18.03.

2014

Macroeconomie -curs 5-

Bancile comerciale(banci de depozit) Legea bancara defineste banca drept persoana juridica, autorizata sa desfasoare in principal, activitati de atragere de depozite si acordare de credite in nume si pe cont propriu. Bancile comerciale se constituie ca societati comerciale pe actiuni, pe baza autorizatiei emise de BNR.Modul de organizare si functionare a bancilor comerciale trebuie sa respecte prevederile cuprin se in legea societatilor comerciale. Bancile comerciale-persoane juridice romane si sucursalele bancilor straine pot desfasura in principal, urmatoarele categorii de activitati( acceptarea de depozite, contractarea de credite, emiteea si gestiunea instrumentelor de piata si de credit, plati si decontari, leasing financiar, transferuri de fonduri si activitati de consultant financiar-bancara). Evolutii actuale in activitatea bancara

Transformarile sistemelor financiare depend intr-o mare masura de formele economisirii menajelor.Investitorilor institutionali( intermediari financiari non-bancari) le revin o pondere considerabila din economisirea realizata in tarile dezvoltate. Se pot distinge 3 mari categorii de investitori institutionali: 1. Organismele de plasament colectiv- cele care colecteaza fonduri de la diferiti agenti nonfinanciari, fonduri utilizate pentru achizitionarea de titluri financiare(titluri ale pietei monetare, obligatiuni sau actiuni) sau imobiliare. - Caracteristicile lor variaza in functie de tara si de tipurile de plasament efectuate. In aceasta categorie se inscriu fondurile mutual americane 2. Fondurile de pensii reprezinta institutii financiare care au menirea de a finanta pensile. Ponderea fondurilor de pensii in categoria investitorilor institutionali este cu atat mai mare, cu cat tarile utilizeaza un sistem de pensii prin capitalizare(in special in tarile anglosaxone) 3. Companiile de asigurari- reprezinta intermediari financiari, specializati in elaborarea de contracte care au ca obiectiv protejarea celor care au subscris la un risc de pierdere financiara asociata realizarii unor evenimente particulare. Aceste companii dreneaza o parte semificativa din economisirea menajelor cu titlul de asigurare de viata. Dincolo de diversitatile nationale, in structura patrimoniala, financiara a menajelor se pot distinge mai multe tendinte:

1. Reculul(diminuarea ca importanta) plasamentelor traditionale realizate de sistemul bancar(depozite la vedere si la termen). Intermedierea bancara traditionala s-a diminuat atat in ceea ce priveste colectarea de depozite, cat si din punctul de vedere al acordarii de credite.Inovatiile financiare si procesul de dereglementare in domeniul banca, au creat alternative atractive atat pentru depunatori, cat si pentru cei care se imprumuta. Reactia bancilor fata de eroziunea functiei lor traditionale de intermediere s-a concretizat in primul rand, in tentative lor de a se angaja in promovarea unor tipuri de credite mai riscante si in al doilea rand, in angajarea bancilor in dezvoltarea puternica a activitatilor lor de piata, in special in afara bilantului, respectivele activitati privind produsele derivate. Odata cu aceasta reorientare a activitatilor bancare, in afara esentei functiei lor traditionale, bancile isi asuma noi riscuri straine celor pe care le gestionau in mod current si anume, riscuri de piata. Alte tendinte evidente in activitatea bancara se refera pe de-o parte la diminuarea mai mult sau mai putin evidenta a detinerii directe de titluri, iar de cealalta parte, recursul sporit la investitorii institutionali. Industria bancara si instabilitatea acesteia In urma crizei din anii 1930, activitatea bancara a fost supusa unui process accentuat de reglementare.In numele stabilitatii sistemului bancar, un ansamblu de dispozitii de reglementare au contribuit la reducerea concurentei interbancare. Aceasta situatie a fost readusa in discutie in anii 1980, industria bancare inregistrand o modificare drastica a conditiilor de concurenta. Succint, este vorba de dezvoltarea puternica a pietelor produselor derivate, de diversificarea ofertei de produse bancare si de reducerea barierelor legale de intrare in sectorul bancar. Ca urmare, s-au inregistrat profunde restructurari in domeniul industriei bancare: alterarea performantelor si modificarea comportamentului bancilor. Restructurarea industriei bancare vizeaza cu precadere tendintele de concentrare, diversificare si internationalizare. Rezultanta principal o reprezinta miscarea catre bancile universale. O banca universala ofera un ansamblu de servicii financiare precum: colectarea depozitelor, deschiderea de credite, operatiuni asupra titlurilor. Acest model este opus sistemului de banci specializate, sistem care a dominat in SUA dupa reglementarile venite in 1833, care separa strict bancile comerciale de depozit, de bancile de investitii. Sistemul banci universal tinde sa devina dominant in UE, sub forme foarte variate. Una dntre aceste forme o reprezainta devoltarea conglomeratelor financiare. In Europa, evolutia cea mai evidenta se refera la dezvoltarea conglomeratelor banca-asigurari.

Internationalizarea sistemelor bancare reprezinta o tendinta dominant in Europa. Acest proces al pietelor bancare, exprima partea activelor bancare controlate de strainatate. Instabilitatea sistemului bancar

Amploarea crizelor bancare in tarile industralizate dupa anii 80, precum si in tarile emergente, la un interval de un deceniu, au generat preocupari privind politica de stabilitate a bancilor. Multiplicarea crizelor bancare se explica prin cause commune, chiar daca experientele nationale inregistreaza traiectorii specifice in ceea ce priveste durata, profunzimea si modalitatile de iesire din criza. Totusi, cauza comuna a acestor crize bancare rezida in procesul de liberalizare financiara si dificultatea adaptarii bancilor la globalizarea financiara.Majoritatea sistemelor bancare au inregistrat catre sfarsitul anilor 80, o reducere a rentabilitatii. Acest val al crizelor bancare este direct legat de criza imobiliara si de degradarea indusa de calitatea activelor bancare. Prin politici macroeconomice specifice, SUA si Anglia au reusit sa redreseze rentablitatea sectorului bancar. In cazul SUA, politica monetara a contribuit intr-o mare masura la sustinerea sistemului bancar. Intr-un sens general, tehnicile de transfer ale riscului de credit se dezvolta cu deosebire dupa anii 90. Utilizarea cu precadere a produselor derivate ale creditului a apartinut cu prioritate bancilor anglosaxone, apoi se extinde si in alte sisteme bancare, in special in Franta. Amploarea crizelor bancare si importanta consecintelor lor au necesitat noi preocupari in domeniul analizei instabilitatii bancare. Astfel, pe plan teoretic, ipoteza instabilitatii financiare constituie o explicatie a fluctuatiilor economice care se bazeaza in parte pe analiza comportamentului bancar. Astfel bancile joaca un rol considerabil in dinamica instabilitatii financiare. Ele inoveaza permanent, pentru a-si spori rentabilitatea, ceea ce contribuie la aparitia de noi produse si practice financiare ce au drept caracteristica: sporire vitezei de circulatie a monedei si a ofertei de finantare disponibile. Ca urmare, politica de stabilizare a sistemului bancar constituie un imperativ macroeconomic. Punerea sa in aplicare este influentata intr-o masura considerabila de procesele caracteristice liberalizarii si globalizarii financiare.