Sunteți pe pagina 1din 3

Ultima noapte de dragoste Intaia noapte de razboi Camil Petrescu Camil Petrecu(1894-1957)este unul dintre marii scriitori moderni,din

n perioada interbelica,a carui opera cuprinde romanele: Ultima noapte de dragoste Intaia noapte de razboi(1930), Patul lui Procust (1933),dramele: Jocul ielelor, Act venerian, Suflete tari. Actul de cunoastere insemna act de creatie la Camil Petrecu.Daca pana atunci in literature romana se punea accent pe inventia intamplarilor si a personajelor,incepand cu C. Petrecu accentual cade pe gandire,constientizare si reflectare asupra vietii. Ca la scriitorul francez Marcel Proust,timpul este subiectiv iar romanul insemna experienta interioara,fiind conditionat de memorie si introspectie.De aceea Camil Petrescu considera ca nu poate sa descrie decat ceea ce vede,ce aude,ceea ce inregistreaza simturile sale, eu nu pot vorbi onest decat la persoana I. Pentru prima data in literature romana se face trecerea de la romanul scris la persoana a III-a obiectiv la romanul scris la persoana I,subiectiv.Folosirea persoanei I pune accentual pe imagini prezente in care memoria,gandirea,sentimentele si trairile personajelor sunt mai importante decat actiunile propriu-zise din roman.Astfel tematica lor va fi: idea,pasiunea,gelozia,iubirea .Daca pana atunci romanul epic are in vedere o idee sociala sau individuala ,in romanul modern subiectiv exista un personaj din perspective caruia este privita orice realitate.Observatia vietii interioare a trairilor personajelor tine de analiza psihologica motiv pentru care Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman de analiza psihologica,modern subiectiv. Structura romanului este astfel conceputa incat exista o simetrie intre cele doua parti.Cartea I relateaza iubirea dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa Ela,iar cartea a II-a este jurnalul de front al lui Stefan Gheorghidiu cu aspecte relatate din razboi.Pe de alta parte exista doua planuri ale romanului: primul plan are in vedere gandirea lui Stefan Gheorghiu bazata pe memorie si introspectie prin care acesta reflecteaza asupra realitatilor interioare sau exterioare lui.Al doilea plan este reprezentat de realitati sociale la care participa si Stefan Gheorghidiu: mostenorea si razboiul. Intregul roman este coordonat de gandirea lu Stefan Gheorghidiu care traieste realitatea prin experienta sa directa.Atitudinea acestui personaj,sentimentele sale(iubire,orgoliu,luciditate) sunt representative in evolutia romanului. Incipitul romanului plaseaza actiunea pe piatra Craiului in munte in perioada primului razboi mondial.Discutia de la Popota diviziei despre iubire este semnificativa: spre deosebire de celalalte personaje sublocotenentul Stefan Gheorghidiu considera ca cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.De aici se observa atitudinea idealista in intelegerea iubirii a intelectualului Stefan Gheorghidiu. Absolvind facultatea de filozofie(motiv pentru care este intellectual), gandirea lui Stefan Gheorghidiu este atipica celorlalti participanti la razboi.

Incepand cu capitolul al II-lea prin tehnica flash-back preluata din cinematografie, personajul narrator Stefan Gheorghidiu rememoreaza aspecte traite impreuna cu sotia sa Ela,spunand eram insurat de 2 ani si jumatate cu o studenta de la litere si banuiam ca ma inseala .Aceasta a sa intuita de Stefan Gheorghidiu va determina intelegerea cuplului.Iubirea vazuta ca un process de auto-sugestie este traita de Stefan Gheorghidiu in functie de sensibilitatea lui.Cunoscator al filozofilor Kant si Shopenhauer el are o gandire duala,adica, totdeauna interpreteaza relatiile oricat de simple ar fi.Atitudinea orientate spre afaceri a Elei il determina pe Stefan Gheorghidiu sa o desconsidere pe Ela.Evolutia romanului se desfasoara in functie de sentimentele lui Stefan Gheorghidiu care vede orice realitate traita ca oglinda a propriei constiinte. Prima parte a romanului are tema iubirii iar partea a doua contine tema razboiului. Unicitatea Elei il determina pe Stefan Gheorghidiu sa reflecteze asupra tuturor imaginilor acesteia in constiinta lui. In capitolul Asta-i rochia albastra, Stefan Gheorghidiu considera conform teoriei filozofului Leibnitz ca Ela este o moneda, Asa ca eul meu,ca mama mea ca ne intalnisem de la inceputul lumii,peste toate devenirile,amandoi,si aveam sa pierim la fel amandoi.Prima parte se finalizeaza fara certitudinea lui Stefan Gheorghidiu ca este inselat, insa banuiala acestuia se accentueaza. Cartea a doua reprezinta o explicatie si o constientizare a lui Stefan Gheorghidiu referitoare la iubirea pentru Ela. Aici se pune o paralela intre viata individului si viata oamenilor in general. Cel mai socant capitol al acestei parti numit Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu imagineaza un aspect negative al acestuia.Episodul in care un soldat alearga decapitat pe frontal de lupta este cel mai socant.In capitolul urmator exprima drama razboiului care substituie orice drama individuala: Drama razboiului nu este numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamata cat mai ales aceasta permanenta verificare sufleteasca, acest conflict contunuu al eului tau care cunoaste altfel ceea ce cunoaste intr-un anumit fel, Stefan Gheorghidiu se desparte irevocabil de Ela lasandu-i tot trecutul, acest lucru simbolizeaza modalitatea de gandire a lui Stefan Gheorghidiu care face distinctie intre lumea materiala si lumea spirituala,considerand ca toate elementele exista intai in mod teoretic.Realitatea pe care mintea lui o desfasoara ulterior in fapte este posibila numai in functie de gandirea lui.Neputinta Elei de a intelege modalitatea lui de gandire face din aceste personaj un intellectual inadaptat sistemului social prezentat intr-o lume materialista. Prin romanul Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi, Stefan Gheorghidiu si celelalte personaje sunt representative pentru modalitatea estetica de realizare a unui roman de catre Camil Petrescu.Autenticitatea romanului consta in notatiile exact ale razboiului si ale trairilor personajului narator.Atitudinea autorului este aici anti-eroica.Anti-calofilia(impotriva scrisului frumos) este un principiu al scrierii lui Camil Petrescu prin care justifica autenticitatea.Astefel Camil Petrescu este unul dintre cei mai importanti scriitori din perioada interbelica.