Sunteți pe pagina 1din 36

Yoghinii din Tibet (“Yoghis of Tibet”)

Yoghin: Persoană care a petrecut ani în izolare practicând exerciţii secrete fizice şi mentale de auto- transformare şi prin acestea a câştigat un control extraordinar asupra minţii şi corpului. Yoginii pe care-i ve ţi vedea în acest film şi-au asumat riscuri făr ă precedent. Deşi au jurat să p ăstreze secretul strict pentru a menţine puritatea practicilor lor, ei au fost de acord cu aceste interviuri unice şi demonstra ţii rare pentru a ajuta la p ăstrarea pentru posteritate a culturii lor pe cale de dispariţie. Acestor yogini le este dedicat acest film. Yoginii din Tibet Legănat într-un nor de mister, Tibetul, ţara zăpezilor, a fost un loc necunoscut lumii din afara zidurilor sale de munţi pentru aproape un mileniu. Poveşti exotice abundau despre aceşti oameni nep ământeni de pe vastul platou îmbrăţişat de munţii Himalaya. Dar nu era un t ărâm care s ă poat ă fi p ătruns uşor de c ătre cei dinafară. Inaccesibil şi îndepărtat, Tibetul a rămas o plăsmuire misterioasă în imaginaţia celor din vest. Când primele expediţii din vest au pătruns în ţara interzisă, în ultima parte a secolului XIX, au adus înapoi cu ele şi primele imagini pe care lumea din afar ă le văzuse vreodată. Erau imagini care provocau povestirile fantastice chiar mai mult.

Se părea c ă oamenii din Vest îşi doreau să creadă în miticul Shangri-La, o ţar ă din centrul Asiei, adăpostit ă de exterior, condusă de o filozofie a compasiunii şi non- violenţei, liberă de opresiune şi conflicte. Deşi asemănător în filozofie, realitatea fizică a Tibetului era mult mai complexă. Viaţa pe platoul cel mai înalt al P ământului era una de contraste aspre. Un loc în care bogăţiile naturale conlocuiau cu rigori inimaginabile. Primii s ăi locuitori au fost nomazi, care s-au adaptat încetul cu încetul la extremităţile altitudinilor mari. Chiar şi pentru aceşti oameni căli ţi, la 4500 m ochii li se puteau literalmente usca de la intensitatea brutală a soarelui. O revărsare bruscă de grindină putea distruge munca de un sezon, sau împrăştia turmele în câteva clipe. Singura lor istorie era impregnat ă de r ăzboaie aprige între triburi şi atacatorii din afară. Speranţa de via ţă era scăzut ă. Erau un popor cu un simţ foarte viu al efemerităţii şi suferinţei vieţii. Nu e greu de înţeles de ce tibetanii, ale c ăror condi ţii exterioare erau atât de aspre şi schimbătoare, au ajuns să caute în interior pentru un dram de permanenţă şi pace. Regele care i-a unit ca popor a dorit să-i unească de asemenea şi în credinţă. Acesta a chemat un lider carismatic din India, Padmashambava, pentru a aduce budismul în ţara sa.

Tibetanii crezuseră într-o pleiadă de zeităţi, atât binevoitoare cât şi mânioase. Depă şirea sabotajului din partea liderilor acestei religii, cunoscută sub numele de Bon, a fost o provocare. Padmashambava a reuşit prin amestecarea acestor credinţe cu învăţăturile Dharmei, sau scripturilor budiste. În loc să excludă zeităţile, el le-a inclus într-un mod creativ ca gardieni şi simboluri ale învăţăturilor budiste. Rezultatul a fost un hibrid unic himalayan al budismului. Mul ţimea de ritualuri şi simbolistica vechii lor religii au rămas la exterior, dar învăţăturile budiste au pus încet stăpânire pe minţile tibetanilor. Ei au ajuns s ă accepte imaginea budist ă asupra vie ţii ca un curent continuu de mor ţi şi reîncarnări, un ciclu în care naşterea sub formă umană reprezint ă o ocazie preţioasă de a face ansamblul alegerilor care vor determina destinul fiecăruia în viaţa următoare: reîncarnarea într-un plan inferior al existenţei, într-o altă via ţă umană sau în cele din urmă Nirvana, o stare de eliberare din suferinţele existenţei fizice. Credinţa a schimbat într-un mod profund simţul tibetan al moralităţii. Sistemul social şi aristocraţia din trecut au r ămas, dar noile credinţe care au adus în sistemul lor o infuzie de bunăvoinţă, non-violenţă şi compasiune între oameni, atât din popor cât şi din exterior, au reprezentat noul standard, iar măsura în care tibetanii au integrat aceste credinţe în viaţa lor de zi cu zi a ajuns s ă fie amprenta culturii lor. Acumularea de merite şi purificarea de acţiuni negative din trecut pentru a asigura o renaştere propice au

devenit parte a ritualurilor lor, pelerinajele la locurile sacre au ajuns s ă includă mii de prosternări, lăs ări simbolice la pământ ale ego-ului individual. Rugăciunile erau inscripţionate pe steaguri, plasate în şiruri întregi pentru a flutura deasupra caselor şi templelor lor pentru ca mesajul lor de speranţă pentru eliberarea tuturor fiinţelor de pe pământ s ă fie purtat de vânt deasupra întregii lumi. Recitarea rugăciunilor era acompaniată de rotirea constantă a roţilor de rugăciune, un simbol al bunăvoinţei şi bunătăţii iubitoare care se învârt spre exterior, spre toate fiinţele. Viaţa literalmente se învârtea în jurul credinţei lor. Ca şi comunitate, ei sponsorizau mânăstirile pentru studiul şi practicarea învăţăturilor budiste. Aceste structuri imense erau casa a zeci de mii de călugări şi călugări ţe, centre de tipărire pentru întreaga societate tibetană şi biblioteci pentru textele străvechi. Spre deosebire de formele mai ascetice ale budismului, versiunea tibetană privea arta şi ştiinţa ca instrumente pentru înţelegerea infinitului. Dramaturgia, muzica, arta, astronomia, filozofia şi medicina, toate acestea erau predate în cadrul mânăstirilor. În perioada de vârf a civilizaţiei tibetane, existau mai mult de 6000 de mânăstiri, cu unul din şase tibetani alăturându-se vie ţii monahale. Studiile începeau de la vârstele cele mai fragede, iar dobândirea echivalentului unui doctorat putea s ă necesite 20 de ani sau mai mult.

C ălug ării au devenit păstrătorii cunoştinţelor pentru întreaga societate tibetană şi pentru multe generaţii s-a p ăstrat o tradiţie de discipoli în care un învăţător mai în vârstă, Lama, le prezenta învăţăturile călugărilor mai tineri, aceştia la rândul lor devenind într-o bună zi Lama. Noile credinţe budiste i-au produs de asemenea pe cei mai fascinanţi dintre tibetani, yoginii. Spre deosebire de yoginii hinduşi, care făceau diferite

contorsionări pentru public, realizările yoginilor tibetani erau realizări ale minţii, imposibil de văzut de către ceilalţi. Yoginul tibetan era un călugăr sau un om obişnuit care, dup ă ce a studiat învăţăturile lui Buddha, dorea să le experimenteze promisiunile în cadrul propriei minţi, anume

o stare a existenţei denumită "iluminare".

Pentru yoginul aspirant, ob ţinerea iluminării semnifica ob ţinerea unei avanpremiere pământeşti a fericirii Nirvanei. Prin exerciţii mentale şi fizice intensive în peşteri sau aşezăminte îndepărtate, scopul lor era s ă se ridice deasupra suferinţelor Samsarei, sau vieţii fizice, şi s ă descopere natura cea mai pură a conştiinţei. În cadrul acestei c ăut ări, retragerile în medita ţie puteau s ă dureze ani întregi. Timp de secole, tibetanii au admirat aceşti yogini ca pe oamenii cei mai mistici din cadrul societăţii lor. Ei le ofereau sprijin în căutarea iluminării prin oferirea de mâncare, îmbrăcăminte şi bani c ătre mânăstiri. Yoginii le insuflau tibetanilor speranţa că eliberarea de suferinţele vieţii fizice putea fi cu adevărat atins ă. De-a lungul secolelor, conducerea spiritualit ăţii şi cea

a statului s-au unificat.

Tibetanii au pornit o tradiţie de a-i identifica pe aceia dintre ei pe care-i credeau reîncarnări ale lui Buddha al compasiunii.

Dintre aceştia, unul era numit Dalai Lama, în traducere "învăţătorul-ocean", implicând astfel adâncimea

şi anvergura înţelepciunii sale.

În cele din urmă, cel identificat ca fiind reîncarnarea Sfinţiei-Sale Dalai Lama îi lua acestuia locul ca lider din prezent al Tibetului. Scaunul simbolic al acestui guvern mistic a devenit Patala, o mânăstire maiestuoasă veghind asupra oraşului- capitală, Lhasa. În plin secol XX, tibetanii au rămas aproape neatinşi de lumea modernă. Tunetul ameninţător al unei furtuni umane a devenit din ce în ce mai puternic în Tibet pe măsură ce secolul al XX-lea a avansat. Revoluţia comunistă a măturat China, iar laolaltă cu aceasta a venit şi o creştere de interes în controlul teritoriului Tibetului.

Invocând legăturile diplomatice trecute dintre Tibet şi diferitele monarhii ale Chinei imperialiste, Mao Tse-Tung le-

a folosit pe acestea ca un pretext de suprafa ţă pentru a

ridica pretenţii asupra locaţiei strategice a Tibetului, resurselor naturale bogate ale acestuia şi izvoarelor unor râuri asiatice importante. În 1949, acesta a anunţat că Tibetul va fi redat patriei-mamă, angajânduse să umple regiunea cu 60 milioane de chinezi de-a lungul a 10 ani. Sub

pretenţia eliberării tibetanilor de un stil de viaţă arhaic, "armata republicii populare" a început invadarea satelor şi a mânăstirilor. Tensiunile ocupaţiei incipiente şi opoziţiei faţă de religie s-au dezvoltat într-o campanie din ce în ce mai brutală având ca scop înlocuirea populaţiei şi practicilor tibetane cu cele proprii. Lumea nu absorbise încă şocul holocaustului lui Hitler atunci când unul nou începuse s ă se contureze în Tibet. Gradul distrugerii este dificil de înţeles sau exprimat. Pe măsură ce invazia le-a măturat ţara, tibetanii care proclamau conducerea lui Dalai Lama erau închişi, torturaţi sau ucişi, adeseori în feluri groaznice. Peste un milion de tibetani şi-au pierdut vieţile, o cincime din populaţie. Aproape toate din cele 6000 de mânăstiri au fost distruse, bibliotecile lor au fost arse, lucrările de artă şi icoanele au fost batjocorite. În tot acest timp, Dalai Lama era Tenzin Gyatso, care fusese identificat pe când era copil la o fermă tibetană. Este remarcabil c ă a reuşit să -şi duc ă la bun sfârşit studiile riguroase în ciuda invaziei, iar tibetanii l-au pus la conducere pe când era adolescent, sperând c ă le-ar fi putut redobândi ţara. Dup ă multele sale încercări de a negocia cu chinezii, tibetanii s-au temut c ă iubitul lor lider va fi curând r ăpit şi ucis.

Printr-o evadare dramatică, Dalai Lama a fost scos din Tibet sub deghizare, traversând munţii c ătre India, unde a fost adăpostit şi a stabilit un guvern în exil, în Dharamsala.

Cruzimile chinezilor s-au înmul ţit în anii care-au

urmat evadării lui Dalai Lama, ceea ce a f ăcut ca un num ăr mare de tibetani s ă-l urmeze, c ăutându-şi adăpost în India. Printre ei au fost şi câţiva dintre yoginii lor veneraţi. După mai multe decade, amintirea acelei treceri întunecate r ămâne vie. După ce Sfinţia-Sa Dalai Lama a plecat c ătre India, lupta de clasă şi trierea a început şi toţi cei care aveau un nume, faimă sau prosperitate au fost triaţi. Au fost bătuţi, părul le-a fost smuls, urechile t ăiate, iar eu m-am gândit că dacă e vorba de iad, acesta trebuie să fie adevăratul iad. Apoi toţi cei care nu aveau un nume, faimă sau prosperitate au primit p ământ. După ţiva ani, chinezii reveneau şi-i întrebau "De unde ai acest pământ?

" "Trebuie că eşti parte din sistemul de clasă".

A fost multă durere şi suferinţă.

Am fost în închisoarea chineză aproape 20 de ani. În închisoare, în loc să dorm, făceam un efort conştient să r ămân treaz şi să meditez. Duminicile, era obligatoriu pentru toată lumea s ă doarmă şi s ă p ăstreze liniştea, iar eu mă prefăceam c ă dorm, dar de fapt meditam în linişte şi recitam mantre în minte.

Atunci când mi-am păr ăsit ţara, erau cam 3000 de persoane în grupul meu. Atunci când am ajuns în India, mai eram doar 500. Mulţi fuseseră ucişi pe drum de chinezi, mul ţi au murit datorită greutăţilor călătoriei şi mulţi s-au întors în Tibet.

Zile în şir trebuia să mergem fă ră mâncare, şi de

asemenea mulţi au fost răniţi. În circumstanţe normale, aceeaşi călătorie ar fi durat 3 luni, dar fiindcă era

o evadare în timpul r ăzboiului, ne-a luat 2 ani.

A trebuit s ă ne apărăm de chinezi de 9 ori pe drum.

A patra oară, tatăl meu a fost prins de chinezi.

În decadele ce-au trecut de la invazie, tibetanii în exil au încercat să-şi reconstruiască viaţa aşa cum a fost odat ă. <i>Aceasta este peştera pe care Naropa (1016-1100) a folosit-o ca loc de meditaţie</i> În munţii Himalaya din partea indiană, există încă pentru tibetani locuri sacre de demult din istoria lor, care au căp ătat o nouă valoare de la distrugerea ţării lor de origine. De asemenea au ridicat noi şcoli şi mânăstiri în comunităţile de refugiaţi din toat ă India. Guvernul în exil rămâne în Dharamsala, lucrând pentru a-i ajuta pe oameni să-şi reconstruiască vie ţile. În centrul speranţelor lor r ămâne Sfinţia-Sa, al 14-lea Dalai Lama. În decadele care au trecut de la fuga de chinezi, el a realizat ceea ce predecesorii săi nu şi-ar fi închipuit vreodată: recunoaştere în toată lumea ca unul din cei mai extraordinari învăţa ţi, oameni de stat şi umanitari ai timpului nostru. <i>Laureat al premiului Nobel pentru pace, 1989</i> Oamenii au trecut printr-o situa ţie şi perioadă foarte, foarte dificilă, de-a lungul c ăreia aproape c ă o naţie str ăveche, cu zestre unică şi foarte bogat ă culturală şi spirituală, a murit. În primul rând, e în natura umană pentru cineva care poate avea toată puterea ca până la urmă puterea să -l

strice, sau s ă-i distrugă, odat ă pentru totdeauna, calit ăţile bune.

În al doilea rând şi din nefericire, regimurile totalitare, genul de societate comunist ă şi sistemul acela de guvernare reprezintă de fapt o dictatură legalizat ă. Atunci, odat ă ce structura este creat ă în acest fel, atunci sistemul însuşi ajut ă la crearea unei astfel de persoane. Acum, cred, o China democrat ă, China cu o societate deschisă, libertatea religiilor, libertatea cuvântului, libertatea gândului, libertatea informaţiei, cred c ă nu este numai în interesul comunităţii mondiale, ci şi al poporului chinez. Dar acţiunile distructive ale guvernului comunist chinez nu au fost oprite nici după decade întregi de eforturi diplomatice din partea tibetanilor. Si pe măsură ce privesc flacăra culturii lor cum este încet stinsă în ţara lor de origine, tradiţia yoginilor se stinge de asemenea. În ciuda prezenţei mânăstirilor şi c ălug ărilor în exil, mediul cultural complet care a produs maeştrii minţii din trecut nu mai există. Fă ră liniile neîntrerupte de yogini care predau yoga, fără perioadele de timp necesare pentru a petrece ani întregi în retragere izolat ă, liberi de distragerile p ământeşti, şi mai ales, f ăr ă sprijinul devotat al civilizaţiei tibetane din vechime, tradiţia yoginilor se apropie de dispariţie. Odată cei mai retraşi oameni de pe pământ, acum ies la iveală cu o candoare fără precedent, pentru a păstra moştenirea lor de 1000 de ani.

Îi g ăsim trăindu-şi vie ţile printre noi pe ultimii dintre maeştrii yogini tibetani.

Pentru a realiza gravitatea pierderii iminente a maeştrilor yogini, este vital de înţeles cu ce au contribuit aceştia la dezvoltarea oamenilor pe parcursul istoriei lor unice.

În timp ce cei mai avansaţi gânditori ai vestului au dezvoltat ştiinţele fizice, menite a îmbunăt ăţi starea exterioară a omenirii, yoginii au dezvoltat o ştiinţă a minţii, pentru a îmbunăt ăţi starea interioară a omenirii. Îmbunăt ăţirea r ăspunsului emoţional şi moral al minţii era ţelul lor cel mai înalt: transformarea modelelor de gândire şi modificarea modelelor de comportament prin stăpânirea furiei, agresivităţii, lă comiei, orgoliului, geloziei, chiar subjugarea st ărilor de discomfort fizic. Tehnicile pe care le-au dezvoltat pentru a obţine aceste rezultate sunt doar acum recunoscute şi afirmate de studiile vestice asupra creierului şi corpului. La un loc central în tradiţia yoginilor este transmiterea mai departe a învăţăturilor extinse şi a practicilor bine p ăzite pentru antrenamentul atât al corpului cât şi al minţii. În cadrul fiecărui ordin de c ălug ări, liniile detaliate de yogini laolaltă cu studenţii şi tehnicile acestora sunt înregistrate cu mare grijă. Fiecare linie poartă un nume unic şi are o abordare

unic ă.

Cu răd ăcini care se întind înapoi până la primul maestru yogin, Naropa, linia Drikung Kagyu a fost mult timp renumită pentru a fi produs yogini foarte avansaţi.

Linia Drikung Kagyu a funcţionat continuu, f ăr ă nici un fel de întrerupere sau schimbare în cadrul ei, iar aceasta durează de la fondatorul liniei până chiar în zilele noastre. Când privim în retrospectivă, au fost atât de mul ţi yogini celebri şi înaltrealizaţi. Binecuvântările sunt trecute de la un maestru la altul până în zilele noastre. Aceasta e specialitatea noastră. Cred c ă, din punctul de vedere al practicantului cum să spun aduci beneficii minţii. Învăţă tura academică reprezintă doar cunoştinţe. Poate vei deveni profesor şi vei putea preda terminologia, şi acesta este un lucru. Dar ca practicant, ai primit binecuvântări Şi dacă nu primeşti binecuvântările acestei linii, atunci nu poţi avea o anumit ă putere de a-i ajuta pe al ţii s ă beneficieze. Şi de asemenea, cineva care nu merge la şcoala academică, dar a practicat, cu siguranţă şi-a deschis înţelepciunea. Şi de asemenea ştie despre alţi oameni, cum au aceştia nevoie s ă beneficieze Va şti. Ce anume defineşte, atunci, un yogin? Prin ce diferă ei de un călugăr obişnuit? În exterior, puţine indicii pot fi găsite. Cele mai lucide răspunsuri la aceast ă întrebare vin de la aceia care au mers ei înşişi pe cale.

Un yogin este o persoană care are o înţelegere profundă prin experienţă a naturii adevărate a tuturor fenomenelor. Un yogin este un practicant care face retrageri foarte lungi şi care a dobândit o înţelegere prin experimentare a învăţăturilor.

Aşadar trebuie să fie cineva care nu a primit numai învăţătura teoretică, ci a făcut retrageri îndelungate. Yogin înseamnă cineva care intră în Dharma, sau învăţăturile budiste. Şi după aceea, face partea practică, care ţine de

minte.

Îşi antrenează mintea s ă fie totdeauna liniştită, totdeauna împăcată. Aceasta e definiţia unui yogin. Dharma trăieşte înăuntrul yoginului, yoginul urmează Dharma. Dacă tr ăieşti cu adevărat în Dharma, nimic nu-ţi poate face vreun rău. Chiar îţi pot lua această via ţă, dar nu o pot lua pe următoarea. Ce aspiră un yogin sau o yogină s ă fac ă este s ă pună capăt suferinţei care exist ă în cadrul existenţei ciclice. Pentru a face aceasta, un yogin sau o yogină trebuie s ă-şi antreneze mintea. Simplu spus, ei se vor lupta s ă contracareze toate emoţiile negative şi s ă genereze energie pozitivă. O persoană experimentată şi calificat ă care a f ăcut retrageri r ămâne cu mintea perfect concentrat ă chiar şi în mijlocul locurilor foarte agitate şi zgomotoase.

Dacă cineva nu este la fel de bine calificat, spre exemplu eu, chiar dacă r ămân într-un loc izolat şi încerc să meditez, mintea mea merge peste tot. Împiedicarea minţii s ă meargă peste tot este exact provocarea cea mai mare din meditaţie şi timp de secole, yoginii aspiranţi s-au retras în locuri izolate pentru a evita distragerea în timp ce-şi antrenau minţile. A-ţi imagina viaţa fiind scos în afara societăţii ani la rândul dintr-un foc poate fi dificil pentru cei din vest, obişnui ţi cu o lume de interacţiune efectiv nonstop. Întrebarea "unde" este o alt ă provocare. Pentru tibetanii în exil, astfel de locuri încă există, în munţii Himalaya din partea indiană, dincolo de raza de influenţă chinez ă. Unul din cele 24 de locuri sacre din budismul tibetan este Lapchi, locul de meditaţie al lui Milarepa, unul dintre primii yogini tibetani, venerat pentru că a abandonat un mod de viaţă criminal şi a obţinut iluminarea pe parcursul unei singure vieţi. Un c ălug ăr a mers pentru 6 zile cu o cameră grea în munţi pentru a aduce înapoi o scurt ă trecere în revist ă a acestui loc de retragere primitiv. Chiar şi acum, imaginile pe care le-a înregistrat au fost permise cu mari rezerve. Dacă noţiunea de căutare a iluminării pare vagă sau de nep ătruns, calea yoginilor este în realitate destul de clară.

Tehnicile şi practicile dezvoltate de-a lungul a mai bine de un mileniu le sunt revelate într-o ordine riguroas ă şi numai de c ătre un practicant des ăvârşit.

Premiza lor de început este c ă mintea neantrenat ă este ca un elefant furios, de necontrolat. Sarcina ini ţial ă a yoginului este să pună încet frâie gândurilor sălt ăreţe şi eratice ale minţii folosind unelte specifice: repetarea credinţelor de bază în mantre şi exerciţii de golirea minţii de gândurile conceptuale. Doi yogini în retragere în Lapchi au fost de acord cu un interviu - o ocazie nemaiîntâlnită.

- Aţi sosit la Lapchi când am luat o pauză de câteva

zile în retragerea mea.

- Aceasta este o coincidenţă auspicioasă şi se poate

petrece numai datorită conexiunilor din trecut şi rug ăciunilor pline de aspiraţie. Milarepa a făcut o retragere foarte îndelungată în Lapchi şi a atins iluminarea prin practica Tumo. A lăsat mai multe urme de picior pe pietrele din Lapchi, care atrag mul ţi pelerini. Discipolii multor maeştri importanţi au meditat în peşterile din Lapchi şi din locurile dimprejur. Sunt aici într-o retragere cu permisiune de la Sfinţia- Sa Cheta(? ) Rimpoche. Dup ă mulţi ani de retragere, am ajuns la concluzia c ă în special constituţia fizică a omului este un mare impediment pentru practicanţii serioşi. Am ajuns s ă-mi dau seama că singura cale de a elimina acest impediment era ob ţinerea st ăpânirii asupra celor 5 elemente, aşa încât practica mea s ă nu trebuiască s ă fie dependent ă de sus ţinere şi s ănătate. Am citit istoria vie ţii lui Milarepa.

Mi-a bulversat total mintea. Am aspirat cu putere s ă st ăpânesc cele 6 yoga ale lui Naropa şi de asemenea secretele legate de Prana, Nadi şi Bindu, cele 3 componente principale care sunt importante în practica Yoga. Cu orice preţ, eram hotărât să mă antrenez pentru a fi capabil s ă stăpânesc Tumo sau Chanda-lee. Pentru a face aceasta, am descoperit că Dharamsala nu era de ajutor întru împlinirea aspiraţiilor mele. Aveam nevoie de un învăţător care ar fi putut să "toarne" în mine cunoaşterea sa prin experienţă a acestor practici. Voiam ca rezultatul eforturilor mele s ă creeze o serie de urme de neşters asupra curentului minţii mele pe care s ă le pot duce mai departe pentru totdeauna. Cel mai dificil lucru de f ăcut este r ămânerea în concentrare asupra unui singur punct. Eforturile corporale, cum ar fi să faci sute de mii de prosternări, şi eforturile vorbirii, cum ar fi recitarea mantrelor, nu prezintă nici o problemă. Controlul minţii este o problemă. Mi-am început retragerea când aveam 9 ani. În acea perioadă am fost într-o retragere de o lună. La început, mi-a fost foarte greu. Şti ţi, eram un b ăie ţel. Număram zilele pe degete: o zi, două zile, câte au mai rămas Să ies din locul de retragere? Dacă ies, care ar fi consecinţele? Genul acesta de întrebări tot apăreau.

Şi atunci, deşi verbal reciţi mantra, mintea î ţi este foarte, foarte ocupată încercând s ă iasă din retragere. Dar atunci când devii mai experimentat şi mai matur în meditaţie şi învăţare, lucrurile se vor schimba. Ce-mi place la retrageri este că atunci când pleci în retragere, după mai multe s ăptămâni sau chiar luni de singurătate, totul este foarte diferit. Totul se va linişti în tine, dorinţa, furia, ataşamentul. La vârsta de 17 ani, am intrat la mânăstire. Din ziua aceea şi până azi, nam lucrat la mânăstire decât 2 ani, iar tot restul timpului mi l-am dedicat înc ă de la 17 ani retragerilor şi meditaţiei.

Nu există somn atunci când suntem în retragere. Există o anumită cutie făcută special, în care st ăm aşezaţi, cu picioarele încrucişate. Şi stăm în acea postură indiferent dacă e zi sau noapte. Putem împărţi practica noastră în patru păr ţi de timp, iar în acel timp putem s ă ne odihnim, dar nu ieşim din cutie. Vom continua să stăm în acea pozi ţie tot timpul. Oricine vrea s ă meargă în retragere, indiferent că este călugăr, c ălug ăriţă sau om obişnuit, toţi sunt bineveniţi. Predarea învăţăturilor Dharmei este ca şi razele soarelui. Toată lumea se poate bucura de ele. Slujba unui maestru de retragere este s ă-i ghideze pe toţi cei care sunt în retragere, prin comentarii asupra învăţăturilor legate de tipul particular de retragere în care este fiecare.

Câte sesiuni în retragere trebuie s ă facă cineva de-a lungul unei zile, ce tip de vizualizare, ce metodă de meditaţie, cum să recite mantrele, care sunt păr ţile pe care le-a absolvit în acea practică - aşadar, acestea sunt genurile de lucruri în care un maestru de retragere poate oferi ghidare. După ce ieşi din retragere, dup ă 3 ani, 3 luni, 3 săptămâni şi 3 zile, eşti o persoană diferit ă. Dacă eşti o persoană diferit ă după 3 ani în retragere, efectul este exponenţial pentru cei care au devotat decade retragerii. Într-adevăr, cele mai profunde dovezi ale efectelor de schimbare a minţii în cadrul retragerilor prelungite pot fi găsite la cei mai vârstnici practicanţi. Totuşi, mul ţi dintre aceşti bătrâni au fost închişi sau ucişi de-a lungul unei jum ăt ăţi de secol de ocupa ţie chineză. Probabil cel mai vârstnic yogin tibetan în via ţă este Drubwang Rimpoche, posibil cel mai mare yogin în via ţă în zilele noastre. Aici, pentru prima oară, el acordă un interviu filmat, o introspecţie rară în mintea unui maestru al meditaţiei. - Am meditat foarte, foarte mult timp. Este foarte greu pentru mine s ă privesc în urmă şi s ă număr anii mul ţi timp de care am meditat. Motivul este că , deşi par un om obişnuit în exterior, starea mea mentală este atât de diferită. Diferită în sensul că focalizarea mea asupra lucrurilor lumeşti nu este consistentă. Când meditezi, din chiar prima zi în care decizi s ă pleci în retragere solitară, ai făcut o decizie conştientă s ă suporţi tot felul de pierderi: haine bune, mâncare bună,

nume, faimă şi prestigiu, toate acestea trebuie s ă fii gata s ă le laşi în urmă. Ni se dau raţii minime de apă şi orz pr ăjit pentru subzistenţă, pentru a fi capabili s ă stăm aşezaţi în postură de meditaţie. Numai o dată pe săptămână primim aceste cantităţi minime de mâncare pentru subzistenţă. Trebuie să persişti în a face un efort consistent şi a trece prin tot felul de încercări grele. Făr ă aceste încercări grele, nu ar fi nimeni în stare s ă experimenteze starea mentală a tuturor maeştrilor glorioşi din trecut. Atunci când meditez, îmi pot vedea toate vieţile trecute.

Am fost nă scut în lumea iadului, am fost născut ca o fantomă înfometat ă, am fost născut de multe ori sub formă de animale, toate aceste lucruri devin foarte, foarte clare când eşti în meditaţie. Am trecut prin cele 3 planuri inferioare ale existenţei de multe ori. Absorbit în meditaţie, întotdeauna trec prin Bardo sau pauza intermediară, care este, s ă zicem, între moarte şi renaştere. Dar nu are foarte mult rost s ă intrăm în toate aceste amănunte. Când înţelegi aceast ă via ţă şi cea următoare ca şi una singură, pentru o astfel de persoană nu este nevoie să intre în toate aceste lucruri de amănunt.

Atunci când corpul î ţi este deja făcut buc ăţi în meditaţie, nu se mai pune problema morţii sau a l ăsării în urmă a corpului fizic. Astfel, disciplinarea devine un instrument puternic în toată regula, permiţându-i practicantului s ă devină conştient de energiile subtile ale corpului şi s ă le stăpânească prin respiraţie şi posturi fizice cunoscute sub numele de "yoga"-uri. Medicina modernă vestică a elaborat studii asupra puterilor mentale ale acestor maeştri ai meditaţiei. O astfel de practică, Tumo, a fost dezvoltat ă pentru a genera căldur ă corporală în peşterile înghe ţate ale Tibetului. Yoginii care st ăpânesc Tumo sunt capabili s ă se scufunde într-un lac înghe ţat şi s ă produc ă, după 15 minute, aburi vizibili care se ridică din robele lor. Tumo este o învăţătur ă strictă şi nu este predată liber oricui doreşte s-o primească. Totuşi, mediul nostru şi timpurile sunt foarte diferite acum, aşa c ă prin bunătate iubitoare şi compasiune eu o predau, iar pentru mine aceasta nu reprezint ă o înc ălcare a angajamentelor noastre yogine. Tumo este o practică al cărei scop este să aducă binecuvântare şi fericire, atât din punct de vedere psihologic cât şi fizic. Vizualizarea este mult mai simplă. Te vizualizezi ca un balon umflat în întregime, gol în interior, şi vizualizezi înăuntrul t ău un mic obiect care străluceşte şi generează c ăldură. Tehnica este de asemenea foarte util ă pentru a te autoajuta şi autovindeca.

Alte forme de yoga au avut ca scop beneficii legate

de sănătatea corporală şi îmbunăt ăţirea duratei şi calit ăţii vieţii noastre preţioase. Deşi multe yoga de bază au fost predate în vest de-a lungul anilor, multe dintre formele de yoga mai dificile şi exotice au fost ţinute secrete pentru a le p ăstra puritatea.

O astfel de practică, Trucor, are ca scop deschiderea

canalelor vânturilor din cadrul corpului, c ăile energiei

asociate cu respiraţia. Prin practicarea Trucor, yoginul este capabil s ă

îmbunătăţească func ţiile respiratorii, s ă ajute corpul la eliberarea toxinelor şi să purifice mintea. Filmarea acestei practici pretenţioase a fost permisă cu multă reţinere. Pentru a o învăţa în profunzime, sunt necesari cel puţin 2 ani. Iar atunci nu poţi rămâne doar cu atât. Trebuie să faci partea practică tot timpul.

În afara momentelor în care călătoresc, fac exerci ţiile

2 ore pe zi.

10

Iar acum am o rugăminte. Aceasta este o practică foarte secret ă, aşa c ă trebuie s ă vă cer s ă sf ătuiţi privitorii să nu încerce s ă m ă imite. Dacă o vor face, îşi pun în pericol s ănătatea şi bunăstarea. Fiindcă este atât de secretă, trebuie s-o învăţăm de la un anumit profesor, care poate s ă ne predea tehnica de la început până la sfârşit, în profunzime.

Yoginul care a petrecut ani de-a rândul practicând şi

a dobândit un grad înalt de st ăpânire asupra minţii şi

corpului se spune c ă a obţinut un nivel înalt de realizare, c ă

a devenit o fiinţă înalt realizată. Se spune c ă puterile lor se extind câteodat ă în lumea paranormalului. Astfel de poveşti supranaturale s-au învârtit în jurul yoginilor tibetani de-a lungul întregii lor istorii, îngroşând norul de mister ce-i înconjoară. Poveşti despre comunicări telepatice şi mantre de

control al minţii circulă printre practicanţii avansaţi până în zilele noastre. Yoginii înalt-realizaţi pot desigur schimba situaţii. Sunt multe exemple când astfel de fiinţe au schimbat dezastre naturale. Un exemplu este atunci când solda ţii chinezi au venit

să producă pagube unei mânăstiri - sau locuitorilor ei. Dintr-o dată, vremea s-a schimbat. Vizibilitatea foarte scăzută şi c ăderea de grindină au

făcut imposibil pentru acei oameni s ă ajungă la destinaţie. Sunt atât de multe exemple diferite, mult prea multe pentru a putea fi povestite. Există o peşteră de meditaţie minunat ă şi sacr ă unde

se spune c ă Guru Padmashambava a meditat.

Am mers acolo când eram copil, dar aveam deja o mare devoţiune. Atunci când am privit în peşter ă, am simţit nevoia s ă spun nişte rugăciuni. Am f ăcut trei prosternări şi am spus "te rog, arat ă-mi un semn, astfel încât devoţiunea mea să devină şi mai puternică".

Imediat dup ă aceea, a apărut un curcubeu la gura peşterii de meditaţie, iar acolo l-am v ăzut pe Guru Padmashambava. Am fost pur şi simplu copleşit şi cu adevărat foarte fericit şi toată atenţia mea era îndreptată asupra gurii peşterii şi a lui Guru Padmashambava. Erau multe c ălug ăriţe cu mine, iar una mi-a spus:

"Rimpoche, Rimpoche, uit ă-te la piciorul t ău! Se scufundă în piatr ă! " Iar eu a trebuit s ă privesc, şi într-adevăr, piciorul meu l ăsa o urmă adâncă în stânca solidă, fiindcă într- adevăr, întocmai cum spusese c ălug ăriţa, se scufunda. La vârsta de 3 ani eram capabil să-mi povestesc vieţile anterioare. Puteam spune numele fostei mele surori, dar presupunând c ă voi spune că-mi pot aminti toate vieţile trecute, oare mă va crede cineva? Aşadar, hai s ă spunem doar că puteam s ă-mi amintesc lucruri de când eram foarte mic. Astfel de puteri paranormale ale maeştrilor yogini se spune c ă includ şi capacitatea de control conştient al procesului de trecere de la o via ţă la următoarea. Acest lucru poate fi văzut foarte des la mulţi practicanţi avansaţi. Când moare un om de rând, după moarte figura se schimbă, devine galbenă, palidă, iar dacă ciupeşti pielea, ea va r ămâne în acea poziţie.

11

Dar un practicant adevărat care a meditat, atunci când moare, îşi continuă starea.

Daca-l ciupeşti, pielea e ca acum, elastică, imediat va reveni la vechea pozi ţie, şi de asemenea, îşi p ăstrează căldura în miezul inimii. De asemenea, figura este ca în viaţă. Şi a fost şi un caz foarte neobişnuit, o poveste, doar acum un an, în Bhutan, un maestru din partea locului, Jedun Rinchen, Murise de mai bine de o lună şi nu se schimbase deloc.

Pentru yoginii aspiranţi, astfel de evenimente implică control asupra procesului reîncarnării. Chiar şi Dalai Lama a declarat că dacă chinezii comunişti încă vor mai guverna Tibetul în momentul morţii sale, el va alege renaşterea în afara Tibetului. Controlul procesului propriei mor ţi şi renaşteri este subiectul unora dintre cele mai fascinante povestiri despre yoginii tibetani. Lama Drupon Samtan îşi aminteşte foarte viu un astfel de eveniment în anii s ăi de început ca învăţăcel, moartea propriului să u învăţător, Kyung Ga Rimpoche. Acesta este profesorul meu, Kyung Ga Rimpoche. El a chemat toţi înv ăţăceii şi le-a spus că se va stinge din viaţă. Fă ră nici un fel de boală, f ăr ă semne iminente mor ţii, el este pur şi simplu normal, se ridică, îşi face rug ăciunile, după care îi spune ajutorului s ău s ă facă un ceai bun. Acesta îi aduce ceai iar şi iar, până când e satisf ăcut, şi spune toate acele rug ăciuni laolaltă. Iar când ajunge la capăt, spune: "A sosit timpul s ă m ă sting din viaţă".

Şi exact ca şi cum ar fi adormit, ca un Buddha, şi-a

pus mâna dreaptă sub obraz şi s-a întins şi ne-a privit pe fiecare în parte Ştiţi, f ăcea rugăciuni pentru ca fiecare s ă beneficieze

în viitor, iar apoi s-a stins din viaţă. Povestirea lucrurilor ca acesta, care într-adevăr

revelează orice tehnică sau experienţă c ătre cineva care nu

a trecut prin pregătirea yogină, era odată o înc ălcare a

jurămintelor yogine de secret extrem. Motivul era menţinerea purităţii învăţăturilor. Teama era că, scoase din context, formele exotice de yoga şi meditaţie ar putea degenera în dorinţa egotică de putere, iar în ochii b ătrânilor, deschiderea care are loc acum este privită ca un risc semnificativ. Când Eminenţa-Sa Druwang Rimpoche a fost întrebat despre t ăierea p ărului s ău, practică cunoscut ă prin faptul c ă simbolizează pregătirea pentru moarte a unui yogin, el a afişat o evitare înc ăpăţânată a r ăspunsului, specifică unui yogin sub jur ământul de p ăstrarea secretului. Sunt multe motive pentru care o persoană în retragere îşi lasă p ărul s ă crească. Staţi să mă gândesc un pic. Da, sunt multe motive pentru care să -ţi laşi părul

lung.

Haideţi mai bine s-o lăsăm baltă.

Mi s-au întâmplat multe lucruri.

N-ar folosi decât să inducă oamenii în eroare. Lăsaţi-o baltă. Ştiţi ce, l-am t ăiat pur şi simplu pentru că sunt b ătrân

şi părul era destul de greu şi mă obosea. De asta l-am tăiat.

M-am angajat s ă nu induc oamenii în eroare. Acum, dacă v-aş spune o mul ţime de poveşti, n-ar folosi decât s ă inducă audienţa în eroare. N-am absolut nimic, nimic ce v-aş putea spune.

12

Este prima oară când mi s-a cerut s ă vorbesc despre aceste lucruri. Nu avem voie să revelăm toate amănuntele legate de ce se petrece într-o peşter ă de meditaţie. Dacă o facem, vor fi consecinţe. Maeştrii trecutului, inclusiv Tilopa, au spus categoric că nu a existat nici o situaţie în care să dea la iveală secretele meditaţiei. Noi, cei care le c ălcăm pe urme, trebuie să facem la

fel.

Deşi este cunoscut că Druwang Rimpoche şi-a tuns părul în pregătirile pentru moarte, Sfinţia-Sa Dalai Lama l-a rugat să mai tr ăiască puţin pentru a ajuta la păstrarea şi transmiterea mai departe a învăţăturilor tibetane. Se spune c ă Eminenţa-Sa a fost de acord şi a hot ărât să trăiască până la vârsta de 100 de ani pentru a-şi ajuta poporul. Dincolo de faptele de control mental, fizic sau chiar supranatural, probabil cea mai impresionantă realizare a yoginilor tibetani este menţinerea unei atitudini de compasiune şi pace de-a lungul unei jumăt ăţi de secol de asuprire. Învăţă turile de a-ţi iubi duşmanii şi de a te ruga pentru cei care te asupresc sunt cunoscute in vest, dar

puţini vor nega că sunt printre cele mai dificile de pus în practică. Scepticii ar putea foarte bine să sublinieze c ă sentimentele de iubire şi pace pot fi uşor generate când tr ăieşti într-o peşter ă, dar nu când ai de-a face cu conflictul omenesc inerent în via ţa reală. Totuşi, afirmaţiile yoginilor tibetani au fost testate până la extrem în timpul holocaustului chinez. Cum poate cineva să-şi păstreze compasiunea în fa ţa cruzimii brute? Un text străvechi spunea că propriul inamic este cel mai bun învăţător. Acum, un exemplu: un c ălug ăr în vârst ă al mânăstirii Nambir, care a petrecut aproape 18 ani în lagărul chinez, dup ă '59; dup ă ce a fost eliberat, până la urmă mi s-a al ăturat mie aici. Într-o bună zi l-am întrebat întâmplător despre experienţa sa în lagăr. Mi-a spus c ă de câteva ori a fost în fa ţa câte unui pericol. L-am întrebat ce fel de pericol, credeam că era ceva legat de viaţa sa, sau ceva asemănător. Atunci mi-a r ăspuns: pericolul de a-şi pierde compasiunea faţă de chinezi. Aşadar, ca practicanţi, este absolut esenţial s ă încercăm în mod deliberat s ă menţinem o atitudine compasivă fa ţă de proprii noştri duşmani. Nu învinuiesc poporul chinez. Învinuiesc politica lor sau cultura lor. Deoarece este o cultură comunist ă, cultura este de vină , nu oamenii.

Pe căile a ceea ce noi numim "fiinţe ale Samsarei", pe căile oamenilor obişnuiţi, dacă le-aş urma, da, inima mi-ar fi tristă, şi ar fi mult ă suferinţă pe care aş aduce-o multor oameni şi mie însumi. Dar ca practicant, care crede în cauză şi efect, sunt o persoană foarte, foarte fericită. Nu port pică nimănui. Nu port pică chinezilor sau conducătorilor lor. Orice i s-a întâmplat fiecăruia a fost din pricina karmei. Nefericirea nu apare de nicăieri. Ea este rezultatul adunării de karma negativă în vie ţile trecute.

13

De exemplu, atunci când i-ai înşelat pe al ţii, când ai încercat s ă-i înfrângi pe al ţii, când ai încercat să obţii profit pe spinarea altora, acestea rezult ă în ceea ce noi numim coacerea karmei, lucru care aduce cu sine durere şi suferinţă. Deci, dacă faci fapte negative, rezultatul este deseori o stare a minţii pe care noi o numim iad. Dacă faci fapte pozitive, aceasta atrage fericire. M-am născut după operaţiunea chinezilor în Tibet. Sunt sup ărat pe ei şi sunt trist, fiindcă chinezii au fost nemiloşi cu poporul tibetan şi cu familia mea. Au f ăcut tot ce-ţi poţi imagina. În acelaşi timp, au distrus atât de multe mânăstiri în

Tibet.

Poate că e din pricină c ă sunt înc ă tânăr şi practica mea nu e înc ă suficient de puternică.

Poate c ă de aceasta sunt supărat pe chinezi. Ca un antidot pentru cucerirea emoţiilor negative puternice, noi facem meditaţie în postura "de 7 ori Vairochana". Sunt diferite energii ale vântului în interiorul unei fiinţe umane. Într-o anumită postură, vântul care ne permite să excretăm resturile p ătrunde în canalul central, eliminând unele din emoţiile negative. Atunci când î ţi lărgeşti umerii şi stai cu spatele drept, vântul legat de (? ) pătrunde şi elimină ignoranţa. Atunci când gâtul îţi este îndoit uşor în jos, cu un unghi mic, şi-ţi atingi cerul gurii cu vârful limbii, vântul legat de foc pătrunde şi disipează dorinţele. Atunci când î ţi cobori privirea un pic, încât aproape că vezi vârful nasului, vântul legat de spaţiu intr ă şi elimină mândria egocentristă. Atunci când stai cu picioarele încrucişate şi r ămâi concentrat asupra unui singur punct, vântul legat de apă intră şi ajută la scăparea de gelozie. Aceste posturi sunt o metodă foarte bună pentru scăparea de unele emoţii negative. Oare şi generaţiile noi de tibetani, crescuţi exclusiv în exil, în mijlocul culturii contemporane, afişează disciplina şi compasiunea părinţilor lor? Dovezi de eroziune culturală încep să apar ă printre tibetanii mai tineri din exil. Demonstraţii şi proteste violente devin din ce în ce mai obişnuite în oraşele de refugiaţi.

Unii încep s ă pună la îndoială abordarea pacifist ă a liderului lor. Chiar şi aşa, spiritul culturii lor native rămâne puternic şi unii încă mai aspiră la exemplul maeştrilor din trecut.

În via ţă, facem multe lucruri diferite, practicăm profesiuni diferite, dar cu toţii avem un singur scop, iar acela este să fim fericiţi. Şi singurul mod de a fi fericit este să crezi în propria ta minte, că poate fi fericit ă, c ă conţine fericire tot timpul. Şi acest lucru este foarte important de ştiut şi de observat. Dacă nu reuşim să observăm aceasta, atunci începem s ă aştept ăm lucruri din exterior care s ă ne fac ă fericiţi. În viaţă, schimbăm diverse lucruri cu speranţa de a fi fericiţi.

Ne schimbăm numele, hainele, mâncarea, totul.

14

Dar de fiecare dată ne dăm seama c ă această schimbare nu a adus adevărata fericire. Aşadar, singura cale de a opri tot acest joc este realizarea naturii minţii, care este precum Buddha, şi care este mul ţumită şi împlinită şi satisfăcută de la început. Deci, deşi încă am dorinţe, deşi încă îmi plac lucrurile materiale, adânc în inima mea simt adeseori că nu aceasta este adevărata cale a fericirii. Totuşi chiar nici cele mai cinstite eforturi ale acestor tineri practicanţi nu pot menţine tradiţia yoginilor aşa cum a fost ea odată.

Numărul de vârstnici autentici se micşorează pe zi ce

trece.

Cel mai bun lucru pe care-l poate face tânăra generaţie este s ă păstreze practicile înaintaşilor lor, umbrele unui stil de viaţă integral care nu va mai fi niciodată posibil din nou. Dacă aş fi r ămas în Lhasa şi n-ar fi existat o invazie a chinezilor, poate că încă eram în izolare. (Dalai Lama) Această observaţie făcută de Sfinţia-Sa al 14-lea Dalai Lama indică spre ironia holocaustului chinez. Intenţionând s ă distrugă cultura tibetană, chinezii de fapt au izgonito în lumea din afară. Se pare că fenomenul început la puţin timp dup ă invazie continuă astăzi. Odată cei mai retraşi oameni din lume, maeştrii yogini ai Tibetului au început să migreze către vest. Pe măsură ce speranţele de a-şi redobândi patria natală se diminuează, aceştia se str ămut ă pentru a pune bazele templelor şi centrelor de înv ăţare. Acum budismul se dezvoltă în vest, aşadar avem centre începând din America de Sud, Chile, până în America de Nord, Canada. De asemenea avem în ţă rile baltice şi în Asia centrală, mai mult de 40 de centre. Deci trebuie s ă ghidăm corect înv ăţăturile lui Buddha. Este într-un fel o situaţie foarte dificilă în Tibet în ziua de azi, şi a fost aşa pentru mulţi ani, dar din acest motiv avem atât de mulţi învăţători minunaţi şi exemple minunate care au venit în Europa, SUA şi diverse ţări pentru a ne pune la dispoziţie budismul.

Într-o zi, Sfinţia-Sa Dalai Lama m-a chemat şi a spus "Ei bine, a sosit timpul. A sosit timpul ca tu să ieşi din retragere şi s ă faci s ă beneficieze toate fiinţele. ” Ascultând acel sfat, mi-am încheiat retragerea şi de atunci până azi, am vizitat atât de multe ţări şi am predat la nenumărat de mulţi oameni şi a fost absolut aşa cum a spus Sfinţia-Sa. Am fă cut să beneficieze atât de mul ţi oameni şi înc ă n-am terminat, nici pe departe. De când am venit în SUA, au trecut 5 ani. Slujba practicanţilor Dharmei este să ajute alte fiinţe. În ţă ri precum India şi Nepal sunt mulţi Lama, iar învăţăturile sunt uşor accesibile oamenilor. Acest lucru nu se aplică în cazul SUA şi altor ţări din

vest.

generarea

bunătăţii iubitoare şi compasiunii şi sper să-i ajut pe

oamenii din SUA şi să -i învăţ aceste lucruri.

Punctul

principal

al

învăţăturilor

este

15

Arizona a devenit gazda unui asemenea centru, o instituţie în creştere unde yoginul tibetan Garchen Rimpoche ghidează învăţăturile. Acum, acolo unde locuinţele primilor nativi americani au stat odată, grupuri de cabane de retragere, temple şi s ăli de curs îmbrăţişează terenul aspru al Chino Valley. În cadrul lor se adună oameni din toate păr ţile vieţii vestice, de multe credinţe.

Ei vor înv ăţa din înţelepciunea pe care aceşti oameni străvechi o aduc în cadrul societăţii moderne atât de agitate. Cred c ă societatea generală de acum are atât de multe influenţe mai degrabă superficiale în natura lor şi deşi teoretic avem mult timp liber, cred c ă oamenii îşi dau seama din ce în ce mai mult că diversele distrageri la care participă nu sunt foarte semnificative pentru ei. aşadar caut ă altceva care s ă le dea înţeles vie ţilor

lor.

Aici vedem toată tehnologia, vedem toţi oamenii bogaţi, avem toţi banii necesari, orice vrei, mâncare, chinez ării, diverse lucruri, le poţi ob ţine. Dar atunci oamenii află că a avea lucruri materiale, a avea tehnologie, nuţi r ăspunde la întrebările interioare şi nu-ţi împlineşte ţelul suprem. Deci pentru aceasta, ei au acest fel de spiritualitate al unei societăţi omeneşti, care spune că iubirea şi compasiunea sunt singura cale de a aduce pacea şi fericirea. Daiching Rimpoche propovăduieşte foarte mult r ăbdarea, spune c ă cei mai de temut duşmani ai t ăi sunt cei mai buni înv ăţători, fiindcă ei te învaţă r ăbdarea, te învaţă r ăbdarea absolut ă. Şi în timpul şcolii şi când sunt acas ă, am un vecin care mă enervează tot timpul, aşadar asta îmi oferă foarte multe exerciţii de răbdare. Dacă am o zi proast ă, mă face s ă reflectez asupra ei, şi mai e o parte pe care trebuie s-o faci în fiecare noapte, cum ar fi să te gândeşti la două lucruri pe care le-ai f ăcut r ău în acea zi şi să încerci s ă le repari în următoarea iar apoi

te gândeşti la două lucruri pe care le-ai făcut bine în acea zi şi încerci să le faci a doua zi din nou. Cred c ă este foarte r ău, foarte trist că pierdem yogini, că pierdem pe cineva care ne poate pune în legătur ă cu natura noastră proprie iluminată. Şi din alt punct de vedere, aceşti maeştri realiza ţi care vin aici şi în alte ţări pot învăţa al ţi oameni, iar asta nu era cu putinţă înainte. şi chiar sunt atât de mulţi oameni care nu s-ar gândi la budism până când nu întâlnesc un maestru realizat. Numai privind la Lama-ii pe care-i avem, cum ar fi Sfinţia-Sa Dalai Lama şi mulţi lama minunaţi din vest, ai un sentiment adevărat c ă au un fel de pace interioară. Şi dacă putem primi aceste înv ăţături de la yogini şi să le punem în practică în propriile noastre vie ţi, aceasta este singura cale de a salva liniile de yogini tibetani, şi cred că acesta este cel mai important lucru. Lama care au venit în vest înc ă se mai adaptează la căile şi parametrii acestei noi vieţi. Iar întrebările lor r ămân: este cu putinţă ca filmarea şi împărtă şirea tehnicilor s ă ducă la abuzuri? Vor exploata oare Lama autoproclamaţi şi practicanţii falşi interesul vestic în budismul tibetan şi conduce în acest fel oamenii pe căi greşite?

16

Este oare forma lor de credinţă destinat ă s ă se dizolve în c ăile vestului? Devoţii Dharmei sus ţin c ă chiar dacă tradiţia yoginilor şi alte expresii exterioare ale budismului tibetan vor

dispărea cu desăvârşire, învăţăturile lui Buddha vor supravieţui. Din pricina ocupaţiei chineze, este extrem de dificil s ă avem acelaşi număr de yogini venind fie din Tibet, fie din afară.

Numărul de yogini a scăzut cu siguranţă şi este greu de prevăzut dacă vom mai avea acelaşi număr în viitor. Potrivit lucrurilor care au avut loc în Tibet şi circumstanţelor actuale, se pare că tradiţia yoginilor se va sfârşi.

Dacă nu se va sfârşi, se va apropia de dispariţie. Din acest punct de vedere, eu am încredere c ă ne vom reveni. Va prospera budismul tibetan în noile sale locuri? Pot oamenii care nu trec prin greut ăţile zilnice ale tibetanilor, cei din vest care au tr ăit şi s-au dezvoltat în comfort material, să cuprindă pe deplin o filozofie bazat ă pe scăparea de suferinţele p ământeşti? Sau, succesul material a l ăsat un gol destul de mare el însuşi pentru a conduce mintea vestică spre interior? Chiar şi pentru cei care caut ă s ă urmeze exemplul b ătrânilor tibetani, mediul uman este extrem de diferit. Ei se luptă să-şi antreneze minţile s ă sus ţină meditaţii intensive şi s ă menţină compasiunea disciplinată faţă de ceilalţi oameni, nu în g ăuri din stâncă acoperite, ci tr ăind şi muncind în frenezia unei societ ăţi de 24 de ore pe zi. Poate vreo parte a filozofiei compasiunii şi non- violenţei s ă fie pusă în practică în creuzetul vie ţii moderne? Pe moment, r ăspunsurile la aceste întrebări r ămân la fel de misterioase ca şi minţile maeştrilor yogini, rămăşiţe

vii ale unei civilizaţii străvechi şi muribunde, artefacte umane din Tibetul de odinioară.