Sunteți pe pagina 1din 3

Obiectul de studiu al logicii juridice 1.

1 logica este acea tiin care are drept obiect de studiu analiza propoziiilor i a validitii inferenelor din orice domeniu al cunoaterii i al activitii practice, innd seama de forma lor i fcnd abstracie de coninut. logica este disciplina care studiaza structura gndirii, facnd abstract ie

de legaturile ei cu obiectul cunoasterii ct si de cele cu subiectul cunoasterii.


Principiile logicii juridice 1.1 Principiul identitii: un termen este identic cu sine dac i pstreaz nelesul n cadrul aceluiai discurs raional n acelai timp i sub acelai raport. Principiul identitii cere ca o noiune folosit si pstreze n cadrul aceluiai dicurs sensul, adic s reflecte acelai obiect. Principiul noncontradiciei: n acelai timp i sub acelai raport este imposibil ca un lucru s fie i s nu fie sau, ntr-un caz mai particular, n acelai timp i sub acelai raport este imposibil ca un lucru s aib sau s nu aib o anumit proprietate. Acest principiu prevede c dou propoziii dintre care una afirm iar alta neag ceea ce cealalt a afirmat, nu pot fi n acelai timp i sub acelai raport adevrate. Principiul terului exclus: n acelai timp i sub acelai raport un lucru exist sau nu exist, a treia posibilitate fiind exclus, sau, ntr-o alt perspectiv, este necesar ca un lucru s posede sau s nu posede o proprietate n acelai timp i sub acelai raport. O propoziie poate fi deci adevrat sau fals a treia variant nefiind posibil. Principiul raiunii suficiente: orice lucru are un temei n virtutea cruia exist sau orice proprietate este condiionat de alt proprietate pe care se ntemeiaz sau orice adevr este condiionat de alte adevruri pe care se ntemeiaz. Nimic nu poate exista fr o raiune justificativ i orice propoziie trebuie s aib un temei 2.1 Gindirea juridical ca orice gindire este inseparabila de limbaj, ea expriminduse intotdeauna cu ajutorul limbajului juridic. El formeaza o unitate, in sensul ca limbajul juridic reprezinta mediul de formare si de manifestare a gindirii juridice. Logica juridical nu poateajunge la indentificare fara a lua in seama unele din problemele generale ale limbajului juridic. Gndirea este procesul psihic cognitiv superior care prin intermediul operaiilor mintale (analiza, sinteza, comparaia, abstractizarea, generalizarea), reflect nsuirile eseniale i relaiile dintre obiectele i fenomenele lumii, sub forma noiunilor, propoziiilor (judecilor i raionamentelor). Limbajul este activitatea individual de comunicare prin intermediul limbii, ori comunicarea (transmitera de informaii) presupune vehicularea unor semnificaii ntre un "emitor" i un "receptor ", ceea ce nu se poate realiza dect prin utilizarea unor "coduri" care s permit, materializarea acestor "mesaje", codurile putnd fi semnele (cuvintele) diferitelor limbi naturale sau limbajul mimico-gesticular (specific surdo-muilor), sau alfabetul Morse, etc. O alt component esenial a unui sistem de comunicare este conexiunea invers ce are rolul de a regla emisia mesajelor n funcie de efectele produse. Legtura dintre gndire i limbaj se evideniaz ns i n situaiile n care diferite perturbrii ce se pot produce n cadrul unuia, influenteaz negativ i pe celelalte; altfel spus, afectarea accidental a mecanismului complex al gndiri (ntlnite n boli psihice) se manifest i prin dificulti ale comunicrii. Aadar, gndirea se formeaz i se dezvolt prin intermediul limbajului n absena cruia rmne la un stadiu primitiv (a se vedea cazurile de copii slbatici sau copiii surzi din natere). Este necesar a aminti de asemenea,ca gandirea,ca proces logic,realizeaza legaturile intre diferite notiuni,intrucat acestea nu pot exista separat ci in sisteme de notiuni de forma piramidala in care

notiunile aflate pe o treapta mai inalta cu un grad mai mare de generalizare si abstractizare.De aceea gandirea lucreaza cu constructii mai complexe,cum sunt judecatile si rationamentele; acestea trebuie sa se materializeze in constructii lingvistice mai complexe decat cuvantul ,cum sunt prropozitiile,frazele.Si asa cum in cadrul limbajului utilizarea vocabularului unei limbi nu se poate face in absenta unor reguli gramaticale,tot asa ,in cadrul gandirii, utilizarea notiunilor un se poate face in afara legilor logice care vizeaza corectitudinea gandiri ,adecvarea ei la realitate.De aceea se vorbeste despre simetria si solidaritatea normelor gramaticale si a celor logice. Metodologia logicii juridice 1.1 Studierea unui text juridic sau a unei spete se poate face din diferite perspective. Pentru a-ti apropia insa esenta lucrului studiat trebuie sa stii care este drumul (gr. methodos) catre ea. Calitatea rezultatelor unei cercetari depinde de metoda folosita pentru ca, dupa cum remarca si Descartes, ratiunea si puterea de a judeca sunt comune la toti oamenii. Termenul metoda provine de la cuvintele grecesti meta, care inseamna dupa, si ados, care inseamna cale. El exprima procedeul gasit cu cale de a fi urmat, mijlocul potrivit de a ajunge la un anumit rezultat, plecand de la o situatie data. Fenomenele realitatii in general si ale realitatii juridice in special sunt deosebit de complexe. Din aceasta cauza metode diferite ne pot releva aspecte diferite ale aceluiasi fenomen. O cunoastere completa reclama folosirea mai multor metode, a unui complex metodologic. Metodele folosite vor fi alese in functie de obiectul studiat. Fara teama de a gresi putem afirma ca tipul de metoda folosit depinde nu numai de evolutia stiintifica a momentului, ci si de o moda, o paradigma stiintifica generala care-l obliga pe cercetator sa apeleze la ea pentru a se conforma cerintelor epocii. Metodele pot fi clasificate in functie de diferite criterii. In functie de gradul de generalitate deosebim: - metode generale, aplicabile in toate stiintele socio-umane (metoda hermeneutica, cea logica etc.); - metode speciale, de ramura, aplicabile doar intr-o stiinta (metodologia juridica) sau intr-o ramura a stiintei respective (metodologia dreptului civil). In functie de calea aleasa pentm a ajunge la adevar metodele pot fi clasificate in doua mari grupe: - metode conceptualiste sau rationaliste; - metode intuitive. Pe cele dintai le vom numi si indirecte, de inferenta sau probatiune logica; caracteristica principala a acestora este de a trage concluzii din situatii deja admise ca adevarate, din care ele sunt inferate. Pe celelalte, adica pe cele intuitive le vom numi directe sau de credinta, mersul lor catre obiect nefiind mijlocit de rationamente si de necesitatea demonstratiei. K. Adjukiewicz distingea in functie de obiectul investigatiei doua tipuri de metode: - metode pragmatice, interesate in studierea proceselor cognitive care ne pot duce la adevar, in calea efectiva care trebuie urmata pentru a avea certitudinea unui rezultat valid; - metode apragmatice, care sunt interesate de rezultatele cognitive ale cercetarii si determina validitatea lor fara sa cerceteze calea care a dus de la fundamente la rezultat. In drept nu este nevoie de o schematizare logica rigida pentru tot ce interpretul afla nemijlocit dintr-un text limpede, dintr-o descindere locala, din informatiile precise ale unui martor, din elementele unei conventii. De pilda, s-a decis ca atunci cand termenii unei conventii sunt clari si neindoielnici, cand nu li se poate atribui decat un singur inteles, acela care rezulta in mod firesc din litera si textul ei, facultatea de interpretare a instantei de fond inceteaza.