caracterizeaza prin originalitate, inedit atat in raport cu experienta individuala, cat si cu cea sociala. Imaginatia interactioneaza cu alte procese psihice de care se deosebeste prin mecanisme si rezultate. Procesele cu care interactioneaza sunt( memoria, afectivitatea, limbajul, gandirea, motivatia si personalitatea. Imaginatia se foloseste de niste procedee si combinatorii proprii pentru a realiza o procesare speciala. %ceste procedee sunt( aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, completarea realitatii, antropomorfizarea, substituirea, diviziunea sau rearanjarea, schematizarea si analogia.

#.Inc dr re:
%mbele fenomene studiate fac parte din intelect alaturi de gandire si limbaj, acel ansamblu al sistemului psihic uman care permite cunoasterea si detasarea de experienta senzoriala si care se formeaza treptat in ontogeneza sub actiunea factorilor socio-culturali.

$.Co%& r ti :
$a o prima comparative dupa criteriile continut imformational reflectoriu, forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat memoria, cat si imaginatia sunt procese cognitive superioare ce proceseaza si transforma informatia. In timp ce memoria reflecta trecutul ca trecut dar il poate adduce in present tinand cont de schimbarile din present, imaginatia se indreapta spre viitorul indepartat. Memoria fixeaza continutul celorlalte procese psihice si de aceea materialul stocat are un character heterogen( imagini, idei, notiuni, trairi afective, scheme de actiune. #ea mai mare parte a materialului provine din interactiunea organelor de simt cu realitatea. Materialul stocat nu este pastrat in forma in care a fost fixat ci este organizat dupa criterii de semnificatie si utilitate. Imaginatia reflecta si ea obiectele si fenomenele din experienta anterioara, pe care le transforma. Produsele ei au un character complex, nu sunt doar imagini ci proiecte, descompuneri si inventii. " alta asemanare a celor doua procese o constituie faptul ca sunt specific umane in formele lor superioare. %mbele poseda mecanisme proprii prin care proceseaza informatia( memoria dispune de operatorii de organizare logica a informatiilor pe cand imaginatia transforma informatia cu ajutorul procedeelor imaginistice. !pre deosebire de memorie care este un proces logic, imaginatia este lipsita de legi si canoane. %tat memoria cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte componente ale psihicului. Imaginatia interactioneaza cu gandirea, memoria, limbajul si reprezentarea iar memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice. &ara indoiala ca cele doua proceseposeda o individualitate proprie ce vizeaza structura si dinamica acestora. %stfel, imaginatia se clasifica dupa prezenta sau absenta intentiei si efortului voluntar in imaginatie involuntara)visul si reveria* si voluntara)reproductiva, creatoare si visul de perspectiva*. Memoria prezinta si ea forme diverse ce se disting la nivelul subproceselor( memorarea este dupa prezenta,absenta intentiei si efortului voluntar, in involuntara si voluntara, in functie de intelegere, poate fi memorare mecanica sau logica. Pastrarea, in functie de durata poate caracteriza o memorie de foarte scurta durata, memorie de scurta durata)M!D* si memorie de lunga durata)M$D*. 'eactualizarea se poate realize prin recunoastere sau reproducere si poate lua o forma voluntara sau involuntara.

'.Re( tii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.

Memoria preceda imaginatia si ii pregateste desfasurarea. a sa deosebeste de imaginatie pentru ca are un caracter reproductiv, fiind cu atat mai valoroasa cu cat este mai fidela fata de materialul inregistrat. In schimb imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat se indeparteaza de experienta individuala si colectiva pe care o transcede si o transforma. Memoria este in raport cu imaginatia un rezervor de imaginatii si in acelasi timp un deposit ce ii conserva produsele. Dar si imaginatia influenteaza dinamica memoriei pe care o imbogateste cu noi date despre real si posibil. Imaginatia, umple golurile lasate de uitare in memorie.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI IMAGINATIE

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane, care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea lor rezulta trasaturile de personalitate. Personalitate este definita ca sistem bio-psiho-socio-cultural ce determina un mod specific de raportare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza rezultatele actiunii, avanseaza ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. In acest context a aparut imaginatia prin care se largeste campul cunoasterii.

2.Continutu(:
Gandirea este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract formale in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale si pentru elaborarea unor teorii, legi, principii ca modele mintale ale realitatii, iar prin imaginatie intelegem un process cognitive complex de elaborare de noi imagini si proiecte pe baza combinarii si transformarii experientei anterioare.

3.C r cteri! re:

Gandirea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese. ste un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale si inaccesibile direct simturilor, realizand o procesare profunda cu grad inalt de selectivitate. Gandirea prezinta un caracter procesual sau multifazic, desfasurandu-se pe verticala cunoasterii si pe axa temporala. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers inductiv, porneste de la cazuri particulare si ajunge la generalizari. In miscarea descendenta si printr-un demers deductiv, gandirea porneste de la generalizari si ajunge la cazuri particulare. Pe axa temporala, gandirea se misca intre trecut, present si viitor. !e foloseste de trecut pentru a defini prezentul, si foloseste trecutul si prezentul pentru prezicerea viitorului. Gandirea detine un caracter mijlocit, primind informatii de le parceptie, reprezentare, memorie si limbaj.

%re un caracter abstract-formal. Detine caracter abstract deoarece realizeaza o procesare profunda cu grad inalt de selectivitate prin abstractizare. Poseda un caracter formal deoarece se supune unui sistem de legi logice. Gandirea are un caracter finalist, urmarind gasirea unor solutii la probleme si rezolvarea unor situatii. %sadar, gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman deoarece primeste informatii de la toate mecanismele osihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate. De asemenea, imaginatia detine o serie de caracteristici care o individualizeaza. %cest proces este specific omului deoarece ajuta la predictia drumului de urmat si rezultatelor obtinute. Prin imaginatie omul reuseste sa modeleze dupa bunul plac mediul ce il inconjoara. %cest mecanism apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dupa ce s-au format alte procese ce ii pregatesc desfasurarea)memorie, gandire, limbaj, reprezentare* Imaginatia nu se supune unui sistem de legi si canoane, fiind libera sa se desfasoare atat in planul realului, cat si in planul fantasticului. a se afla in prelungirea reprezentarii, bazandu-se pe memorie si deviind traiectoria spre gandire. Imaginatia evolueaza odata cu varsta. $a copii este irezistibila si exuberanta, la tineri, productive si instrumentala, la adulti mulata pe probleme reale iar la batrani este saraca si rigida. %re un caracter prospective fiindca sondeaza cu precadere viitorul indepartat. Produsele imaginatiei nu sunt simple imagini ci presupun planuri, proiecte, inventii, opera de arta. %ceste produse se caracterizeaza prin originalitate atat fata de individ, cat si fata de societate. Procedeul imaginative include interactiunea cu alte procese( memoria, gandirea, limbajul, afectivitatea si motivatia. Imaginatia detine o serie de procedee ce o ajuta in combinarea si transformarea experientei. %ceste procedee imaginistice sunt( aglutinarea, empatia, multiplicarea sau omisiunea, amplificarea sau diminuarea, schematizarea, antropomorfizarea.

#.Inc dr re :
Gandirea si imaginatia sunt procese cognitive superioare sau logice ce fac parte din intelect, acel ansamblu ce se constituie in baza proceselor senzoriale pe care le depaseste.

$.Co%& r ti :
#omparand cele doua procese dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale acesteia, deducem ca atat imaginatia cat si gandirea sunt procese cognitive ce reflecta realitatea.

Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor din realitate precum si legaturile dintre acestea, pe cand imaginatia transforma experienta anterioara, relationand-o. !pre deosebire de gandire, care reflecta realul si sondeaza viitorul apropiat, imaginatia sondeaza viitorul apropiat, imaginatia exploreaza cu precadere, necunoscutul si viitorul indepartat. %mbele procese sunt mediate de procese senzoriale, memorie si limbaj. Daca gandirea se supune unor legi logice, imaginatia este libera de legi si canoane. %tat gandirea cat si imaginatia cunosc o evolutie in functie de varsta. #aracterul produselor lor este complex( notiuni, judecati si sisteme cognitive la gandire iar la imaginatie, planuri si inventii. %mbele componente ale sistemului psihic uman sunt specifice omului prin care se deosebeste de animale. In timp ce gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, imaginatia se afla in continuarea reprezentarii. %tat gandirea, cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte procese psihice, influentandu-le si fiind influentate. Procesarea imformatiilor se realizeaza la nivelul gandirii cu ajutorul operatiilor abstract formale, iar la nivelul imaginatiei cu procedeele imaginistice. #ele doua procese indeplinesc functii specifice, rezolvare de probleme, categorizare si elaborare de notiuni, sisteme de operatii, intelegere si imaginatia prospecteaza viitorul, are rol constructive si creativ.

'.Re( tii:
Intre gandire si imaginatie exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca atestata de rolul unui process in desfasurarea celuilalt. #ele doua procese sunt prezente intotdeauna in activitatea omului. le se aseamana dar in acelasi timp se deosebesc deoarece prin gandire, omul cunoaste ceea ce este essential, necesar si general din realitate in timp ce imaginatia exploreaza cu precadere ipoteticul, necunoscutul, viitorul. Gandirea intervine in cadrul imaginatiei prin organizarea datelor, punerea lor in relatie si evaluarea produselor. Gandirea ii ofera date asupra realului si ghideaza transformarile. $a randul ei, imaginatia indeplineste un rol important in raport cu gandirea. a depaseste realitatea, transformand datele oferite de gandire, patrunde in posibil si imposibil si furnizeaza gandirii un nou material. 'olul imaginatiei consta si in elaborarea ipotezelor de lucru si gasirea unor noi strategii si metode de rezolvare. -( metodele euristice implica descoperirea solutiei pe calea tatonarilor ce au la baza imaginatia si permit creatia. $egatura dintre cele doua procese este evidentiata si de fuziunea lor in cadrul procedeelor imaginistice.

Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta cu acestea. -( sinteza corespunde cu aglutinarea iar analiza cu diviziunea. #omparatia este si ea prezenta in analogie si in modificarea proportiilor. %mbele procese au un caracter prospectiv si creator. In timp ce gandirea realizeaza previziuni rationale, imaginatia combina informatiile stocate si produce imagini sau proiecte a caror caracteristica este originalitatea.

).Conc(u!ie:
Prin urmare, cele doua procese capata aspecte particulare ce permit detasarea si afirmarea personalitatii ca o realitate unica si repetabila.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI LIM+A,

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-sociocultural determina un mod specific de raportare la mediu in vederea satisfacerii necesitatilor. In vederea adaptarii optime la mediu, apare necesitatea comunicarii dintre oameni si a focalizarii energiei psiho-nervoase asupra unei categorii de stimuli sau activitati. %stfel apare comunicarea verbala prin limba si limbaj si fenomenul atentiei care o insoteste.

2.Continut:
%tentia este fenomenu psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei noastre asupra unui stimul aflat in interiorul sau exteriorul nostrum iar limbajul este un instrument specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de vehiculare si codificare a proceselor informationale la nivel cerebral.

3.C r cteri! re:

%tentia detine o serie de caracteristici ce o diferentiaza de celelalte procese psihice. +otele ei definitorii sunt orientarea, selectarea si concentrarea ce se realizeaza in functie de reper. +u este un proces cognitiv deoarece nu prezinta un continut informational reflectoriu. %tentia apare in stare de veghe, ceea ce inseamna ca nu putem fi atenti in stare de somn sau cand constiinta noastra este afectata in stare de ebrietate. a nu este nici o activitate ci o conditie facilitatoare a acesteia. %tentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii darn u este suficienta. %cest proces indeplineste doua functii( de filtrare si selectare a stimulilor si de activare focalizata. %tentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi si pozitia capului. .aza fiziologica a acestui proces este reprezentata de reflexul de orientare ce se produce prin variatiile din ambianta sau prin actiunea stimulilor noi. De asemenea, limbajul prezinta o serie de particularitati prin care difera de celelalte procese.

$imbajul este modul de organizare si functionare a limbii la nivel individual. %spectul psihologic al limbajului este vorbirea. ste in acelasi timp innascut si dobandit. $imbajul se achizitioneaza pe baza unui suport neurofiziologic reprezentat de zonele cerebreale specializate in intelegerea si exprimarea limbajului si aparatul bucalo-fonator. ste cea mai evoluata, bogata si rafinata forma de comunicare avand un caracter simbolic deoarece cuvintele inlocuiesc obiecte si imagini. #uvantul este un instrument ce intermediaza memoria, gandirea, imaginatia, atentia si vointa. $imbajul ne permite dialogul cu sine, meditatia si reflectia. &unctioneaza pe baza legii efortului minim manifestata prin tendinta de a scurta cuvintele. %re un caracter unitar, fiind formata dintr-un vocabular si reguli logicogramaticale. $imbajul are o desfasurare procesuala prin conectarea a trei verigi( veriga de receptie si asimilare a structurilor fizice, veriga de executie si conexiunea inversa.

#.Inc dr re:
%tentia si limbajul fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control a conduitei.

$.Co%& r tie:
#omparand cele doua mecanisme dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, constatam ca ele nu reprezinta procese psihice. %tentia este o conditie facilitatoare ce insoteste procesele cognitive si activitatea in general, marindu-le eficienta iar limbajul este o activitate de comunicare interpersonala. In timp ce atentia este un fenomen al vietii constiente ce apare in stare de veghe, limbajul functioneaza atat la nivel constient cat si la nivel subconstient si inconstient deoarece vocabularul si deprinderile verbale sunt stocate in memoria de lunga durata. %tat limbajul cat si atentia prezinta forme complexe fiind caracteristice finite umane. %tentia involuntara si atentia de expectanta o putem intalni si la animale. $imbajul si atentia intra in interactiune cu aproape toate procesele si functiile psihice, atentia la conditioneaza eficienta iar limbajul le mediaza. %tentia si limbajul prezinta o dinamica si structuri proprii ce determina individualitatea lor. %stfel limbajul prezinta in functie de modul de desfasurare si instrumentul de codificare, doua forme( limbaj verbal intern si extern. $imbajul extern, la randul sau se clasifica in oral si scris iar cel oral in monolog si dialog. %tenita poate fi involutara, voluntara si postvoluntara in functie de absenta sau prezenta intentiei si efortului voluntar.

%tentia poseda o serie de calitati( volumul)cantitatea de obiecte care pot fi percepute sau gandite simultan*, concentrarea)racordarea atentie la un stimul din punct de vedere al intensitatii*, stabilitatea)capacitatea de a mentine concentrarea la nivel optim*, distributivitatea)capacitatea de concentrare asupra a doua sau mai multe actiuni* si mobilitatea)capacitatea de a comuta atentia de la un stimul la altul*. $imbajul indeplineste o serie de functii printre care( functia comunicativa)transmiterea unui continut informational si emotional*. &unctia cognitiva)mediaza procesele cognitive*, functia reglatorie)modificarea condutiei proprii si a celorlalti*.

'.Re( tii:
Intre cele doua mecanisme psihice exista o relatia de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt. %stfel atentia, ce presupune orientarea si focalizarea energiei psiho-nervoase asupra unui stimul sau activitati, implica interventia comenzilor verbale, interne sau externe)trebuie sa fi mai atent*. In acest caz, limbajul isi indeplineste functia reglatorie asupra conduitei interne si externe. De altfel, comenzile verbale imobilizeaza atentia asupra unor stimuli, adaptand individual la mediul sau si ajutandu-l sa evite anumite pericole. %tentia involutara poate fi declansata prin comenzi verbale externe, ca de exemplu auzirea numelui la o petrecere. In schimb, atentia voluntara este mobilizata prin limbaj intern, iar cea postvoluntara este reglata din interior. %tentia functioneaza in raport cu limbajul ca o conditie necesara a folosirii corecte a acestuia. %tentia intervine in perioada de asimilare a limbajului dar si in selectarea si actualizarea schemelor grafice si articulatorii. %bsenta atentiei in folosirea cuvintelor este responsabila de erorile din comunicare.

).Conc(u!ii:
Prin urmare, limbajul si atentia sunt doua fenomene psihice ce asigura adaptarea individului la mediu alaturi de celelalte componente ale psihicului uman contribuind la afirmarea personalitatii ca realitate unica si irepetabila.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE IMAGINATIE SI A-ECTIVITATE

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta, sub actiunea factorilor socio-culturali, trasaturile de personalitate. Personalitatea definite ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de adaptare la mediu. In contextul eforturilor de adaptare, a aparut imaginatia prin care se largeste campul cunoasterii. In incercarea de satisfacere a trebuintelor umane, personalitatea experimenteaza stari subiective de placere sau neplacere in functie de gradul de satisfacere la acestora.

2.Continutu(:
Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare de noi imagini si proiecte in baza combinarii si transformarii experientei iar afectivitatea este un ansamblu de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub forma unor trairi uneori atitudinale.

3.C r cteri! re:

Imaginatia detine o serie de caracteristici care o diferentiaza de celelelte procese. ste un proces specific omului ce ii permite anticiparea drumului de parcurs si rezultatelor ce vor fi obtinute. Prin imaginatie, omul intervine in mod activ si creator, asupra lumii. %pare pe o anumita treapta a dezvoltarii dup ace au aparut alte procese ce ii pregatesc desfasurarea.)reprezentarea, memoria, gandirea si limbajul* !e afla in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si deviaza traiectoria spre gandire. Imaginatia este libera de legi si canoane putand sa se miste atat pe terenul realului perceptibil cat si pe cel al fantasticului. a cunoaste o evolutie in functie de varsta. $a copii este irezistibila si exuberanta, la tineri, productiva si instrumentala, la adulti mulata pe probleme reale iar la batrani, saraca si rigida. Imaginatia are un caracter prospective sondand cu precadere viitorul. Procesele imaginatiei nu se reduc la simple imagini ci presupun planuri, proiecte, opera de arta avand drept caracteristici ineditul, originalitatea, atat in raport cu experienta individuala cat si cu cea sociala.

Imaginatia presupune interactiunea cu alte procese si functii psihice cum ar fi memoria, gandirea, limbajul, afectivitatea, motivatia si personalitatea. In realizarea produselor ei, imaginatia se foloseste de o serie de procedee imaginistice cum ar fi( aglutinarea, empatia, diminuarea, antropomorfizarea, multiplicarea etc. De asemenea, afectivitatea detine o serie de particularitati ce ii confera individualtiatea fata de celelalte mecanisme psihice. $a baza producerii proceselor afective se afla interactiunea dintre subiect si obiect. In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta si semnificatia obiectului pentru subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necesitate ale subiectului. %fectivitatea este o componenta de baza, infrastructurala a psihicului si nota lui definitorie prin care se deosebeste de masinile inteligente. "ntogenetic si filogenetic, trairile afective preced si insotesc pe cele cognitive. %fectivitatea este dublu conditionata atat de deficitul de informatie despre stimul cat si de semnificatia stimului. !tructura si dinamica acestui proces are un caracter polar, adica trairile afective se asociaza cu plus sau minus. +u exista nici un fenomen cu care afectivitatea sa nu interactioneze.)cu procesele cognitive, cu motivatia etc.*

#.Inc dr re:
Imaginatia face parte din categoria proceselor cognitive superioare alaturi de gandire si memorie care impreuna cu limbajul formeaza intelectul ce se constituie sub actiunea factorilor socio-culturali, iar afectivitatea este un mecanism de stimulare si energizare a comportamentului cu functii de reglare primara.

$.Co%& r tie:
$a o prima comparative dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat afectivitatea cat si imaginatia sunt procese psihice. le poseda un continut informational specific( imaginatia reflecta obiectele si fenomenele din experienta individual ape cand afectivitatea reflecta relatia dintre subiect si obiect. &orma reflectarii este si ea deosebita deoarece imaginatia se soldeaza cu imagini, proiecte iar afectivitatea cu trairi subiective uneori atitudinale. %mbele procese interactioneaza cu celelalte fenomene psihice cu care se diferentiaza. In procesul imaginativ, procesarea se realizeaza cu procedee imaginistice si combinatorica lor. In afectivitate, individual vibreaza cu intregul organism, starile subiective avand componente psihice organice si comportamentale.

In formele superioare, aceste procese sunt specifice omului. %fectivitatea este componenta infrastructurala a psihicului care ne deosebeste de masinile inteligente. Produsele lor prezinta o serie de insusiri. In cazul afectivitatii, trairile subiective au o serie de capacitati( expresivitate, convertibilitate, durata, intensitate, valoare motivationala. Produsele imaginatiei sunt complexe, inedite si originale. %tat imaginatia cat si afectivitatea poseda forme proprii, o dinamica si un rol specific care le individualizeaza.

$.Re( tii:
Intre afectivitate si imaginatie exista o relatie de interactiune reciproca atestata de roul uneia in desfasurarea celeilalte. 'olul active al afectivitatii in imaginatie poate fi evidentiat prin contributia ei la realizarea diferitelor forme ale imaginatiei, atat voluntare cat si involuntare. De exemplu in visul din timpul somnului, imaginile ce au un carcater scenic prezinta o incarcatura energetica datorita asocierii cu trairi afective, dorinte sau asteptari nesatisfacute in stare de veghe. In cazul reveriei, prin satisfacerea prin satisfacerea iluzorie a dorintelor se diminueaza tensiunea negative acumulata de neindeplinirea lor. De asemenea, in imaginatia creatoare, forma cea mai activa si complexa a imaginatiei, realizarea produselor este sustinuta si potentate energetic de afectivitate si motivatie. Deci, in raport cu imaginatia, afectivitatea se comporta ca un mechanism de stimulare si energizare ce influenteaza productivitatea imaginatiei. $a randul ei, afectivitatea este influentata de imaginatie. /rairile afective pot fi provocate de unele imagini ce se produc in plan mintal. De exemplu se produc emotii variate atat in imaginatia reproductiva cat si creatoare. Proprietatile trairilor afective evidentiaza legatura cu imaginatia. xpresivitatea ce consta in exteriorizarea trairilor prin expresii emotionale poate fi folosita pentru a produce anumite efecte si a genera anumite imagini. De exemplu, un actor isi foloseste expresiile emotionale, facandu-l pe spectator sa anticipeze imagini in legatura cu personajul pe care il interpreteaza. Intensitatea trairilor subiective isi pune amprenta asupra prouctivitatii imaginatiei. xista o legatura stransa intre emotiile puternice si imaginile vii si bogate. Insasi clasificarea trairilor afective implica imaginatia. De exemplu tonul afectiv al proceselor cognitive include o serie de trairi provocate de imaginatie. /rairile de provenienta organica, atunci cand sunt constientizate duc la anticiparea unor imagini legate de evolutia si tratarea unor boli. %fectele pot bloca procesul imaginative si gandirea, ducand la savarsirea unor acte necugetate. De asemenea dispozitiile afective sunt insotite de imagini corespunzatoare.

!e spune ca oamenii bine dispusi vad viata in roz iar pesimistii vad viata in negru.

'.Conc(u!ie:
Imaginatia ca proces predilect al creativitatii si afectivitatea, componenta de baza al sistemului psihic uman, contribuie alaturi de celelalte componente psihice la afirmarea personalitatii ca o realitate unica si irepetabila.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI A-ECTIVITATE

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor, rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-sociocultural determina un mod specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul incearca sa-si satisfaca necesitatile ce-l impulsioneaza spre actiune. In acelasi timp, omul reflecta prin trairi subiective, gradul de satisfacere al starilor de necesitate.

2.De.initie:
Motivatia este ansamblul starilor de necesitate ale organismelor care orienteaza si dirijaza comportamentul in directia satisfacerii lor iar afectivitatea este ansamblul de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub forma unor trairi, uneori atitudinale.

3.C r cteri! re:

%fectivitatea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte mecanisme psihice. $a baza producerii proceselor afective sta interactiunea dintre subiect si obiect. In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta obiectului pentru subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necessitate ale subiectului. %fectivitatea este o componenta de baza a psihicului si nota lui definitorie prin care se diferentiaza de masinile inteligente. "ntogenetic si filogenetic, trairile afective le preced si insotesc pe cele cognitive. Mai intai apar starile emotionale nespecifice, fiind urmate de cele specifice atunci cand subiectul cunoaste semnificatia stimulului. %ceste trairi au un caracter polar adica pot fi asociate cu plus sau minus. +u exista nici un fenomen cu care san u interactioneze afectivitatea.)cu procesele cognitive, cu motivatia etc.* De asemenea, motivatia prezinta caracteristici care o individualizeaza. ste ansamblul stimulilor care determina comportamentul. %pare cand in organism se produce un dezechilibru ce trebuie refacut. Motivatia este mecanismul psihic dotat cu capacitatea de a declansa actiunea indiferent de factorii externi.

!-astructurat ontogenetic si filogenetic pe seama schimbului dintre individ si mediu. a ocupa un loc central in sistemul psihic uman alaturi de gandire si devine o lege de baza a organizarii si integrarii vietii psihice. Prin motivatie, omul dispune de un mod de conduita nonlinear de tip probabilistic deoarece raspunsul sau trece prin structura sa motivationala. %cest process psihic apare inca de la nastere, sub forma trebuintelor primare iar apoi prin interactiunea cu mediul social apar trebuintele secundare.

#.Inc dr re:
%fectivitatea si motivatia fac parte din categoria mecanismelor de stimulare si energizare ale comportamentului cu functii de reglare primara.

$.Co%& r tie:
$a o prima comparatie realizata dupa criteriile continutului informational reflectoriu, formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, se observa ca cele doua fenomene se diferentiaza deoarece afectivitatea reprezinta un proces iar motivatia un mecanism. %fectivitatea reflecta sub forma trairilor afective concordanta sau discordanta dintre necesitatile subiectului si particularitatile stimulului, pe cand motivatia semnalizeaza dezechilibrul psihic sau fizic aparut in organism. Produsul lor este diferit( afectivitatea se manifesta prin trairi subiective iar motivatia, prin stari de necesitate ce trebuie satisfacute. %mbele fenomene au o baza ereditara si se structureaza ontogenetic si filogenetic avand ca fundament schimburile cu mediul. #ele doua mecanisme cunosc o evolutie dinamica, de la forme nespecifice la forme specifice. %tat motivatia, cat si afectivitatea in formele lor de manifestare sunt conditionate social si cultural. %mbele mecanisme au un caracter subiectiv. Motivatia apare ca transpunerea la nivel intern a cauzalitatii externe iar afectivitatea implica raspunsuri diferite la acelasi stimul la persoane diferite in functie de semnificatia stimulului. " alta deosebire o reprezinta locul pe care acestea il ocupa in sistemul psihic uman. Motivatia ocupa un loc central alaturi de gandire iar afectivitatea este componenta de baza infrastructurala. !pre deosebire de motivatie unde functioneaza efectul de camp, iar in afectivitate esential este caracterul vectorial. &ara indoiala, fiecare poseda o individualitate proprie ce rezulta din formele si structurile proprii, precum si calitati. Motivatia se imparte in forme simple)instincte, tendinte, impulsuri* si complexe)trebuinte, interese, motive, aspiratii, idealuri si conceptia despre lume si viata* in functie de gradul de complexitate, de integrare in personalitate si constientizare.

Din interactiunea acestor forme rezulta structurile motivationale( intrinseca si extrinseca, cognitiva si afectiva, pozitiva si negativa. %fectivitatea se clasifica si ea dupa aceleasi criterii in( primare, complexe si superioare.

'.Re( tii:
Intre motivatie si afectivitate exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte. #oexistenta celor doua fenomene psihice este evidenta si obligator0 deoarece satisfacerea sau nesatisfacerea starilor de necesitate determina trairi subiective. %fectivitatea nu este doar un simplu insotitor al motivatiei desi capata proprietati motivationale. $egatura stransa dintre cele doua mecanisme este atestata de trecerea lor reciproca. /rairile afective devin motive in plina desfasurare iar motivele sunt cristalizari ale proceselor afective. Intensitatea starilor de necesitate influenteaza calitatile proceselor afective. De exemplu expresivitatea trairilor afective este dependenta de manifestarea unor trebuinte reale sau simulate pe care le comunica in scopuri persuasive. Mobilitatea sau convertibilitatea depinde si ea de motivele care influenteaza comportamentul unei persoane. De exemplu, trecerea de la dragoste la ura este motivata intr-un comportament normal. Influenta afectivitatii in desfasurarea motivatiei este evidentiata la nivelul formelor de motivatie complexa si a structurilor motivationale. %stfel, interesele contin in structura lor, pe langa elemente cognitive si volitive si pe cele afective iar convingerile, ca idei forta adanc implantate in structura personalitatii sunt puternic traite afectiv si aparate cand sunt contrazise. Prezenta afectivitatii in structurile motivationale determina clasificarea acestora in positive si negative in functie de stimuli premiali sau adversivi si in motivatie intrinseca si extrinseca. Motivatia intrinseca este asociata desfasurarii activitatii. Motivatia afectiva este determinate de obtinerea aprobarii si considerarii din partea celor apropiati. %mbele mecanisme isi impletesc functionarea in optimul motivational, in care cresterea intensitatii motivelor este urmata de cresterea intensitatii trairilor afective ce pot dezorganiza comportamentul. Motivatia si afectivitatea indeplinesc functii comune sustinand si energizand comportamentul, realizand o reglare a conduitei.

).Conc(u!i :
Prin urmare, afectivitatea si motivatia sunt doua componente esentiale ale psihicului uman prin care se asigura adaptarea individului la o situatie si integrarea sa sociala optima.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI VOINTA

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-sociocultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia, omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cu care se confrunta. In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria activitatii, intervin doua mecanisme de reglare si control, respectiv vointa si atentia.

2.De.initie:
1ointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a constiintei prin mijloace verbale, de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii scopurilor constient stabilite iar atentia este fenomenul psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei noastre asupra unor stimuli aflati in interiorul sau exteriorul nostru.

3.C r cteri"tici:
1ointa prezinta o serie de caracteristici care o individualizeaza. ste o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune este aleasa in cunostinta de cauza. %re doua forme de manifestare, odata ca vointa de actiune si ca vointa de a se abtine de la actiune. 1ointa este mediata de limbaj deoarece un rol important il au structurile semantice ale limbajului. Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata. 1ointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se manifesta in activitatile voluntare. xista si activitati care nu cer un control permanent si nici un efort deosebit. %ctivitatea voluntara se caracterizeaza prin orientarea spre atingerea unui scop stabilit constient fiind precedata de un plan mintal. %ctivitatea voluntara are la baza intentia si decizia de a realiza activitatea, implica depasirea unui obstacol fiind sustinuta de motivatie si energizata afectiv.

De asemenea, atentia detine o serie de particularitati ce o caracterizeaza. +otele ei definitorii sunt orientarea, concentrarea si selectivitatea ce se realizeaza diferit in functie de reper. %pare in stare de veghe, de unde rezulta ca nu putem fi atenti in stare de somn sau cand constiinta este afectata in stare de coma sau ebrietate. %tentia nu face parte din categoria proceselor cognitive deoarece nu poseda un continut informational reflectoriu. a nu este nici o activitate, ci o conditie facilitatoare pentru aceasta. %tentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii, dar nu este suficienta. %cest fenomen indeplineste functia de filtrare, selectare a stimulilor si functia de activare focalizata. %tentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi sau pozitia corpului. .aza fiziologica a atentiei o constituie reflexul de orientare ce se produce prin variatiile din ambianta sau prin actiunea stimululor noi. %cest reflex are o forma generalizata si una localizata.

#.Inc dr re:
%tentia si vointa fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control.

$.Co%& r ti :
$a o prima comparatie dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca vointa este un proces superior de reglare iar atentia un mecanism sau o conditie facilitatoare sau inhibitoare ce insoteste activitatea. 1ointa reflecta marimea obstacolului ce trebuie depasit prin dispunerea efortului voluntar necesar, corespunzator aprecierii pe care subiectul o realizeaza. In schimb, atentia nu este un proces deoarece nu poseda un continut informational reflectoriu si nu acorda semnificatii. %mbele sunt fenomene ale vietii constiente ce apar in stare de veghe si sunt mediate de limbaj cu structurile sale. &ara indoiala ca atat atentia, cat si vointa poseda o structura, calitati si o dinamica proprie prin care se individualizeaza. 1ointa si efortul voluntar poseda o serie de calitati precum, taria, fermitatea, perseverenta, curajul, independenta, promptitudinea deciziei si calmul in situatii tensionate. #alitatile atentiei sunt necesare si se pot optimiza, printre ele se afla( concentrarea, volumul, mobilitatea, stabilitatea, distributivitatea. %tentia prezinta doua forme in functie de orientare si anume, interna si externa iar dupa prezenta efortului voluntar avem atentie voluntara, involuntara si postvoluntara. 1ointa implicata in actul voluntar, presupune prezenta scopului, obstacolului si efortului voluntar ca aspect psihologic.

%mbele fenomene presupun o desfasurare multifazica. %ctivitatea voluntara prezinta cinci etape( formularea unui motiv, lupta motivelor, adoptara hotararii, executarea si verificarea. %tentia presupune si ea la inceput reactii de orienatre, apoi atitudini preparatorii si stari de experienta si in final atentia operanta ce implica concentrarea si focalizarea constiintei.

'.Re( tii:
%tentia si vointa se afla intr-o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte. Prezenta vointei si a efortului voluntar in desfasurarea atentiei determina clasificarea formelor acesteia in voluntara, involuntara si postvoluntara. In atentia involuntara nu este prezenta intentia, fara ca individul sa-si propuna ceva. In schimb, in atentia voluntara este prezenta intentia, efortul voluntar si scopul iar atentia postvoluntar presupune deprinderea de a fi atent ca rezultat al exercitiului voluntar. Insusirile atentiei precum, volumul, concentrarea, stabilitatea pot fi optimizate prin exercitiu voluntar. De exemplu, concentrarea ca abordare a racordarii atentiei la un stimul din perspectiva intensitatii, presupune rezistenta la factorii perturbatori ceea ce implica un efort voluntar. Distributivitatea atentiei sau capacitatea de concentrare simultan asupra a doua sau mai multe activitati depinde de prezenta deprinderilor care sunt automatisme care sunt obtinute prin exercitii voluntare. $a randul ei, atentia sustine actul voluntar, intervenind in toate fazele acestuia. Deexemplu, in prima faza a aparitiei impulsului, acesta este declansat atat de trebuintele interne, cat si de solicitari externe care capteaza atentia in mod spontan. In evaluarea motivelor si luarea hotararii, atentia insoteste gandirea avand un rol de conditie optimizatoare deci, atentia este necesara in activitatea voluntara pentru eficientizarea acesteia si de asemenea in executarea hotararii si verificarea rezultatului.

).Conc(u!i :
%tentia si vointa sunt doua mecanisme de reglarece contribuie la indeplinirea optima a unei activitati in conformitate cu particularitatile subiectului si caracteristicile situatiei. 1ointa cu calitatile ei intra in alcatuirea caracterului ca nucleu al personalitatii.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI VOINTA

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un anumit mod de adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva probleme.

2.De.initie:
Gandirea este procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale din realitate si pentru elaborarea unor notiunii, principii, teorii ca modele mintale ale realitatii. Iar prin vointa se intelege mecanismul psihic de autoreglare a conduitei prin mijloace verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii scopurilor constient stabilite.

3.C r cteri"tici:
1ointa poseda o serie de particularitati care o individualizeaza de celelalte mecansime psihice. ste o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune este aleasa in cunostinta de cauza. %re doua forme de manifestare( ca vointa de a actiona si ca vointa de a se abtine de la actiune. 1ointa este mediata verbal deoarece in formarea efortului voluntar un rol important il are limbajul cu structurile sale semantice. Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata. 1ointa este o expresie a personalitatii, a educatiei primite, a caracterului si se manifesta in activitatile voluntare. %ctivitatea voluntara se poate caracteriza prin orientare spre atingerea scopului stabilit fiind precedata de un plan mintal. %re la baza intentia si decizia de a realiza o activitate depasind obstacole cu sustinere din partea motivatiei si afectivitatii. De asemenea, gandirea detine caracteristici care o diferentiaza de alte procese.

ste un proces cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si inaccesibile direct simturilor. Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile perceptive si se desfasoara in plan mintal. Gandirea are un caracter multifazic desfasurandu-se pe verticala cunoasterii si pe axa temporala. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca in sens ascendent si printr-un demers inductiv, porneste de la date observabile si ajunge la generalizari, folosind un limbaj natural. De asemenea, gandirea se poate misca in sens descendent si printr-un demers deductiv, porneste de la legi si teorii, ajungand la cazuri particulare, folosind un limbaj stiintific, specializat. Pe axa temporala, gandirea se foloseste de trecut pentru definirea prezentului si utilizeaza prezentul si trecutul pentru definirea viitorului. %cest proces are un caracter mijlocit fiind mediat de reprezentare, perceptie, limbaj si memorie. Gandirea are un caracter abstract deoarece se desfasoara in plan intern, cu grad inalt de selectivitate extragand invariantii cognitivi. Prin caracterul formal se intelege functionarea gandirii sub egida legilor logice. %re un caracter finalist urmarin rezolvarea problemelor si gasirea unor solutii. Gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman fiind considerata reglajul tuturor reglajelor.

#.Inc dr re:
Gnadirea, alaturi de memorie si imaginatie alcatuiesc procesele cognitive superioare care impreuna cu limbajul formeaza intelectul, pa cand vointa impreuna cu atentia formeaza categoria mecanismelor de reglare si control.

$.Co%& r tie:
$a o simpla comparatie dupa criteriul continutului informational reflectoriu, formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca atat gandirea cat si vointa sunt procese psihice. Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor si proceseaza informatia cu operatiile abstact-formale, obtinand teorii, legi, concepte ca modele mintale ale realitatii. 1ointa reflecta, cu ajutorul efortului voluntar complexitatea si dificultatea obstacolului care trebuie depasit. Masura vointei reprezinta ducerea la bun sfarsit a unei activitati in care subiectul este angajat. 1ointa si manifestarea ei psihologica, efortul voluntar implica organizarea si concentrarea energiei psiho-nervoase pentru atingerea scopului. %mbele procese sunt fenomene ale vietii constientesi apar in stare de veghe. !unt procese specifice si definitorii pentru om fiind implicate in activitatile voluntare. %mbele sunt procese legice( gandirea este coordonata de legile logice iar vointa de legea optimului volitiv.

%tat gandirea cat si vointa poseda o serie de calitati. Insusirile gandirii sunt fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si elaborarea iar vointa are ca insusiri curajul, taria, fermitatea, independenta, perseverenta si promptitudinea. #ele doua procese indeplinesc functii de reglare a conduitei gandirea fiind considerata reglajul tuturor reglajelor pe cand vointa este un reglaj superior. &ara indoiala ca cele doua procese au forme de manifestare, insusiri si o dinamica proprie care le individualizeaza. Gandirea se manifesta ca sistem de operatii, categorizare si elaborare de notiuni, intelegere si rezolvare de probleme. %ctul voluntar implica prezenta scopului, obstacolului si efortului voluntar. Desfasurarea actului voluntar implica cinci etape( elaborarea unor motive si stabilirea unor scopuri, lupta motivelor, luarea deciziei si verificarea.

'.Re( tii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt. In activitatile voluntare, gandirea si vointa se presupun si sustin reciproc. 1ointa intervine in formele de manifestare ale gandirii ca de exemplu in rezolvarea de probleme. Problema este definita ca un obstacol cognitiv fata de care repertoriul de raspunsuri al subiectului este insuficient. Daca problema este simpla, sunt suficiente raspunsurile rutinare, insa daca omul se confrunta cu o situatie problematica pentru care nu dispune de modalitati de solutionare imediata, acesta trebuie sa exploreze. Deci rezolvarea de probleme este in acelasi timp o activitate intelectuala dar si una voluntara deoarece implica efortul voluntar adica concentrarea energiei pentru depasirea obstacolului. $a randul ei, gandirea este implicata in desfasurarea procesului voluntar ca de exemplu in elaborarea scopului ca imagine anticipata a rezultatului ce trebuie obtinut in evaluarea rezultatelor finale si compararea cu planul initial, in elaborarea planului de actiune si in luarea deciziei. "peratiile gandirii precum analiza si sinteza, compararea si evaluarea, intervin pe tot parcursul actului voluntar. #olaborarea dintre cele doua procese este evidentiata si de faptul ca vointa si efortul voluntar se formeaza prin rezolvarea de probleme. %ceasta activitate participa si la formarea si educarea calitatilor vointei. De exemplu promptitudinea definita drept capacitatea de a lua o hotarare in timp optim si de a nu prelungi deliberarea, necesita o fundamentare a scopului si mijloacelor. De altfel, exista un paralelism intre etapele actului voluntar si cele ale rezolvarii de probleme. %stfel, punerii problemei)preceperea problemei, reprezentarea, reformularea* ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor. Iar rezolvarii)alegerea si aplicarea metodei, verificarea* ii corespunde luarea deciziei, executareasi verificarea rezultatului.

).Conc(u!i :
1ointa si gandirea ca procese specifice omului, contribuie la afirmarea personalitatii si integrarea optima in mediul socio-cultural.

ROL/L SI LOC/L VOINTEI IN CADR/L PROCESELOR COGNITIVE S/PERIOARE

1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-sociocultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia, omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cu care se confrunta. In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria activitatii, intervine un mecanism de reglare si control, respectiv vointa. In acest caz intervin in mod activ pe langa vointa si procesele cognitive superioare)gandire, memorie, imaginatie* precum si limbajul cu rol reglator.

2.De.initie:
1ointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a conduitei prin mijloace verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii scopului stabilit constient.

3.C r cteri! re:

ste o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune este aleasa in cunostinta de cauza. %cest proces se manifesta atat ca vointa de a actiona cat si ca vointa de a se abtine de la actiune. 1ointa este mediata de limbaj deoarece in formarea efortului voluntar un rol important il au structurile semantice. Prin interiorizarea comenzilor verbale, vointa asigura o autoreglare constienta. Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata. 1ointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se manifesta in activitatile voluntare. xista activitati care nu necesita un control strict sau un efort din partea vointei. %ceast proces psihic se desfasoara dupa un plan mintal fiind orientat spre atingerea scopului constient stabilit. !e bazeaza pe intentia si decizia de a realiza activitatea, implicand depasirea unui obstacol cu ajutorul motivatiei care o energizeaza.

#.Inc dr re:
1ointa face parte din categoria mecanismelor de reglare si control alaturi de atentie si limbaj fiind un proces de reglare superioara.

$.Re( tii:
In raport cu procesele cognitive superioare, vointa reprezinta un reglaj superior, numit de Piaget reglajul reglajelor. 1ointa interactioneaza cu toate procesele cognitive si le confera un caracter voluntar. Intre gandire definita ca procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii si explicarii unor relatii cauzale din realitate si vointa exista o relatie de sustinere reciproca. 1ointa intervine in desfasurarea gandirii ca rezolvare de probleme care este o activitate voluntara. Insasi problema este definita ca un obstacol cognitiv ce trebuie depasit pentru atingerea scopului. Intre rezolvarea de probleme si actele voluntare exista o similitudine a etapelor. %stfel, punerii problemei)perceperea problemei, elaborarea modelului si reformularea* ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor iar rezolvarii)alegerea si rezolvarea problemei* ii corespunde luarea deciziei si executarea. %mbele procese au ca etapa ultima verificarea. Deci vointa intervine atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie problematica si nu dispune de modalitati imediate de solutionare fiind obligat sa caute si sa emita ipoteze. Dar si gandirea este implicata in procesul volitiv de exemplu intervine in elaborarea scopului, in evaluarea consecintelor deciziei precum si in executare prin analiza, sinteza, inductie si deductie. In ce priveste relatia vointei cu memoria definita ca procesul cognitiv superior de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor, prezenta acestuia determina clasificarea memoriei in voluntara si involuntara. In memoria voluntara este prezent scopul, intentia si efortul voluntar. De asemenea, implicarea vointei in desfasurarea memoriei, determina si impartirea reactualizarii in voluntara si involuntara. 1ointa ca factor psihologic al memoriei devine o conditie a optimizarii acesteia alaturi de atentie, motivatie si afectivitate. 2nul din procedeele nemotehnice folosit pentru educarea calitatilor memoriei este repetitia ca act voluntar ce presupune vointa si calitatile acesteia precum fermitatea, perseverenta si taria. #ele doua procese au in comun calitatea promptitudinii)promptitudinea intiparirii si promptitudine in luarea deciziei*. Memoria actioneaza in raport cu vointa ca rezervor de informatii si depozit memorativ in care sunt pastrate schemele de lucru, rezultatele ce au rol de model.

#a si in cazul memoriei, prezenta efortului voluntar devine un criteriu de clasificare a formelor imaginatiei in involuntare)visul, reveria* si voluntare)imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare si visul de perspectiva*. 1ointa declansaza si dirijaza desfasurarea constienta a imaginatiei definita ca procesul cognitiv superior de elaborare de noi imagini si proiecte in baza combinarii experientei anterioare. De exemplu in imaginatia creatoare ce presupune obtinerea unor produse noi fara corespondent in realitate, sunt implicate calitatile vointei precum curajul, calmul in situatii de incertitudine, perseverenta, independenta si initiativa. Imaginatia sustine actul voluntar ca rezultat final si in reflectarea obstacolului ce trebuie depasit. %laturi de gandire, imaginatia este implicata in faza de executie, in elaborarea planului de actiune si formularea ipotezelor. #a reglaj al reglajelor, vointa influenteaza si functionarea limbajului definit ca instrumentul psihic specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de codificare si vehiculare a continutului informational la nivelul creierului. #ontributia vointei in limbaj isi gaseste expresia in realizarea functiei persuasive a acesteia ce urmareste manipularea vointei celorlalti. In comunicarea verbala prin limbaj, efortul voluntar intervine in procesul de invatare al limbajului matern sau a limbilor straine ce presupun un exercitiu voluntar. $imbajul mediaza vointa transformand-o intr-un proces de autoreglare al vietii psihice prin interiorizarea comenzilor.

'.Conc(u!ie:
1ointa, ca si celelalte mecanisme ce compun sistemul psihic uman, asigura eficientizarea conduitei umane de adaptare la mediu conferindu-i un caracter voluntar. 1ointa si calitatile ei reprezinta fundamentul caracterului care este numit vointa moraliceste organizata.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI APTIT/DINI

1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza de realitate si concept ocupa un loc central in psihologie. Din punct de vedere teoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. 'aportata la celelalte procese si mecanisme psihologice este mecanismul psihic superior si integrator. a este organizarea superioara a persoanei adica organizarea functionala sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si psihosociale care determina o adaptare specifica la mediu. Din punct de vedere practic, personalitatea este realitatea cea mai complexa pe care o studiem cu scopul de a o ameloira. Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in trei laturi )temperament, caracter si aptitudini* iar psihologia contemporana adauga inteligenta si creativitatea din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.

2.De.initie:
%ptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operational care diferentiaza indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si mai ales prin randamentul calitativ si cantitativ iar caracterul este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul atitudinilorvalori definitoriu pentru profilul psihomoral al personalitatii.

3.C r cteri"tici:
#aracterul poseda o serie de particularitati care il diferentiaza de celelalte procese psihice. Daca temperamentul este neutral, fiind innascut si nu implica orientari valorice, caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psihomoral al personalitatii. #aracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum de la pozitiv la negativ. /oti oamenii au caracter numai ca este orientat valoric in mod diferit. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem, de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de orientarea lor valorica. Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare social-culturala. %ceasta latura a personalitatii nu este imuabila si se poate modifica sub actiunea factorilor socio-culturali.

De asemenea, aptitudinile detin o serie de caracteristici care le individualizeaza fata de celelalte procese psihice. +u orice insusire psihica este aptitudine ci numai acelea care favorizeaza obtinerea unor rezultate superioare mediei. %ptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ. %ptitudinile pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori( volum, rapiditate, precizie, eficienta, originalitate. %ptitudinile se deosebesc de alte componente care formeaza latura instrumentaloperationala a personalitatii ca de exemplu deprinderi, priceperi si cunostinte. %ptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din perspectiva randamentului, apar ca aptitudini. /rebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate care presupune consolidarea insusirii prin exercitiu cu cunostinte adecvate. %ptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara aceeasi activitate, dar si aprecierea modului in care acestia pot sa realizeze o activitate in functie de cerintele acesteia. &orma superioara de manifestare a aptitudinilor o constituie talentul)combinarea originala a aptitudinilor ce asigura crearea de valori noi* si geniul)nivelul cel mai inalt de dezvoltare al aptitudinilor ce se manifesta prin realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere*.

#.Co%& r tie:
$a o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului deducem ca atat caracterul cat si aptitudinile sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii( caracterul este latura relational-valorica iar aptitudinile reprezinta latura instrumental-operationala. #aracterul este mecansimul integrator-sintetic al personalitatii in timp ce aptitudinile diferentiaza indivizii dupa modul in care realizeaza o activitate si randamentul calitativ si cantitativ. #aracterul este dobandit si se formeaza prin modelare socio-culturala pe cand aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate, mediu si educatie. .aza ereditara a caracterului o constituie doar capacitatea de raportare la valorile societatii iar in cazul aptitudinilor se constata o baza ereditara cu rol de conditionare si nu de predeterminare. a se refera la particularitatile morfofunctionale ale sistemului fonator, ale sistemului osteomuscular, la plasticitatea scoartei etc. %mbele laturi ale personalitatii sunt supuse unui proces de valorizare( trasaturile caracteriale sunt apreciate in functie de dihotomia bine-rau, drept-nedrept si aptitudinile prin testele psihologice de aptitudini si analiza produselor determinandu-se nivelul de dezvoltare al acestora.

/oate persoanele poseda caracter si aptitudini de aceea nu este corecta afirmatia ca exista persoane lipsite de caracter, toti au un caracter dar de orientare valorica diferita. %ptitudinile sunt prezente la toti indivizii in stare latenta si prin exercitiu si cunostinte se pot transforma in capacitati. %mbele laturi ale personalitatii prezinta forme si structuri care le individualizeaza. #aracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea ce este constant, stabil, relativ invariabil, definitoriu pentru personalitate si se exprima prin atitudini-valori. %titudinile sunt reactii motorii sau verbale, pozitii fata de ceva anume si prezinta patru componente( cognitiva, motivationala, volitiva, afectiva. %ptitudinile se clasifica in functie de criteriile structurii si complexitatii in aptitudini simple ce au la baza un singur proces cu calitatile lui si complexe fundamentate pe mai multe procese. Dupa activitatea dominanta, aptitudinile pot fi speciale, ce se aplica intr-un singur domeniu deactivitate si generale, aplicate in aproape toate domeniile.

$.Re( tii:
#aracterul, ca latura relational-valorica a personalitatii interactioneaza cu celelalte laturi influentand si fiind influentat. /rasaturile caracteriale reprezinta un factor important in formarea si manifestarea aptitudinilor. %ptitudinile ca insusiri potentiale pot ramane in stare latenta iar cele formate, inerte daca nu intervin trasaturi precum perseverenta, fermitatea, curajul, initiativa si autocontrolul. $a randul sau, caracterul, fara aptitudini exersate si transformate in capacitati ar ramane suspendat iar actiunile nu s-ar transpune in viata ramanand la nivelul de bune intentii. $egatura stransa dintre cele doua componente mai este evidentiata in activitatea creatoare. #reativitatea, ca expresie a interactiunii optime dintre atitudini si aptitudini implica atitudini pozitive fata de o activitate si existenta unor aptitudini la nivel inalt care sa permita obtinerea de produse noi originale. Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma compatibilitatii sau incompatibilitatii. xista oameni cu aptitudini si trasaturi caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative. Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si ineficienta. Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a aptitudinilor. $a randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.

De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.

'.Conc(u!ie:
%ptitudinile si caracterul sunt doua laturi indispensabile in afirmarea subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de integrare in societate.

ROL/L SI LOC/L APTIT/DINILOR IN SISTEM/L DE PERSONALITATE

1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central in psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. 'aportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic superior si integrator. a este organizarea superioara a persoanei, adica organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o adaptare specifica la mediu. Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape care o studiem cu scopul de a o ameliora. Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi( temperament, aptitudini si character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.

2.De.initie:
%ptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operationale care diferentiaza indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si mai ales prin randamentul cantitativ si calitativ.

3.C r cteri"tici:
+u orice insusire psihica este o aptitudine ci doar acelea care permit obtinerea unor rezultate peste medie. %ptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ. le pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori( volum, precizie, originalitate, eficienta si rapiditate. %ptitudinile se deosebesc de alte componente ce alcatuiesc latura instrumentaloperationala a personalitatii cum ar fi( deprinderile, priceperile si cunostintele. %ptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din perspectiva randamentului, apar ca aptitudini. /rebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate ce presupune consolidarea insusirii prin exercitiu. %ptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara aceeasi activitate dar si aprecierea modului in care acestia realizeaza o activitate in functie de cerintele ei.

#ele doua forme superioare de manifestare ale aptitudinilor sunt talentul)combinarea originala a aptitudinilor ce asigura realizarea unor valori noi* si geniul)cel mai inalt nivel de dezvoltare al aptitudinilor ce permite realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere*.

#.Co%& r tie:
$a o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului descoperim ca aptitudinile alaturi de celelalte laturi este indispensabila tuturor oamenilor. In raport cu caracterul care este latura relational-valorica si cu temperamentul, latura dinamico-energetica, aptitudinile reprezinta latura instrumentaloperationala a personalitatii. !pre deosebire de temperament care este innascut si de caracter care este dobandit, aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate si factorii de mediu. #a si caracterul si in opozitie cu temperamentul, aptitudinile sunt valorizate in functie de randamentul calitativ si cantitativ si se manifesta superior la talente si genii. /emperamentul, caracterul si aptitudinile sunt caracteristice tuturor persoanelor putandu-se intalni in stare latenta sau actiualizate, adica transformate in capacitati. !pre deosebire de temperament care este o trasatura generala a personalitatii, aptitudinile particularizeaza si diferentiaza indivizii intre ei manifestandu-se in grade diferite.

$.C( "i.ic re:

%ptitudinile se clasifica dupa numeroase criterii printre care( structura si activitatea dominanta. In functie de structura aptitudinile pot fi simple si complexe. %ptitudinile simple au la baza un singur proces cu insusirile se calitatile sale ca de exemplu( sensibilitate muzicala, discriminare senzoriala. %ptitudinile complexe si bazeaza pe mai multe procese care interactioneaza si se combina original, ca de exemplu aptitudinile intelectuale. Dupa criteriul activitatii dominante, aptitudinile se clasifica in( generale si speciale. %ptitudinile speciale se manifesta in cadrul activiatilor cu o arhitectonica functionala complexa. %cestea pot fi( pedagogice, scolare, tehnice si sportive. %ptitudinile generale servesc unei categorii mari de activitati de exemplu( inteligenta, spiritul de observatie.

'.Re( tii:
A.Cu &roce"e(e &"i*ice: 2nele aptitudini au la baza un proces iar altele mai multe procese dar nu se identifica cu acestea. 2n proces privit din perspectiva randamentului apare ca aptitudine. +umarul de procese ce stau la baza aptitudinilor determina impartirea acestora in simple si complexe. %ptitudinile interactioneaza cu numeroase procese psihice a caror functionalitate depaseste media. %ptitudinile au legaturi stranse cu procesele psihice senzoriale si superioare cand rezultatele depasesc media. De exmplu spiritul de observatie)cu perceptia*, reprezentare spatiala)cu reprezentarea*, imaginatia creatoare)cu imaginatia*. %ptitudinile presupun un inalt nivel de functionalitate al atentiei precum concentrarea, distributivitatea ce se constituie in conditii ce favorizeaza randamentul cantitativ si calitativ. %ptitudinile nu s-ar putea dezvolta fara participarea vointei si a calitatilor ei. #a insusiri potentiale, aptitudinile se transforma in capacitati prin exercitiu sistematic si voluntar. $imbajul este presupus si el indeosebi in aptitudinile verbale sau cele verbaleducationale. !tructurile afective si motivationale stimuleaza, sustin energetic si driectioneaza formarea si dezvoltarea aptitudinilor. De exmplu, pasiunile ca trairi afective superioare, influenteaza dezvoltarea aptitudinilor la un nivel inalt ca in cazul geniilor. Motivatiile complexe ca aspiratiile si idealurile ce reprezinta proiectii ale personalitatii, iar un consideratie si dotarile persoanei in ce priveste aptitudinile facand diferenta intre ceea poate un individ si ceea ce doreste sa faca. le au rol de model in raport cu aptitudinile, urmarindu-se atingerea performatelor inalte ca de exemplu la sportivi. #onlucrarea proceselor psihice in formarea aptitudinilor isi gasesc expresia in inteligenta ca aptitudine generala ce presupune adaptarea condiutei la situatii problematice. +.Cu &er"on (it te : /emperamentul in raport cu aptitudinile constituie fundamentul pe care acestea se formeaza. l nu le predetermina, insa le influenteaza in forma si expresivitate. /emperamentul influenteaza indeosebi aptitudinile sportive relationate cu resursele energetice si constitutia fizica. De exemplu, un coleric are predispozitii spre sporturile agresive. De asemenea, aptitudinile simple, derivate din capacitatile innascute ale sistemului nervos si particularitatile analizatorilor sufera influente in ce priveste promptitudinea, corectitudinea si precizia miscarilor.

%ptitudinile complexe si inteligenta nu suporta asemenea influente constatanduse ca geniile si idiotii sunt caracteristici tuturor temperamentelor. $a randul lor, unele aptitudini simple si speciale ce solicita dinamica energetica, tind sa accentueze unele trasaturi temperamentale fara sa le modifice profund. Desi nu predetermina caracterul si aptitudinile, temperamentul poate avantaja formarea si manfestarea unor aptitudini cerute de anumite profesii. De exemplu, temperamentul flegmatic favorizeaza formarea unor aptitudini speciale privind finetea anumitor miscari. Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma compatibilitatii sau incompatibilitatii. xista oameni cu aptitudini si trasaturi caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative. Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si ineficienta. Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a aptitudinilor. $a randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor. De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.

).Conc(u!ie:
%ptitudinile, alaturi de temperament si caracter sunt trei laturi indispensabile in afirmarea subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de integrare in societate.

ANALIZA COMPARATIVA INTRE TEMPERAMENT SI CARACTER

1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central in psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. 'aportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic superior si integrator. a este organizarea superioara a persoanei, adica organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o adaptare specifica la mediu. Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape care o studiem cu scopul de a o ameliora. Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi( temperament, aptitudini si character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.

2.De.initii:
/emperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii care se manifesta in mod pregnant in conduita, inca de la nastere, iar prin character intelegem mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul atitudinilor-valori pentru profilul psiho-moral al personalitatii.

3.C r cteri! re:

/emperamentul este latura expresiva a personalitatii deoarece se maifesta in conduita emotionala, in vorbire si motricitate. /emperamentul este innascut deoarece particularitatile sale tin de structura somatica, de reactivitate, de resurse energetice si de tipul de activitatea nervoasa speciala. #unoaste o evolutie in functie de varsta. !e evidentiaza la sfarsitul adolescentei si ramane relativ stabil pana la batranete, cand suporta un process de aplatizare. /emperamentele nu se supun valorizarii deoarece sunt innascute. +u exista temperamente bune sau rele, dezirabile sau indezirabile. /empramentul reprezinta fundamentul personalitatii pe care se grefeaza celelalte laturi ale personalitatii carora li se impune dinamism, expresivitate sau inhibitie. +u exista temperamente pure, ci mixte. /ermenul temperare vine de la amestec, o persoana prezinta numeroase trasaturi temperamentale care se combina in mod original, iar cele predominante dau numele temperamentului. ste o particularitate generala a personalitatii si cuprinde in cadrul fiecarei tipologii un

numar foarte mare de personae. " tipologie cuprinde caracteristicile temperamentale comune mai multor indivizi, iar tipul temperamental reprezinta prototipul tipologiei ce intruneste cele mai evidente trasaturi. $a randul lui, si caracterului prezinta o serie de caracteristice care il individualizeaza. Dacatemperamentul este neutral, fiind innascut, si nu implica orientari valorice, caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psiho-moral al personalitatii. #aracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuu de la pozitiv la negative. /oti oamenii au character numai ca este orientat valoric in mod diferit. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem, de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de orienarea lor valorica. Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare socio-culturala. #aracterul nu este imuabil si se poate modfica sub actiunea factorilor socio-culturali.

#.Co%& r ti :
$a o prima comparare dupa criteriul genezei, structurii si rolului, descoperim ca temperamentul si caracterul sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii( temperamentul este latura dinamico-energetica si caracterul este latura relational-valorica. /emperamentul este prima latura care se constituie si reprezinta fundamentul pe care se formeaza celelalte trasaturi, printer care si cele caracteriale. Daca temperamentul este innascut, caracterul este in schimb dobandit, formandu-se prin modelare socio-culturala. !pre deosebire de temperament care este neutral din punct de vedere valoric, caracterul se supune aprecierii in functie de valori morale antagonice. /emperamentul este o particularitate generala a personalitatii, iar caracterul este mecanismul integrator, ambele laturi fiind caracteristice ale tuturor personalitatilor. %mbele laturi ale personalitatii prezinta o serie de forme complexe care le individualizeaza. /emperamentele se clasifica dupa criterii biologice si fiziologice si in actualitate dupa criteri pur-psihologice. 4ipocrate si Galenus diferentiau intre tipul sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric, 5retschmer intre ciclotim, schizotim, vascos si displastic, iar !heldon enumera tipul visceroton, somatoton si cerebroton. Pavlov adauga criteriul fiziologic si anume propietatile proceselor nervoase )forta, mobilitate si echilibru* si distinge intre puternic-echilibrat-mobil )sangvinic*, puternic-echilibrat-inert )flegmatic*, puternic-neechilibrat-excitabilmobil)coleric* si slab-neechilibrat-inert )melancolic*. 0sen6 si 7ung , folosind criteriile orientarii si nevrozismului disntinge intre introvert-stabil )sangvinic*, introvert-instabil )melancolic*, extravert-stabil )flegmatic* si extravertinstabil)coleric*. #aracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea ce este constant, stabil si relative invariabil, definitoriu pentru personalitate si care se exprima prin atitudini-valori. %titudinile sunt reactii motorii sau verbale,

pozitii face de ceva si au 8 componente( componenta cognitiva, componenta afectiva, componenta motivationala si componenta voluntara.

$.Inter ctiune :
/emperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii, interactioneaza cu aptitudinile si cu caracterul influentand si fiind influentat. &iind innascut, temperamentul le precede pe celelalte dar nu le predetermine in continutul ei doar isi pune amprenta specifica in continut in ceea ce priveste expresivitatea si forma lor. #aracterul nu suporta influente din partea temperamentului putandus-se vorbi cel mult decat o 9pata de culoare:. In schimb caracterul este instanta de control si valorificare a temperamentului. Desi temperamentul este innascut, el poate fii influentat in forma de manifestare prin intermediul trasaturilor moral-valorice( o persoana colerica exploziva, poate fii educate sa-si stapaneasca pornirile, iar o persoana pasiva sa fie mai active. /emperamentul trebuie luat instapanire deoarece nu exista scuze pentru manifestarile agresive ale unui temperament volcanic. In plan superficial, trasaturile temperamentale si cele caracteriale se confrunta. Psihologia genetica sustine legatura stransa dintre cele doua laturi care trebuie tinute in vedere in procesul educativ. Pentru a forma trasaturi caracteriale precum punctualitatea, responsabilitatea, perseverenta sau spiritual de ordine, trebuie tinut cont de temperament( se formeaza mai usor la flegmatic in raport cu colericul. /emperamentul si caracterul influenteaza formarea aptitudinilor simple si complexe.

'.Conc(u!i :
/emperamentul si caracterul sunt doua laturi indispensabile ce au un rol important in afirmarea subiectului uman in integrarea acestuia in societate si in formarea relatiilor interpersonale.