Sunteți pe pagina 1din 6

In Romania, procesul de fuziune este reglementat prin urmatoarele acte legislative: Legea nr.

. 31/1990 privind societatile comerciale, fuziunea este prezentata in cadrul Titlului VI Dizolvarea, fuziunea si divizarea societatilor comerciale, unde sunt tratate principalele etape ale fuziunii, continutul proiectului de fuziune si documentele necesare pentru aprobarea proiectului de fuziune. Legea nr. 82/1991- Legea contabilitatii, in care sunt prezentate prevederile referitoare la organizarea si conducerea entitatii Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr 1376/2004 pentru aprobarea Normelor privind reflectarea in contabilitate a operatiunilor de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prin prisma dispozitiilor privind tratamentul fiscal al fuziunilor, respectiv a celor referitoare la tratamentul elementelor de capital ale societatii absorbite Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009, pentru reglementarile contabile conforme cu directivele europene privind tratamentul contabil aplicabil procesului de fuziune, respectiv a modului de functionare a conturilor folosite in cadrul fuziunii. In legea societatilor comerciale nr. 31/1990, fuziunea este definita la art. 238 al. 1 ca fiind operatiunea prin care: a) Una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati in schimbul repartizarii catre actionarii societatilor absorbite de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar de maxim 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; sau b) Mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii catre actionarii lor de actiuni la societatea nou-constituita si, eventual, al unei plati in numerar de maxim 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate. Problematica fuziunii este reglementata si la nivel european prin urmatoarele acte normative: Directiva a III a a Consiliului European ( 78/855/CEE) din 9 octombrie 1978 ce reglementeaza fuziunea societatilor comerciale pe actiuni Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005 prin prisma fuziunilor transfrontaliere ale societatilor comerciale pe actiuni si care se refera la faptul ca o societate comerciala pe actiuni dintr-un stat membru poate sa fuzioneze cu o alta societate pe actiuni dintr-un alt stat membru, daca dreptul intern al celor doua state membre permite acest lucru. Directiva 90/434/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal care se aplica fuziunilor, divizarilor, divizarilor partiale, cesionarii de active si schimburilor
1|Page

de actiuni intre societati din diferite state membre, modificata prin Directiva 2005/19/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 ce reglementeaza regimul fiscal comun care se aplica fuziunilor, scindarilor, cesionarilor de active si schimburilor de actiuni intre societati din diferite state membre. Directiva 2005/56/CE prevede fie aplicarea unor dispozitii armonizate, fie face trimitere la disponzitiile nationale aplicabile din legislatia nationala a statelor din care apartin societatile ce participa la fuziune. Aceasta Directiva se aplica cu precadere societatilor de capital, fara a fi insa restransa doar la cele pe actiuni. In ceea ce priveste fuziunea transfrontaliera aceasta este definita ca fiind operatiunea prin care: a) Una sau mai multe societati, dintre care cel putin doua sunt guvernate de legislatia a doua state membre diferite, sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati in schimbul repartizarii catre actionarii/asociatii societatii sau societatilor absorbite de actiuni/parti sociale la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor/partilor sociale astfel repartizate b) Mai multe societati, dintre care cel putin doua sunt guvernate de legislatia a doua state membre diferite, sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii catre actionarii/asociatii lor de actiuni/parti sociale la societatea nou infiintata si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor/partilor sociale astfel repartizate; c) O societate este dizolvata fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului sau unei alte societati care detine totalitatea actiunilor sale sau a altor titluri conferind drepturi de vot in adunarea generala. Fuziunea se poate realiza intre societati de forme juridice diferite dar si intre societati aflate in proces de lichidare, cu conditia ca acestea sa nu fi inceput distribuirea activelor intre asociati ca urmare a lichidarii entitatii. Fuziunea e una din modalitatile juridice care permit regruparea intreprinderilor. Cat priveste regruparea, aceasta se efectueaza fie intre intreprinderi din aceeasi ramura, fie intre intreprinderi din ramuri care dezvolta activitati complementare. Proiectul de fuziune al societatilor ce urmeaza sa participe la fuziune trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: a) b) c) d) Forma, denumirea si sediul social ale tuturor societatilor implicate in fuziune Fundamentarea si conditiile fuziunii Conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile beneficiare Data la care actiunile sau partile sociale prevazute la lit. c) dau detinatorilor dreptul de a participa la beneficii si orice conditii speciale care afecteaza acest drept

2|Page

e) Rata de schimb a actiunilor sau partilor sociale si cuantumul eventualelor plati in numerar f) Cuantumul primei de fuziune g) Drepturile conferite de catre societatea absorbanta sau beneficiara detinatorilor de actiuni care confera drepturi speciale si celor care detin alte valori mobiliare in afara de actiuni sau masurile propuse in privinta acestora h) Orice avantaj special acordat expertilor si membrilor organelor administrative sau de control ale societatilor implicate in fuziune i) Data situatiilor financiare ale societatilor participante, care au fost folosite pentru a se stabili conditiile fuziunii j) Data la care tranzactiile societatii absorbite sunt considerate din punct de vedere contabil ca apartinand societatii absorbante sau uneia ori alteia dintre societatile beneficiare. Proiectul de fuziune se depune la Registrul Comertului semnat de reprezentantii societatilor participante, unde este inmatriculata fiecare societate. Proiectul trebuie insotit de o declaratie a societatii care inceteaza activitatea in urma fuziunii despre modul cum a hotarat sa stinga pasivul sau, precum si o declaratie privitoare la modalitatea de publicare a proiectului de fuziune. Apoi proiectul de fuziune este vizat de judecatorul delegat si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, in Partea a IV a, cu cel putin 30 de zile inaintea datelor sedintelor adunarilor generale extraordinare. Pe plan international, Standardul International de Raportare Financiara 3 Combinari de intreprinderi face referire la procesul de fuziune. Conform acestuia, activele, datoriile si datoriile contingente ale entitatii trebuiesc evaluate initial la valoarea lor justa, de la data achizitiei, indiferent de valoarea oricaror interese minoritare. Fondul comercial dobandit in urma unei combinari de intreprinderi trebuie sa fie recunoscut ca activ incepand cu data achizitiei si sa fie evaluat initial ca surplus al costului combinarii de intreprinderi peste interesul dobanditorului in valoarea justa neta a activelor, datoriilor si datoriilor contingente. Se interzice amortizarea fondului comercial achizitionat, dar se cere in schimb, testarea acestuia anual pentru depreciere, sau chiar mai des daca exista evenimente sau modificari ale circumstantelor ce ar putea indica o eventuala depreciere. Practica proceselor de fuziune a pus in evidenta o mare diversitate a acestora. In aceste conditii, se pot realiza o serie de clasificari ale proceselor de fuziune din mai multe puncte de vedere, si anume: I. Din punct de vedere juridic, deosebim: Fuziunea prin contopire este rezultatul operatiunii prin care doua sau mai multe societati se asociaza pentru constituirea unei noi entitati economice prin transmiterea integrala a patrimoniului societatilor care fuzioneaza catre societatea care se constituie; Fuziunea prin absorbtie este operatiunea prin care o societatea achizitioneaza integral o alta societate care dispare, iar actionarii acesteia primesc in schimbul aportului titluri ale societatii cumparatoare.
3|Page

Fuziunea ca mijloc de restructurare interna este o metoda prin care grupurile se restructureaza pentru a reduce numarul societatilor componente sau pentru lichidarea societatilor ramase fara obiect de activitate ori pentru eliminarea societatilor ce inregistreaza pierderi. II. In functie de raportul dintre societatile implicate in procesul de fuziune, avem urmatoarele tipuri de fuziuni: Fuziunea orizontala presupune implicarea unor societati concurente, aflate in domenii de activitate similare, sau ce produc aceeasi gama de produse Fuziunea verticala se realizeaza intre societati partenere de tip furnizor-client Fuziunea congenerica implica participarea unor societati comerciale care prin obiectul de activitate sunt complementare. Fuziunea conglomerat se realizeaza prin implicarea unor societati din ramuri de activitatea diferite cu scopul de a diversifica activitatea cu riscuri minime. III. Din punct de vedere economic se pot realiza urmatoarele tipuri de fuziuni: Fuziuni-anexari caracterizate prin suprematia unei societati asupra alteia si constau in transferuri de putere si control ale patrimoniului. Din punct de vedere juridic acest tip de fuziune corespunde fuziunii prin absorbtie. Fuziuni-combinari caracterizate prin alianta dintre doua sau mai multe entitati distincte in scopul crearii unei noi entitati. Din punct de vedere juridic aceasta fuziune corespunde fuziunii prin contopire Restructurarile interne au ca obiect remodelarea juridica a puterii in cadrul unui grup fara a schimba controlul dominant. IV. Din punct de vedere al motivatiilor care stau la baza fuziunilor, distingem urmatoarele tipuri de fuziuni: Fuziunea dezvoltare realizata din motive economice, poate avea loc intre societati din aceeasi ramura sau din ramuri de activitate diferite. Fuziunea salvare ce se bazeaza pe motive juridice sau financiarea si se realizeaza de cele mai multe ori pentru evitarea falimentului sau lichidarea unor societati gestionate defectuos dar care dispun de tehnologie si dotari avansate Fuziunea realizata din motive cu caracter social vizeaza evitarea somajului sau sprijinirea dezvoltarii unor sectoare care se confrunta cu situatii de criza. Avantajele si dezavantajele fuziunii Activitatea de fuziune presupune atat avantaje cat si dezavantaje. Principalul avantaj ar fi acela ca, din punct de vedere financiar, este mult mai usor sa achizitionezi o societate printr-un schimb de actiuni, decat sa investesti in construirea uneia noi. Un alt avantaj foarte important este acela de a obtine rezultate mai mari in urma unei fuziuni, prin intermediul noii companii create, fata de castigurile fiecarei companii in parte inainte de a se efectua procesul de fuziune. Toate aceste avantaje conduc la rationamente ce stau la baza deciziei de fuziune. Aceste rationamente pot fi: Adaptarea adecvata la conditiile pietei Dezvoltare economica prin diversificarea activitatilor existente

4|Page

Gestionarea activitatii intr-o maniera mult mai buna Imbunatatirea indicatorilor financiari Cresterea profitului si chiar reducerea riscului de faliment Profituri mai mari inregistrate ce duc la o cota de impozitare mai mare Reportarea pierderilor fiscale se poate reduce printr-o alta fuzionare

Unul din principalele dezavantaje ce rezulta din fuziunea societatilor se poate produce atunci cand beneficiile previzionate nu apar, iar din punct de vedere financiar fuziunea decurge intr-o maniera defectuoasa. Etapele procesului de fuziune Conform OMFP nr. 1376/2004, societatile comerciale care fuzioneaza au obligatia sa efectueze urmatoarele operatiuni: 1. Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor care urmeaza sa fuzioneze. In aceasta prima etapa se urmareste respectarea obiectivului contabilitatii, si anume, prezentarea imaginii fidele, clare si complete a situatiei financiare si a performantelor societatii. Aceasta etapa constituie baza determinarii patrimoniului aportat de fiecare societate, a numarului de actiuni ce vor fi emise de societatea absorbanta sau de catre noua societate rezultata. In baza prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, societatile au obligatia sa efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute, la inceputul activitatii, cel putin o data in cursul exercitiului financiar pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii. Potrivit principiului prudentei este interzis ca, elementele de natura activelor si a veniturilor sa fie supraevaluate, iar elementele de natura datoriilor si a cheltuielilor sa fie subevaluate, iar potrivit principiului evaluarii separate a activelor si datoriilor, acestea trebuie evaluate separat. 2. Intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune. Conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, se mentioneaza faptul ca societatile au obligatia intocmirii situatiilor financiare anuale, inclusiv in situatia fuziunii, in conditiile legii. Potrivit legii societatilor comerciale nr. 31/1990, situatiile financiare anuale si rapoartele de gestiune trebuie prezentate pe ultimele trei exercitii financiare ale societatii comerciale care ia parte la procesul de fuziune. 3. Evaluarea globala a societatii si determinarea aportului net. Evaluarea societatilor comerciale ce urmeaza sa fuzioneze, se poate face prin una din urmatoarele metode: Metoda activului net (metoda patrimoniala) Metoda bursiera Metoda bazata pe rezultate Metoda mixta Metoda bazata pe fluxul financiar (metoda cash-flow) 4. Determinarea raportului de schimb al actiunilor sau partilor sociale pentru a acoperi capotalul societatii absorbite. Pentru a se determina raportul de schimb al

5|Page

actiunilor sau partilor sociale trebuie sa se determine valoarea contabila a actiunilor. Conform OMFP nr. 1376/2004, valoarea contabila a unei actiuni se poate obtine prin raportarea activului net contabil la numarul de actiuni sau parti sociale. In al doilea rand, trebuie sa se stabileasca raportul de schimb, prin raportarea valorii contabile a unei actiuni sau parti sociale ce urmeaza sa fie absorbita la valoarea contabila a unei actiuni sau parti sociale a societatii ce urmeaza sa absoarba.

6|Page