Dynsys

Sisteme dinamice: intro. . .
Octavian G. Mustafa
e-mail address: octawian@yahoo.com

Sabia, desi fragil a,
E mai tare
Ca sa taie
Orice om ce-i vine-n cale!
Andrei , 30 ianuarie 2011
Prefat a
In lucrarea de fat a prezent am diverse aspecte ale teoriei sistemelor di-

namice plane.
Cuprins
Ecuat ii 2 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
Clasicarea sistemelor liniare plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Echilibre nehiperbolice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Surse bibliograce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Acest eseu nu a fost raportat vreunui referent.

In consecint a, cont inutul sau trebuie
considerat ca atare.

In particular, utilizarea instruct iunilor care urmeaza se face pe
raspunderea dumneavoastr a. Autorul va asteapt a comentariile la adresa de e-mail de mai
sus si va mult umeste anticipat pentru efortul depus.
1
1 Ecuat ii 2 2: planul fazelor
Sa consider am urmatorul sistem de ecuat ii diferent iale ordinare:
_
.
x
.
y
_
=
_
1 0
0 2
__
x
y
_
, t R. (1)
Aici, prin
.
nt elegem
d
dt
(), unde cantitatea t desemneaza timpul ma-
tematic .
Evident, sistemul (1) poate decuplat n ecuat iile scalare
_
.
x= x,
.
y = 2y,
t R,
cu solut iile
x(t) = c
1
e
t
, y(t) = c
2
e
2t
, unde c
1,2
R. (2)
Elimin and parametrul t din ecuat iile (2), obt inem o familie uni-parame-
tric a de curbe, si anume
y C x
2
= 0, C R.
Familia (de parabole) este ilustrata n Figura 1.
Solut iile sistemului algebric
_
x = 0, (=
.
x)
2y = 0 (=
.
y)
ne conduc dac a exist a la solut ii constante n timp ale sistemului dife-
rent ial (1).

In cazul de fat a avem o singura solut ie de acest tip, si anume x =
y = 0. Ei i corespunde, n planul (x, y) din Figura 1, punctul (0, 0). Orice
asemenea punct se numeste punct stat ionar [2, p. 7], echilibru [53, p. 8] sau
punct singular [17, p. 2], [57, p. 37] al sistemului (1).
Planul Oxy constituie planul fazelor
1
(starilor) sistemului dinamic repre-
zentat de ecuat iile diferent iale (1), vezi [3, p. 15].
Saget ile stilizate din Figura 1 descriu sensul n care punctele (x(t), y(t))
parcurg familia uni-parametrica de parabole odat a cu trecerea timpului t.
Mai precis, dac a pentru t = t
0
R punctul (x
0
, y
0
) dat de formulele
x(t
0
) = x
0
, y(t
0
) = y
0
1
In limba englez a, phase plane.

2
se gaseste n cadranul I x
0
> 0, y
0
> 0 , atunci, pe un mic interval
temporal la dreapta lui t
0
, x(t) > 0, y(t) > 0. T in and seama de ecuat iile (1),
deducem ca
.
x (t) < 0,
.
y (t) < 0, adica abscisa si ordonata punctului curent
M = M(x(t), y(t)) descresc, acesta apropiindu-se de originea O a planului.
Pentru a insista asupra atract iei exercitate de punctul stat ionar O, el este
numit si nod stabil, cf. [53, pg. 25, 26].
x
y
(0,0)
Figura 1
Numim curbele din Figura 1 traiectorii ori orbite ale sistemului dinamic
(1) [3, p. 24].
1.1 Procesarea datelor
Desi nu nlocuiesc demonstrat iile, reprezentarile grace ale familiilor u-
ni-parametrice de curbe n planul fazelor sunt un element esent ial n teo-
ria sistemelor dinamice. De aceea, descriem n cele ce urmeaza una dintre
modalitat ile de a produce ilustrat ii ca n Figura 1.
Mai ntai, avem nevoie de un calculator de orbite, si aici opt am pentru
programul WINPP (gratuit) scris de profesorul G.B. Ermentrout de la Uni-
versitatea din Pittsburgh [10, 11]. Alta varianta poate programul P4 [17],
care necesit a nsa si software comercial (MAPLE, etc.).
Apoi, trebuie instalat un translator de orbite, care sa exprime datele obt i-
nute n urma integrarii numerice ntr-un limbaj nt eles de imprimante si vi-
3
zualizatoare
2
. Aici, alegem limbajul Postscript [1], dezvoltat de Adobe Sys-
tems, interpretorul Ghostscript [28] si vizualizatorul GSview [63], disponi-
bile gratuit. Pentru standardul limbajului Postscript, a se vedea [60].
In sfarsit, pentru a putea acompania gracele cu formule matematice,

folosim sistemul publicistic TeX Live [61, 41].
Odat a instalate n calculator
3
aceste aplicat ii, suntem gata sa calculam
prima dintre cele patru curbe din Figura 1 distinse prin saget i .

Incepem
din cadranul IV: x
0
> 0, y
0
< 0.
Intr-un sier *.txt introducem textul urmator.

cadranul_iv.txt
1 dx/dt = -x
2 dy/dt = -2*y
3 @axes=2,xp=x,yp=y,xl o=-10,yl o=-10,xhi =10,yhi =10,t0=0,
(cont.) trans =0,dt =0.05, t ot al =200,bounds=8.5
4 x(0)=5.0
5 y(0)=-7.0
6 done
Salv am apoi acest sier drept cadranul_iv.ode si l lansam n execut ie
n cadrul programului WINPP. Mai precis, odata ncarcat sierul, apas am bu-
tonul Go din fereastra (auxiliara) Initial Data, vezi Figura 2. Cu ajutorul
butonului Abort all putem opri procesarea atunci cand gracul curbei este
deja compact.
Dintre diversele metode de integrare numeric a, am ales algoritmul RK4
(metoda Runge-Kutta de ordinul al IV-lea, cf. [53, p. 79]), vezi Figura 3,
folosind sub-meniul Numerics/Int. Pars.
Apoi, utiliz and butonul Write din fereastra Browser, export am rezul-
tatele calculului n sierul (ASCII) num_cadranul_iv.dat.
num_cadranul_iv.dat
1 0 5 -7
2 0.050000001 4.7561469 -6.3338623
3 0.1 4.5241871 -5.7311163
4 0.15000001 4.3035398 -5.185729
5 0.2 4.0936537 -4.6922421
6 0.25 3.8940039 -4.2457166
7 0.30000001 3.7040911 -3.8416836
8 0.34999999 3.5234406 -3.4760993
2
In limba englez a, viewer.

3
Utilizam sistemul de operare Windows XP SP 3, asupra c aruia avem drept de
administrator.
4
9 0.40000001 3.3516004 -3.1453049
10 0.44999999 3.1881409 -2.8459899
11 0.5 3.0326533 -2.5751584
12 0.55000001 2.8847492 -2.3300998
13 0.60000002 2.7440584 -2.1083617
14 0.64999998 2.610229 -1.9077249
15 0.69999999 2.4829266 -1.7261809
16 0.75 2.3618329 -1.5619133
17
18 [multe alte linii]
19
20 19.799999 1.2587507e-008 -4.4366189e-017
21 19.85 1.1973607e-008 -4.0144193e-017
22 19.9 1.1389647e-008 -3.6323972e-017
23 19.950001 1.0834168e-008 -3.286729e-017
24 20 1.0305779e-008 -2.9739558e-017
Figura 2
Structura liniilor acestui sier este dat a de sirul
t x(t) y(t),
unde parametrul t variaz a, cu pasul 0.05, ntre valorile 0 si 20.
5
In acest moment trebuie sa traducem valorile obt inute ntr-un limbaj

grac (*.ps, *.eps). Aici, putem opta e pentru traducerile automate oferite
de programul WINPP, respectiv de pachetul pst-plot [19, p. 313 si urm.],
disponibil n cadrul TeX Live, e pentru o prelucrare (aproape) manual a a
datelor.
Alegem ultima varianta
4
. Prima etapa a transformarii datelor se refer a
la scalarea lungimilor, respectiv la construct ia unei linii poligonale (drum
5
)
care sa uneasc a reprezentarile lor ca puncte n sistemul de coordonate al
utilizatorului.
Figura 3
Programul preparator.exe [51] modica sierul
6
anterior:
num_cadranul_iv_preparat.ps
1 5 mare -7 mare lineto
2 4.7561469 mare -6.3338623 mare lineto
3 4.5241871 mare -5.7311163 mare lineto
4
Un dezavantaj al automatizarii este dat de multitudinea de setari ale diverselor pro-
grame. . .
5
In limba englez a, path.

6
Resalvat, obligatoriu, drept *.txt. Adica, num_cadranul_iv.txt.

In caz c a preferat i
alt a extensie, trebuie modicat a linia 57 din codul-sursa al preparatorului, vezi pagina 12.
6
4 4.3035398 mare -5.185729 mare lineto
5 4.0936537 mare -4.6922421 mare lineto
6 3.8940039 mare -4.2457166 mare lineto
7
8 [multe alte linii: in total 401]
9
10 1.1973607e-008 mare -4.0144193e-017 mare lineto
Structura liniilor acestui (nou) sier este dat a de sirul
x(t) mare y(t) mare lineto,
unde parametrul t variaz a, cu pasul 0.05, ntre valorile 0 si 20.
Far a a ne interesa de semnicat ia procedurii (Postscript) mare [1, p.
29], relu am operat iile anterioare pentru celelalte trei curbe
7
din Figura 1.
Dispunem acum de sierele ASCII:
num_cadranul_i_preparat.ps
num_cadranul_ii_preparat.ps
num_cadranul_iii_preparat.ps
num_cadranul_iv_preparat.ps
A doua etapa a transformarii presupune introducerea unor axe de coordo-
nate, a saget ilor care indica sensul de miscare pe curbe, respectiv comasarea
informat iei din cele patru siere *_prelucrat.ps si trecerea la ncapsulare
[19, p. 35].
Cum procedam? Copiem liniile 1 90 din codul-surs a al imaginii figura
_1.eps, listat n continuare, n sierul (ASCII) poza.eps. Acestora le ada-
ugam centrarea imaginii, adica instruct iunea
100 100 translate
Mai departe, prelu am prima linie din codul-surs a al sierului num_cadra
nul_i_preparat.ps, adica
5 mare -7 mare lineto
pe care o modicam n
5 mare -7 mare moveto
7
Am apelat la date init iale simetrice doar pentru aspectul vizual.
7
si o inseram n codul din poza.eps.
Apoi, introducem tot codul-surs a al sierului num_cadranul_i_prepara
t.ps, urmat de comanda stroke, vezi linia 106. Prima orbit a a fost, asadar,
construita.
In continuare, e inseram alte orbite, e introducem saget ile triunghi,

urmate de axele de coordonate sistemdeaxe. Saget ile trebuie pozit iona-
te manual, urmand indicat iile de la linia 45 din codul-surs a al imaginii
figura_1.eps.
Incheiem cu comanda showpage. Fisierul poza.eps este gata.

figura_1.eps
1 %!PS-Adobe -3.0 EPSF -3.0
2 %% BoundingBox: 14 14 180 180
3 %%%Octavian , 24 sept. 2012
4
5 /mare {10 mul} def
6
7 %--constructia triunghiului
8 /triunghidict 11 di ct def
9 triunghidict begin
10 /matrice matrix def
11 end
12
13 /triunghi
14 {triunghidict begin
15 /mijlocbazax exch def
16 /mijlocbazay exch def
17 /numaratorunghi exch def
18 /numitorunghi exch def
19 /lungimelatura exch def
20
21 /unghiul numaratorunghi numitorunghi atan def
22 /jumatatedelatura lungimelatura 2 div def
23 /radical 3 sqrt def
24 /inaltimea radical jumatatedelatura mul def
25
26 /matricesalvata matrice currentmatrix def
27
28 mijlocbazax mijlocbazay transl ate
29 unghiul rotate
30
31 0 jumatatedelatura neg moveto
32 inaltimea neg 0 l i net o
8
33 0 jumatatedelatura l i net o
34 cl osepath
35 gsave
36 .6 setgray f i l l
37 grestore
38 .8 setl i newi dth
39 stroke
40 matricesalvata setmatrix
41 end
42 } def
43
44 %la apelul triunghiului folosim ordinea:
45 %lungimelatura numitorunghi numaratorunghi mijlocbazay
(cont.) mijlocbazax triunghi
46
47 %---constructia axelor
48 /axedict 5 di ct def
49 axedict begin
50 /matriceaxe matrix def
51 end
52
53 /sistemdeaxe
54 {axedict begin
55 /originex exch def
56 /originey exch def
57 /lungimeaxe exch def
58
59 /matriceaxesalvata matriceaxe currentmatrix def
60
61 /Times -Roman f i ndf ont 6 scal ef ont setf ont
62 .6 setgray
64
65 originex originey transl ate
66 lungimeaxe neg 0 moveto
67 lungimeaxe 0 l i net o
68 0 lungimeaxe neg moveto
69 0 lungimeaxe l i net o
70 stroke
71
72 lungimeaxe 2 add 0 moveto
73 (x) show
74 0 lungimeaxe 2 add moveto
9
75 (y) show
76
77 0 setgray
78 2 -6 moveto
79 ((0,0)) show
80
81 matriceaxesalvata setmatrix
82 end
83 } def
84
85 %la apel folosim ordinea:
86 % lungimeaxe originey originex sistemdeaxe
87
88
89
90 %----introducerea datelor -----
91 100 100 transl ate
92 5 mare -7 mare moveto
93
94 5 mare -7 mare l i net o
95 4.7561469 mare -6.3338623 mare l i net o
96 4.5241871 mare -5.7311163 mare l i net o
97 4.3035398 mare -5.185729 mare l i net o
98
99 [multe linii]
100
101 1.1973607e-008 mare -4.0144193e-017 mare l i net o
105
106 stroke
107 5 mare 7 mare moveto
108
109 5 mare 7 mare l i net o
110 4.7561469 mare 6.3338623 mare l i net o
111 4.5241871 mare 5.7311163 mare l i net o
112 4.3035398 mare 5.185729 mare l i net o
113 4.0936537 mare 4.6922421 mare l i net o
114 3.8940039 mare 4.2457166 mare l i net o
115
116 [multe linii]
117
10
118 1.1389647e-008 mare 3.6323972e-017 mare l i net o
121
122 stroke
123 -5 mare -7 mare moveto
124
125 -5 mare -7 mare l i net o
126 -4.7561469 mare -6.3338623 mare l i net o
127 -4.5241871 mare -5.7311163 mare l i net o
128 -4.3035398 mare -5.185729 mare l i net o
129
130 [multe linii]
131
132 -1.1973607e-008 mare -4.0144193e-017 mare l i net o
136
137 stroke
138 -5 mare 7 mare moveto
139
140 -5 mare 7 mare l i net o
141 -4.7561469 mare 6.3338623 mare l i net o
142 -4.5241871 mare 5.7311163 mare l i net o
143 -4.3035398 mare 5.185729 mare l i net o
144
145 [multe linii]
146
147 -1.1389647e-008 mare 3.6323972e-017 mare l i net o
150
151 stroke
152
153 newpath
154 8 0.4 1 -12 22.5 triunghi
155 newpath
156 8 0.8 1 13 21.5 triunghi
157 newpath
158 8 -0.4 1 -12 -22.5 triunghi
159 newpath
160 8 -0.8 1 13 -21.5 triunghi
11
161
162 newpath
163 40 0 0 sistemdeaxe
164
165 showpage
Pentru construct ia n Postscript a saget ilor am urmat indicat iile din [1,
pg. 5153, 143145]. Aceasta carte poate descarcat a gratuit si de pe site-ul
profesorului B. Casselman [13].
1.2 Preparatorul de grace
Codul-surs a al programului preparator.exe, compilat n cadrul mediu-
lui de dezvoltare Microsoft Visual Studio 2010 Ultimate [45], este listat n
continuare.
program.cpp
1 #i ncl ude <conio.h>
2 #i ncl ude <stdio.h>
3 #i ncl ude <iostream >
4 #i ncl ude <string >
5 #i ncl ude <ctype.h>
6 #i ncl ude <cstdlib >
7 #i ncl ude <fstream >
8
9 i nt main(){
10
11 /* ------Ce face programul ------*/
12 std::cout
13 << "\n+++++++++++++++++++++++++++++"
14 "\n++++PREPARATOR DE GRAFICE ++++"
15 "\n+++++++++++++++++++++++++++++\n"
16 "\nProgramul prepara datele din "
17 "\nfisierul \"nume.txt\" pentru "
18 "\nvizualizarea cu \" gsview\"."
19 "\nAstfel , se insereaza instructiunile:"
20 "\n\t--\"mare\", adica"
21 "\n\t \"/mare {10 mul} def\""
22 "\n\t in Postscript;"
23 "\n\t--\"lineto \"."
24 "\n\nTastati o Litera pentru a continua:"
25 << std::endl ;
26 getch();
27 system("cls");
12
28
29 /* ------Disclaimer ------*/
30 std::cout
31 << "\n++++++++++++++++++"
32 "\n++++DISCLAIMER++++"
33 "\n++++++++++++++++++\n"
34 "\nFisierul care trebuie manipulat:"
35 "\n\t--va avea extensie [NUME.EXTENSIE ];"
36 "\n\t--va fi corect formatat , adica"
37 "\n\t toate liniile sale sunt de forma:"
38 "\n\t ============================"
39 "\n\t timpul x y un_spatiu_liber"
40 "\n\t ============================"
41 "\n\t unde \" timpul\", \"x\" si \"y\""
42 "\n\t sunt numere reale din intervalul"
43 "\n\t [-50,50]."
44 "\nAltfel , rezultatul este ARBITRAR."
45 "\n\nTastati o Litera pentru a derula operatiuni:"
46 << std::endl ;
47 getch();
48 system("cls");
49
50 std::cout
51 << "\nIntroduceti numele fisierului"
52 " (fara extensie ):"
53 << std::endl ;
54 std:: stri ng nume ,nume_preparat;
55 get l i ne (std::cin ,nume);
56 nume_preparat = nume + "_preparat.ps";
57 nume += ".txt";
58 std::cout
59 << "\nVa intereseaza fisierul ["
60 << nume
61 << "].\n"
62 "\nTastati : D ca sa continuam ,\n"
63 " Altceva ca sa iesim "
64 "din program."
65 << std::endl ;
66 i nt raspuns = std:: ci n.get ();
67 i f (tolower(raspuns) != i nt (d)){
68 exi t (EXIT SUCCESS);
69 }
70
13
71 std:: i f stream fisier(nume. c s t r ());
72 i f (! fisier){
73 std::cout
74 << "\nPar a fi probleme "
75 "cu fisierul mentionat..."
76 "\nTastati o Litera ca "
77 "sa iesim din program."
78 << std::endl ;
79 getch();
80 exi t (EXIT FAILURE);
81 }
82
83 std::ofstream fisier_preparat(
84 nume_preparat. c s t r ()
85 );
86 i f (! fisier_preparat){
87 std::cout
88 << "\nPar a fi probleme "
89 "cu constructia fisierului..."
90 "\nTastati o Litera ca sa "
91 "iesim din program."
92 << std::endl ;
93 getch();
94 exi t (EXIT FAILURE);
95 }
96
97 char simbolul_spatiu = ,
98 rulaj = a;
99 i nt contorul_spatiu = 0,
100 numarul_de_randuri = 0;
101 /* ---
102 Optiuni pentru "contorul_spatiu":
103 -- contorul = 0, ignoram caracterul
104 -- contorul = 1, adaugam caracterul
105 -- contorul = 2, trebuie adaugat sirul " mare "
106 -- contorul = 3, trebuie adaugat sirul " mare lineto"
107 ---*/
108
109 while(! fisier.eof () || !fisier_preparat){
110 rulaj = fisier.get ();
111 switch(rulaj){
112 case : {contorul_spatiu++;break;}
113 case \r:
14
114 case \n: break;
115 def aul t : { i f (contorul_spatiu != 0)
116 fisier_preparat.put(rulaj);
117 }
118 }
119 i f (rulaj == simbolul_spatiu){
120 i f (contorul_spatiu == 2){// suntem intre x si y...
121 fisier_preparat.put( );
122 fisier_preparat.put(m);
123 fisier_preparat.put(a);
124 fisier_preparat.put(r);
125 fisier_preparat.put(e);
127 }
128 i f (contorul_spatiu == 3){//am trecut de y...
130 fisier_preparat.put(m);
131 fisier_preparat.put(a);
132 fisier_preparat.put(r);
135 fisier_preparat.put(l);
136 fisier_preparat.put(i);
137 fisier_preparat.put(n);
139 fisier_preparat.put(t);
140 fisier_preparat.put(o);
141 fisier_preparat.put(\r);
142 fisier_preparat.put(\n);
143 contorul_spatiu = 0;
144 numarul_de_randuri++;
145 }
146 }
147 }
148
149 fisier_preparat. cl ose ();
150 fisier. cl ose ();
151
152 std::cout
153 << "\nAm procesat ["
154 << numarul_de_randuri
155 << "] randuri."
156 "\nTastati o Litera ca sa "
15
157 "incheiem programul."
158 << std::endl ;
159 getch();
160 return 0;
161 }
1.3 Obt inerea ilustrat iei
A mai ramas sa inseram imaginea din Figura 1 ntr-un sier *.tex.

In
acest scop, utiliz am instruct iunea \includegraphics din pachetul graphicx
[19, p. 28 si urm.].
introducerea_figurii.tex
1 \documentclass [a4paper ,12pt]{ article}
2 \usepackage{amsfonts ,amssymb}
3 \usepackage{graphicx ,xcolor}
4
5 \begin{document}
6
7 \ t i t l e {Ilustra\c{t}ii\dots }
8
9 \author{\ texttt {pictor} Ion Tapi\c{t}escu}
10
11 \date{}
12 \maketi tl e
13 \ thi spagestyl e{empty}
14
15 \begin{center}
16 \ i ncl udegraphi cs[width=9cm,height=8cm]{C:/Octavian /
(cont.) De_pe_Seagate/Eseuri/SistemeDinamice_1_2012/
(cont.) figura_1.eps}
17 \end{center}
18
19 \end{document }
Pentru a procesa
8
rapid sierul anterior, folosim sierul de comenzi pre-
zentat mai jos. Acesta poate salvat pe Desktop si lansat n execut ie prin-
tr-un dublu click.
procesarea_fisierului.bat
1 @echo of f
8
Presupunem c a a fost deja instalata n calculator una dintre versiunile programului
Adobe Reader, aici X.

In caz contrar, vezi [52].
16
2 set program1=c:\texlive \2011\bin\win32\latex.exe
3 set program2=c:\texlive \2011\bin\win32\dvips.exe
4 set program3=c:\texlive \2011\bin\win32\ps2pdf.exe
5 ::se modifica in functie de versiunea reader -ului
6 set program4="C:\program files\adobe\reader 10.0\ reader
(cont.) \acrord32 .exe"
7
8 ::se introduce calea catre fisierul de procesat
9 set cale2=c:\octavian \de_pe_seagate\eseuri\
(cont.) sistemedinamice_1_2012
10 ::numele fisierului de procesat
11 set nume=introducerea_figurii
12
13 set fisier=% cale2%\%nume%.tex
14 set fisier2 =%cale2%\% nume%.dvi
15 set fisier3 =%cale2%\% nume%.ps
16 set fisier4 =%cale2%\% nume%.pdf
17 chdi r %cale2%
18
19 ::cele trei compilari LaTeX standard
20 %program1 % %fisier%
23
24 ::de la dvi la ps
25 %program2 % %fisier2%
26
27 ::de la ps la pdf
29 ::citirea pdf -ului
31 c al l cmd
2 Clasicarea sistemelor liniare plane
Revenind la (2), ne intereseaza construct ia planului fazelor pentru sistemele
diferent iale de forma
_
.
x
.
y
_
= A
_
x
y
_
, t R, (3)
unde A /
2
(R).
In acest scop, apelam la o suit a de schimbari de variabile.

17
2.1 Utilizarea matricelor superior-triunghiulare
Fie matricea A /
n
(R), unde n 2. Atunci, arm am ca exista matricea
inversabila T /
n
(C) cu proprietatea ca
T
1
AT =
_
_
_
_
_
_
_
1
b
12
. . . . . . . b
1n
0
2
b
23
. . . b
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n1
b
n1n
0 . . . . . 0
n
_
_
_
_
_
_
_
, (4)
unde (
i
)
1in
sunt valorile proprii ale matricei A nu neaparat distincte
iar b
jk
C pentru orice j < k n 1, . . . , n.
Pentru a proba acest fapt, urmam demonstrat ia din [6, p. 21 si urm.],
bazata pe induct ie matematica n raport cu n.
Luand n = 2, introducem matricele
A =
_
a b
c d
_
, T =
_
c
1
t
1
c
2
t
2
_
, T
1
=
_

_
astfel ncat
A
_
c
1
c
2
_
=
1
_
c
1
c
2
_
, T
1
T = I
2
=
_
1 0
0 1
_
.
In particular, au loc relat iile

_
ac
1
+bc
2
=
1
c
1
,
cc
1
+dc
2
=
1
c
2
,
_
c
1
+c
2
= 1,
c
1
+c
2
= 0.
Folosind asociativatea produselor de matrice, deducem egalitat ile
T
1
AT = T
1
(AT) =
_
1
(c
1
+c
2
) . . .
1
(c
1
+c
2
) . . .
_
=
_
1
b
12
0 b
22
_
, b
ij
C. (5)
Valorile proprii
9
ale matricei A verica ecuat ia algebric a [A I
2
[ = 0,
cf. [59, p. 24]. Una dintre solut iile acestei ecuat ii a fost deja introdus a n
discut ie, si anume
1
. Plecand de la identitatea
[AI
2
[ = [T
1
(AI
2
)T[ = [T
1
AT I
2
[, C,
9
In limba englez a, eigenvalues.

18
stabilim ca matricele T
1
AT si A au aceleasi valori proprii.
Pe de alta parte, forma speciala a matricei (5) ne permite sa concluzionam
ca matricea T
1
AT are valorile proprii
1
si b
22
. Asadar, b
22
=
2
(a doua
valoare proprie a matricei A), ceea ce probeaza armat ia anterioar a n cazul
n = 2.
Presupun and armat ia adev arata pentru n = k, abord am cazul n = k+1.
Mai precis, e c
1
C
k+1
un vector propriu coloan a asociat valorii
proprii
1
a matricei A /
k+1
(R). Acest vector poate completat cu k
coloane a
2
, . . . , a
k+1
(k + 1)dimensionale pana la o baz a a spat iului liniar
complex
10
C
k+1
.
Matricea
11
T
= (c
1
, a
2
, . . . , a
k+1
) verica relat ia
(T
)
1
AT
=
_
_
_
_
1
b
12
. . . b
1k+1
0 b
22
. . . b
2k+1
. . . . . . . . . . . . . . . .
0 b
k+12
. . . b
k+1k+1
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1
b
12
. . . b
1k+1
0
.
.
. B
k
0
_
_
_
_
_
,
unde B
k
/
k
(C). Ca si anterior, matricea B
k
are drept valori proprii
numerele (
i
)
2ik+1
celelalte valori proprii ale matricei A .
T in and seama de ipoteza de induct ie, obt inem matricea nesingulara T
k
cu proprietatea ca
T
1
k
B
k
T
k
=
_
_
_
_
_
_
_
2
d
12
. . . . . d
1k
0
3
d
23
. . . d
2k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
k
d
k1k
0 . . . . . . 0
k+1
_
_
_
_
_
_
_
/
k
(C). (6)
Apoi, introducem matricea
T
k+1
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0
.
.
. T
k
0
_
_
_
_
_
, T
1
k+1
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0
.
.
. T
1
k
0
_
_
_
_
_
pentru care avem, evident, det T
k+1
= det T
k
,= 0.
10
Acesta este complexicarea spat iului liniar real R
k+1
, vezi [3, p. 144].

In particular,
daca e
1
, . . . , e
s
este o baza a spat iului liniar R
s
peste corpul R , atunci e
1
+ i
0
R
s, . . . , e
s
+i 0
R
s este o baza a spat iului liniar C
s
peste corpul C .
11
Fiind matrice de schimbare de baza n C
k+1
, este, evident, nesingular a.
19
Fie T = T
T
k+1
. Atunci,
T
1
AT = T
1
k+1
_
(T
)
1
AT
_
T
k+1
= T
1
k+1
_
_
_
_
_
1
b
12
. . . b
1k+1
0
.
.
. B
k
0
_
_
_
_
_
T
k+1
=
_
_
_
_
_
1
. . . . . . . . .
0
.
.
. T
1
k
B
k
T
k
0
_
_
_
_
_
. (7)
Concluzia rezulta combinand (6), (7). Armat ia a fost probat a
12
.
Rezultatul din expresia (4) poate ranat. Mai precis, arm am ca ind
dat > 0, elementele (b
ij
)
1i<jn
pot alese astfel ncat [b
ij
[ pentru
orice i, j, [6, p. 24], [3, p. 174].

Intr-adev ar, sa not am cu T
0
, respectiv b
0
ij
m arimile T, respectiv b
ij
din asert iunea anterioar a. Existent a lor este deja
dovedit a.
Pentru
0
(0, 1) dat, e matricea
E =
_
_
_
_
0
0 . . . . 0
0
2
0
0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . .
0 . . . . 0
n
0
_
_
_
_
, E
1
=
_
_
_
_
_
1
0
0 . . . . 0
0
1
2
0
0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . .
0 . . . . 0
1
n
0
_
_
_
_
_
.
Atunci, avem
(T
0
E)
1
A(T
0
E) = E
1
_
(T
0
)
1
AT
0
_
E
= E
1
_
_
_
_
_
_
_
0
b
0
12
2
0
. . . . . . . . . . . b
0
1n
n
0
0
2
2
0
b
0
23
3
0
. . . b
0
2n
n
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n1
n1
0
b
0
n1n
n
0
0 . . . . . . . . 0
n
n
0
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
1
b
0
12
0
. . . . . . . . b
0
1n
n1
0
0
2
b
0
23
0
. . . b
0
2n
n2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n1
b
0
n1n
0
0 . . . . . . . . 0
n
_
_
_
_
_
_
_
.
12
Dac a, n calculul anterior, am ortonormat baza c
1
, a
2
, . . . , a
k+1
, atunci matricea
T ar devenit unitar a.

In acest caz, formula (4) desemneaza descompunerea I. Schur a
matricei A, cf. [27, p. 79].
20
Pentru a proba cea de-a doua asert iune este sucient sa alegem
0
astfel
ncat
0

_
1 + max
1i<jn
[b
0
ij
[
_
< , (8)
respectiv sa lu am T = T
0
E si b
ij
= b
0
ij
ji
0
pentru orice i, j.
Putem n acest moment prezenta un rezultat general de comportament
asimptotic al solut iilor sistemelor diferent iale ndimensionale. El se bazeaz a
pe cercetari ntreprinse de H. Poincare, A. Liapunov si O. Perron [9, p. 23]:
Fie A /
n
(R), unde n 2, si funct ia continua f : R
n
R
n
pentru care
13
f(0) = 0, lim
x0
|f(x)|
|x|
= 0. (9)
Atunci, (i) daca part ile reale ale valorilor proprii ale matricei A sunt nega-
tive, exista o vecinatate marginita V a originii 0
R
n cu proprietatea ca toate
solut iile x = x(t) ale sistemului diferent ial
.
x= Ax +f(x), (10)
pentru care x(0) = x
0
V sunt denite n [0, +) si satisfac estimarea
lim
t+
x(t) = 0. (ii) daca cel put in una dintre valorile proprii are partea reala
pozitiv a, atunci exista > 0 cu proprietatea ca pentru orice > 0 si orice
t
0 exista x
0
R
n
, cu |x
0
| < , astfel ca sistemul (10) sa admita cel
put in o solut ie x = x(t), cu x(t
) = x
0
, care e nu este denita pe toata
semiaxa [t
, +), e satisface inegalitatea |x(t)| pentru cel put in un

t t
.
Pentru a proba armat iile anterioare, urmam demonstrat ia din [6, pg.
8182, 89].
Fie = max
1kn
(Re
k
) < 0 cazul (i) . T in and seama de (9), remarc am
ca, pentru orice
1
> 0, exist a
2
> 0 astfel ncat |f(x)|
1
|x| oricare
ar x R
n
cu |x|
2
. Fix am numerele ,
1
> 0 sucient de mici ca sa
avem inegalitatea
14
2
=

2
+
1
|T
1
||T| + < 0, (11)
13
Folosim norma euclidiana |x| = |x|
2
=
j=1
[x
j
[
2
, unde x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_.
14
Vom utiliza norma operatoriala a matricei M /
m,n
(C), |M| = sup
x1
Mx
x
.
Aceasta ndeplineste condit ia |M N| |M| |N| pentru orice M /
m,n
(C),
N /
n,p
(C), unde m, n, p 1.
21
unde > 0. Numarul estimeaz a m arimea cantitat ilor b
ij
din (4), adica
[b
ij
[ . De asemeni, via (8), cantitat ile |T
1
|, |T| depind de
0
, deci si de
.
Teorema lui Peano [2, p. 98] ne asigura ca, ind dat x
0
R
n
, exist a o
solut ie x(t) a sistemului (10) denita pe un mic interval I la dreapta lui 0
astfel ncat x(0) = x
0
. Facem schimbarea de variabile x = Ty, unde y = y(t),
t I, care ne conduce la sistemul diferent ial
.
y = T
1
ATy +T
1
f(Ty)
=
_
_
_
_
_
_
_
1
b
12
. . . . . . . b
1n
0
2
b
23
. . . b
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n1
b
n1n
0 . . . . . 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
+
_
_
_
F
1
(y)
.
.
.
F
n
(y)
_
_
_
, (12)
unde funct iile F
i
: R
n
C sunt continue.

In plus, dac a |y|
2
=

2
T
,
atunci F =
_
_
_
F
1
.
.
.
F
n
_
_
_
[F
i
(y)[ |F(y)|
|T
1
| |f(Ty)| |T
1
|
1
|Ty|

1
|T
1
||T| |y| =
1
|y|, (13)
deci lim
y0
|F
i
(y)|
y
= 0, unde i 1, n.
22
Prin conjugare complexa
15
y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
,
d
dt
_
[y
k
[
2
_
= y
k

dy
k
dt
+y
k

dy
k
dt
= y
k
_
k
y
k
+
j>k
b
kj
y
j
+F
k
(y)
_
+ y
k
_
k
y
k
+
j>k
b
kj
y
j
+F
k
(y)
_
= 2 (Re
k
) [y
k
[
2
+
j>k
2 Re (b
kj
y
j
y
k
) + 2 Re
_
y
k
F
k
(y)
_
2 (Re
k
) [y
k
[
2
+ 2
j>k
[b
kj
y
j
y
k
[ + 2[y
k
F
k
(y)[
2[y
k
[
2
+ 2[y
k
[
_
2
n
j=k+1
[y
j
[
2
+ 2[y
k
[ [F
k
(y)[
2[y
k
[
2
+ 2
2[y
k
[
_
n
j=1
[y
j
[
2
+ 2[y
k
[ |F(y)|
= 2[y
k
[
2
+ 2
2[y
k
[ |y| + 2[y
k
[ |F(y)|,
unde k 1, n. De aici, prin sumare, ajungem la
d
dt
_
|y|
2
_
2|y|
2
+ 2
_
2
n
k=1
[y
k
[
2
|y| + 2
_
2
n
k=1
[y
k
[
2
|F(y)|
4
_
2
|y| +|y| +|F(y)|
_
|y|. (14)
Fie acum y
0
R
n
, cu |y
0
| <
2
. Dat a ind continuitatea solut iei y = y(t)
care porneste din y
0
= T
1
x
0
, remarc am ca aceasta ndeplineste condit ia
|y(t)| <
2
pe un mic interval notat tot I la dreapta lui 0. Via (11),
(14), (13), avem
d
dt
_
|y(t)|
2
_
4
_
2
+ +
1
_
|y(t)|
2
= 4
2
|y(t)|
2
, t I,
15
Reamintesc inegalitatea
_
n
s=1
a
s
_
2
2
n
s=1
a
2
s
, unde a
s
[0, +), s 1, n.
23
respectiv, prin integrare,
|y(t)| |y
0
|e
2
2
t
|y
0
|, t I. (15)
Teorema de extensie (explozie n timp nit) [25, p. 14, Corollary 3.2]
implica, dat a ind m arginirea solut iei y din (15), faptul ca aceasta exist a n
[0, +).

In particular, dac a x
0
R
n
ndeplineste restrict ia |x
0
|
3
=
2
T
1
T
=

2
T
1
, atunci solut ia x = Ty a sistemului (10) exista n [0, +).

Mai mult, dac a trecem la limitan prima dintre inegalitat ile (15), obt inem
ca lim
t+
y(t) = lim
t+
x(t) = 0. Asadar, vecin atatea V poate bila deschisa
(a spat iului liniar normat R
n
) centrata n 0
R
n si de raza
3
.
Pentru partea (ii) a demonstrat iei, sa presupunem ca Re
1
Re
2

Re
k
> 0 Re
k+1
Re
n
.
Inegalitatea (11) se rescrie ca
2
= 2n
_
2 +
1
|T
1
||T|
_
> 0, (16)
unde > 0 si = min
1sk
Re
s
= Re
k
> 0.
Pe baza lui (16), introducem numarul c cu proprietatea ca
n
_
2 +
1
|T
1
||T|
_
=

2
2
< c <
+
2
2
. (17)
Ca si anterior, pentru orice s 1, n,
d
dt
_
[y
s
[
2
_
= 2 (Re
s
) [y
s
[
2
+
j>s
2 Re (b
sj
y
j
y
s
) + 2 Re
_
y
s
F
s
(y)
_
2 (Re
s
) [y
s
[
2
j>s
2[b
sj
[ [y
j
[ [y
s
[ 2[y
s
[ [F
s
(y)[
2 (Re
s
) [y
s
[
2
2|y|
j>s
[y
j
[ 2|y||F(y)|
2 (Re
s
) [y
s
[
2
2|y|
2|y| 2|y||F(y)|,
respectiv
d
dt
_
[y
s
[
2
_
2 (Re
s
) [y
s
[
2
+ 2|y|
2|y| + 2|y||F(y)|,
24
de unde
16
d
dt
_
[y
1
[
2
+ +[y
k
[
2
[y
k+1
[
2
[y
n
[
2
_
2
k
j=1
(Re
j
)[y
j
[
2
2k
_
2 +
1
|T
1
||T|
_
|y|
2
_
2
n
j=k+1
(Re
j
)[y
j
[
2
+ 2(n k)
_
2 +
1
|T
1
||T|
_
|y|
2
_
2
k
j=1
[y
j
[
2
2n
_
2 +
1
|T
1
||T|
_
|y|
2
= 2
k
j=1
[y
j
[
2
(
2
)|y|
2
= 2
_
+
2
2
k
j=1
[y
j
[
2

2
2
n
j=k+1
[y
j
[
2
_
2c
_
[y
1
[
2
+ +[y
k
[
2
[y
k+1
[
2
[y
n
[
2
_
.
Am folosit estimarea (17).
Asadar, pentru y
0
R
n
cu |y
0
| <
2
, dat a ind continuitatea solut iei y =
y(t) care porneste din y
0
= T
1
x
0
, aceasta va ndeplini condit ia |y(t)| <
2
pe un mic interval I situat la dreapta lui 0. Aici au loc inegalitat ile
Y
2cY,
respectiv pentru t
0
= 0
Y (t) Y (t
0
)e
2c(tt
0
)
, (18)
unde Y =
k
j=1
[y
k
[
2
j=k+1
[y
k
[
2
.
Fiind date (0,
3
), unde
3
=

2
T
1
, si x
0
R
n
cu |x
0
| < , solut ia
x = Ty a sistemului (10) e va exploda n timp nit e va satisface (18)
pe ecare subinterval al lui [0, +) n care |y(t)| <
2
. Aceasta pentru
ca nimic nu mpiedic a la acest nivel de generalitate solut ia (denita
n [0, +)) y a sistemului (12) sa par aseasca, respectiv sa revina n bila
deschisa centrata n 0
R
n de raza
2
. Pentru a proba (18) pe subintervale
care nu ncep n 0, folosim invariant a la translat ii (temporale) a sistemelor
diferent iale autonome [2, p. 122].
16
Reamintesc c a Re
j
0 pentru orice j k + 1, n.
25
Dac a pe [t
, t
1
), unde 0 t
t
1
+, are loc (18) si impunem ca
Y
0
= Y (t
) > 0, atunci
|T
1
| |x(t)| |y(t)| Y (t) Y
0
e
2c(tt)
, t [t
, t
1
). (19)
Pentru a ncheia demonstrat ia teoremei, presupunem ca, prin absurd,
pentru orice > 0 exist a (0,
3
) si t
0 astfel ncat dac a |x(t
)| <
atunci |x(t)| < n [t
, +).

Ins a, lu and t
1
= + n (19) si trec and la
limita, ajungem la o contradict ie: lim
t+
|x(t)| = +.
Am v azut deja, la sistemul diferent ial (1), comportamentul descris n
partea (i) a teoremei de la pagina 21. Atract ia exercitat a de 0
R
2 asupra
particulelorsolut ii
17
este ilustrata n Figura 1. Un exemplu celebru (R.
Vinograd, 1957, vezi [14, p. 80]), arata cat de diferite pot curbele din
planul fazelor n cazul sistemelor neliniare. Mai precis, ind dat sistemul
_
.
x
.
y
_
=
1
(x
2
+y
2
) [1 + (x
2
+y
2
)
2
]
_
x
2
(y x) +y
5
y
2
(y 2x)
_
, (20)
solut ia care pleac a din (x
0
, y
0
), unde x
0
= 5.5, y
0
= 0.5, produce curba din
Figura 4.
Folosim scriptul WINPP de mai jos.
vinograd.ode
1 dx/dt = ((x*x)*(y-x)+y*y*y*y*y)/((x*x+y*y)*(1+(x*x+y*y)
(cont.) *(x*x+y*y)))
2 dy/dt = ((y*y)*(y-2*x))/((x*x+y*y)*(1+(x*x+y*y)*(x*x+y*
(cont.) y)))
(cont.) trans =0,dt=1, t ot al =80000 ,bounds=10000
4 x(0)=-5.5
5 y(0)=0.5
6 done
Chiar dac a n cazul de fat a este o chestiune de gust putem scrie e y^5
e y*y*y*y*y , se merit a reamintit faptul ca organizarea expresiei de ite-
rat/integrat poate inuent a viteza de lucru/consumul de spat iu n memorie,
cf. discut iilor din [26].
2.2 Reparametrizarea traiectoriilor: modicarea
timpului t
Plecam de la urmatorul calcul (formal). Fiind dat a ecuat ia diferent iala
..
y = f(y), (21)
17
Pentru analogia miscare mecanic a evolut ie n planul fazelor, vezi [3, p. 98].
26
unde f : R R este continua, consider am funct ia F = F(y)
_
f(y)dy
o antiderivat a a lui f .
Ecuat ia devine
_
(
.
y)
2
_
= 2
..
y
.
y
= 2f(y)
.
y = [2F(y)]
,
de unde, prin integrare, ajungem la
.
y =
_
c + 2F(y), c R. (22)
x
y
(0,0)
Figura 4
Fix and semnul din fat a membrului drept funct iile continue au pro-
prietatea valorii intermediare (G. Darboux) , din expresia (22) obt inem o
ecuat ie cu variabile separabile [2, p. 69]. Dac a alegem convenabil primitiva
F adica, lu am c = 0 , solut ia ecuat iei diferent iale (21) se scrie ca
t =
_
y(t)
du
_
2F(u)
. (23)
Acest calcul, frecvent n cursurile elementare de ecuat ii diferent iale si -
zica matematica, ne obisnuieste cu ideea ca variabila t din ecuat ia (21) poate
imaginata ca o funct ie de solut ia ecuat iei.
27
Formalizam aici tipul de abordare anterior t = t(y) , urmand pre-
zentarea din [14, p. 16 si urm.]. Astfel, introducem ecuat ia diferent iala
dx
ds
= g(x)f(x), (24)
unde funct iile g : R (0, +) si f : R R sunt netede (cel put in C
1
).
Fiind local Lipschitziene, asemenea funct ii fac ca problema Cauchy asociata
ecuat iei (24) sa aiba solut ie unica [2, pg. 91, 95].
Justicarea formulei (23) este dat a de urmatoarea armat ie. Daca xam
t
0
, x
0
R si = (t) este solut ia ecuat iei
.
x = f(x), (25)
cu (t
0
) = x
0
, denita pe un mic interval I centrat n t
0
, atunci: (i) funct ia
X : I R cu formula
X(t) =
_
t
t
0
du
g((u))
, t I,
este injectiva; (ii) daca Y : X(I) I este inversa aplicat iei X, funct ia
: X(I) R cu formula (s) = (Y (s)) verica ecuat ia (24) si condit ia
(0) = x
0
.
Intr-adev ar, pentru partea (i), observam ca

.
X (t) =
1
g((t))
> 0, deci
aplicat ia t X(t) este crescatoare. La (ii), expresia funct iei este echiva-
lenta cu (X(t)) = (t). De unde, aplicand regula de derivare a funct iilor
compuse, deducem ca
d
ds
s=X(t)
dX
dt
(t) =
.
(t) = f((t)),
respectiv
d
ds
(X(t)) = g((t)) f((t)) = g((X(t)))f((X(t))),
adica (24). Armat ia a fost probat a.
Ceea ce face rezultatul precedent este sa reparametrizeze
18
curbele in-
tegrale ale ecuat iei (25): practic, particulele-solut ii ale ecuat iilor (25), (24)
descriu aceleasi curbe, nsa evolueaza cu viteze [2, p. 6], [3, p. 18], diferite.
18
Insist asupra faptului c a reparametrizarea se realizeaz a per curb a depinde de datele
Cauchy si nu per familie de curbe [57, pg. 30, 31].
28
Putem, evident, generaliza tehnica reparametriz arii, impun and ca x = x :
I R
n
si f = f : R
n
R
n
, unde n 1. Un exemplu utilizat n geometria
diferent iala [35, p. 180] priveste sistemul
.
x = g(x)f(x) =
x
_
1 +|x|
2
,
vezi [14, p. 19].
2.3 Modicarea coordonatelor spat iale
In subsect iunea anterioar a am investigat ideea de a modica modul de

m asurare a timpului matematic [2, p. 31] t, ceea ce ne va permite sa
parcurgem o curba simpl a regulara [43, p. 1] ntr-o innitate de momente,
indiferent de lungimea efectiva a acesteia.
Alta idee priveste distorsionarea spat iului zic (rotat ii, scal ari pe direc-
t ii date) n care se manifesta sistemul dinamic, vezi [3, p. 159]. Mai precis,
e sistemele diferent iale
_
.
y
1
.
y
2
_
=
_
0 2
1 0
__
y
1
y
2
_
,
_
.
x
1
.
x
2
_
=
_
0 3
2
3
0
__
x
1
x
2
_
. (26)
Legatura dintre matricele lor este dat a de relat ia
_
0 3
2
3
0
_
= B
=
_
1
2
0
0
1
3
__
0 2
1 0
__
2 0
0 3
_
= C
1
AC, C /
2
(R),
unde matricea C este, evident, nesingulara. Aici, matricea C expandeaz a cu
factorii 2, 3 direct iile de coordonate (carteziene) ale spat iului zic
19
(SF):
_
y
1
y
2
_
= C
_
x
1
x
2
_
.
In Figurile 5, 6 sunt reprezentate traiectoriile

20
sistemelor diferent iale de
matrice A, respectiv B care pleac a din
_
x
1
(0)
x
2
(0)
_
=
_
1
1
_
,
_
y
1
(0)
y
2
(0)
_
= C
_
1
1
_
=
_
2
3
_
.
19
Si p astreaz a orientarea SF [40, p. 9] daca det T > 0 [48, p. 25].
20
Pentru scripturile WINPP: t0=0,trans=0,dt=0.05,total=20,bounds=8.5
29
x
y
(0,0)
Figura 5
x
y
(0,0)
Figura 6
Astfel de distorsiuni nu inuent eaza alura generala a traiectoriilor n pla-
nul fazelor. Sistemele diferent iale din (26) sunt considerate echivalente to-
pologic
21
[3, p. 170] si spunem ca asemenea transformari pastreaza schele-
21
In limba englez a, topologically equivalent [17, p. 8].

In cazul exemplului (26), sistemele
sunt chiar conjugate topologic [3, p. 168, Teorema].
30
tul separatoarelor
22
. Pentru a-l vedea, utilizat i opt iunea Phaseplane/Flow a
programului WINPP. Prin separatoare nt elegem curbele care despart zonele
cu dinamica diferit a din planul fazelor [3, p. 103].
2.4 Sisteme plane n forma canonic a
Schimbarea de variabile x = Ty, unde T /
2
(C) este nesingulara, pe
care am folosit-o n demonstrat ia teoremei de comportament asimptotic de
la pagina 21, implica faptul ca sistemele diferent iale
_
.
x
1
.
x
2
_
= A
_
x
1
x
2
_
,
_
.
y
1
.
y
2
_
= T
1
AT
_
y
1
y
2
_
= B
_
y
1
y
2
_
descriu curbe de acelasi fel si cu aceeasi orientare [2, p. 7] n planul fazelor,
ceea ce difer a ind curbura vezi, d.ex., [43, p. 7] . Folosind forma
canonica Jordan a matricei A, vezi [48, p. 39 si urm.], [57, p. 44, Theorem
1], putem determina o matrice T /
2
(R) astfel ncat B sa aib a una din
formele:
B
,
1
=
_
0
0
_
, B
2
=
_
1
0
_
, B
a,b
3
=
_
a b
b a
_
,
unde , , a, b R.
Urm am discut ia din [48, pg. 2026]. Astfel, n Figurile 1, 712 sunt re-
prezentate solut ii ale sistemelor diferent iale date de B
1,2
1
, respectiv B
1,2
1
,
B
2
2
, B
1,2
3
, B
0,2
3
, B
1,2
3
, B
1,1
1
.
Originea 0
R
2 din Figurile 1, 8, 12 desemneaza un nod stabil
23
.

In Figura 7
avem un punct-sa
24
. Figurile 9, 11 ilustreaz a un focar stabil
25
.

In sfarsit, ori-
ginea planului din Figura 10 constituie un centru
26
. Generic, putem considera
originea 0
R
2 din Figurile 1, 8, 9, 11, 12 drept o scurgere ori chiuveta
27
.
Dupa H. Poincare [57, pg. 4042], nodul din Figura 1 este 2tangent, cel
din Figura 8 este 1tangent iar cel din Figura 12 un nod stelar.
22
In limba englez a, completed separatrix skeleton [17, p. 35].

23
In limba englez a, stable node.

24
In limba englez a, saddle (point).

25
In limba englez a, stable focus.

26
In limba englez a, center.

27
In limba englez a, sink, cf. [2, pg. 167, 172]. Aici, toate valorile proprii ale matricei
B au partea reala negativ a. Dac a exista numai valori proprii cu partea reala pozitiv a,
originea 0
R
2 este o sursa.

In limba englez a, source [48, p. 56].
31
x
y
(0,0)
Figura 7
x
y
(0,0)
Figura 8
32
x
y
(0,0)
Figura 9
x
y
(0,0)
Figura 10
33
x
y
(0,0)
Figura 11
x
y
(0,0)
Figura 12
Clasicarea originii 0
R
2 pe baza ecuat iei caracteristice
det(A I
2
) = [A I
2
[
=
2
Trace(A) + det A
= 0,
cu radacinile
i
=
1
2
(Trace(A)
D), unde D = [Trace(A)]

2
4 det A,
i 1, 2, este ilustrata n Figura 13. Vezi [2, p. 171].
34
Trace
det D = 0
C
e
n
t
r
e
Puncte-sa
,
Focare Focare
Noduri Noduri
Figura 13
2.5 Echivalent e
Teorema Poincare-Liapunov-Perron ne ofera prilejul unei digresiuni geo-
metrice. Fiind dat sistemul (3), introducem aplicat ia

X : R
2
I R cu
formula
X(
x , t) = e
At
x =
+
q=0
t
q
q!
A
q
x , t I.
Aici,

x =
_
x
0
y
0
_
R
2
iar I R este un interval deschis centrat n 0.
Evident, familia
_
X(, t)
_
tI
formeaza un grup uni-parametric de trans-
formari liniare ale spat iului euclidian R
2
, cf. [3, p. 126, Teorema], [42, p.
2]:
e
At
e
As
x = e
A(t+s)
x , t , s , t +s I.
Ne intereseaza ce se ntampl a cu orbitele grupului [42, p. 13] atunci cand
asupra spat iului act ioneaza difeomorsmul

f : R
2
R
2
, unde

f (
x ) =
T
1
x si matricea T /
2
(R) este nesingulara.
Mai ntai, sa observam ca sistemului de ecuat ii (12), rezultat n urma
acestei act iuni, adica
d
y
dt
= T
1
AT

y , (27)
35
i corespunde grupul uni-parametric
_
Y (, t)
_
tI
dat de aplicat ia [2, p.
155]
Y (
y , t) = e
T
1
ATt
y = T
1
e
At
T

y , t I,

y R
2
. (28)
Apoi, cum

x

X
x
= A
x este campul vectorial [3, p. 23], [42, p. 6]

asociat sistemului diferent ial (3), el genereaz a orbitele grupului

X(, t),
x
=

t
_
e
At
x
t=0
.
In sfarsit, campul vectorial

Y corespunz ator sistemului (27) este trans-
portul-nainte
28
[44, p. 21] al campului

X:
Y =

f

X.
Putem reformula acum, via [42, p. 9, Propozit ia 1], cea de-a doua egali-
tate din (28): imaginea prin funct ia

f a punctului curent de pe orbita care
trece prin

x a grupului

X(, t) este punctul curent de pe orbita trecand prin
f(
x ) a grupului

Y (, t). Spunem despre sistemele diferent iale (3) si (27) ca
sunt conjugate topologic
29
.
Alt rezultat cu savoare geometric a legat de sistemul (3) priveste deri-
vata Lie dup a campul

X [44, p. 31] a funct iei

x |
x |
2
, si anume
L
X
x
|
x |
2
= 2(
x [A
x )
R
2, (29)
cf. [3, p. 174], unde ([)
R
2 desemneaza produsul scalar euclicidian. Folosind
aceasta estimare, se pot construi homeomorsme

f : R
2
R
2
care sa trans-
porte traiectoriile particulelor-solut ii ntre Figurile 1, 8, 9, 11, 12, eventual
reparametriz andu-le, cf. [3, pg. 170, 178], [2, pg. 183, 184]. Astfel, sistemele
diferent iale n cauza sunt echivalente topologic [54, p. 113].
2.6 Varietatea stabil a W
s
si varietatea instabil a W
u
ale unui echilibru hiperbolic
Ca si pana acum, presupunem ca exist a k 1, n, unde n < +, astfel
ncat valorile proprii ale matricei A din cadrul sistemului diferent ial (10) sa
ndeplineasca inegalitat ile
max
1qk
Re
q
< < 0 < < min
k+1rn
Re
r
.
28
In limba englez a, push-forward.

29
Sau echivalente topologic izocron, cf. [2, pg. 254, 263].
36
In acest context, echilibrul 0

R
n se numeste hiperbolic [14, p. 36].
Folosind forma canonica Jordan a matricei A, vezi [48, pg. 39, 40], dedu-
cem existent a matricei nesingulare T /
n
(R) pentru care
T
1
AT =
_
B
1
0
k,nk
0
nk,k
B
2
_
, B
1
/
k
(R), B
2
/
nk
(R), (30)
iar matricele B
1
, B
2
au valorile proprii (
q
)
q1,k
, respectiv (
r
)
rk+1,n
. De
asemeni, exist a K > 0 cu proprietatea ca
_
|e
tB
1
| Ke
t
, t 0,
|e
tB
2
| Ke
t
, t 0.
(31)
Vezi [2, pg. 163, 164].
Urm am prezentarea din [15, pg. 330335]. Astfel, e matricele
W
1
(u) =
_
e
tB
1
0
k,nk
0
nk,k
0
nk,nk
_
, W
2
(u) =
_
0
k,k
0
k,nk
0
nk,k
e
tB
2
_
, u R.
Solut iile sistemului (12) verica formal relat ia generic a
y(t) = (W
1
+W
2
)(t)x
0
+
_
t
(W
1
+W
2
)(t s)F(y(s))ds, t R, (32)
conform [39, pg. 98, 99].
Particularizam aceasta expresie, introduc and ecuat ia integrala
(t, a) = W
1
(t)a +
_
t
0
W
1
(t s)F((s, a))ds
_
+
t
W
2
(t s)F((s, a))ds, t 0, (33)
unde a = (a
1
, , a
k
, 0, , 0)
T
R
n
.
De asemeni, consider am ca F C
1
(R
n
, R
n
) ndeplineste condit iile: F(0)
= 0, Jac
0
R
n
(F) = 0 (matricea jacobiana a aplicat iei [44, p. 20]).

In particu-
lar, pentru orice
1
> 0 exist a
2
> 0 cu proprietatea ca |F(x
1
) F(x
2
)|
1
|x
1
x
2
| si |Jac
x
3
(F)|
1
oricare ar x
i
R
n
cu |x
i
|
2
, i 1, 3.
Arm am ca ecuat ia (33) admite o singura solut ie marginita, depinzand
doar de (a
i
)
i1,k
si, evident, de variabila t .
Pentru a demonstra asert iunea, xam (, 0) si K
1
K astfel ca
_
2K max
_
1
+
1
,
1
+
1
_

1
< 3K
_
1
+
1
1
< 1,
2K
1
|a| <
2
.
(34)
37
De asemeni, m arim eventual cantitatea K pentru a avea 2K > 1.
Utilizand tehnica aproximat iilor succesive (E. Cotton, M. Picard), cons-
truim o solut ie a ecuat iei integrale. Mai precis,
0
(t, a) = 0,
m+1
(t, a) = W
1
(t)a +
_
t
0
W
1
(t s)F(
m
(s, a))ds
_
+
t
W
2
(t s)F(
m
(s, a))ds, m 1.
Arm am ca
_
|
m+1
(t, a)
m
(t, a)| K
1
e
t
a
2
m
,
|
m
(t, a)| 2K
1
e
t
|a|,
m 0. (35)
Aceasta (noua) asert iune va probat a n continuare folosind induct ia mate-
matica n raport cu m.
Asadar, cand m = 1, avem via (31)
|
1
(t, a)| = |
1
(t, a)
0
(t, a)|
= |W
1
(t)a| Ke
t
|a| K
1
e
t
|a|
2K
1
e
t
|a|.
Presupun and inegalitat ile adev arate pentru m = h 1 si t in and seama
de (34), deducem ca
|
h+1
(t, a)
h
(t, a)|
_
t
0
Ke
(ts)

1
|
h
(s, a)
h1
(s, a)|ds
+
_
+
t
Ke
(ts)

1
|
h
(s, a)
h1
(s, a)|ds
K
1
2
h1
|a| K
1

_
t
0
e
t
e
()s
ds
+
K
1
2
h1
|a| K
1
_
+
t
e
t
e
()s
ds
K
1
K
1
2
h1
|a|
_
1

+
1

_
e
t
= K
1
e
t
|a|
2
h
2K
_
1

+
1

_
1
K
1
e
t
|a|
2
h
,
38
respectiv
|
h
(t, a)|
h1
i=0
|
i+1
(t, a)
i
(t, a)| K
1
e
t
|a|
h1
i=0
2
i
2K
1
e
t
|a|.
Ultima armat ie a fost stabilita.
In consecint a, seria telescopica
m0
[
m+1
(, a)
m
(, a)] converge local
uniform n raport cu variabila t la solut ia (, a) a ecuat iei integrale (33).

In
plus, pe baza (35),
lim
t+
(t, a) = 0. (36)
Structura pe blocuri a matricelor W
i
, ne conduce la sistemul de ecuat ii
integrale
_

k
(t, a) = e
B
1
t
a
k
+
_
t
0
e
B
1
(ts)
F
k
((s, a))ds,
nk
(t, a) =
_
+
t
e
B
2
(ts)
F
nk
((s, a))ds,
t 0. (37)
Aici, (t, a) = (
k
(t, a),
nk
(t, a))
T
R
k
R
nk
si a = (a
k
, 0
R
nk) iar F(u)
= (F
k
(u), F
nk
(u)) R
k
R
nk
, unde u R
n
.
Solut ia = (t, a) pleac a din punctul
(
k
(0, a),
nk
(0, a))
T
(38)
= (a
1
, , a
k
,
k+1
(0, a
k
, 0
R
nk), ,
n
(0, a
k
, 0
R
nk)),
unde, vezi (34),
i=0
a
2
i
<

2
2K
1
.
Am gasit, asadar, o solut ie a ecuat iei integrale (33). De asemeni, nicaieri
n demonstrat ia inductiva nu am folosit faptul ca ultimele n k intrari ale
coloanei a sunt nule. Ele au fost alese astfel pentru ca ecuat ia n cauza nu le
vede:
W
1
(t)a =
_
e
B
1
t
a
k
0
R
nk
_
, a R
n
, t R.
Fie acum a, b R
n
vericand restrict iile (34). Presupunem ca (, a) si
(, b) sunt solut ii ale ecuat iei integrale (33) cu proprietatea ca
|(t, a)|
2
, |(t, b)|
2
, t 0.
39
Are loc estimarea
|(t, a) (t, b)| Ke
t
|a
k
b
k
|
+ K
1
_
1 e
t
+
1
_
sup
s0
|(s, a) (s, b)|
K|a
k
b
k
|
+ K
1
_
1
+
1
_
sup
s0
|(s, a) (s, b)|,
de unde, trec and la supremum dup a t [0, +), ajungem la
sup
t0
|(t, a) (t, b)|
_
1 K
1
_
1
+
1
__
K|a
k
b
k
|,
respectiv
|(, a) (, b)|
2K|a
k
b
k
|. (39)
Deci, dac a a
k
= b
k
, atunci (, a) = (, b). Trebuie remarcat faptul ca
nu am precizat prin ce tehnica sunt construite solut iile m arginite!
Unicitatea solut iei m arginite, oferita de (39), mpreun a cu expresia punc-
tului sau de plecare (38) stabilesc existent a funct iilor
i
: B R cu formula
i
(a
k
) =
i
(0, a
k
, 0
R
nk), i k + 1, n.
Aici, B este bila deschisa a spat iului euclidian R
k
cu centrul n originea spa-
t iului si raza

2
2K
1
. Din (39) rezulta, n plus, ca reamintesc, 2K > 1
[
i
(a
k
)
i
(b
k
)[ 2K|a
k
b
k
|, (40)
deci funct iile (
i
)
ik+1,n
sunt continue. Asert iunea init iala a fost stabilita.
Mai departe, arm am ca funct iile (
i
)
ik+1,n
sunt continuu diferent iabile.
Pentru a proba acest lucru, ncepem cu estimarea
sup
t0
sup
a
k
,a
k
+hB, h=0
|(t, a
k
+h, 0
R
nk) (t, a
k
, 0
R
nk)|
|h|
2K < +. (41)
Apoi, derivam formal ecuat ia (33) n raport cu a
j
, j 1, k. Obt inem ca
a
j
(t, a) = W
1
(t) e
j
+
_
t
0
W
1
(t s)Jac
(s,a)
(F)

a
j
(s, a)ds
_
+
t
W
2
(t s)Jac
(s,a)
(F)

a
j
(s, a)ds,
40
unde e
j
= (0, , 1, , 0)
T
R
n
cifra 1 este situata pe pozit ia a ja .
T in and seama de propriet at ile funct iei F, avem |Jac
(s,a)
(F)|
1
.
Printr-un proces iterativ asem anator celui care a stabilit existent a solut iei
, se arata ca ecuat ia integrala liniara
(t, a) = W
1
(t) e
j
+
_
t
0
W
1
(t s)Jac
(s,a)
(F) (s, a)ds
_
+
t
W
2
(t s)Jac
(s,a)
(F) (s, a)ds (42)
are o singura solut ie marginita continua :
j
=
j
(t, a).
Fix am j 1, k si h = h e
j
pentru h R sucient de mic.
Atunci, deducem ca
_
_
_
_
(t, a +h) (t, a)
h

j
(t, a)
_
_
_
_
(43)
__
t
0
Ke
(ts)
+
_
+
t
Ke
(ts)
_
_
_
_
_
F((s, a +h)) F((s, a))
h
Jac
(s,a)
(F)
j
(s, a)
_
_
_
_
ds
=
__
t
0
Ke
(ts)
+
_
+
t
Ke
(ts)
_
_
_
_
_
/
(s,a,h)
(F)
(t, a +h) (t, a)
h
Jac
(s,a)
(F)
j
(s, a)
_
_
_
_
ds
__
t
0
Ke
(ts)
+
_
+
t
Ke
(ts)
_
_
|Jac
(s,a)
(F)|
_
_
_
_
(s, a +h) (s, a)
h

j
(s, a)
_
_
_
_
+ |Jac
(s,a)
(F) /
(s,a,h)
(F)|
_
_
_
_
(s, a +h) (s, a)
h
_
_
_
_
_
ds
__
t
0
Ke
(ts)
+
_
+
t
Ke
(ts)
_
1
_
_
_
_
(s, a +h) (s, a)
h

j
(s, a)
_
_
_
_
(vezi (41)) +|Jac
(s,a)
(F) /
(s,a,h)
(F)| 2K
ds,
41
unde, plec and de la
F
i
((s, a)) F
i
((s, a +h))
=
__
1
0
F
i
((s, a +h) +u[(s, a) (s, a +h)]) du
[ [(s, a) (s, a +h)] )
R
n
, produs scalar
pentru i 1, n, denim matricea / prin formula
F((s, a)) F((s, a +h)) = /
(s,a,h)
(F) [(s, a) (s, a +h)]. (44)
Adic a,
/
(s,a,h)
(F) =
_
1
0
Jac
(s,a+h)+u[(s,a)(s,a+h)]
(F)du. (45)
Formula acestei matrice ne conduce la existent a limitei
lim
h0
/
(s,a,h)
(F) = Jac
(s,a)
(F) (46)
uniform n raport cu s [0, +)
30
.
Revenind la (43), obt inem ca
_
_
_
_
(t, a +h) (t, a)
h

j
(t, a)
_
_
_
_
K
_
1
+
1
1
sup
s0
_
_
_
_
(s, a +h) (s, a)
h

j
(s, a)
_
_
_
_
+2K
2
_
1
+
1
_
sup
s0
_
_
Jac
(s,a)
(F) /
(s,a,h)
(F)
_
_
1
2
sup
s0
_
_
_
_
(s, a +h) (s, a)
h

j
(s, a)
_
_
_
_
+2K
2
_
1
+
1
_
sup
s0
_
_
Jac
(s,a)
(F) /
(s,a,h)
(F)
_
_
.
30
Observam c a
|(s, a +h) +u[(s, a) (s, a +h)]| |(s, a +h)| +|(s, a) (s, a +h)|
|(s, a +h)| + 2K|h| 2K
1
|a + h| + 2K|h| 4K
1
|h| + 2K
1
|a|
2K
1
(2 +|a|) ,
unde s 0, u [0, 1] si |h| 1. Estimarea (46) reprezinta o consecint a a faptului c a
aplicat ia x Jac
x
(F) este uniform continu a n bila nchis a a spat iului euclidian R
n
cu
centrul n originea spat iului si raza 2K
1
(2 +|a|).
42
Trecand la supremum dup a t, ajungem la
sup
t0
_
_
_
_
(t, a +h) (t, a)
h

j
(t, a)
_
_
_
_
4K
2
_
1
+
1
_
sup
s0
_
_
Jac
(s,a)
(F) /
(s,a,h)
(F)
_
_
2K
1
sup
s0
_
_
Jac
(s,a)
(F) /
(s,a,h)
(F)
_
_
.
Pe baza (46), deducem ca
lim
h0
sup
t0
_
_
_
_
(t, a +h) (t, a)
h

j
(t, a)
_
_
_
_
= 0,
de unde

a
j
=
j
, j 1, k. Diferent iabilitatea funct iilor
i
este acum proba-
ta.
Similar relat iilor (37), ecuat ia (42) ne conduce la
_

k
(t, a) = e
B
1
t
e
k
j
+
_
t
0
e
B
1
(ts)
k
_
Jac
(s,a)
(F)(s, a))
_
ds,
nk
(t, a) =
_
+
t
e
B
2
(ts)
nk
_
Jac
(s,a)
(F)(s, a))
_
ds,
t 0, (47)
unde (t, a) = (
k
(t, a),
nk
(t, a))
T
R
k
R
nk
, e
j
= (e
k
j
, 0
R
nk) iar
k
:
R
n
R
k
,
nk
: R
n
R
nk
sunt proiectorii
31
corespunz atori descompunerii
u = (u
1
, . . . , u
n
)
((u
1
, . . . , u
k
), (u
k+1
, . . . , u
n
))
= (
k
(u),
nk
(u)), u R
n
.
31
In limba englez a, projection operator (sing.), cf. [31, p. 20].

In fapt, un proiector este
k
: R
n
R
n
cu formula
k
(u) = (u
1
, . . . , u
k
, 0, . . . , 0). Evident,
2
k
=
k
si |
k
(u)|
|u|, u R
n
.
43
De asemeni, avem estim arile
|(t, a)| Ke
t
+
_
t
0
Ke
(ts)
sup
zsup
0
(,a)
|Jac
z
(F)| sup
0
|(, a)| ds
+
_
+
t
Ke
(ts)
sup
zsup
0
(,a)
|Jac
z
(F)| sup
0
|(, a)| ds
K +K
_
1
+
1
_
sup
z2K
1
a
|Jac
z
(F)| sup
0
|(, a)|
K +K
_
1
+
1
1
sup
0
|(, a)|
K +
1
2
sup
0
|(, a)|, t 0,
de unde trec and la supremum dup a t
|(, a)|
2K. (48)
Din cea de-a doua dintre relat iile (47) deducem ca
|
nk
(t, a)|
_
+
t
Ke
(ts)
sup
z2K
1
a
|Jac
z
(F)| |(s, a)|ds
(vezi (48))
2K
2
sup
z2K
1
a
|Jac
z
(F)|,
respectiv
lim
a0, a =0
sup
t0
|
nk
(t, a)| = 0.
In particular,

i
a
j
a
k
=0
R
k
= 0.
Am obt inut, pana acum, existent a mult imii
S = (a
k
,
k+1
(a
k
), ,
n
(a
k
))[a
k
B.
Aceasta alcatuieste o varietate diferent iala (C
1
) (simpla) real a de dimensiune
k, cf. [44, p. 10].
44
De asemeni, varietatea S este tangenta n 0
R
n subspat iului R
k
iar solut iile
sistemului diferent ial (12) care pornesc din ea sendreapt a catre 0
R
n, conform
(36), traiectoriile lor devenind tangente la innit
32
aceluiasi subspat iu.
Cea de-a doua estimare (35) ne arata ca solut iile care pleaca din S raman
n B pentru orice t 0. De asemeni, unicitatea solut iei pentru problema
Cauchy si invariant a la translat ii temporale a solut iilor sistemelor diferent iale
autonome ne conduc la:
(t, (t
0
, a)) = (t +t
0
, a), a, (t
0
, a) B, (49)
cand t
0
, t 0.
Pe baza formulei (32), solut ia = (, (t
0
, a)) verica ecuat ia integrala
(t) = (W
1
+W
2
)(t)(t
0
, a) +
_
t
0
(W
1
+W
2
)(t s)F((s))ds
= W
1
(t)(t
0
, a) +
_
t
0
W
1
(t s)F((s))ds
_
+
t
W
2
(t s)F((s))ds
+ W
2
(t)(t
0
, a) +
_
+
0
W
2
(t s)F((s))ds
= W
1
(t)(t
0
, a) +
_
t
0
W
1
(t s)F((s))ds
_
+
t
W
2
(t s)F((s))ds
+ W
2
(t)
_
(t
0
, a) +
_
+
0
W
2
(s)F((s))ds
_
. (50)
Forma speciala a matricei W
2
(t) intr arile acesteia cont in factori de
forma e
t
, cu > 0 mpreun a cu restrict ia (36) ne conduc la concluzia ca
marimea din paranteza patrata din (50) trebuie sa e 0. Aceasta nseamn a
ca funct ia m arginit a este defapt o solut ie a ecuat iei (33) cu a
k
= (t
0
, a)
k
.
Unicitatea solut iei pentru ecuat ia n cauza implica
(0) = (0, (t
0
, a))
= ((t
0
, a)
k
,
k+1
((t
0
, a)
k
), ,
n
((t
0
, a)
k
)).
32
Altfel spus, traiectoriile plecand din V au asimptote situate n subspat iul R
k
. Se
cuvine facut un comentariu privind aceste subspat ii. Forma special a a p art ii liniare a
sistemului diferent ial (B = T
1
AT) face ca baza canonica a spat iului euclidian R
n
sa e
formata din vectori proprii ai matricei B. De aceea, c and revenim la sistemul original,
varietatea S corespunz atoare va tangent a n 0
R
n subspat iului kdimensional format de
vectorii proprii corespunz and valorilor proprii cu partea reala negativ a [54, p. 111].
45
Astfel, via (49), observam ca (t
0
, a) S. Cum t
0
0 este arbitrar, conclu-
dem ca solut iile sistemului diferent ial (12) care pornesc din S raman n S
pentru totdeauna.
In mod simetric, introducem expresia integrala [54, p. 184]

(t, a) = W
2
(t)a
_
0
t
W
2
(t s)F((s, a))ds
+
_
t
W
1
(t s)F((s, a))ds, t 0,
unde a = (0, , 0, a
k+1
, , a
n
)
T
R
n
. Si ea verica formal sistemul di-
ferent ial (12). Se poate stabili analog existent a unei variet at i diferent iale
reale U, de dimensiune n k, pentru care lim
t
(t, a) = 0, unde a W
[15, p. 344]. Aceasta varietate, ortogonal a varietat ii V , este tangenta n 0
R
n
subspat iului R
nk
al spat iului euclidian R
n
.
Varietat ile S, U se numesc varietate stabila (locala), respectiv varietate
instabila (locala) pentru echilibrul hiperbolic 0
R
n. Vezi [2, p. 269, The-
orem 19.11]. Dac a
t
este grupul Lie
33
de transformari asociat sistemului
diferent ial (10), atunci mbr ac am varietat ile locale, formand mult imile
W
s
local
=
_
t0
t
(S), W
u
local
=
_
t0
t
(U).
Evident,
t
(W
s
local
) W
s
local
, respectiv
t
(W
u
local
) W
u
local
, adica W
s
local
, W
u
local
sunt invariate de curentul
t
, solut iile care pleac a dintr-una din ele ram anand
acolo pentru totdeauna. Aceasta observat ie ne conduce la mult imile
34
_
W
s
(0
R
n) = x
0
R
n
[ lim
t+
(t, x
0
) = 0,
W
u
(0
R
n) = x
0
R
n
[ lim
t
(t, x
0
) = 0,
care reprezinta varietatea stabila (globala), respectiv varietatea instabila (glo-
bala) a sistemului diferent ial n 0
R
n [53, p. 120]. Este clar ca W
s
local
W
s
(0
R
n)
si W
u
local
W
u
(0
R
n).
O demonstrat ie a existent ei acestor varietat i folosind Principiul Contrac-
t iei Fibrelor (C. Pugh, M. Hirsch) poate citita n [14, p. 326 si urm.]. O
vom detalia ncep and cu pagina 88.
In cazul 2dimensional, varietat ile n cauza devin niste curbe. Tehnica

iterativ a descris a anterior nu funct ioneaza mult umitor ntotdeauna pentru a
le gasi expresii simple acestor curbe [53, ibid.]. Un exemplu norocos este
prezentat n [48, pg. 111, 112].
33
Sau curentul, cf. [53, p. 69].

In limba englez a, ow.
34
t
(x
0
) = (t, x
0
).
46
2.7 Lema lui M. Morse: reprezentarea funct iilor
scalare prin forme p atratice
Fie F : R
n
R o funct ie neted a. Folosim notat iile DF(x) =
x
(F),
D
2
F(x) = Hess
x
(F) ca sa ne referim la gradientul, respectiv la matricea
hessiana, calculate n x R
n
, ale funct iei F.
Arm am ca, daca DF(0) = 0 si det D
2
F(0) ,= 0, atunci exista funct ia
neteda : V R
n
astfel ncat
_
(0) = 0, D(0) = I
n
,
F((x)) = F(0) +
1
2
(x[D
2
F(0)x)
R
n
(51)
ntr-o mica vecinatate V a punctului 0
R
n.
Urm am prezentarea din [18, p. 212, Lemma 3].

Incepem justicarea
introduc and funct ia : R R cu formula (t) = F(tx), unde F(x) =
(F
1
(x), , F
n
(x))
T
, respectiv x = (x
1
, , x
n
)
T
.
Au loc relat iile
(1) (0) =
_
1
0
(t)dt (52)
=
_
1
0
(1 t)
(t)dt
=
(0) +
_
1
0
(1 t)
(t)dt (53)
=
(0)
_
1
0
_
(1 t)
2
2
_
(t)dt
=
(0) +
1
2
(0) + , (54)
respectiv notat ii: F
x
i
=
F
x
i
, F
x
i
x
j
=

2
F
x
i
x
j
(t) =
n
i=1
F
x
i
(tx) (tx
i
)
= (DF(tx)[ x)
R
n,
(t) =
1i,jn
F
x
i
x
j
(tx)x
i
x
j
= (x[D
2
F(tx)x)
R
n,
(55)
unde t R, x R
n
.

In particular,
(0) = (DF(0)[ x)
R
n = 0.
Fie matricea (neteda)
A = A(x) =
_
1
0
(1 t)D
2
F(tx) dt = (A
ij
(x))
1i,jn
. (56)
47
Relat iile (53), (54) ne conduc la
F(x) = (1)
= (0) + (x[ A(x)x)
R
n (57)
= F(0) + (x[ A(0)x)
R
n +o(|x|
2
), cand x 0
R
n. (58)
Este clar ca A(0) =
1
2
D
2
F(0), deci exist a o motivat ie n ncercarea de a cons-
trui schimbarea de variabile care sa nlature elementul o din identitatea
(58).
De asemeni, via (52), (55), observam ca funct ia F admite reprezentarea
F(x) = F(0) + (G(x)[ x)
R
n, G(x) =
_
1
0
DF(tx) dt, x R
n
,
rezultat cunoscut si ca lema lui J. Hadamard [3, p. 104]. Am utilizat deja
aceasta tehnica n (44), (45).
Matricea hessiana a aplicat iei F ind simetrica, valorile proprii ale ma-
tricei A(0) sunt reale. Utilizand eventual o baz a a spat iului euclidian R
n
formata din vectori proprii ai acestei matrici, putem presupune ca matricea
A(0) este diagonala.
Vom stabili, folosind induct ia matematica dup a m 0, . . . , n, existent a
aplicat iilor netede
m
= (
1
m
, ,
n
m
)
T
, denite n jurul originii 0
R
n, cu va-
lori n R
n
, pentru care
_
m
(0) = 0, D
m
(0) = I
n
,
F(
m
(x)) = F(0) +
sgn m
2

m
i=1
F
x
i
x
i
(0)x
2
i
+
sgn (nm1)
2

n
i,j =m+1
a
ij
m
(x)x
i
x
j
,
(59)
unde funct iile a
ij
m
sunt netede si a
ij
= a
ji
oricare ar i, j m+ 1, n.
Prin derivarea ultimei relat ii (59) aplicam operatorul

2
x
k
xs
, unde
k, s m+ 1 , obt inem ca
1u,vn
F
xuxv
(
m
)

u
m
x
k
v
m
x
s
+
n
w=1
F
xw
(
m
)

2
m
x
k
x
s
= a
sk
m
+
n
i=m+1
_
a
ik
m
x
s
+
a
is
m
x
k
_
x
i
+
1
2
n
i,j =m+1
2
a
ij
m
x
k
x
s
x
i
x
j
,
de unde
F
xsx
k
(0) = a
sk
m
(0). (60)
48
In cazul m = 0, via (57), lu am

0
= Id
R
n identitatea , respectiv
a
ij
0
= A
ij
.
Mai departe, presupunem ca reprezentarea (59) este adev arata pentru un
anumit m < n si ne intereseaza cum ajungem la funct iile
m+1
, a
ij
m+1

acestea din urma apar n discut ie doar dac a m+ 1 < n .
Denim schimbarea de variabile y = y(x) = (y
1
(x), , y
n
(x))
T
prin
formulele
_
_
y
1
= x
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
y
m
= x
m
_
y
m+1
+
n
j=m+2
a
(m+1)j
m
(y)x
j
a
(m+1)(m+1)
m
(y)
_
_
a
(m+1)(m+1)
m
(y)
Fx
m+1
x
m+1
(0)
= x
m+1
y
m+2
= x
m+2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
y
n
= x
n
.
(61)
Derivam expresia care introduce funct ia y
m+1
, rescrisa astfel
Y (x
1
, , x
m
, y
m+1
, x
m+2
, , x
n
) = x
m+1
,
unde
Y = Y
x
1
, ,xm,x
m+2
, ,xn
(y
m+1
)
=
_
y
m+1
+
n
j=m+2
x
j
a
(m+1)j
m
a
(m+1)(m+1)
m
_
a
(m+1)(m+1)
m
F
x
m+1
x
m+1
(0)
,
obt in and
dY
dy
m+1
=
_
_
1 +
n
j=m+2
x
j

da
(m+1)j
m
dy
m+1
a
(m+1)(m+1)
m
da
(m+1)(m+1)
m
dy
m+1
_
a
(m+1)(m+1)
m
_
2

n
j=m+2
x
j
a
(m+1)j
m
_
_
Marginirea locala consecint a a netezimii funct iilor a
ij
m
,
da
ij
m
dy
m+1
si (60)
implica faptul ca, pe o mica vecinatate a originii 0
R
n, funct ia
dY
dy
m+1
are semn
constant nenul. Atunci, pe baza teoremei de inversiune locala, concludem ca
relat iile (61) denesc, cu adev arat, o schimbare neted a de variabile.
49
Au loc egalitat ile ipoteza de induct ie
F(
m
(y)) = F(
m
(y(x)))
= F(0) +
m
i=1
F
x
i
x
i
(0)y
2
i
+
1
2
a
(m+1)(m+1)
m
(y)y
2
m+1
+
n
j=m+2
a
(m+1)j
m
(y)y
m+1
y
j
+
1
2
n
i,j =m+2
a
ij
m
(y)y
i
y
j
= F(0) +
m
i=1
F
x
i
x
i
(0)x
2
i
+
1
2
n
i,j =m+2
a
ij
m
(y)x
i
x
j
+
1
2
a
(m+1)(m+1)
m
(y)y
2
m+1
+
n
j=m+2
a
(m+1)j
m
(y)y
m+1
x
j
, (62)
respectiv ridicam la patrat cea de-a (m+ 1)a egalitate (61)
1
2
F
x
m+1
x
m+1
(0)x
2
m+1
=
1
2
a
(m+1)(m+1)
m
(y)y
2
m+1
+
n
j=m+2
a
(m+1)j
m
(y)y
m+1
x
j
(63)
+
1
2
n
, =m+2
a
(m+1)
m
(y)a
(m+1)
m
(y)
a
(m+1)(m+1)
m
(y)
x
.
Inserand cantitatea (63) n relat iile (62), deducem ca
F(
m
(y))
= F(0) +
m
i=1
F
x
i
x
i
(0)x
2
i
+
_
1
2
F
x
m+1
x
m+1
(0)x
2
m+1

1
2
n
i,j =m+2
a
(m+1)i
m
(y)a
(m+1)j
m
(y)
a
(m+1)(m+1)
m
(y)
x
i
x
j
_
+
1
2
n
i,j =m+2
a
ij
m
(y)x
i
x
j
= F(0) +
m+1
i=1
F
x
i
x
i
(0)x
2
i
+
1
2
n
i,j =m+2
b
ij
m+1
(y)x
i
x
j
.
50
Aici,
b
ij
m+1
(y) = a
ij
m
(y)
a
(m+1)i
m
(y)a
(m+1)j
m
(y)
a
(m+1)(m+1)
m
(y).
In concluzie,
m+1
(x) =
m
(y(x)) si a
ij
m+1
(x) = b
ij
m+1
(y(x)). Armat ia
(59) a fost, asadar, probat a.
Estimarea (51) (datorata lui M. Morse) este obt inut a lu and m = n n
(59).
T in and seama de aceasta reprezentare a funct iilor netede, devine evident
faptul ca rolul jucat de aplicat ia F de la pagina 37 n structura sistemului
diferent ial (10) este cel al part ii patratice.
Sa presupunem ca F(0) = 0. Atunci, lema lui Morse ne conduce la
F((x)) =
1
2
(x[D
2
F(0)x)
R
n = (A(0)x[ x)
R
n,
respectiv la
F(x) = (A(0)(x)[ (x))
R
n, =
1
. (64)
Urm and prezentarea din [35, pg. 182184], construim o demonstrat ie
a lemei (R. Palais) care poate adaptat a la cazul spat iilor Hilbert innit
dimensionale.
Deoarece funct ia matriceala A din (56) este neted a iar matricea A(0)
inversabil a, matricele A(x) raman inversabile
35
ntr-o mic a vecin atate V a o-
riginii 0
R
n. Fie B : V /
n
(R) funct ia dat a de formula B(x) = A(0)
1
A(x).
Evident, matricea B(x) este inversabil a.
Micsorand eventual talia mult imii V , presupunem ca |B(x)| < 1, x V .
Atunci, putem introduce funct ia C : V /
n
(R) cu formula
C(x) =
_
B(x) =
+
m=0
_
1
2
m
_
[I B(x)]
m
, (65)
vezi [31, p. 34].
Fie B(x)
matricea adjunct a [31, p. 23] a matricei B(x). Dac a y, z R

n
(matrice coloan a), au loc relat iile observam ca (y[z)
R
n = z
T
y = y
T
z
(B(x)y[ z)
R
n = z
T
B(x)y
= (y[B(x)
z)
R
n = y
T
B(x)
z. (66)
35
Automorsmele spat iului euclidian R
n
alc atuiesc o mult ime deschis a [31, p. 31].
51
Produsul scalar lu and valori reale, avem
z
T
B(x)y = (z
T
B(x)y)
T
= y
T
B(x)
T
z. (67)
Din egalitat ile (66), (67) deducem ca matricele A(x) sunt simetrice
B(x)
= B(x)
T
= A(x)A(0)
1
= A(0)B(x)A(0)
1
, x V.
Ultima formul a a adjunctei ne permite, prin induct ie matematica, sa ob-
servam ca
_
B(x)
k
_
= [B(x)
]
k
, [B(x)
]
k
= A(0)B(x)
k
A(0)
1
, k N.
In mod analog, relat iile precedente sunt vericate si de matricea I B(x).

De asemeni, [I B(x)]
= I B(x)
.
T in and seama de formula (65) a matricei C(x), concludem ca aceasta
verica relat iile
C(x)
= C(x)
T
= A(0)C(x)A(0)
1
, x V.
Atunci,
C(x)
A(0)C(x) = A(0)C(x)A(0)
1
A(0)C(x) = A(0)C(x)
2
= A(0)B(x)
= A(x).
Pe baza formulei (57), putem scrie ca
F(x) = (A(x)x[ x)
R
n = (C(x)
T
A(0)C(x)x[ x)
R
n = [C(x)x]
T
A(0)C(x)x
= (A(0)C(x)x[C(x)x)
R
n.
Am ajuns la (64), unde (x) = C(x)x, x V .
3 Echilibre nehiperbolice: sectoare
3.1 Poze (iar asi. . . )
In cart ile dedicate sistemelor dinamice ntalnim din abundent a ilustrat ii

n care curbele folosite la descrierea fenomenelor nu sunt obt inute n urma
unor simul ari numerice. Pentru a produce asemenea reprezent ari grace ne
putem baza
36
pe pachetele xy, xypdf, pe familia PSTricks [64] ori pe siste-
mele METAFONT (D. Knuth), METAPOST (J. Hobby) [19, pg. 469, 313, 52], [34].
36
In L
A
T
E
X.
52
Un capitol aparte l constituie graca 3D, pentru care sunt disponibile deja
platforme de dezvoltare performante [16].
Un exemplu este dat de Figura 14. Pentru a o realiza, recurgem la lim-
bajul Postscript.
Incepem prin a deni o biblioteca de funct ii matematice: x [x[, x

sign (x), x
1
x

R{0}
(x), x x
2
si x
1 +x
2
.
Figura 14
biblioteca.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%%%%%%%%biblioteca generala %%%%%%%%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4 %%%%%% modulul
5 %%%%%% semnul
6 %%%%%% unupeceva
7 %%%%%% laputerea2
8 %%%%%% radical din 1 plus patratul a ceva: radi1mare
9
10 /modululdict 1 di ct def
11 /modulul{
12 modululdict begin
13 /numar exch def
14 numar numar mul sqrt
15 end
16 } def
17
18 /semnuldict 1 di ct def
19 /semnul{
53
20 semnuldict begin
21 /numar exch def
22 numar 0 eq {0}{numar modulul numar div} i f e l s e
23 end
24 } def
25
26 /unupecevadict 1 di ct def
27 /unupeceva{
28 unupecevadict begin
29 /numar exch def
30 numar 0 eq {0}{1 numar div} i f e l s e
31 end
32 } def
33
34 /laputerea2dict 1 di ct def
35 /laputerea2{
36 laputerea2dict begin
37 /numar exch def
38 numar numar mul
39 end
40 } def
41
42 /radi1maredict 1 di ct def
43 /radi1mare{
44 radi1maredict begin
45 /numar exch def
46 numar laputerea2 1 add sqrt
47 end
48 } def
Pentru a folosi funct iile din biblioteca, lansam n execut ie programul
Ghostscript, utiliz and, eventual, urmatorul sier de comenzi.
programare_ps.bat
1 @echo of f
2 set prog_scriere=C:\Program Files\gs\gs9.06\bin
3 set prog_citire=C:\ Program Files\Ghostgum\gsview
4 ::se utilizeaza o cale convenabila :
5 set fisier_programe=C:\ octavian \De_pe_Seagate\LaTeX2011
(cont.) \programare_ps
6 ::se precizeaza un director (folder) pentru programele
(cont.) *.ps :
7 set caut="C:\octavian \De_pe_Seagate\LaTeX2011\
(cont.) programare_ps"
54
8 set mesaj=Nu aveti un folder pentru programe!
9 set text=Pentru ghostview: gsview32 . Pentru ghostscript
(cont.) : gswin32
10
11 path=%path%;% prog_scriere%;% prog_citire%
12 i f not exi st %caut% (echo. & echo %mesaj% & echo. &
(cont.) goto final)
13 chdi r %fisier_programe%
14 echo. & echo %text% & echo.
15
16 :final
17
18 c al l cmd
Ca sa nu ne complicam, am salvat sierul biblioteca.ps pe Desktop.
R aspunsul Ghostscript-ului este:
GPL Ghostscript 9.06 (2012-08-08)
Copyright (C) 2012 Artifex Software, Inc. All rights reserved.
This sofware comes with NO WARRANTY: see the file PUBLIC for details.
GS>
Precizam sierul de lucru, indicand calea completa:
GS>(C:/Documents and Settings/Octavian/Desktop/biblioteca.ps) run
GS>
Aceasta facilitate este esent iala dac a, la producerea pozelor unui mate-
rial stiint ic, utiliz am intensiv o bibliotec a de dimensiuni mari. Altfel, se
recomand a sa inseram codul bibliotecii n sursa ilustrat iei.
Vom folosi operatorii pstack si clear pentru a prezenta/vizualiza si res-
pectiv a goli stiva [1, p. 15].
testarea functiilor
1 GS >123 modulul pstack cl ear
2 GS >123.0
3 GS >-4 semnul pstack cl ear
4 GS >-1.0
5 GS >4 unupeceva pstack cl ear
6 GS >0.25
7 GS >0 unupeceva pstack cl ear
8 GS >0
9 GS >-3456 radi1mare pstack cl ear
10 GS >3456.00024
11 GS>
Asa cum se observa n script-ul anterior, la linia 8, am evitat erorile din
cazul
nenul
0
impunand ca
1
0
0.
55
Mai departe, avem nevoie de elemente grace primitive: puncte.
puncte.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%nod bun la toate , cuplaje de linii%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4 /punctuletdict 7 di ct def
5 punctuletdict begin
7 end
8 /punctulet
9 {punctuletdict begin
10 /grosfrontiera exch def % grosimea frontierei
11 /culoare exch def % culoarea umpluturii
12 /raza exch def % raza
13 /centruy exch def % y centru
14 /centrux exch def % x centru
16
17 newpath
18 centrux centruy transl ate
19 0 0 raza 0 360 arc
20
21 gsave
22 culoare setgray f i l l
23 grestore
24 grosfrontiera setl i newi dth
25 stroke
26
28 end
29 } def
Cu ajutorul unor triunghiuri isoscele, av and laturile curbate, putem cons-
trui linii diverse. Fireste, pentru a obt ine rezultate spectaculoase, ar trebui
manevrate tehnicile
37
NURBS [49].
triunghiuri.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%%%%% sageti , curbe din tringhiuri%%%%%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4 /triunghicurbdict 18 di ct def
37
Adica, Non-Uniform Rational BSplines [47].
56
5 triunghicurbdict begin
7 end
8 /triunghicurb{
9 triunghicurbdict begin
10 %%% foloseste biblioteca.ps
11 %%% intrari:
12 /lungimeh exch def %puneti minus pentru a schimba
(cont.) orientarea
13 /sosirey exch def
14 /sosirex exch def
15 /plecarey exch def
16 /plecarex exch def
17 %%% prelucrari:
18 /mijlocx plecarex sosirex add 2 div def
19 /mijlocy plecarey sosirey add 2 div def
20 /scaderex sosirex plecarex sub def
21 /scaderey sosirey plecarey sub def
22 /semn sosirey plecarey sub semnul def
23 /panta scaderex 0 eq {0}{scaderey scaderex div} i f e l s e
(cont.) def
24 /pantainaltimii panta 0 eq {0}{panta unupeceva neg}
(cont.) i f e l s e def
25 /fractie1 pantainaltimii radi1mare lungimeh exch div
(cont.) def
26 /fractie2 scaderey neg semnul fractie1 mul def
27 /varfulx sosirey plecarey eq {mijlocx }{mijlocx fractie2
(cont.) add} i f e l s e def
28 /varfuly sosirey plecarey eq {mijlocy lungimeh add}{
(cont.) fractie2 pantainaltimii mul mijlocy add} i f e l s e
(cont.) def
30
31 newpath
32 plecarex plecarey moveto
33 plecarex plecarey varfulx varfuly sosirex sosirey
(cont.) curveto
34 stroke
35
37 end
38 } def
39
57
40 /triunghisageatadict 18 di ct def
41 triunghisageatadict begin
43 end
44 /triunghisageata{
45 triunghisageatadict begin
47 %%% intrari:
(cont.) orientarea
53 %%% prelucrari:
(cont.) def
(cont.) def
(cont.) def
66
67 newpath
69 varfulx varfuly l i net o
70 sosirex sosirey l i net o
72 stroke
73
75 end
58
76 } def
77
78 /triunghicupunctedict 18 di ct def
79 triunghicupunctedict begin
81 end
82 /triunghicupuncte{
83 triunghicupunctedict begin
85 %%% intrari:
(cont.) orientarea
91 %%% prelucrari:
(cont.) def
(cont.) def
(cont.) def
104
105 newpath
106 plecarex plecarey 4 .6 .3 punctulet
107 sosirex sosirey 4 .6 .3 punctulet
108 varfulx varfuly 4 .6 .3 punctulet
109 stroke
110
59
112 end
113 } def
Acum, construct ia Figurii 14 se rezuma la manipularea de coordonate
pentru obiectele grace: triunghiuri, puncte.
figura_14.eps
2 %% BoundingBox: 14 14 180 180
3
4 %%%%% constructii de orbite:
5 %%%%% puncte expresive (cerculete)
6 %%%%% sageti (modelate cu triunghiuri)
7 %%%%% auxiliar : biblioteca (de calcule)
8
9 (C:/ Documents and Settings/Octavian /Desktop/biblioteca.
(cont.) ps) run
10 (C:/ Documents and Settings/Octavian /Desktop/puncte.ps)
(cont.) run
11 (C:/ Documents and Settings/Octavian /Desktop/triunghiuri
(cont.) .ps) run
12
13 3 15 transl ate
14 50 50 120 120 30 triunghicurb
15 120 120 170 80 53 triunghicurb
16 70 20 170 80 -50 triunghicurb
17 50 50 3 .6 .3 punctulet
18 80 25 80 15 -11 triunghisageata
19
20 newpath
21 20 10 moveto
22 150 10 l i net o
23 stroke
24
25 newpath
26 20 10 moveto
27 60 100 l i net o
28 stroke
29
30 20 10 3 .6 .3 punctulet
31 120 5 120 15 11 triunghisageata
33
34 showpage
60
Curba din Figura 14 descrie artistic o traiectorie ntr-un sector eliptic
al echilibrului nehiperbolic 0
R
2 apart in and sistemului diferent ial
_
.
x
.
y
_
=
_
x(x +y)
y
_
x +
y
2
_
_
,
vezi [48, p. 151].

In realitate, folosind algoritmul RK4 si scriptul WINPP:
sectoare.ode
1 dx/dt = x*(x+y)
2 dy/dt = y*(x+0.5*y)
(cont.) trans =0,dt =0.02, t ot al =100,bounds=5000
4 x(0)=-0.23
5 y(0)=2
6 done
ajungem la situat ia din Figura 15.
x
y
(0,0)
Figura 15
3.2 Sisteme diferent iale omogene
Fie sistemul diferent ial
_
.
x
.
y
_
=
_
X
m
(x, y)
Y
m
(x, y)
_
, t R, (68)
61
unde aplicat iile X
m
, Y
m
: R
2
R sunt funct ii netede, omogene
38
de ordinul
m N 0. Adic a, ind date numerele , , R, are loc relat ia
X
m
( , ) =
m
X
m
(, ). Presupunem, n plus, ca 0
R
2 este singurul
punct stat ionar al sistemului (68).
Urm am prezentarea din [57, p. 49 si urm.].

Incepem prin a cauta, lucr and
formal, o solut ie a sistemului (68). Astfel, pentru a specula omogenitatea ne-
liniarit at ilor, introducem funct ia u = u(t) =
y
x
, ceea ce ne conduce la
x ,= 0
dy
dx
=
.
y
.
x
=
Y
m
(x, y)
X
m
(x, y)
=
x
m
Y
m
(1, u)
x
m
X
m
(1, u)
=
Y
m
(1, u)
X
m
(1, u)
=
udx +xdu
dx
= u +x
du
dx
, (69)
respectiv la ecuat ia diferent iala liniara si omogena [2, p. 85]
dx
du
=
X
m
(1, u)
Y
m
(1, u) uX
m
(1, u)
x, u R. (70)
Prin integrarea ecuat iei (70) obt inem formulele
_
_
_
x(u) = x
0
exp
_
_
u
u
0
Xm(1,v)
Ym(1,v)vXm(1,v)
dv
_
,
y(u) = x
0
u exp
_
_
u
u
0
Xm(1,v)
Ym(1,v)vXm(1,v)
dv
_
,
u R,
unde u
0
=
y
0
x
0
.
Relat iile (69) arata ca sistemul diferent ial (68) este invariant la omotetii-
le de centru 0
R
2,
_
x
y
_
/
_
x
y
_
, unde / R.

In particular, este sucient sa
studiem (doar) cate o traiectorie per sector
39
pentru sistemul dinamic (68),
vezi [4, p. 4].
Mai departe, trecem la coordonate polare,
_
x = cos ,
y = sin ,
_
=
_
x
2
+y
2
,
= arctan
_
y
x
_
.
(71)
38
Reamintesc teorema lui L. Euler [40, p. 154] privind funct iile omogene de clasa C
1
,
si anume: mX
m
(, ) =
Xm
x
(, ) +
Xm
y
(, ).
39
Vezi pagina 71.
62
Au loc egalitat ile
.
=
x
.
x +y
.
y
=
cos X
m
+ sin Y
m
=
cos
m
X
m
(cos , sin ) + sin
m
Y
m
(cos , sin )
=
m
[X
m
(cos , sin ) cos +Y
m
(cos , sin ) sin ]
=
m
Z(), (72)
respectiv
.
=
x
.
y y
.
x
2
=
m1
[X
m
(cos , sin ) sin +Y
m
(cos , sin ) cos ]
=
m1
N(). (73)
Evident, funct iile Z, N pastreaza netezimea funct iilor omogene X
m
, Y
m
.
Fie 1 = (O,

B) reperul canonic al spat iului zic [40, p. 14]. Dac a M
este punctul curent
40
pe traiectoria n planul fazelor Oxy trec and prin
(x
0
, y
0
) a sistemului diferent ial (68), e [0, ] unghiul f acut de tangenta
n M la traiectorie cu dreapta OM. Atunci, folosind vectorul vitez a
41
v [40,
p. 19] vezi Figura 16 ,
cos =
OM v
[OM[ [v[
=
x
.
x +y
.
y
_
(x
2
+y
2
)(X
2
m
+Y
2
m
)
=
cos X
m
(cos , sin ) + sin Y
m
(cos , sin )
_
X
2
m
(cos , sin ) +Y
2
m
(cos , sin )
=
Z()
_
X
2
m
(cos , sin ) +Y
2
m
(cos , sin )
(74)
si
sin =
[OM v[
[OM[ [v[
=
[x
.
y y
.
x [
_
(x
2
+y
2
)(X
2
m
+Y
2
m
)
=
[ X
m
(cos , sin ) sin + Y
m
(cos , sin ) cos [
_
X
2
m
(cos , sin ) +Y
2
m
(cos , sin )
=
[N()[
_
X
2
m
(cos , sin ) +Y
2
m
(cos , sin )
. (75)
40
De coordonate x = x(t), y = y(t), z = 0.
41
Cu notat iile din [40], desemneaza produsul scalar ([)
R
3 .
63
x
y
O
M
Figura 16
Facem observat ia ca toate calculele de pana acum ram an valabile dac a
nlocuim, n denit ia (71) a m arimii , cantitatea arctan
_
y
x
_
cu arctan
_
y
x
_
+
k, unde k Z.

In cazul n care numarul k este impar, noile formule de tre-
cere la coordonate polare vor x = r cos , y = r sin , ceea ce nseamn a,
practic, sa supunem solut iile sistemului diferent ial (68) la simetria
42
de cen-
tru 0
R
2. Evident, aceasta invariaz a familia solut iilor unui sistem diferent ial
omogen, fapt care justica observat ia. Presupunem, n cele ce urmeaza, ca
= (t) R poate lua (aprioric) orice valoare din domeniul (, +).
Ce arm a, defapt, calculul privind unghiul ? Dac a traiectoria sistemului
diferent ial (68) intersecteaz a transversal
43
dreapta de panta m = tan , unde
R, care trece prin O, tangentele n punctele de intersect ie la traiectoria
n cauza au (aceeasi) panta constanta depinzand de . Spunem ca
aceste drepte sunt izocline
44
pentru sistemul diferent ial (68).
Alta consecint a a calculului privind unghiul este ca, dac a sin = 0,
adica raza xa d = OM este tangenta n M traiectoriei, atunci ecuat ia
funct ional a
N() = 0, R, (76)
admite cel put in un zero, notat
0
. Reformularea n coordonate polare a
42
Adica, omotetia de coecient / = 1.
43
Adica, netangent [20, p. 30].
44
In limba englez a, isocline (sing.) [53, p. 109].

64
sistemului (68) sistemul (72), (73) devine n acest caz
_ .
= Z(
0
)
m
,
.
= 0,
t R, (77)
deci un sistem cu solut ii de forma ((t),
0
),
0
R. De aici rezulta ca se-
midreptele din planul fazelor trecand prin O si avand panta (comuna) tan
0
sunt traiectorii ale sistemului dinamic (68).
Atunci cand ecuat ia (76) este vericat a de toate numerele reale , punctul
stat ionar 0
R
2 reprezinta un nod stelar pentru sistemul (68) [57, p. 51].
Presupunem, n continuare, ca ecuat ia (76) nu are radacini reale. Astfel,
exist a N
mic
> 0 cu proprietatea ca min
[,]
[N()[ = N
mic
.

Inlocuind eventual
pe t cu t, vom considera ca N() > 0 pentru orice R. Cum funct ia N
admite perioada 2, este evident ca
min
R
N() = N
mic
. (78)
Sistemul diferent ial (72), (73) ne conduce la
d
d
=
.
=
Z()
N()
, R, (79)
de unde, prin integrare, obt inem
() =
0
exp
__

0
Z(u)
N(u)
du
_
, R,
0
(0, +). (80)
Formula (80) arata ca, n planul fazelor, solut ia sistemului diferent ial
(72), (73), plecata din (
0
,
0
), se nvarte pentru totdeauna vezi (78)
n jurul originii 0
R
2.
Dac a avem e lim
+
_
0
Z(u)
N(u)
du = e lim
0
Z(u)
N(u)
du = , ceea
ce implica lim
+
() = 0, respectiv lim
() = 0, atunci punctul stat ionar

0
R
2 va constitui un focar (stabil pentru , instabil pentru +) al sistemului
dinamic (68).
De asemeni, dac a
_
0
+2
0
Z(u)
N(u)
du = 0, adica (
0
) = (
0
+ 2), atunci
traiectoriile sistemului (72), (73) vor curbe nchise, cu centrul de simetrie
n 0
R
2, acest punct ind centrul sistemului dinamic (68).
Folosind teorema lui L. Euler referitoare la funct iile omogene, reorganiz am
65
integrala din (80). Astfel, au loc egalitat ile
mZ()
=
_
Y
m
x
cos +
Y
m
y
sin
_
sin +
_
X
m
x
cos +
X
m
y
sin
_
cos
=
X
m
x
cos
2
+
Y
m
y
sin
2
+ sin cos
_
Y
m
x
+
X
m
y
_
(81)
si
dN
d
=
_
Y
m
x
sin +
Y
m
y
cos
_
cos Y
m
sin
X
m
x
sin +
X
m
y
cos
_
sin X
m
cos
=
Y
m
y
cos
2
+
X
m
x
sin
2
sin cos
_
Y
m
x
+
X
m
y
_
(Y
m
sin +X
m
cos )
=
Y
m
y
cos
2
+
X
m
x
sin
2
Z
sin cos
_
Y
m
x
+
X
m
y
_
. (82)
Introduc and expresia dintre parantezele rotunde din (82) n (81), ajungem
la
(m + 1)Z =
X
m
x
+
Y
m
y

dN
d
,
respectiv la
() =
0
_
N(
0
)
N()
_ 1
m+1
exp
_
_
1
m + 1
_

0
_
Xm
x
+
Ym
y
_
(cos v, sin v)
N(v)
dv
_
_
,
unde R.
Sa presupunem acum ca
0
este un zero izolat al ecuat iei (76). Folosind
dezvoltari n serii Taylor limitate, putem trage cateva concluzii privind com-
portamentul asimptotic al solut iilor sistemului (72), (73).
Deoarece originea planului fazelor este unicul punct stat ionar al sistemului
diferent ial (68), deducem ca Z()
2
+ N()
2
> 0 pentru orice . Va exista,
66
asadar, = (
0
) cu proprietatea ca
Z() = Z(
0
) +Z
(
0
)(
0
) +
= Z(
0
)(1 +
1
(
0
)), [
1
(
0
)[ <
1
2
atunci cand [
0
[ < . De asemeni, exist a numarul ntreg k 1 astfel
ncat N
(i)
(
0
) = 0, i 0, k 1, si N
(k)
(
0
) ,= 0.

In consecint a,
N() =
1
k!
N
(k)
(
0
)(
0
)
k
(1 +
2
(
0
)), [
2
(
0
)[ <
1
2
,
pentru orice (
0
,
0
+).
In Figura 18, linia continua desemneaza mult imea (raza) invarianta (,

) : =
0
a sistemului dinamic (72), (73), n timp ce unghiul plin
45
cu
laturi punctate, de m arime 2, pentru care raza invarianta este bisectoare,
constituie unghiul normal / [57, p. 53] al razei invariante. Not am cu /
,
respectiv /
+
regiunile (, ) :
0
<
0
si (, ) :
0
>
0
.
Astfel, pentru /
/
+
, ecuat ia (79) ramane valabila, adica
d
d
= k!
Z(
0
)
N
(k)
(
0
)
(1 +
3
(
0
))
1
(
0
)
k
, [
3
(
0
))[ <
1
2
.
Prin integrare cand <
0
, obt inem omoloaga relat iei (80), si anume
() = (
0
) exp
_
c(
0
, k)
_

1 +
3
(s
0
)
(
0
s)
k
ds
_
,
unde c(
0
, k) = (1)
k
k!
Z(
0
)
N
(k)
(
0
)
.
Observam ca, n funct ie de m arimea numarului k, avem estim arile
_

1 +
3
(s
0
)
(
0
s)
k
ds (83)
_
_
1
2(k1)
_
1
(
0
)
k1

1
k1
_
,
3
2(k1)
_
1
(
0
)
k1

1
k1
__
, k 2,
_
1
2
ln

,
3
2
ln

_
, k = 1.
Dac a c(
0
, k) < 0, tragem concluzia ca
lim
0
() = 0.
45
Sau domeniul sectorial.
67
In mod natural, putem pune ntrebarea: cand se ntampla asa ceva?

Pentru a raspunde, separ am variabilele n ecuat ia diferent iala (73), adica
reamintesc ca m 1
dt =
d
()
m1
N()
=
k!
N
(k)
(
0
)
(1 +
4
(
0
))
1
()
m1
(1)
k
d
(
0
)
k
, [
4
(
0
)[ <
1
2
.
Presupunem ca numarul k este impar si c(
0
, k) < 0. Astfel, Z(
0
) si
N
(k)
(
0
) au acelasi semn. Fixam N
(k)
(
0
) > 0.
Printr-o nou a integrare, conform (83),
_
t()
t(
0
)
ds
=
k!
N
(k)
(
0
)
_

1 +
4
(s
0
)
()
m1
ds
(
0
s)
k
(84)

k!
N
(k)
(
0
)

1
_
sup
[
0
,
0
)
()
_
m1

1
2(k 1)
_
1
(
0
)
k1

1
k1
_
,
deci lim
0
t() = .

In mod analog, dac a N
(k)
(
0
) < 0, lim
0
t() = +.
Asadar, comportamentul solut iei este descris de relat iile
lim
t
(t) = 0, lim
t
(t) =
0
.
Vezi Figurile 19 si 27, unde liniile punctate sunt izocline. Cazul N
(k)
(
0
) < 0
este ilustrat n Figurile 18, 26.
In Figurile 18, 19 am descris direct iile campului vectorial

x

X
x
=
_
X
m
Y
m
_
(
x ), unde

x =
_
x
y
_
, asociat sistemului diferent ial (68). Din (74),
(75) deducem ca
sin = f(
0
)
=
1 +
5
(
0
)
k!

[N
(k)
(
0
)[
_
(X
2
m
+Y
2
m
)(cos
0
, sin
0
)
[
0
[
k
si
cos = g(
0
)
=
Z(
0
)
_
(X
2
m
+Y
2
m
)(cos
0
, sin
0
)
(1 +
6
(
0
)),
68
unde [
i
(
0
)[ <
1
2
cand (, ) /
, i 5, 6, deci marimea unghiului

(neorientat) scade pe masur a ce ne apropiem de raza invarianta.

In funct ie
de semnul m arimii Z(t
0
) stabilim orientarea (s ageata) vectorilor campului
X.
Traiectoria descris a de punctul curent M = M(x(t), y(t)) n planul fazelor
are curbura cu semn
46
dat a de formula [43, p. 23]
k
s
=
.
x (t)
..
y (t)
..
x (t)
.
y (t)
[
.
x (t)]
2
+ [
.
y (t)]
2
3
2
=
()
2
+ 2[
()]
2
()
()
()
2
+ [
()]
2
3
2
sgn[
.
(t)] (85)
(via (79)) =
N()[N()
2
+Z()
2
N()Z
() +N
()Z()]
()[Z()
2
+N()
2
]
3
2
sgn [
.
(t)]
=
N() sgn [N()]
()[Z()
2
+N()
2
]
3
2
[Z(
0
)
2
+N
(
0
)Z(
0
) +O([
0
[)] (c and
0
)
=
1
k!

[N
(k)
(
0
)[
(
0
)[Z(
0
)[
3
(1 +
7
(
0
))
[Z(
0
)
2
+N
(
0
)Z(
0
)][
0
[
k
, [
7
(
0
)[ <
1
2
, (86)
unde (, ) /
.
Spunem despre curba din Figura 17 ca este convexa n M catre O dac a
linia punctata plec and din O intersecteaz a ntai curba si apoi tangenta (ori-
entata) n M la aceasta din urma.

In caz contrar, avem concavitate catre O.
Curbura cu semn este pozitiva pentru aceasta convexitate [43, p. 7].
In cazul particular discutat pana acum k impar si Z(

0
), N
(k)
(
0
) > 0
, dac a avem k 3, atunci semnul curburii k
s
este dat de estimarea
k
s
=
1
k!

[N
(k)
(
0
)[
(
0
)[Z(
0
)[
(1 +
7
(
0
)) [
0
[
k
,
deci este plus. Asadar, traiectoria paraseste regiunea /
ca o curba convexa
catre O.
Trebuie ret inut ca, via (86), semnul curburii k
s
coincide cu semnul ma-
rimii Z(t
0
)
2
+ N
(t
0
)Z(t
0
). Pentru a obt ine concavitatea catre O a orbitei
este, evident, necesar ca N
(t
0
) ,= 0.
46
In limba englez a, signed curvature.

69
Demonstrat ia formulei (85) se bazeaz a pe relat iile
_
_
.
x=
.
cos
.
sin ,
.
y =
.
sin +
.
cos ,
..
x=
_
..

.
2
_
cos
_
2
.
.
+
..
_
sin ,
..
y =
_
..

.
2
_
sin +
_
2
.
.
+
..
_
cos ,
respectiv
_
.
x
..
y
..
x
.
y = 2
.
2
.
+
.
..

.
..
+
2
.
3
,
.
x
2
+
.
y
2
=
.
2
+
2
.
2
si
=
.
=
(
=
..
.

.
..
3
.
De aici,
_
_
_
.
x
..
y
..
x
.
y =
.
3 _
2
+ 2 (
)
2
,
_
.
x
2
+
.
y
2
_3
2
= [
.
[
3
_
2
+ (
)
2
3
2
.
Inainte de a comenta subcazul k = 1, introducem alta cantitate auxiliar a

n analiza, si anume distant a pana la raza invarianta reamintesc, suntem
n /
,
D(
0
) = () sin(
0
)
= (
0
) sin(
0
) exp
_
c(
0
, k)
_

1 +
3
(s
0
)
(
0
s)
k
ds
_
.
Acum, pentru k = 1, cum Z(t
0
) si N
(t
0
) au acelasi semn, deci Z(
0
)
2
+
N
(
0
)Z(
0
) > 0, remarc am ca [57, p. 61], prin dezvoltare n serie Taylor,
1 +
3
(s
0
)
0
s
=
1
0

+c
1
+c
2
(s
0
) + , c
i
R. (87)
Mai departe, via (87),
D(
0
) =
(
0
)
c(
0
,1)

sin(
0
)
(
0
)
c(
0
,1)
exp (c
1
(
0
+) + ) (88)
70
si lim
0
D(
0
) = 0. Acest subcaz nu produce nicio schimbare n desenul
fazelor.
In continuare, presupunem ca numarul k este impar, Z(

0
) > 0 si N
(k)
(t
0
)
< 0. Astfel, via (84), lim
0
() = lim
t+
(t) = +, lim
t+
(t) =
0
. De ase-
meni, t in and cont de limita lim
u0
_
sin u e
c
u
_
= +, unde c, > 0, estimarea
(83) arata ca lim
0
D(
0
) = +. Situat ia este ilustrata n Figura 29 (k
3).
Cazului k = 1, Z(
0
)
2
+ N
(
0
)Z(
0
) < 0 si Z(
0
) > 0 i corespunde Fi-
gura 31.

Intr-adev ar, cum
N
(
0
)
Z(
0
)
< 1, deci c(
0
, 1) (0, 1), din (88) rezulta
ca lim
0
D(
0
) = 0.
Pentru k = 1 si Z(
0
)
2
+ N
(
0
)Z(
0
) = 0 evident, Z(t
0
) si N
(t
0
) au
semne contrare
47
, obt inem c(
0
, 1) = 1 n (88), de unde lim
0
D(
0
) =
d (0, +). Am ajuns la contextul Figurilor 32 35, n care traiectoriile
au drept asimptote direct ii punctate, paralele cu raza invarianta (, ) :
=
0
a sistemului dinamic (72), (73).
De exemplu, n Figura 32 avem Z(
0
) = N(
0
) < 0. Din (84) rezulta ca
lim
0
t() = . Conform (88), traiectoria sistemului dinamic a avut, n ur-
m a cu + momente, drept asimptota linia punctata . Cum lim
0
() =
+, punctul curent vine de la + pe raza invarianta.
Separand variabilele n prima dintre ecuat iile (77), deducem ca
_
(0)
(T)
du
u
m
= Z(t
0
)
_
T
0
dt, T > 0,
unde 0 < (T) < (0). Astfel, lim
T+
(T) = 0.
Figurile 36 39 se refer a la situat ia cand numarul k 2 este par. Aici,
k
s
> 0.
In sfarsit, n Figurile 40 42 liniile (drepte) continue sunt raze invariante

corespunz and unor zerouri izolate ale ecuat iei (76), iar curbele desemneaza
traiectorii posibile.

In ordinea indicat a, domeniile sectoriale formate ntre
liniile continue reprezinta un
48
unghi eliptic, unul hiperbolic, respectiv unul
parabolic
49
.
47
In fapt, Z(
0
) = N
(
0
) ,= 0.
48
Sau sector eliptic.
49
Sau ventilator.

In limba englez a, fan, cf. [38, p. 219].
71
O
M
Figura 17
O
Figura 18
72
Figura 19
Figura 20
73
Figura 21
Figura 22
74
Figura 23
Figura 24
75
Figura 25
Figura 26
76
Figura 27
Figura 28
77
Figura 29
Figura 30
78
Figura 31
Figura 32
79
Figura 33
Figura 34
80
Figura 35
Figura 36
81
Figura 37
Figura 38
82
Figura 39
Figura 40
83
Figura 41
Figura 42
3.3 Desene
Singurul element de noutate, n ilustrat iile anterioare, l reprezinta linia
punctata. Codul sau este listat n cele ce urmeaza.
84
linie_punctata.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%%%%%%%%%linie punctata %%%%%%%%%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4 /liniepunctatadict 22 di ct def
5 liniepunctatadict begin
7 end
8
9 /liniepunctata{
10 liniepunctatadict begin
11 %%%date de intrare:
16 /lungime exch def %lungimea liniutei
17 %%% prelucrari:
18 /diferentax
19 sosirex plecarex sub def
20 /diferentay
21 sosirey plecarey sub def
22 /lungimealiniei
23 diferentax diferentax mul
24 diferentay diferentay mul
25 add sqrt def
26 /lungime lungime 0 l e {1}{lungime} i f e l s e def
27 /spatiugol
28 lungime 4 div def %il propun eu, nu utilizatorul
29 /numardeaplicari
30 lungimealiniei lungime div cvi def
31 /cosunghi
32 sosirex plecarex sub lungimealiniei div def
33 /sinunghi
34 sosirey plecarey sub lungimealiniei div def
35 /adaosx
36 lungime spatiugol sub cosunghi mul def
37 /adaosy
38 lungime spatiugol sub sinunghi mul def
39 /pasx
40 lungime cosunghi mul def
41 /pasy
42 lungime sinunghi mul def
85
44 %%% constructia liniei:
45 1 1 numardeaplicari {
46 newpath
47 0.6 setl i newi dth
49 adaosx adaosy r l i net o
50 stroke
51 /plecarex plecarex pasx add def
52 /plecarey plecarey pasy add def
53 } f or
55 end
56 }def
Pentru modalitatea dentrebuint are a dict ionarelor instruct iunea dict
din linia 4 n Postscript, vezi [1, pg. 132, 133]. O tehnica avansata de
producere a curbelor punctate este detaliata n [1, p. 147 si urm.]. O vom
prezenta ncep and cu pagina 133.
Acum, Figura 18 poate realizata cu instruct iunile de mai jos.
figura_18.eps
2 %% BoundingBox: 14 14 120 120
3
4 (C:/ Octavian/De_pe_Seagate/Eseuri/
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/biblioteca.
(cont.) ps) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/
(cont.) linie_punctata.ps) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/triunghiuri.
(cont.) ps) run
7
8 newpath
9 20 20 transl ate
10 2.6 0 0 70 30 liniepunctata
14
15 newpath
16 1 setl i newi dth
86
17 0 0 moveto
18 60 60 l i net o
19 stroke
20 newpath
21 18 54 moveto
22 23 42 l i net o
23 stroke
24 newpath
25 19 31 moveto
26 17 20 l i net o
27 stroke
28 newpath
29 31 19 moveto
30 20 17 l i net o
31 stroke
32 newpath
33 54 18 moveto
34 42 23 l i net o
35 stroke
36
37 20 43.4 24 45.4 -3 triunghisageata
38 43.4 20 45.4 24 3 triunghisageata
39 15.4 23.1 19.8 22.4 -3 triunghisageata
40 23.1 15.4 22.4 19.8 3 triunghisageata
42 48 48 60 26 8 triunghicurb
43
45 0 setgray
47 newpath
48 -4 -4.6 moveto
49 (O) show
50
51 /Symbol f i ndf ont 6 scal ef ont setf ont
52 0 setgray
54 newpath
55 60 20 moveto
56 (d) show
57
58 showpage
87
3.4 Variet at i centrale W
c
ale unui echilibru
Ne intereseaza, n aceasta subsect iune, comportamentul asimptotic al solu-
t iilor sistemului diferent ial (10) atunci cand matricea A poseda valori proprii
cu partea real a nul a.
Urm am prezentarea din [14, pg. 326339] si ncepem discut ia cu o mo-
dicare a principiului contract iei (S. Banach), numita principiul contract iei
brelor. Mai precis, ind date spat iile metrice (X, d
X
), (Y, d
Y
), sa consider am
ca aplicat ia continua
50
F : X Y X Y introdus a prin relat ia
F(x, y) = (F
1
(x), F
2
(x, y)), x X, y Y,
ndeplineste condit iile:
(i) exist a un atractor global x
X pentru F
1
: X X, adica, oricare
ar x X, sirul
51
((F
1
)
n
(x))
n1
converge la x
n metrica spat iului;

(ii) acesta este si punct x al funct iei F
1
, F
1
(x
) = x
;
(iii) exist a numarul (0, 1) pentru care
d
Y
(F
2
(x, y
1
), F
2
(x, y
2
)) d
Y
(y
1
, y
2
), x X, y
i
Y.
Atunci, arm am ca, daca aplicat ia F
2
(x
, ) : Y Y admite
52
punctul
x y
, elementul (x
, y
) constituie un atractor global al funct iei F.

Pentru a proba aceasta, e x X si y Y . Observam ca
F
2
(x, y) = (F
1
, F
2
)(F(x, y)) = (F
1
, F
2
)(F
1
(x), F
2
(x, y))
= ((F
1
)
2
(x), F
2
(F
1
(x), F
2
(x, y)))
=
_
(F
1
)
2
(x), F
F
1
(x)
2
(F
2
(x, y))
_
=
_
(F
1
)
2
(x), F
F
1
(x)
2
(F
x
2
(y))
_
,
unde F
x
2
(y) = F
2
(x, y), respectiv
F
3
(x, y) =
_
(F
1
)
3
(x), F
F
1
(F
1
(x))
2
(F
F
1
(x)
2
(F
2
(x, y)))
_
=
_
(F
1
)
3
(x), F
F
1
(F
1
(x))
2
(F
F
1
(x)
2
(F
x
2
(y)))
_
.
Prin induct ie matematica dup a n 1, deducem ca
F
n
(x, y) =
_
(F
1
)
n
(x), (F
(F
1
)
n1
(x)
2
F
(F
1
)
n2
(x)
2
F
x
2
)(y)
_
, (89)
50
In raport cu topologia generata de metrica produs a spat iului X Y , av and formula

d((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = d
X
(x
1
, x
2
) +d
Y
(y
1
, y
2
).
51
Evident, (F
1
)
n
= F
1
F
1
aplic am de n 1 ori .
52
Spat iul metric (Y, d
Y
) nu este neap arat complet.
88
cf. [14, p. 127].
Mai departe, via (89),
d(F
n
(x, y), F
n
(x, y
))
= d
Y
_
(F
(F
1
)
n1
(x)
2
F
x
1
)(y), (F
(F
1
)
n1
(x)
2
F
x
2
)(y
)
_

n
d
Y
(y, y
) (90)
si
d(F
n
(x, y
), F
n
(x
, y
))
= d
X
((F
1
)
n
(x), (F
1
)
n
(x
))
+d
Y
_
(F
(F
1
)
n1
(x)
2
F
x
2
)(y
), y
_
d
X
((F
1
)
n
(x), x
) ipoteza (ii)
+
_
d
Y
_
(F
(F
1
)
n1
(x)
2
F
x
2
)(y
), F
(F
1
)
n1
(x)
2
(y
)
_
+d
Y
_
F
(F
1
)
n1
(x)
2
(y
), y
__
d
X
((F
1
)
n
(x), x
)
+ d
Y
_
(F
(F
1
)
n2
(x)
2
F
x
2
)(y
), y
_
+d
Y
_
(F
(F
1
)
n1
(x)
2
(y
), y
_
.
Prin induct ie matematica dup a n 1, remarc am ca
d(F
n
(x, y
), F
n
(x
, y
)) d
X
((F
1
)
n
(x), x
)
+
n
i=0
ni
d
Y
_
F
(F
1
)
i
(x)
2
(y
), y
_
. (91)
Observam apoi ca
d
Y
_
F
(F
1
)
i
(x)
2
(y
), y
_
= d
Y
_
F
2
((F
1
)
i
(x), y
), y
_
= d
Y
_
F
2
((F
1
)
i
(x), y
), F
2
(x
, y
)
_
= o(1) cand i +
drept consecint a a continuitat ii aplicat iei F
2
. Fie M = M(x) < + astfel
ncat d
Y
_
F
(F
1
)
i
(x)
2
(y
), y
_
M pentru orice i 0.
Fix am > 0. Exista numerelentregi i
1
1, i
1
= i
1
(x), respectiv n
1
i
1
,
n
1
= n
1
(x, y), cu proprietatea ca 0 d
Y
_
F
(F
1
)
i
(x)
2
(y
), y
_

1
4
(1 )
pentru orice i i
1
, respectiv
n
d
Y
(y, y
) + d
X
((F
1
)
n
(x), x
) <

2
, n n
1
.
89
Astfel, t in and seama de (90), (91),
d(F
n
(x, y), F
n
(x
, y
)) = d(F
n
(x, y), (x
, y
))
d(F
n
(x, y), F
n
(x, y
)) +d(F
n
(x, y
), F
n
(x
, y
))

n
d
Y
(y, y
) +d
X
((F
1
)
n
(x), x
) +
n
i=0
ni
d
Y
_
F
(F
1
)
i
(x)
2
(y
), y

2
+
_
i
1
1
i=0
+
n
i=i
1
_
ni
d
Y
_
F
(F
1
)
i
(x)
2
(y
), y

2
+M
ni
1
+1
i
1
1
i=0
i
+
1
4
(1 )
j0

2
+
M
1

ni
1
+1
+

4
=
3
4
+
M
1

ni
1
+1
< ,
unde n N = N(, x, y) max
_
n
1
,
_
1
M
_ 1
n
1
i
1
+1
_
este sucient de mare.
Cum numarul a fost ales n mod arbitrar, armat ia este probat a.
Presupunem acum ca matricea A a sistemului diferent ial (10) admite o
descompunere de tipul (30).

In fapt, consider am sistemul diferent ial
_
.
x
.
y
_
=
_
S 0
k,l
0
l,k
U
__
x
y
_
+
_
F(x, y)
G(x, y)
_
, (92)
unde matricea S /
k
(R) admite valorile proprii (
i
)
i1,k
iar matricea U
/
l
(R) valorile proprii (
i
)
ik+1,k+l
, k, l 1. Ca si anterior, funct iile netede
F : R
k+l
R
k
R
k
R
l
, G : R
k+l
R
l
joac a rolul unor part i patratice,
adica F(0, 0) = 0, G(0, 0) = 0 si, pentru orice
1
> 0, exist a
2
> 0 astfel
ncat
|Jac
(x
3
,y
3
)
F| +|Jac
(x
3
,y
3
)
G| <
1
(93)
si
|F(x
1
, y
1
) F(x
2
, y
2
)| +|G(x
1
, y
1
) G(x
2
, y
2
)|

1
|(x
1
, y
1
) (x
2
, y
2
)| (94)
dac a |(x
i
, y
i
)| <
2
, x
i
R
k
, y
i
R
l
.
Asa cum am procedat n cazul hiperbolic, ne intereseaza gasirea unei va-
riet at i diferent iale simple W
c
= (x, y) : y = (x), cu (0) = 0, Jac
0
R
k
=
0 [12, p. 3], pe care sa analizam comportamentul asimptotic al solut iilor
sistemului (92).

In acest scop, modicam funct iile F, G, multiplic andu-le cu
90
funct ii netede de suport compact, si impunem ca relat iile (93), (94) sa aib a
loc oriunde n R
k+l
. Talia m arimii
1
va precizata ulterior.

In jurul lui 0,
vechile si noile funct ii F, G vor coincide [32, p. 251].
Introducem spat iul Banach real E
m,n
al funct iilor continue f : R
m
R
n
,
m, n 1, cu proprietatea ca
f(0) = 0, |f| = sup
R
m
{0}
|f()|
||
< +,
vezi si [39, p. 80]. Un subspat iu (liniar) important este Lip(E
m,n
), format
din funct iile Lipschitziene, pentru care
Lip(f) = sup
1
=
2
R
n
|f(
1
) f(
2
)|
|
1
2
|
< +, f E
m,n
. (95)
In particular, cum f(0) = 0, avem |f(x)| |f| |x| si

|f| Lip(f). (96)
Dac a f =
_
_
_
f
1
.
.
.
f
n
_
_
_
Lip(E
m,n
) este neted a, atunci
f
i
x
j
()
sup
hR{0}
[f
i
( +he
j
) f
i
()[
[h[
sup
h=0
|f( +he
j
) f()|
[h[
Lip(f), i 1, n, j 1, m,
unde e
1
, . . . , e
m
este baza canonica (ortonormat a) a spat iului euclidian R
m
,
respectiv
53
|Jac
x
f|
mn Lip(f), x R
m
. (97)
Folosind estimarea (96), se observa ca mult imile (B
m,n
)
>0
, unde B
m,n
=
f E
m,n
: Lip(f) , alcatuiesc spat ii metrice complete dac a sunt dotate
cu metrica sup,
d(f
1
, f
2
) = sup
=0
|f
1
() f
2
()|
||
, f
i
B
m,n
.
53
Dac a M /
m,n
(R), atunci, pe baza inegalitat ii Cauchy-Buniakovski-Schwarz, are
loc inegalitatea |M| = sup
x1
Mx
x
sup
x1
_
1
x

_
i,j
[m
ij
[
2
k
[x
k
[
2
_
=
_
i,j
[m
ij
[
2
.
91
Presupunem ca exist a numerele , R astfel ncat
max
1ik
Re
i
< < < min
k+1ik+l
Re
i
. (98)
Atunci, putem introduce m arimea K > 0 pentru care sa aib a loc omoloagele
relat iilor (31), adica
_
|e
tS
| Ke
t
, t 0,
|e
tU
| Ke
t
, t 0.
(99)
Fie Lip(E
k,l
), unde
Lip() <

K
1
1, (100)
si sistemul diferent ial
.
x = Sx +F(x, (x)). (101)
Aici
54
,
|F(x
1
, (x
1
)) F(x
2
, (x
2
))|
1
(|x
1
x
2
| +|(x
1
) (x
2
)|)

1
(1 + Lip())|x
1
x
2
|, (102)
respectiv
|F(x,
1
(x)) F(x,
2
(x))|
1
|
1
(x)
2
(x)|

1
|
1

1
| |x| (103)
si
|F(x
1
,
1
(x
1
)) F(x
2
,
2
(x
2
))| |F(x
1
,
1
(x
1
)) F(x
2
,
1
(x
2
))|
+ |F(x
2
,
1
(x
2
)) F(x
2
,
2
(x
2
))|

1
(1 + Lip(
1
)|x
1
x
2
|
+
1
|
1

2
| |x
2
|.
Astfel, aplicat ia (x, ) F(x, (x)), notata tot F, este local Lipschitziana
n R
k
Lip(E
k,l
).
Plecand de la (100), introducem numarul > 0 pentru care
_
_
_
kl <

K
1
1,
K
2
1
(1+
kl)
K
1
(1+
kl)
< ,
K
2
1
_
1+
kl
2K
1
(1+
kl)
+
1
K
1
(1+
kl)
_
= , (0, 1).
(104)
54
|(x, y)| =
_
|x|
2
+|y|
2
|x| +|y|, unde (x, y) R
k
R
l
.
92
Este evident ca, ind date numerele , , , estimarile (104) pot obt inute
facandu-l pe
1
din (93), (94) sucient de mic. De asemeni, estim arile sunt
valabile si far a factorul
kl, dat ind ca aplicat ia u

K
2
1
(1+u)
K
1
(1+u)
este
cresc atoare n vecin atatea lui 0.
Pentru a R
k
, avem ecuat ia integrala
x(t) = e
tS
a +
_
t
0
e
(t)S
F(x(), (x()))d (105)
a solut iilor ecuat iei diferent iale funct ionale
.
x = Sx +F(x, ). Tehnica stan-
dard [23, pg. 2627] arata ca ecuat ia (105) admite solut ia (unic a, locala) x =
x(t, a, ) si ca aplicat ia (t, a, ) x(t, a, ) este Lipschitziana (local).
Estimarea F(0, (0)) = F(0, 0) = 0, reamintesc (102)
|x(t)| Ke
t
_
|a| +
_
t
0
e

1
(1 + Lip())|x()|d
_
,
reorganizat a ca
z(t) K|a| +
_
t
0
K
1
(1 + Lip())z(s)ds, z(t) = e
t
|x(t)|,
ne conduce, via inegalitatea Gronwall-Bellman, la
z(t) K|a|e
K
1
(1+Lip())t
, |x(t)| K|a|e
[K
1
(1+Lip())+]t
. (106)
Deducem de aici ca, indiferent de semnul lui , solut ia x exista n [0, +).
De asemeni, sunt valabile estim arile auxiliare
|x(t, a, ) x(t, b, )| K|a b|e
[K
1
(1+Lip())+]t
, (107)
respectiv
|x(t, a,
1
) x(t, a,
2
)|
_
t
0
Ke
(ts)
[
1
(1 + Lip(
1
))|x(s, a,
1
) x(s, a,
2
)|
+
1
|
1

2
| |x(s, a,
2
)|] ds
via (106) K
2
|a|
1
|
1

2
|e
t
_
t
0
e
K
1
(1+Lip(
2
))s
ds +
_
t
0
Ke
(ts)
1
(1 + Lip(
1
))|x(s, a,
1
) x(s, a,
2
)|ds.
Reorganizand ultima estimare drept
v(t)
K|a| |
1

2
|e
K
1
(1+Lip(
2
))t
1 + Lip(
2
)
+
_
t
0
K
1
(1 + Lip(
2
))v(s)ds,
93
unde v(t) = e
t
|x(t, a,
1
) x(t, a,
2
)|, ajungem, cu ajutorul inegalitat ii
Gronwall-Bellman, la
|x(t, a,
1
) x(t, a,
2
)|
K|a| |
1

2
|e
[2K
1
(1+Lip(
2
))+]t
1 + Lip(
2
)
. (108)
Mai departe, introducem funct ia y cu formula
y(t, a, ) = (x(t, a, )), t 0, a R
k
, Lip(E
k,l
).
In particular, y(0, a, ) = (a).

Vrem ca aceasta funct ie sa o verice pe cea de-a doua ecuat ie (92), ceea
ce, prin integrare, nseamn a ca
y(t) = e
tU
_
y(0) +
_
t
0
e
U
G(x(, a, ), y())d
_
, t 0,
respectiv n mod formal
y(0) =
_
+
0
e
U
G(x(, a, ), y())d + lim
s+
_
e
sU
y(s)
.
Deoarece, pe baza (106), avem
_
_
e
sU
y(s)
_
_
Ke
s
Lip() |x(s, a, )|
K
2
|a|Lip()e
[K
1
(1+Lip())+]s
,
condit ia (100) implica relat ia
(a) =
_
+
0
e
U
G(x(, a, ), (x(, a, )))d. (109)
Alternativ, se putea construi o expresie cu integrala
_
0
, vezi [12, p. 17].

Invariant a la translat ii temporale a sistemelor diferent iale autonome ne
conduce nlocuindu-l pe a cu x(t, a, ) la
(x(t, a, )) =
_
+
0
e
U
G(x( +t, a, ), (x( +t, a, )))d
=
_
+
t
e
(ts)U
G(x(s, a, ), (x(s, a, )))ds,
respectiv la
e
tU
(x(t, a, )) =
_
+
t
e
sU
G(x(s, a, ), (x(s, a, )))ds, t 0.
94
Derivand ultima relat ie, ajungem la punctul de plecare, adica funct ia
t (x(t, a, )) verica cea de-a doua ecuat ie a sistemului (92). Asadar,
solut ia sistemului diferent ial (92) care pleaca din punctul (a, (a)) ramane
pentru totdeauna n gracul aplicat iei daca aceasta din urma ndepli-
neste restrict ia (109).
Introducem operatorul T : B
k,l
C(R
k
, R
l
) av and drept formul a partea
dreapt a a egalitat ii (109).
Cum funct ia G = G(x, ) ndeplineste, la fel ca F, condit iile (102), (103),
deducem ca
|T()(a)|
_
+
0
Ke

1
(1 + Lip())|x(, a, )|d
(via (106)) K
2
|a|
1
(1 + Lip())
_
+
0
e
[K
1
(1+Lip())+]
d
< +, (110)
deci integrala are sens (este convergenta).
In mod analog, pentru a, b R

k
si B
k,l
, avem, t in and seama de

(107),
|T()(a) T()(b)|
_
+
0
Ke

1
(1 + Lip())|x(, a, ) x(, b, )|d
K
2
1
(1 + Lip())|a b|
_
+
0
e
[K
1
(1+Lip())+]s
ds
=
K
2
1
(1 + Lip())|a b|
K
1
(1 + Lip())

K
2
1
(1 +)|a b|
K
1
(1 +)
(cf. (104)) |a b|,
ceea ce implica faptul ca T(B
k,l
) B
k,l
T((0)) = 0 .
95
Mai departe, pentru a R
k
si
1
,
2
B
k,l
, deducem ca
|T(
1
)(a) T(
2
)(a)|

1
(1 + Lip(
1
))
_
+
0
Ke
|x(, a,
1
) x(, a,
2
)|d
+
1
|
1

2
|
_
+
0
Ke
|x(, a,
2
)|d
K
2
1
1 + Lip(
1
)
1 + Lip(
2
)
|a| |
1
2
|
_
+
0
e
[2K
1
(1+Lip(
2
))+]t
dt
+K
2
1
|a| |
1
2
|
_
+
0
e
[K
1
(1+Lip(
2
))+]t
dt
= K
2
1
|a| |
1

2
|
_
1+Lip(
1
)
1+Lip(
2
)
2K
1
(1 + Lip(
2
))
+
1
K
1
(1 + Lip(
2
))
_
K
2
1
|a|
_
1 +
2K
1
(1 +)
+
1
K
1
(1 +)
_
|
1
2
|
(via (104)) |a| |
1
2
|,
respectiv
|T(
1
) T(
2
)| |
1
2
|,
i
B
k,l
.
Am stabilit pana acum ca operatorul T : B
k,l
B
k,l
este o contract ie
iar punctul sau x, : R
k
R
l
, o aplicat ie Lipschitzian a cu (0) = 0
care constituie
55
o varietate topologica centrala [37, p. 33] pentru sistemul
diferent ial (92).
Analizam, n continuare, netezimea aplicat iei . Pentru aceasta, introdu-
cem o ecuat ie integrala de tipul celei din (42). Mai precis, derivand ecuat ia
(105), obt inem ecuat ia matriceala
x
a
(t, a, ) = e
tS
+
_
t
0
e
(ts)S
_
F
x
+
F
y
Jac
x(s,a,)
_
x
a
ds, (111)
unde funct ia B
k,l
este presupusa neteda.

In particular, cum Jac
(x,y)
F =
_
F
x
,
F
y
_
(x, y) si
max
__
_
_
_
F
x
_
_
_
_
,
_
_
_
_
F
y
_
_
_
_
_
_
_
Jac
(x,y)
F
_
_
<
1
, (112)
55
In mod informal, varietatea propriu-zisa ind mult imea (x, (x)) : x R

k
.
96
deducem ca
_
_
_
_
x
a
(t, a, )
_
_
_
_
Ke
t
+
_
t
0
Ke
(ts)
1
_
1 + sup
0
_
_
Jac
x(,a,)
_
_
_
_
_
_
_
x
a
(s, a, )
_
_
_
_
ds
(vezi (97)) Ke
t
+
_
t
0
K
1
(1 +
kl)e
(ts)
_
_
_
_
x
a
(s, a, )
_
_
_
_
ds,
respectiv
_
_
_
_
x
a
(t, a, )
_
_
_
_
Ke
[K
1
(1+
kl)+]t
, t 0. (113)
Derivand formal ecuat ia (109), avem
Jac
a
=
_
+
0
e
U
_
G
x
+
G
y
Jac
x(,a,)
_
x
a
(, a, ) ds. (114)
La fel ca n cazul integralei improprii din (110), t in and cont de (112)
pentru funct ia G si de (113), deducem convergent a integralei din (114).
Fie C
k,l
b
= C
b
(R
k
, L(R
k
, R
l
)) spat iul liniar real al funct iilor matriceale
continue m arginite, cu norma
|| = sup
R
k
|()| = sup
R
k
_
sup
1
|()|
||
_
< +, C
k,l
b
.
Evident, = Jac
()
C
k,l
b
, unde B
k,l
, si ||
kl. Introducem
mult imea B(k, l, ) = C
k,l
b
: ||
kl. Desigur, mpreun a cu

metrica sup d(
1
,
2
) = |
1

2
|, aceasta alcatuieste un spat iu metric
complet
56
.
Notam cu W = W(t, a, , ) solut ia urmatoarei reorganiz ari a ecuat iei
liniare (111)
W(t) = e
tS
+
_
t
0
e
(ts)S
_
F
x
(x(s, a, ), (x(s, a, )))
+
F
y
(x(s, a, ), (x(s, a, ))) (x(s, a, ))
_
W(s)ds, t 0,
unde a R
k
, B
k,l
, B(k, l, ).
56
Defapt, spat iul liniar C
b
(R
k
, L(R
k
, R
l
)) este izomorf cu C
b
(R
k
, R
kl
).
97
Folosind estim ari asem anatoare celor prin care am stabilit contract ia o-
peratorului T dat de (109), deducem continuitatea aplicat iei (t, a, , )
W(t, a, , ). Evident, W verica inegalitatea (113).
Fie : B
k,l
B(k, l, ) B(k, l, ) denit, via (114), prin formula

(, )(a) =
_
+
0
e
tU
_
G
x
(x(t, a, ), (x(t, a, )))
+
G
y
(x(t, a, ), (x(t, a, )))(x(t, a, ))
_
W(t, a, , )dt.
Observam, pe baza estim arii (113), ca
|(, )|
K
2
1
(1 +
kl)
K
1
(1 +
kl)
< < +,
deci aplicat ia este bine-denit a.
Pentru a utiliza principiul contract iei brelor, consider am aplicat ia H :
B
k,l
B(k, l, ) B
k,l
B(k, l, ) cu formula H(, ) = (T(), (, )).

Astfel,
|(,
1
) (,
2
)|
K
2
kl
K
1
(1 +
kl)
|
1

2
|
(via (104)) |
1
2
|.
Nu discutam aici chestiunea continuitat ii [14, pg. 337338] funct iei H.
Ea poate probat a folosind tehnicile descrise n [39, pg. 9096].
Fie sirul ((
n
,
n
))
n0
, unde (
0
,
0
) =
_
0
E
k,l
, 0
C
k,l
b
_
si
_
(
n+1
,
n+1
) = H(
n
,
n
) = (T(
n
), (
n
,
n
)),
Jac
()
n
=
n
,
n 0.
Rolul punctului x
X = B
k,l
este jucat de varietatea topologica .

Cum spat iul metric Y = B(k, l, ) este complet, exist a punctul x y
=
al aplicat iei H(x
, ). Asadar, sirul ((
n
,
n
))
n0
converge catre (, ) si,
t in and seama de rat ionamentul din [39, p. 83], avem Jac
()
= .
Existent a varietat ii centrale netede (C
1
) a fost, n sfarsit, probat a. Spre
deosebire de cazul varietat ilor stabila si instabila ale unui echilibru hiperbolic,
varietatea central a W
c
nu este neaparat unica [32, p. 249], [14, p. 344]. Ches-
tiunea netezimii (C
, C
) acesteia ramane una delicat a [12, pg. 2830].

98
3.5 Teorema Poincar e-Bendixson I: solut ii periodi-
ce n plan
Sa consider am sistemul diferent ial
_
.
x
.
y
_
=
_
X(x, y)
Y (x, y)
_
, t R, (115)
unde funct iile X, Y : R
2
R sunt netede.
Folosim prezentarea din [57, p. 146 si urm.].
Fie
P
=
__
x
P
(t)
y
P
(t)
_
: t [0, t
0
]
_
un arc de curba biregular pe una din
traiectoriile sistemului (115), unde
_
x
P
(t
0
)
y
P
(t
0
)
_
= P
. Biregularitatea [40, p.
28] presupune ca
[
.
x
..
y
.
y
..
x [
_
_
.
x
2
+
.
y
2
__
..
x
2
+
..
y
2
_
(t) = B(Q)
=
X
2 Y
x
+XY
_
Y
y

X
x
_
Y
2 X
y
(X
2
+Y
2
)
_
_
X
x
X +
X
y
Y
_
2
+
_
Y
x
X +
Y
y
Y
_
2
_
(Q) > 0,
unde Q
P
. Mult imea
P
ind compact a n planul euclidian, avem
min
Q
P
B(Q) = B(Q
0
) > 0 pentru un anume Q
0

P
.
Notam cu D
= D(P
) discul de centru P
=
_
x
P
(t
0
)
y
P
(t
0
)
_
si de raz a
.
Procedura standard [22, p. 24] arata ca, ind dat > 0, exist a m arimea
(
P
, ), astfel ncat, pentru orice Q
, traiectoria
Q
, unde Q
=
_
x
Q
(t
0
)
y
Q
(t
0
)
_
, sa e biregulara, parametrizarea t
_
x
Q
(t)
y
Q
(t)
_
sa e denit a
57
pe [0, t
0
] si, n plus,
d
__
x
P
(t)
y
P
(t)
_
,
_
x
Q
(t)
y
Q
(t)
__
< , t [0, t
0
]. (116)
57
In cazul unui sistem diferent ial neted

.
z= f(t, z), solut ia z = z(t, 0, z
0
) cu z(0) = z
0

R
n
are intervalul maximal de existent a (t
(z
0
), t
+
(z
0
)) (, +), unde aplicat iile t
+
,
t
sunt inferior semicontinue, cf. [2, p. 125].

99
Insistam asupra procedurii, comentandu-i demonstrat ia. Mai precis, ind
dat sistemul diferent ial
_
.
x= f(t, x), t t
0
,
x(t
0
) = x
0
R
n
,
(117)
unde funct ia f : R
n+1
R
n
este neted a, sa presupunem ca acesta poseda
solut ia x = x(t) n intervalul [t
0
, t
1
]. Fiind m arginit a, ea poate prelungita
la dreapta lui t
1
[5, p. 45] si admitem ca solut ia x exista, defapt, pe intervalul
mai larg [t
0
, 2t
1
t
0
].
Fix am numerele L, M > 0 pentru care
|f(t, u)| M, |f(t, u) f(t, v)| L|u v|, (t, u), (t, v) K, (118)
unde K = (t, u) : t [t
0
, 2t
1
t
0
], |x(t) u| 1. Evident, mult imea K
este compacta.
Mai departe, introducem numerele
a
_
0, min
_
t
1
t
0
,
2
3
__
, b = min
_
a,
a
M
_
si N =
t
1
t
0
b
+ 1.
Fie mult imile vezi si [30, p. 85]
D
t
a
(x
1
) = (s, u) : s [t, t +a], |x(t) + (x
1
x
0
) u| a, t [t
0
, t
1
],
unde x
1
R
n
este xat si
|x
0
x
1
|
b/2
(1 + e
Lb
)
N
. (119)
Se observa ca
_
t[t
0
,t
1
]
D
t
a
(x
1
) K.
Intr-adev ar, t
0
t s t +a 2t
1
t
0
si
|x(t) u| |x(t) + (x
1
x
0
) u| +|x
1
x
0
|
a +
b
2

3a
2
< 1, (s, u) D
t
a
(x
1
).
Asadar, inegalit at ile (118) sunt valabile n orice set D
t
a
(x
1
).
100
Conform teoremei de existent a si unicitate (Picard-Lindelof), sistemul
diferent ial poseda, n compactul D
t
0
a
(x
1
), o singura solut ie y = y(t) pentru
problema Cauchy
_
.
y = f(t, y),
y(t
0
) = z R
n
,
z = x
1
, (120)
denita n intervalul [t
0
, t
0
+b].
Are loc estimarea
|x(t) y(t)| |x
0
x
1
| +
_
t
t
0
L|x(s) y(s)|ds, t [t
0
, t
0
+b],
de unde |x(t) y(t)| |x
0
x
1
| e
Lb
. Aceasta din urma implica
|x(t
0
+b) + (x
1
x
0
) y(t
0
+b)|
_
1 + e
Lb
_
|x
0
x
1
|
b/2
(1 + e
Lb
)
N1

b
2
< a.
Deci, (t
0
+b, y(t
0
+b)) D
t
0
+b
a
(x
1
).
In mod analog, problema Cauchy (120), unde z = y(t

0
+ b), va admite
solut ie unica, notata tot y = y(t), n intervalul [t
0
+b, t
0
+2b]. Aceasta este,
evident, prelungirea la dreapta lui t
0
+b a solut iei y anterioare. De asemeni,
|x(t
0
+ 2b) + (x
1
x
0
) y(t
0
+ 2b)|
|x(t
0
+b) + (x
1
x
0
) y(t
0
+b)|
+|x(t
0
+ 2b) y(t
0
+ 2b)| +|y(t
0
+b) x(t
0
+b)|
_
1 + e
Lb
_
|x
0
x
1
|
+|x(t
0
+b) y(t
0
+b)|e
Lb
+|y(t
0
+b) x(t
0
+b)|
_
1 + e
Lb
_
|x
0
x
1
|
+
_
1 + e
Lb
_
e
Lb
|x
0
x
1
| =
_
1 + e
Lb
_
2
|x
0
x
1
|
b/2
(1 + e
Lb
)
N2

b
2
< a.
Tehnica anterioar a, repetata de N ori, ne conduce la solut ia y = y(t),
denita n [t
0
, t
1
] si plecand din x
1
, a sistemului diferent ial (120).
Un fapt esent ial trebuie remarcat: numerele L, M, asa cum sunt introduse
n (118), depind de compactul K, care, la randul sau, depinde de t
0
, t
1
.

Ins a,
dac a sistemul diferent ial este considerat autonom f(t, x) = f(x) , dac a
presupunem ca solut ia x = x(t) este marginita deci exist a pentru orice
101
t R , atunci prezent a acestor numere este asigurat a, ele ind legate doar
de talia solut iei, M = sup
tR
|x(t)|. Astfel, estimarea (119) depinde numai de
marimea t
1
t
0
.
Comentariul anterior priveste controlul traiectoriilor n viitor. Inversand
sensul timpului t, putem realiza controlul n trecut.
Revenind la discut ia principala, xam punctul P =
_
x
P
(t
1
)
y
P
(t
1
)
_
si t
1

(0, t
0
) si introducem discul D = D(P, ). Talia m arimii va ajustat a ulte-
rior. Pentru un punct Q
, estimarea (116) ne arata ca Q D, unde Q

=
_
x
Q
(t
1
)
y
Q
(t
1
)
_
. Aici,
(
P
, ).
Reamintind calculul din (74), (75), e = (P, Q) unghiul f acut de tan-
gentele (orientate) n punctele P si Q la traiectoriile
P
si
Q
ale sistemului
diferent ial (115). Atunci,
_
_
_
sin (t
1
) =
|U
1
(t
1
)|
U
3
(t
1
)
= o(1),
cos (t
1
) =
U
2
(t
1
)
U
3
(t
1
)
= 1 +o(1)
uniform n raport cu t
1
cand Q
,
unde
U
1
(t
1
) = X(x
P
(t
1
), y
P
(t
1
))Y (x
Q
(t
1
), y
Q
(t
1
))
Y (x
P
(t
1
), y
P
(t
1
))X(x
Q
(t
1
), y
Q
(t
1
)),
respectiv
U
2
(t
1
) = X(x
P
(t
1
), y
P
(t
1
))X(x
Q
(t
1
), y
Q
(t
1
))
+ Y (x
P
(t
1
), y
P
(t
1
))Y (x
Q
(t
1
), y
Q
(t
1
))
si
U
3
(t
1
) =
_
_
_
_
_
X
Y
_
(x
P
(t
1
), y
P
(t
1
))
_
_
_
_
_
_
_
_
_
X
Y
_
(x
Q
(t
1
), y
Q
(t
1
))
_
_
_
_
.
Aceste estim ari ne permit ca, micsorand eventual talia m arimii , sa
presupunem ca (t)
_
0,

4
, t [0, t
0
].
In Figura 43, al aturi de traiectoria

P
este ilustrat un arc din cercul sau
de curbur a [43, p. 4], trec and prin centrul P al discului D. Dreptele orto-
gonale care se intersecteaz a n P reprezinta tangenta T si normala
58
N ale
traiectoriei. Discul interior, D
1
= D
_
P,

2
_
, are urmatoarea proprietate.
58
Dreapta-suport a normalei pricipale [40, p. 29].
102
Fiind dat punctul Q Int(D
1
) interiorul discului , trasam prin el
doua drepte ortogonale d
1
, d
2
astfel ncat paralela prin Q la tangenta T sa
e bisectoarea a doua dintre cele patru unghiuri adiacente pe care dreptele
ortogonale le formeaza. Atunci, daca punctul Q nu se gaseste pe dreapta
N, aceasta din urma va intersecta dreptele d
1
, d
2
n puncte interioare ale
discului D.
Traiectoria
Q
a sistemului (115) pe care se gaseste punctul Q nu
poate par asi zona hasurat a decat prin arcele A
1
, A
2
ale frontierei discului D
datorita restrict iei privind unghiului . Din acelasi motiv, orientarea
59
curbelor
P
,
Q
coincide.

In concluzie, traiectoria
Q
traverseaza dreapta
N n drumul sau catre Q
. Spunem ca dreapta N constituie o sect iune [14,

p. 83] sau o transversala [48, p. 243] a sistemului dinamic (115). O analiza
moderna a acestei traversari, bazata pe teorema de recticare a campurilor
vectoriale [2, p. 253], [3, p. 64], [42, pg. 1011] poate citita n [2, p. 334].
T
P
Q
N
d
d
A
A
1
2
1
2
P
Q
/
/
Figura 43
Fie acum
P
=
__
x
P
(t)
y
P
(t)
_
: t R
_
o traiectorie, biregulara, marginita a
sistemului (115) trec and prin P =
_
x
P
(t
0
)
y
P
(t
0
)
_
. Sa consider am ca exist a sirul,
crescator si nemarginit superior, (t
n
)
n1
astfel ncat lim
n+
d(P
n
, P) = 0, unde
P
n
=
_
x
P
(t
n
)
y
P
(t
n
)
_
, n 1. Arm am ca traiectoria
P
este un ciclu, adica exist a
59
Dinspre d
2
c atre d
1
.
103
numarul T > 0 pentru care
_
x
P
(t +T)
y
P
(t +T)
_
=
_
x
P
(t)
y
P
(t)
_
, t R.
Intr-adev ar, n caz contrar, va exista numarul N = N() pentru care P

n

D
1
cand n N. Aici, D
1
este discul folosit anterior pentru construct ia unei
transversale. Micsorand eventual diametrul acestui disc, e P
=
_
x
P
(t
1
)
y
P
(t
1
)
_
punctul prin care traiectoria iese din D
1
, vezi Figura 44. Aici, t
0
< t
1
.
Remarc am ca
_
x
P
(t
n
+ (t
1
t
0
))
y
P
(t
n
+ (t
1
t
0
))
_
=
tn+(t
1
t
0
)
__
x
P
(0)
y
P
(0)
__
=
t
1
t
0
(P
n
)
t
1
t
0
(P) = P
cand n +,
unde (
t
)
tR
reprezinta grupul Lie de transformari [42, p. 2] asociat sistemu-
lui (115).
P
P
N
Q
P
P
P
N
Q
P
/
/
/
/
1
1
Figura 44
Pentru numarul N
1
> N sucient de mare,
t
1
t
0
(P
N
1
) se gaseste n
micul disc D
(P
) si joac a rolul punctului Q
. Deci, arcul de traiectorie

care a reintrat n D
1
va traversa
60
dreapta N n drum spre Q
. Fie P
1
punctul
de traversare. Dac a P = P
1
, atunci solut ia este ciclu (periodica), caci relat ia
P
1
=
t
1
(x) = P =
t
0
(x) =
t
1
t
0
(
t
0
(x)), unde x =
_
x
P
(0)
y
P
(0)
_
, ne conduce
60
Evident, P
n
D
1
, n N
1
. Ca sa folosim argumentat ia cu transversala, suntem obli-
gat i sa d am timpul napoi cu t
N1
momente si sa t inem seama de estimarea (119), care va
depinde doar de marimea t
1
t
0
.
104
la
t
(x) =
tt
1
(
t
1
(x)) =
tt
1
(
t
0
(x)) =
t(t
1
t
0
)
(x)
=
t
0
t
1
(
t
(x)), t R.
In caz contrar, exist a doar dou a variante de traversare a dreptei N, ilus-

trate n Figura 44. Particula-solut ie M, deplasandu-se pe orbita
P
va relua
traversarea de o innitate de ori, pastrand sensul de traversare.

Ins a, dato-
rita sirului (t
n
)
n1
, particula va trebui sa se apropie de P de o innitate de
ori, ceea ce nu se poate ntampla n lipsa autointersect iilor.
3.6 Has uri
Pentru a evident ia zonele din interiorul discului D prin care va trece tra-
iectoria
Q
, le-am hasurat. Codul acestora este listat mai jos.
hasuri.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%%%%%%%%%%%%hasuri %%%%%%%%%%%%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4
5 %%%%%%% folosim biblioteca.ps
6
7 /hasuravertdict 21 di ct def
8 hasuravertdict begin
10 end
11 /hasuravert{
12 hasuravertdict begin
13 %%%date de intrare
14 /culoare exch def
15 /raza exch def
16 /yunu exch def
17 /xunu exch def
18 /yzero exch def
19 /xzero exch def
20 %%% prelucrari generale
21 /difx xunu xzero sub def
22 /dify yunu yzero sub def
23 /razacalculata
24 difx laputerea2
25 dify laputerea2
26 add sqrt def
105
27 /raza
28 raza 0 l e %raza negativa
29 {razacalculata}{raza} i f e l s e def
30 /raza
31 raza razacalculata l e %punctul (x1,y1) in afara
(cont.) cercului
33 %%%calcul ordonate
34 /cosalfa
35 difx modulul
36 raza unupeceva
37 mul def
38 /sinalfa
39 cosalfa laputerea2 neg
40 1 add sqrt def
41 /dy
42 raza sinalfa mul def
43 /alfa %cazul x1=x0
44 cosalfa 0 eq {90}{ sinalfa cosalfa atan} i f e l s e def
45 /alfa %cazul x1<x0
46 xunu xzero l t {alfa neg 180 add}{alfa} i f e l s e def
47 %%%calcul abscise
48 /cosbeta
49 dify modulul
50 raza unupeceva
51 mul def
52 /sinbeta
53 cosbeta laputerea2 neg
54 1 add sqrt def
55 /dx
56 raza sinbeta mul def
57 /beta %cazul y1=y0
58 cosbeta 0 eq {0}{sinbeta cosbeta atan} i f e l s e def
59 /beta %cazul y1>y0
60 yunu yzero gt {beta neg 90 add}{beta} i f e l s e def
61 /beta %cazul y1<y0
62 yunu yzero l t {beta 90 sub}{ beta} i f e l s e def
63 %%% regasirea punctului (x1,y1) prin coordonate relative
64 /pozitiey
65 dy dify sub def
66 /minuspozitiey
67 pozitiey neg def
68
106
70
71 newpath
72 xzero yzero transl ate
73 0 0 raza beta alfa arc
74 0 minuspozitiey r l i net o
75 cl osepath
76
78
80 end
81 }def
82
83 /hasuraorizdict 22 di ct def
84 hasuraorizdict begin
86 end
87 /hasuraoriz{
88 hasuraorizdict begin
89 %%%date de intrare
90 /culoare exch def
91 /raza exch def
92 /yunu exch def
93 /xunu exch def
94 /yzero exch def
95 /xzero exch def
96 %%% prelucrari generale
97 /difx xunu xzero sub def
98 /dify yunu yzero sub def
99 /razacalculata
100 difx laputerea2
101 dify laputerea2
102 add sqrt def
103 /raza
104 raza 0 l e %raza negativa
106 /raza
107 raza razacalculata l e %punctul (x1,y1) in afara
(cont.) cercului
109 %%%calcul ordonate
110 /cosalfa
107
111 difx modulul
112 raza unupeceva
113 mul def
114 /sinalfa
115 cosalfa laputerea2 neg
116 1 add sqrt def
117 /dy
118 raza sinalfa mul def
119 /alfa %cazul x1=x0
120 cosalfa 0 eq {90}{ sinalfa cosalfa atan} i f e l s e def
121 /alfa %cazul x1<x0
122 xunu xzero l t {alfa neg 180 add}{alfa} i f e l s e def
123 %%%calcul abscise
124 /cosbeta
125 dify modulul
126 raza unupeceva
127 mul def
128 /sinbeta
129 cosbeta laputerea2 neg
130 1 add sqrt def
131 /dx
132 raza sinbeta mul def
133 /beta %cazul y1=y0
134 cosbeta 0 eq {0}{sinbeta cosbeta atan} i f e l s e def
135 /beta %cazul y1>y0
136 yunu yzero gt {beta neg 90 add}{beta} i f e l s e def
137 /beta %cazul y1<y0
138 yunu yzero l t {beta 90 sub}{ beta} i f e l s e def
139 %%% regasirea punctului (x1,y1) prin coordonate relative
140 /pozitiex
141 dx difx add def
142 %%%partea orizontala
143 /alfa
144 alfa neg def
145 /beta
146 yunu yzero ge {beta neg 180 add}{beta 180 add neg}
147
149
150 newpath
151 xzero yzero transl ate
152 0 0 raza alfa beta arcn
108
153 pozitiex 0 r l i net o
154 cl osepath
155
157
159 end
160 }def
O serie de manipul ari scalarea literelor, apostrofuri sunt utile n
asarea notat iilor.
litere.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%%%% litere , apostrofuri%%%%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4 /literedict 1 di ct def
5 /litere{
6 literedict begin
7 /scalaliterei exch def
8 /Times -Roman f i ndf ont
9 scalaliterei scal ef ont
10 setf ont
11 end
12 } def
13 /apostrofdict 1 di ct def
14 /apostrof {
15 apostrofdict begin
16 /scalaapostrofului exch def
17 /Times -Roman f i ndf ont
18 scalaapostrofului scal ef ont
19 setf ont
20 (/) show
21 end
22 } def
Acum, Figura 43 poate realizata folosind instruct iunile care urmeaza.
figura_43.eps
2 %% BoundingBox: 14 14 130 100
3
(cont.) ps) run
109
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/puncte.ps)
(cont.) run
(cont.) ps) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/litere.ps)
(cont.) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/hasuri.ps)
(cont.) run
9
10 50 50 60 40 25 .7 hasuravert
11 50 50 60 40 25 .7 hasuraoriz
12
13 0 setgray
14 60 40 .8 .6 .3 punctulet
15 newpath
16 50 50 transl ate
17 0 0 25 0 360 arc
18 stroke
19 newpath
20 0 0 20 0 360 arc
21 stroke
22 newpath
23 -16 15 moveto
24 18 -14 l i net o
25 stroke
26 newpath
27 10 -10 transl ate
28 -5 7.2 5 90 190 arc
29 stroke
30 newpath
31 -15 4 moveto
32 -3 17 l i net o
33 stroke
34 -19 -22 -9 10.6 8 triunghicurb
35 -19 -22 .8 .6 .3 punctulet
36 -9 10.6 13 15 8 triunghicurb
37 13 15 55 34 -26 triunghicurb
38 -10 -22 -.6 -.4 6 triunghicurb
39 .7 .3 17 2 4 triunghicurb
110
40 17 2 56 31 -33 triunghicurb
41 -9 10.5 .8 .6 .3 punctulet
42 55 34 .8 .6 .3 punctulet
43 -10 -22 .8 .6 .3 punctulet
44 56 31 .8 .6 .3 punctulet
45
46 newpath
47 55 34 transl ate
48 0 0 12 0 360 arc
49 stroke
50
51 -14 -18 -13.1 -19.4 2 triunghisageata
52 -8 -26.8 -6.8 -28 2 triunghisageata
53
54 4 litere
55 newpath
56 -55 -34 transl ate
57 -6 17 moveto
58 (T) show
59 -10 12 moveto
60 (P) show
61 .5 -3.4 moveto
62 (Q) show
63 -4 7 moveto
64 (N) show
65 .4 10 moveto
66 (d) show
67 -10 -3.4 moveto
68 (d) show
69 -15 -18 moveto
70 (A) show
71 16 10 moveto
72 (A) show
73
74 2 litere
75 2.4 9.4 moveto
76 (1) show
77 -7.8 -4 moveto
78 (2) show
79 18.8 9.6 moveto
80 (1) show
81 -12 -18.4 moveto
82 (2) show
111
83
84 4 litere
85 newpath
86 55 34 transl ate
87 -3 0 moveto
88 (P) show
89 2.2 -5 moveto
90 (Q) show
91
92 5.2 -3.6 moveto
93 2 apostrof
94 -.6 1.4 moveto
95 2 apostrof
96
97 showpage
3.7 Mult imi limit a: , . Funct ii Liapunov. Prin-
cipiul lui J. LaSalle. Stabilitate Liapunov
Proprietatea atribuita punctului P, care ne-a permis la pagina 103
sa stabilim ca traiectoria
P
este un ciclu, poate reorganizat a ntr-un cadru
abstract. Ne baz am pentru aceasta pe prezentarea din [24, p. 10 si urm.].
In spat iul metric complet (Z, d), introducem familia de aplicat ii continue
(S(t))
t0
, unde S(t) : Z Z, astfel ncat
S(0) = id
Z
, S(t +s) = S(t) S(s). (121)
In plus, pentru orice z Z, funct ia t S(t)(z) este continua n [0, +).

Ne referim la aceasta familie cu apelativul sistem dinamic
61
.
Aceste propriet at i sunt completate n cazuri diverse, vezi [7, pg. 1011].
De obicei, se impune ca t R ceea ce face ca aplicat iile S(t) sa e ho-
meomorsme, [S(t)]
1
= S(t) , respectiv ca funct ia
62
S : R Z Z,
unde S(t, z) = S(t)(z), sa e continua
63
. Restrict ia sa, S : [0, +) Z Z,
constituie un semi-curent [58, p. 13].
Pentru z Z, e mult imea
(z) = y Z : exist a (t
n
)
n1
, lim
n+
S(t
n
)(z) = y, lim
n+
t
n
= +.
61
In limba englez a, dynamical system.

62
Numit a si curent.

In limba englez a, ow, vezi [3, p. 14, nota de subsol].
63
In general, o funct ie reala, de mai multe variabile reale, care este continu a n raport
cu ecare dintre variabile, va doar masurabila Borel (H. Lebesgue), cf. [56, p. 170, Ex.
8(b)]. O condit ie simpla pentru continuitatea n ambele variabile (n limba englez a, joint
continuity) se g aseste n [2, p. 107].
112
Ea reprezinta mult imea limita (G. Birkho, vezi [8, p. 209]) a punctului
z.
Au loc propriet at ile:
(i) (z) =
s>0
ts
S(t)(z);
(ii) (S(t)(z)) = (z) pentru orice t 0, z Z;
(iii) S(t)((z)) (z).

In plus, dac a mult imea
t0
S(t)(z) este relativ
compact a, atunci are loc egalitatea n incluziunea precenta.
Pentru (i), lu am y (z). Atunci, exist and sirul crescator si nemarginit
(t
n
)
n1
din enunt , deducem ca, pentru orice s > 0, vom avea un num ar ntreg
N = N(s) pentru care t
n
s + 1, n N. Astfel, punctul y va limita
sirului (S(t
n
)(z))
nN
din
ts
S(t)(z), deci se va gasi n
ts
S(t)(z). Cum
y este independent de s, putem aplica intersect ia.
Reciproc, stim ca y

t1
S(t)(z). Va exista sirul (t
n
)
n1
, cu t
n
1, pen-
tru care lim
n+
d(y, S(t
n
)(z)) = 0. Dac a acest sir este nemarginit, el va poseda
un subsir strict crescator, notat tot cu (t
n
)
n1
. Existent a acestuia din urma
implica y (z).

In schimb, dac a sirul este m arginit de M
1
< +, alegem
un termen T cu d(S(T)(z), y) <
1
2
, l not am cu t
1
si repet am rat ionamentul
plec and de la y

tM
1
+1
S(t)(z).

In cel mai rau caz, obt inem sirul (t
n
)
n1
,
unde
t
n+1
M
n
+n, d(S(t
n
)(z), y) <
1
n + 1
, n 1.
Pentru acest sir crescator si nemarginit superior, lim
n+
d(S(t
n
)(z), y) = 0,
adica y (z).
La (ii), xand T 0,
(S(T)(z)) =
s>0
_
ts
S(t)(S(T)(z)) =
s>0
_
ts+T
S(t)(z)
s>0
_
ts
S(t)(z) = (z).
Reciproc, caut sirul crescator si nemarginit (superior) (s
n
)
n1
astfel ncat
lim
n+
d(y, S(s
n
)(S(T)(z))) = 0. Stiu ca exist a sirul nemarginit (t
n
)
n1
pentru
care lim
n+
d(y, S(t
n
)(z)) = 0. Putem lua s
n
= t
n
T, unde n N = N(T)
va sucient de mare.
La (iii), cum aplicat ia S(t) este continua, S(t+t
n
)(z) = S(t)(S(t
n
)(z))
S(t)(y) cand n + dac a y (z). Adic a, S(t)(y) (z). Dac a, n plus,
113
mult imea
t0
S(t)(z) este compact a, alegem sirul (cu o innitate de ter-
meni) (S(t
n
)(z))
n1
, unde lim
n+
t
n
= +.
Arm am ca sirul respectiv poseda un subsir convergent.

Intr-adev ar, to-
talmarginirea
64
mult imii
t0
S(t)(z) implica existent a unui subsir
(t
k
n
)
n1
(t
k1
n
)
n1
(t
n
)
n1
situat ntr-o bila, de raza
1
2
k
, cu centrul ntr-un punct M
k
din mult ime.
Atunci, sirul diagonal (t
n
n
)
n1
este sir Cauchy, deci convergent. Armat ia
a fost probat a.
Exista, asadar, un sir convergent S(t
n
)(z) : n 1, cu lim
n+
S(t
n
)(z) =
y Z, adica mult imea (z) nu este vida. Mai departe, e y (z), cu
lim
n+
d(S(t
n
)(z), y) = 0. Sirul (S(t
n
t)(z))
nN(t)
, unde t este xat iar nu-
m arul N(t) sucient de mare, se gaseste n
t0
S(t)(z).

In consecint a, va
avea un subsir convergent pastram notat ia , S(t
n
t)(z) w Z, n
raport cu metrica d cand n +. Continuitatea aplicat iei S(t) ne conduce
la S(t
n
)(z) = S(t)(S(t
n
t)(z)) S(t)(w) pentru n +. Unicitatea
limitei implica y = S(t)(w), adica y S(t)((z)).
Armat iile (i) (iii) au fost probate.
Lor le adaug am alte propriet at i: dac a mult imea
t0
S(t)(z) este relativ
compacta, atunci
(iv) (z) este un compact
65
conex n Z;
(v) lim
t+
d(S(t)(z), (z)) = 0.
La (iv), observam ca mult imile
_
ts
S(t)(z)
_
s>0
alcatuiesc o familie
descrescatoare (nestrict), n raport cu incluziunea, de mult imi compacte si
conexe. Aceasta pentru ca sunt submult imi nchise ale unui compact, respec-
tiv nchiderea unor imagini de mult imi conexe printr-o aplicat ie continua [65,
pg. 10, 20] t S(t)(z) . Asemenea familii ordonate le transmit limite-
lor lor (intersect ii) propriet at ile de compactitate, respectiv de conexitate [65,
p. 12].
Pentru (v), presupunem prin absurd ca exist a > 0 si sirul strict cresc a-
tor, nemarginit superior, (t
n
)
n1
astfel ncat d(S(t
n
)(z), (z)) . Ipoteza
64
Vezi [55, p. 20].
65
In afara restrict iei de compactitate pentru traiectorie, mult imile limita pot nem ar-
ginite [7, pg. 2122].
114
de compactitate ne permite sa consider am ca, trec and eventual la un subsir,
lim
n+
S(t
n
)(z) = y, y (z), ceea ce contrazice presupunerea.
Proprietat ile (iv), (v) au fost stabilite.
O funct ie continua V : Z R desemneaza o funct ie (A.) Liapunov
66
atunci cand
V (S(t)(z)) V (z) pentru orice t 0, z Z. (122)
Dac a, n plus, din egalitatea V (S(t)(z)) = V (z), valabila n [0, +), rezulta
ca S(t)(z) = z pentru orice t 0, atunci funct ia Liapunov va considerata
stricta.
Presupun and ca mult imea
t0
S(t)(z) este relativ compacta, observam
ca:
(vi) exist a lim
t+
V (S(t)(z)) = c R;
(vii) V (y) = c, unde y (z).
La (vi), dat a ind compactitatea mult imii M =
t0
S(t)(z), funct ia V [
M
este m arginit a. Atunci, aplicat ia t V (S(t)(z)), ind monoton necresc a-
toare si m arginit a, va avea limita (nit a) cand t tinde la +.
Pentru (vii), cum y (z), exist a sirul nemarginit superior (t
n
)
n1
astfel
ncat lim
n+
S(t
n
)(z) = y.

Ins a lim
t+
V (S(t)(z)) = c, de unde, n particular,
c = lim
n+
V (S(t
n
)(z)) = V (y).
Armat iile (vi), (vii) au fost probate. Ele alcatuiesc principiul lui (J.)
LaSalle [24, p. 18] ori al invariant ei [36, p. 30].
In mod analog, pentru z Z, e mult imea

(z) = y Z : exist a (t
n
)
n1
, lim
n+
S(t
n
)(z) = y, lim
n+
t
n
= .
Aceasta reprezinta mult imea limita [8, ibid.] a punctului z. Putem re-
constitui pentru ea propriet at ile stabilite n cazul mult imii limita.
Pentru a exemplica funct ia Liapunov, ntrebuint am analiza din [5, pg.
5557, 150156].
Fie sistemul diferent ial
.
x= f(x), t R, (123)
unde funct ia continua f : R
n
R
n
ndeplineste condit ia de monotonie
(f(x) f(y)[ x y)
R
n
0, x, y R
n
. (124)
66
Sau Lyapunov, cf. [50, p. 204].
115
Au loc estim arile aici, x, y sunt solut ii ale sistemului (123)
d
dt
_
|x(t) y(t)|
2
= 2 (f(x(t)) f(y(t))[ x(t) y(y))

R
n
(125)
0, t R,
de unde, prin integrare, deducem ca
|x(t) y(t)| |x(0) y(0)|, t 0. (126)
Arm am ca exista semi-curentul continuu
67
S : [0, +) R
n
R
n
cu
formula
68
S(t, x(0)) = x(t) n [0, +). T in and seama de (95), observam ca
Lip(S(t)) 1, t 0.
Pentru a stabili validitatea armat iei, facem observat ia ca exist a urma-
toarea varianta a estim arii (125):
d
dt
_
|x(t)|
2
= 2 (f(x(t)) f(0)[ x(t))

R
n
+ 2 (f(0)[ x(t))
R
n
2 (f(0)[ x(t))
R
n
,
care, prin integrare, ne conduce la lu am t s 0
1
2
|x(t)|
2
1
2
|x(s)|
2
+
_
t
s
|f(0)| |x()|d,
respectiv, via inegalitatea lui I. Bihari [46, p. 6], la
|x(t)| |x(s)| +
_
t
s
|f(0)|d
= |x(s)| + (t s) |f(0)|. (127)
Mai departe, xand x(0), y(0) R
n
, avem
|S(t, x(0)) S(s, y(0))|
|S(t, x(0)) S(s, x(0))| +|S(s, x(0)) S(s, y(0))|
(vezi (126)) |S(t, x(0)) S(s, x(0))| +|x(0) y(0)|
|x(0) y(0)| +
_
t
s
|f(S(, x(0)))|d
(vezi (127)) |x(0) y(0)| +
_
t
s
sup
x(0)+tf(0)
|f()|d
_
1 + sup
x(0)+tf(0)
|f()|
_
d
__
t
x(0)
_
,
_
s
y(0)
__
, t s 0,
67
Fireste, d(x, y) = d
R
n(x, y) = |x y| n R
n
.
68
Aici, x = x(, 0, x
0
), unde x
0
R
n
, desemneaza solut ia care a plecat, la momentul 0,
din punctul x
0
.
116
n spat iul metric complet ([0, +) R
n
, d
R
n+1).
Cea de-a doua cerint a (121) este o consecint a a invariant ei la translat ii
temporale manifestat a de sistemele diferent iale autonome ale caror probleme
Cauchy admit solut ie unica.
Armat ia a fost probat a.
Introducem mult imea F = x R
n
: f(x) = 0 si arm am ca: daca F
este nevida, atunci ea este convexa si nchisa.

Intr-adev ar, pentru x, y F
si z R
n
, avem
(f(z)[ z [x + (1 )y])
R
n
= (f(z) f(x)[ z x)
R
n
+ (1 ) (f(z) f(y)[ z y)
R
n
0, [0, 1],
si, pentru z = z
= [x + (1 )y] + (1 )v, (0, 1), v R

n
,
(f(z
)[ v [x + (1 )y])
R
n
0.
Impunand ca 1, obt inem inegalitatea
(f(x + (1 )y)[ v [x + (1 )y])
R
n
0,
de la care, pentru v = x + (1 )y f(x + (1 )y), ajungem la f(x +
(1 )y) = 0. Armat ia a fost justicat a.
Presupunem, n continuare, ca mult imea F este nevida. Fix am z R
n
.
Au loc propriet at ile:
(iv*) (z) este nevida, compact a si conexa;
(viii) ind dat punctul v (z), exist a sirul crescator si nemarginit su-
perior (s
n
)
n1
, unde s
n
= s
n
(z, v), astfel ncat
v = lim
n+
S(s
n
, v);
Adic a, v (v).
(ix) pentru orice v (z), avem (v) = (z).
(x) sirul (s
n
)
n1
de la (viii) este independent de v (z).
(xi) pentru orice v, w (z),
|S(t, v) S(t, w)| = |v w|;
(xii) pentru orice v F exist a r 0 astfel ncat
(z) x R : |v x| = r;
(v*) dac a (z) F, atunci exist a z
F pentru care lim

t+
S(t, z) = z
.
117
La (iv*), e x F. Atunci, via (126), avem
69
|S(t, z)| |S(t, z) S(t, x)| +|x| |z x| +|x|, (128)
deci mult imea
t0
S(t)(z) este m arginit a. Fiind nchisa, ea va compact a.
Din demonstrat ia armat iei (iii) concludem ca (z) este nevida.
Pentru (viii), ind dat v (z), exist a sirul crescator si nemarginit su-
perior (t
n
)
n1
astfel ncat lim
n+
|S(t
n
)(z) v| = 0. Trecand, eventual, la un
subsir, impunem ca sirul (s
n
)
n1
, unde s
n
= t
n+1
t
n
, sa e strict cresc ator
si nemarginit. De aici, cum S(t
n+1
) = S(s
n
) S(t
n
), remarc am ca
|S(s
n
)(v) v| |S(s
n
)(v) S(t
n+1
)(z)| +|S(t
n+1
)(z) v|
Lip(S(s
n
)) |v S(t
n
)(z)| +|S(t
n+1
)(z) v|
|v S(t
n
)(z)| +|S(t
n+1
)(z) v|
= o(1) cand n +.
La (ix), armat ia (viii) implica (z) (v). Reciproc, e w (v) si un
sir nemarginit superior, crescator, (u
n
)
n1
pentru care w = lim
n+
S(u
n
)(v).
Cum v (z), armat ia (iii) ne conduce la S(u
n
)(v) (z), deci, ca limit a
a acestui sir (S(u
n
)(v))
n1
, punctul w se va aa n aderent a mult imii (z).
Adic a, chiar n (z).
Pentru (x), presupunem xate m arimile v (z), respectiv (s
n
)
n1
de la
armat ia (viii). Fie w (z). Conform (ix), w (v), asadar exist a sirul
(h
n
)
n1
, strict crescator si nemarginit superior, astfel ca lim
n+
S(h
n
)(v) = w.
Au loc estim arile
|S(s
n
)(w) w|
|S(s
n
)(w) S(s
n
+h
n
)(v)| +|S(s
n
+h
n
)(v) S(h
n
)(v)|
+|S(h
n
)(v) w|
Lip(S(s
n
)) |w S(h
n
)(v)| + Lip(S(h
n
)) |S(s
n
)(v) v|
+|S(h
n
)(v) w| = o(1) cand n +.
La (xi), xam T 0. Astfel, via (x),
|v w| = lim
n+
|S(s
n
)(v) S(s
n
)(w)|
limsup
n+
[Lip(S(s
n
T)) |S(T)(v) S(T)(w)|]
|S(T)(v) S(T)(w)| |v w|.
69
Evident, S(t, x) = x pentru orice t 0.
118
La (xii), plec and de la inegalitatea (125), obt inem ca
d
dt
_
|S(t)(z) v|
2
=
d
dt
_
|S(t)(z) S(t)(v)|
2
0, (129)
deci exist a lim
t+
|S(t)(z) v| = r [0, +). Dac a x (z), adica x =
lim
n+
S(t
n
)(z) pentru un anumit sir (t
n
)
n1
, strict crescator si nemarginit,
atunci
|x v| = lim
n+
|S(t
n
)(z) v| = lim
t+
|S(t)(z) v| = r.
In sfarsit, pentru (v*), e v (z). Cum v F, conform (xii), exist a

r 0 astfel ncat d((z), v) inf|xv| : |xv| = r = r, de unde r = 0.
Adic a,
(z) = v. (130)
Presupun and ca, prin absurd, exist a numarul
0
> 0 si sirul (t
n
)
n1
, cresc ator
si nemarginit, astfel ncat d(S(t
n
)(z), v)
0
, n 1, atunci, dat a ind
m arginirea orbitei
70
+
(z) = S(t, z) : t 0 vezi (128) , deducem
existent a limitei lim
k+
S(t
n
k
, z) = w R
n
pentru un anumit subsir al sirului
(t
n
)
n1
. Asadar, w (z). De asemeni, d(w, v)
0
, ceea ce vine n contra-
dict ie cu (130).
Fie v F. Observam ca aplicat ia V : R
n
R, cu formula V (x) = |x
v|, este, conform (129), o funct ie Liapunov pentru sistemul diferent ial
(123), (124). De asemeni, tot pentru a proba (122), e t s 0. Observ am
ca
V (S(t, z))
= |S(t)(z) S(t)(v)| = |S(t s)(S(s, z)) S(t s)(S(s, v))|
Lip(S(t s)) |S(s, z) S(s, v)| |S(t, z) v|
= V (S(s, z)), z R
n
.
Sa presupunem acum ca sistemul diferent ial (123), (124) ndeplineste res-
trict iile
f(0) = 0, (f(x)[ x)
R
n
< 0, x ,= 0. (131)
70
Putem, n acest moment, interpreta proprietatea (ii), si anume: (z) = (
+
(z)).

In
general, ind dat setul S Z, mult imea limita a acestuia este (S) =
zS
(z), cf. [48,
p. 191].
119
Arm am ca: (a) pentru orice > 0 exista = () > 0 astfel ncat daca
|z| , atunci |S(t, z)| < , t 0; (b) pentru orice z R
n
, avem
lim
t+
S(t, z) = 0
R
n.
Intr-adev ar, cum 0

R
n F, din (129) rezulta ca
|S(t, z)| |z|, t 0, (132)
deci putem lua =

2
. Am probat punctul (a).
La (b), plec and de la (125), deducem ca
|z|
2
= |S(t, z)|
2
+
_
t
0
[2 (f(S(s, z))[ S(s, z))
R
n
] ds
= |S(t, z)|
2
+
_
t
0
g
z
(s)ds, t 0, z R
n
, (133)
unde funct ia g
z
: [0, +) [0, +) este continua.
Din estimarea anterioar a rezulta ca
_
+
g
z
(t)dt < +, ceea ce implica
existent a unui sir (t
n
)
n1
, unde t
n
= t
n
(z), strict crescator si nemarginit
superior, cu proprietatea ca liminf
n+
g
z
(t
n
) = 0.
Pe baza (132), deducem, trec and eventual la un subsir, existent a limitei
lim
n+
S(t
n
, z) = v R
n
. De aici, v (z) si lim
n+
g
z
(t
n
) = 2 (f(v)[ v)
R
n
=
0. Din (131) rezulta ca v = 0
R
n. Astfel, 0
R
n (z) pentru orice z R
n
.
Fie acum w (z). Armat ia (xi) arata ca |S(t, w)| = |w|, t 0.
Conform (133), aplicat ia g
w
este identic nul a, deci S(t, w) 0.

In particular,
S(0, w) = w = 0, deci (z) = 0
R
n pentru orice z R
n
. Armat ia a fost
probat a.
Solut ia identic nul a a sistemului diferent ial (123) este considerata stabila
(Liapunov) [30, p. 60] dac a verica punctul (a) din armat ia precedenta.
Astfel, solut ia nul a de la punctul (i) al teoremei Poincare-Liapunov-Perron
vezi pagina 21 este stabila Liapunov.

In schimb, la punctul (ii) al acele-
iasi teoreme, ntalnim instabilitatea (Liapunov) a solut iei nule. Dac a solut ia
nul a este stabila Liapunov si exist a > 0 astfel ncat lim
t+
d(S(t, z), 0
R
n) = 0
pentru orice z R
n
cu |z| < , atunci solut ia nul a este asimptotic stabila
(Liapunov).

In particular, solut ia nul a a sistemului diferent ial (123), (124),
(131) este global = + asimptotic stabila [5, p. 155].
Partea legat a de cantitatea din denit ia asimptotic stabilitat ii poarta
denumirea de condit ie de atractivitate [21, p. 6]. Mai precis, pentru a a-
simptotic stabila `a la Liapunov, solut ia nul a trebuie sa e stabila si atractiva.
Stabilitatea unei solut ii nu-i inuent eaza atractivitatea. Astfel, n exemplul
lui Vinograd (20), solut ia nul a este instabila nsa atractiva, fapt demonstrat
n [21, pg. 191-194] prin trecere la coordonate polare.
120
3.8 Excurs de funct ii Liapunov. Criterii de stabili-
tate Liapunov
In calculele din subsect iunea precedenta par sa disparut, ca prin minu-

ne, argumentele geometrice. La prima vedere, asadar, stabilitatea Liapunov
nlocuieste desenele cu treceri la limita riguroase.
Ce spune, defapt, ea: daca pot estima convenabil, n ecare moment t,
talia solut iei, atunci am gasit un candidat pentru stabilitatea Liapunov. Vezi
Figura 45.
O
t
x(t)
Figura 45
Din pacatensa, acest fel de stabilitate nu este potrivit pentru investigarea
situat iei din Figura 46, unde trebuie utilizata stabilitatea orbitala (Poincare)
[29, p. 218].
Aici, desi orbitele (curbele
P
) raman apropiate, odat a cu trecerea tim-
pului se produc defazaje nsemnate, unele dintre particulele-solut ie rotindu-
se mai repede decat celelalte pe (propria) traiectorie. Exemple interesante
sunt oferite de [48, p. 207, Ex. 3(b)], [29, p. 34, Ex. 33].
Inainte de a continua analiza planului fazelor, nceputa la pagina 99, vom

prezenta cateva cerint e practice privind funct ia Liapunov V atasat a unui
sistem diferent ial ordinar.
(i) Pentru a exprima faptul ca aceasta descreste n lungul traiectoriilor
vezi (122) , deci
d
dt
[V (t, x(t))] =
V
t
(t, x(t)) +
_
x(t)
V
.
x (t)
_
R
n
(cf. (123)) =
V
t
(t, x(t)) +
_
x(t)
V
f(x(t))
_
R
n
0, t 0,
este sucient sa impunem ca funct ia V C
1
(R
n+1
, R) sa verice inegalitatea
V

L
(t, x) =
V
t
(t, x) + (
x
V [ f(x))
R
n
0, t 0, x R
n
. (134)
121
Am ntalnit acest tip de estimare la derivata Lie (29):
P
Figura 46
d
dt
[V (t, x(t))] = lim
h0
V (t +h, x(t +h)) V (t, x(t))
h
= lim
h0
V (t +h, x(t) +h
.
x (t)) V (t, x(t))
h
= lim
h0
V (t +h, x(t) +h f(x(t))) V (t, x(t))
h
= lim
h0
V (u +h, v +h f(v)) V (u, v)
h
u
v
t
x(t)
,
vezi [43, pg. 24, 31].
Facem observat ia ca netezimea funct iei V poate redus a dac a nlocuim
derivata din (134) cu urmatoarea limita
71
V
L
(u, v) = limsup
h0
V (u +h, v +h f(v)) V (u, v)
h
, (135)
unde
_
u
v
_
[0, +) R
n
, conform [30, p. 80]. De exemplu, ind dat L > 0
71
Variante ale sale, bazate pe derivatele G. Dini, constituie derivata orbital a a funct iei
Liapunov.

In limba englez a, orbital derivative [2, p. 232].
122
astfel ncat
[V (u
1
, v
1
) V (u
2
, v
2
)[ L d
R
n+1
__
u
1
v
1
_
,
_
u
2
v
2
__
, u
i
0, v
i
R
n
,
avem
1
h
[V (u +h, v +hf(v)) V (u, v)[
L
h
[[(u +h) u[ +|(v +hf(v)) v|]
= L(1 +|f(v)|) , h > 0,
deci limita din (135) exist a si [V
L
(u, v)[ L(1 +|f(v)|) < +.
(ii) Pentru a evalua valorile funct iei V n lungul traiectoriilor, presupu-
nem ca exist a funct ia continua : [0, +) R R, cu (t, 0) 0, pentru
care solut ia nul a a ecuat iei diferent iale
w
= (t, w), t 0, (136)

sa e stabila/asimptotic stabila (Liapunov) si impunem ca
V (0, 0
R
n) 0, V

L
(t, x) (t, V (t, x)), t 0, x R
n
, (137)
vezi [30, p. 90, Theorem 5.21].
Astfel, dac a x = x(t) este solut ia sistemului (123), deducem ca V
L
(t, x(t))
=
d
dt
[V (t, x(t))] (t, V (t, x(t))), t 0, estimare din care, pe baza ine-
galit at ii lui B. Viswanatham
72
[62], rezulta ca
V (t, x(t)) w
x
0
(t), t 0,
unde w
x
0
reprezinta solut ia maximala [25, p. 25], [30, p. 83] a ecuat iei dife-
rent iale (136), cu data w
x
0
(0) = V (0, x
0
), x
0
R
n
.
In diverse cazuri particulare, putem evita utilizarea solut iilor extremale

pe baza unor trucuri de calcul [2, p. 234].
(iii) Pentru a extrage solut ia x(t) din evaluarea aplicat iei V , vom presu-
pune ca exista funct ia continua : [0, +) [0, +), monoton nedescres-
catoare, astfel ncat (0) = 0 si (r) > 0 cand r > 0, cu proprietatea ca [5,
p. 135]
V (t, x) (|x|), t 0, x R
n
.
72
Versiunea cu derivate (Dini) a acestui rezultat i apart ine lui G. Peano [25, p. 26,
Theorem 4.1; p. 44].
123
Considerand ca sistemul (123) admite o funct ie Liapunov V care nde-
plineste condit iile (i) (iii), solut ia nul a a acestuia va avea acelasi tip de
stabilitate cu solut ia nul a a sistemului de comparat ie (136), cf. [30, ibid.].
Doua cazuri particulare trebuie ment ionate. Primul se refer a la ecuat ia
diferent iala
..
x +f(x) = 0, t 0, (138)
unde aplicat ia f : R R este neted a si satisface restrict ia de semn
x f(x) > 0, x ,= 0.
Rescriind ecuat ia (138) ca un sistem diferent ial de ordinul ntai,
_
.
x
.
y
_
=
_
y
f(x)
_
, (139)
si introduc and funct ia
V (t, x, y) = V (x, y) =
y
2
2
+
_
x
0
f(u)du, t, x, y R,
observam ca
V
L
(t, x(t), y(t)) =
d
dt
[V (x(t), y(t))] =
_
(x(t),y(t))
V
_
y(t)
f(x(t))
__
R
n
=
__
f(x(t))
y(t)
_
_
y(t)
f(x(t))
__
R
2
= 0,
adica derivata orbitala a aplicat iei V se anuleaza n lungul ecarei solut ii
t
_
x(t)
y(t)
_
. Asadar, V constituie o funct ie Liapunov pentru sistemul dife-
rent ial (139).
Dac a lim
x
_
x
0
f(u)du = +, atunci ecuat iei (138) i putem atasa semi-
curentul continuu S : [0, +) R
2
R
2
cu formula
S(t, x
0
, y
0
) =
_
x(t, 0, x
0
, y
0
)
x
(t, 0, x
0
, y
0
)
_
, x
0
, y
0
R,
unde x(0, 0, x
0
, y
0
) = x
0
si x
(0, 0, x
0
, y
0
) = y
0
. Luand = 0 n cerint a (ii)
privind funct iile Liapunov, respectiv [5, p. 139]
(r) = inf
_
V (x, y) : r
_
_
_
_
_
x
y
__
_
_
_
1
_
, r [0, 1], (r) = (1), r 1,
124
n cerint a (iii), deducem stabilitatea Liapunov a solut iei nule a ecuat iei (138).
Facem urmatoarea observat ie: ind data funct ia : [a, b] [0, (b)],
monoton nedescrescatoare, cu (a) = 0 si (r) > 0 cand r > a, exista o
funct ie
: [a, b] [0, (b)], strict crescatoare, astfel ncat
(r) (r),
r [a, b].

Intr-adev ar, un candidat pentru
este
(r) =
r a
b a
(r), r [a, b].
Fiind moton a,
este inversabil a iar

1
: [0, (b)] [a, b] este continua si

(strict) crescatoare, ceea ce ne permite extragerea solut iei x(t).
Pentru o generalizare a rezultatului de stabilitate precededent, vezi [30,
p. 93, Ex. 5.4].
In plus, sistemul (139) admite reprezentarea

_
.
x=
V
x
,
.
y =
V
y
,
t 0,
deci este un sistem diferent ial Hamiltonian [48, p. 172], [44, p. 63].
Al doilea caz se refer a la sistemul diferent ial liniar
.
x= Ax, t 0, (140)
unde A /
n
(R). Presupun and ca valorile proprii ale matricei A au partea
real a negativ a, xam matricea pozitiv denita C /
n
(R) si introducem
matricea
B =
_
+
0
e
A
T
t
Ce
At
dt.
Atunci, A
T
B +BA = C, B este pozitiv denita iar aplicat ia
V (t, x) = V (x) = (Bx[ x)
R
n
, x R
n
,
desemneaza o funct ie Liapunov pentru sistemul (140):
V
L
(t, x(t)) =
d
dt
_
x(t)
T
Bx(t)
= [Ax(t)]
T
Bx(t) +x(t)
T
[Ax(t)]
=
__
A
T
B +BA
_
x(t)
x(t)
_
R
n
= (Cx(t)[ x(t))
R
n
0,
conform [22, p. 295], [5, pg. 140142].
Un subiect aparte l constituie teoremele reciproce de stabilitate: atunci
cand solut ia sistemului diferent ial admite un anumit tip de stabilitate, putem
construi o funct ie Liapunov care sa conrme acest fapt [22, p. 307].
125
3.9 Simboluri, coordonate si curbe punctate
In Figura 43 la pagina 103 , am folosit o varianta scalata a simbolului

/ la producerea semnului din secvent ele tipograce P
, Q
. Vezi pro-
cedura apostrof din programul litere.ps de la pagina 109. Aceasta pentru
ca nu mi-a pl acut accentul standard din font
73
-ul [1, p. 35] Times-Roman.
Urm atorul program, bazat pe prezentarea din [1, pg. 9194], aseaza
codurile n baza opt ale caracterelor unui font.
figura_48.eps
2 %% BoundingBox: 30 30 550 800
3
4 %%%%Font -uri:
5 %%%%Times -Roman , Times -Italic , Times -Bold ,
6 %%%%Helvetica , Symbol
7 %%%%Vezi Tutorial & Cookbook de Postscript , pag. 91-92
8
9 /caracter 1 stri ng def
10 /sirnou 3 stri ng def
11
12 /linienouadict 2 di ct def
13 /linienoua{
14 %%% sintaxa:
15 %%% abscisa distantadintrelinii linienoua
16 linienouadict begin
17 /distantadintrelinii exch def
18 /abscisa exch def
19 currentpoi nt distantadintrelinii sub
20 exch pop abscisa
21 exch moveto
22 end}def
23
24 /tiparsirnou{
25 sirnou cvs show
26 }def
27
28 /tiparcaracter{caracter 0
29 3 -1 r ol l
30 put
31 caracter show}def
32
73
Sau grup de caractere.
126
33 /Afisezdict 2 di ct def
34 /Afisez{
35 Afisezdict begin
36 /ddistantadintrelinii exch def
37 /aabscisa exch def
38 dup tiparsirnou
39 ( ) show
40 tiparcaracter
41 aabscisa ddistantadintrelinii linienoua
42 end
43 }def
44
46 newpath
47 40 750 moveto
48 1 1 50 {
49 40 10 Afisez
50 } f or
51
52 80 750 moveto
53 51 1 100 {
54 80 10 Afisez
55 } f or
56
57 120 750 moveto
58 101 1 150 {
59 120 10 Afisez
60 } f or
61
62 160 750 moveto
63 151 1 200 {
64 160 10 Afisez
65 } f or
66
67 200 750 moveto
68 201 1 250 {
69 200 10 Afisez
70 } f or
71
72 240 750 moveto
73 251 1 255 {
74 240 10 Afisez
75 } f or
127
76
78 newpath
79 280 750 moveto
80 1 1 50 {
81 280 10 Afisez
82 } f or
83
84 320 750 moveto
85 51 1 100 {
86 320 10 Afisez
87 } f or
88
89 360 750 moveto
90 101 1 150 {
91 360 10 Afisez
92 } f or
93
94 400 750 moveto
95 151 1 200 {
96 400 10 Afisez
97 } f or
98
99 440 750 moveto
100 201 1 250 {
101 440 10 Afisez
102 } f or
103
104 480 750 moveto
105 251 1 255 {
106 480 10 Afisez
107 } f or
108
110 newpath
111 102 775 moveto
112 (Caracterele Times -Roman) show
113 345 775 moveto
114 (Caracterele Symbol) show
115 showpage
Fac observat ia ca, la interpretarea secvent ei
valoare_de_inceput increment valoare_de_final {continut} for
128
n stiva vor incluse si valorile ciclate:
...
valoare_de_inceput + increment
continut
valoare_de_inceput
...
Aceasta particularitate a limbajului Postscript este speculata n procedura
Afisez din programul anterior la linia 38 pentru a ilustra num arul de
ordine al caracterelor din Figura 48.
Comenzile
/Times-Roman findfont 6 scalefont setfont
(abc\44de) show
vor produce
74
sirul abc$de .
In anumite situat ii poate util sa asam coordonatele carteziene ale di-

verselor repere dintr-o construct ie geometric a complicat a. Evident, acestea
pot determinate si cu ajutorul programului GSview. Rezultatul codului de
mai jos este asat n Figura 47.
50.0001
130.0
130.0
79.9999
113.942
155.779
55.0001
29.3782
Figura 47
figura_47.eps
2 %% BoundingBox: 14 14 180 180
74
Atent ie, codul octal al unui caracter este dat de scrierea n baza opt a numarului sau
de ordine: 36
(10)
= 44
(8)
.
129
3
4 /vizualizaredatedict 16 di ct def
5 /vizualizaredate{
6 vizualizaredatedict begin
7 f l attenpath
8 %aici salvam datele ca siruri
9 /sirunu 10 stri ng def
10 /sirdoi 10 stri ng def
11 /sirtrei 10 stri ng def
12 /sirpatru 10 stri ng def
13
14 {% coordonate de inceput
15 /unu exch def %y-ul de inceput
16 /doi exch def
17 /unutine unu def %salvari
18 /doitine doi def
19 /uunutine unutine def %alte salvari
20 /ddoitine doitine def
21 uunutine sirunu cvs %transf. in sir
22 ddoitine sirdoi cvs }
23 {/trei exch def
24 /patru exch def
25 /treitine trei def
26 /patrutine patru def
27 /ttreitine treitine def
28 /ppatrutine patrutine def
29 ttreitine sirtrei cvs
30 ppatrutine sirpatru cvs }
31 {}
32
33 {} pat hf oral l
34
35 doitine unutine moveto
36 sirdoi show
37 %distanta 6 pe verticala
38 %intre afisari
39 %trebuie potrivita cu dimensiunea
40 %fontului
41 doitine unutine 6 sub moveto
42 sirunu show
43 patrutine treitine moveto
44 sirpatru show
45 patrutine treitine 6 sub moveto
130
46 sirtrei show
47 end
48 }def
49
51
52 newpath
53 50 130 moveto
54 130 80 l i net o
55 vizualizaredate
56 stroke
57
58 newpath
59 90 90 70 70 240 arc
60 vizualizaredate
61 stroke
62
63 showpage
131
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33 !
34 "
35 #
36 $
37 %
38 &
39
40 (
41 )
42 *
43 +
44 ,
45 -
46 .
47 /
48 0
49 1
50 2
51 3
52 4
53 5
54 6
55 7
56 8
57 9
58 :
59 ;
60 <
61 =
62 >
63 ?
64 @
65 A
66 B
67 C
68 D
69 E
70 F
71 G
72 H
73 I
74 J
75 K
76 L
77 M
78 N
79 O
80 P
81 Q
82 R
83 S
84 T
85 U
86 V
87 W
88 X
89 Y
90 Z
91 [
92 \
93 ]
94 ^
95 _
96
97 a
98 b
99 c
100 d
101 e
102 f
103 g
104 h
105 i
106 j
107 k
108 l
109 m
110 n
111 o
112 p
113 q
114 r
115 s
116 t
117 u
118 v
119 w
120 x
121 y
122 z
123 {
124 |
125 }
126 ~
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169 '
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193 `
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222
223
224
225
226
227
228
229
230
231
232
233
234
235
236
237
238
239
240
241
242
243
244
245
246
247
248
249
250
251
252
253
254
255
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33!
34
35#
36
37%
38&
39
40(
41)
42
43+
44,
45
46.
47/
480
491
502
513
524
535
546
557
568
579
58:
59;
60<
61
62>
63?
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91[
92
93]
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123{
124
125}
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169
170
171
172
173
174
175
176
177t
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189|
190
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222
223
224
225
226
227
228
229
230
231
232
233
234
235
236
237'
238
239
240
241
242
243
244(
245
246_
247
248,
2491
2501
251]
252
253;
254
255
Caracterele Times-Roman Caracterele Symbol
Figura 48
132
Reamintesc programul triunghiuri.ps, cu ale carui instruct iuni am de-
senat curbele libere din ilustrat iile de pana acum. Pe baza metodei de
punctare
75
dezvoltat a n [1, pg. 147149], le adaug am acestora un triunghi
curb punctat.
triunghiuri_punctate.ps
1 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
2 %%%%%%%% curbe din tringhiuri , punctate %%%%%%%%
3 %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
4 /distantadict 4 di ct def
5 /distanta {
6 distantadict begin
7 /ydoi exch def
8 /xdoi exch def
9 /yunu exch def
10 /xunu exch def
11 xunu yunu sub dup mul
12 xdoi ydoi sub dup mul
13 add sqrt
14 end
15 }def
16
17 /lungimeacurbeidict 7 di ct def
18 /lungimeacurbei{
19 lungimeacurbeidict begin
20 f l attenpath
21 /suma 0 def
22 {/yzero exch def
23 /xzero exch def
24 /merglay yzero def
25 /merglax xzero def }
26 {/yunu exch def
27 /xunu exch def
28 /suma suma
29 xzero yzero xunu yunu distanta
30 add def
31 /xzero xunu def
32 /yzero yunu def
33 }
34 {}
35
36 {/yunu merglay def
75
Ori liniere. De la englezescul dash, adica .
133
37 /xunu merglax def
38 /suma suma
39 xzero yzero xunu yunu distanta
40 add def
41 /xzero xunu def
42 /yzero yunu def } pat hf oral l
43 suma
44 end
45 }def
46
47 /curbapunctatadict 8 di ct def
48 /curbapunctata{
49 curbapunctatadict begin
50 /model exch def
51 /lungime lungimeacurbei def
52 /lungimemodel 0 def
53 model{
54 lungimemodel add
55 /lungimemodel exch def
56 } f o r al l
57 model length 2 mod 0 ne
58 {/ lungimemodel lungimemodel 2 mul def } i f
59 /zero model 0 get def
60 /unu lungimemodel zero sub def
61 /adaos lungime unu sub lungimemodel add def
62 /final lungime lungimemodel adaos mul sub
63 unu sub 2 div def
64 /deplasare zero final sub def
65 model deplasare setdash
66 end
67 }def
68
69 /triunghicurbpunctatdict 19 di ct def
70 triunghicurbpunctatdict begin
72 end
73 /triunghicurbpunctat{
74 triunghicurbpunctatdict begin
76 %%% intrari:
77 /comandapunctare exch def %neaparat un array
(cont.) orientarea
134
83 %%% prelucrari:
(cont.) def
(cont.) def
(cont.) def
96 gsave
97 newpath
99 plecarex plecarey varfulx varfuly sosirex sosirey
(cont.) curveto
100 comandapunctare curbapunctata
101 stroke
102 grestore
104 end
105 } def
In codul Figurii 54 listat n cele ce urmeaza se utilizeaz a procedura

triunghicurbpunctat.
figura_54.eps
2 %% BoundingBox: 14 14 154 92
3
135
(cont.) ps) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/puncte.ps)
(cont.) run
(cont.) ps) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/
(cont.) triunghiuri_punctate.ps) run
(cont.) SistemeDinamice_1_2012/Biblioteca_ps/litere.ps)
(cont.) run
9
11 newpath
12 80 30 moveto
13 80 83 l i net o
14 135 118 l i net o
15 135 65 l i net o
16 stroke
17 newpath
18 135 65 moveto
19 132 63 l i net o
20 stroke
21 newpath
22 1 setgray
23 132 63 moveto
24 130 61.6 l i net o
25 stroke
26 newpath
27 0 setgray
28 130 61.6 moveto
29 118 54 l i net o
30 stroke
31 newpath
32 1 setgray
33 118 54 moveto
34 116 53 l i net o
35 stroke
36 newpath
37 0 setgray
38 116 53 moveto
136
39 80 30 l i net o
40 stroke
42 79 63 87 28 -60 triunghicurb
43 79 63 116 57 20 [3 1] triunghicurbpunctat
44 87 28 114 40 -8 triunghicurb
45 116 57 114 40 6 triunghicurb
46 80 73 90 19 -120 triunghicurb
47 90 19 118 79 -80 triunghicurb
48 80 73 114 67 12 [3 1] triunghicurbpunctat
49
50 116 57 .8 .6 .3 punctulet
51 118 79 .8 .6 .3 punctulet
52 114 67 .8 .6 .3 punctulet
53
54 93 29.8 93.5 27 3 triunghisageata
55 93 20.2 93.2 17.4 3 triunghisageata
56
57 6 litere
58 newpath
59 107.2 54 moveto
60 (M) show
61 116 67 moveto
62 (M) show
63 120 81 moveto
64 (P(M)) show
66 129 107 moveto
67 (S) show
68 60 40 moveto
69 (G) show
70 4 litere
71 113 53 moveto
72 (0) show
73
74 showpage
137
3.10 Teorema Poincar e-Bendixson II: demonstra-
t ie, aplicat ia lui Poincar e
Sa revenim la sistemul diferent ial (115). Urm and prezentarea din [48, pg.
243246], arm am ca: daca, ntr-un domeniu
76
marginit al planului, exista
orbita =
+
(P) iar mult imea
77
() nu cont ine puncte singulare ale siste-
mului (115), atunci () este un ciclu al acestuia. Rezultatul din armat ie
se bazeaz a pe cercetari ntreprinse de H. Poincare si I. Bendixson [17, p. 24].
Incepem justicarea cu observat ia ca, traiectoria ind relativ compac-

ta, propozit ia (iv) de la pagina 114 arata ca mult imea
78
() este nevida,
compact a si conexa.
Apoi, pentru P , dac a S este un segment nchis, centrat n P, al
normalei N vezi Figura 43 , un arc nchis
79
/ al traiectoriei l poate
intersecta numai ntr-un numar nit de puncte.

In particular, n cazul unei
traiectorii periodice exist a un singur punct de intersect ie, si anume P. De
asemeni, odata cu trecerea timpului t, punctele de intersect ie se ndeparteaza
de P [22, p. 52].
Intr-adev ar, dac a ar exista un sir innit de puncte de intersect ie P

n

S / (mult ime compact a), unde P
n
=
tn
(P), atunci sirul (t
n
)
n1
, ind
nemarginit, ar poseda un subsir, notat la fel, pentru care lim
n+
tn
(P) =
Q S arc nchis! si lim
n+
t
n
= t
R: Q =
t
(P). Remarc am
ca direct ia u, care este versorul director [40, p. 15] al dreptei P
n
Q, este si
versorul director al segmentului transversal S. De aici, cum
80
.
OQ
d
dt
t=t
_
t
(P)
= f
_
t
(P)
_
= f(Q)
= lim
n+
tn
(P)
t
(P)
t
n
t
, unde f =
_
X
Y
_
,
si
tn
(P)
t
(P)
t
n
t
=
P
n
Q
t
n
t
1
t
n
t
_
OP
n
OQ
_
=
1
t
n
t
QP
n
= (t
n
t
) u, (t
n
t
) R,
76
Adica, o mult ime deschis a si conex a.
77
Vezi nota de subsol de la pagina 119.
78
Aici, () =
t0
(
t
(P)) =
t0
(P) = (P).
79
Adica, / =
t
(P) : t [a, b], a < b.
80
W OW, unde W R
2
iar O = 0
R
2.
138
deducem ca vectorii u si Of(Q) sunt coliniari, fapt care contrazice transver-
salitatea dreptei N.
Dac a este periodica si are cel put in dou a puncte de intersect ie cu trans-
versala S, notate P si R intersect ii consecutive , ne gasim ntr-una din
variantele ilustrate n Figura 49.
R
P
V
S
W
T
P
R
V
W
T
S
(a) (b)
Figura 49
Aici, n cazul (a), pentru t sucient de mare, mult imea
t
=
st
s
(P)
se va aa n aceeasi regiune a planului m arginit a de cercul topologic
PTR cu punctul W. Orbita ind periodica, de perioad a per, avem
t
V
+kper
(P) =
t
V
(P) = V , unde t
V
R, k Z.

Ins a, pentru k sucient de
mare,
t
V
+kper
(P)
t
, ceea ce nu se poate ntampla decat dac a e orbita
s-ar autointersecta, e ar intersecta segmentul (PR). Ambele posibilit at i
sunt, evident, inacceptabile. Cazul (b) se exclude n mod analog.
Mai departe, daca exista orbita
0
() corespunzand unei solut ii pe-
riodice a sistemului diferent ial (115), atunci
0
= (). (141)
Intr-adev ar, dac a vom presupune ca

0
(), atunci, cum () este conex a
si
0
(()
0
) =
0
(()
0
) () = (),
va rezulta ca
0
(()
0
) ,= . Fie P
0

0
(()
0
) si S un segment
de dreapt a nchis, transversal n P
0
orbitei
+
(P
0
) =
t
(P
0
) : t 0 =
0
.
139
Cum P
0
(), traiectoria se va apropia de P
0
at at de mult ncat S va
constitui o transversala si pentru aceasta. Vezi Figura 50.
()
P
S
P
0
0
Figura 50
Oricat de aproape de P
0
se gasesc puncte P
1
()
0
. Pentru ele
81
,
t
(P
1
) ()
0
, t 0, si orbita
+
(P
1
) va traversa segmentul S n
P
= P
(P
1
). Am obt inut, asadar, o transversala S a traiectoriei
+
(P) pe
care se gasesc dou a puncte distincte din (P), si anume P
0
si P
. Pe baza
discut iei de la pagina 104 deducem ca asa ceva nu se poate ntampla
82
vezi
Figura 51 pentru diversele congurat ii de traversare , deci presupunerea
precedenta a fost absurd a.
In sfarsit, putem ataca demonstrat ia teoremei Poincare-Bendixson. Dac a

orbita este periodica, atunci
t
(H) =
t+nper
(H), n 0, H , deci
(). Conform discut iei de pana acum, = (), adica aceasta din
urma reprezinta o orbit a periodica.

In caz contrar, cum mult imea () es-
te nevida, exist a P
0
(), de unde
t
(P
0
) () pentru orice t 0,
respectiv (P
0
) (). Fie P
1
(P
0
). La fel ca anterior, putem construi
o transversala S, trec and prin P
1
, pentru traiectoria
+
(P
0
).

Ins a, atat P
1
cat si
+
(P
0
) sunt submult imi ale lui (P). De unde, mult imea S va o
transversala si pentru , deci S nu va putea avea decat cel mult un punct de
intersect ie cu () pentru a nu repeta situat ia ilustrata n Figura 51 .
Adic a,
+
(P
0
) trebuie sa intersecteze transversala S chiar n P
1
! Am obt inut
ca
+
(P
0
) (P
0
) ,= . Ne regasim n contextul discut iei de la pagina 104,
ceea ce ne conduce la concluzia ca traiectoria
+
(P
0
) este periodica. Asadar,
81
Aici,
t
(()) =
t
((P)) = (P) = (). Sistemul diferent ial ind neted, orbitele
+
(P
0
) si
+
(P
1
) nu se pot nt alni.
82
Topologia euclidiana ind normala (T
4
) [33, p. 112], cele doua puncte de pe transver-
sala poseda vecinatat i disjuncte, n care se g asesc puncte din traiectoria . Micsorand
talia acestor vecinatat i, remarc am c a traiectoria intersecteaz a transversala S n nca
doua puncte, de unde, n mod inductiv, concludem c a mult imea S este innit a.
140
mult imea () cont ine o traiectorie periodica, deci, via (141), coincide cu
acea traiectorie. Demonstrat ia s-a ncheiat.
Figura 51
Ilustram teorema Poincare-Bendixson cu ajutorul sistemului diferent ial
_
_
_
.
x=
_
1
_
x
2
+y
2
_
x y,
.
y = x +
_
1
_
x
2
+y
2
_
y,
t R. (142)
Trecand la coordonate polare (71) , sistemul devine
_
.
x
.
y
_
=
_
x y
y x
__
1
1
_
,
respectiv
_
x y
y x
__
.
x
.
y
_
=
2
_
1
1
_
.
Am t inut seama de faptul ca
_
x y
y x
_
1
=
1
x
2
+y
2
_
x y
y x
_
,
_
x
y
_
,=
_
0
0
_
.
141
Mai departe,
_
_
_
.
=
x
.
x+y
.
y
= (1 ),
.
=
x
.
y y
.
x
2
= 1,
t R. (143)
Observam ca solut iilor constante 0, 1 ale primeia dintre ecuat iile
(143) le corespund punctul singular 0
R
2, respectiv curba invarianta S
1
, cu
parametrizarea
_
x(t)
y(t)
_
=
_
cos t
sin t
_
, t R, (144)
ale sistemului (142). Vezi Figura 52.
x
y
(0,0)
P
P
()
Figura 52
Fie t
1
< t
2
n R. Prin integrare n raport cu timpul t, obt inem identitatea
ln
_
(t
2
)
1 (t
2
)

1 (t
1
)
(t
1
)
_
= t
2
t
1
.
Fix and punctul P ,= 0
R
2 n interiorul cercului S
1
, deducem ca solut ia
_
_
=
_
(t, 0,
0
,
0
)
(t, 0,
0
,
0
)
_
, unde P = P(
0
,
0
), a sistemului (143) are comportamentul
asimptotic dat de relat iile
_
lim
t
(t) = 0, (pentru t
1
)
lim
t+
(t) = 1, (t
2
+)
_
lim
t
(t) = ,
lim
t+
(t) = +.
142
In concluzie Figura 53 , (P) = 0

R
2 si (P) = S
1
. Solut ia periodi-
ca (144) a sistemului (142) a fost prev azuta de teorema Poincare-Bendixson.
x
y
(0,0)
P
()
()
Figura 53
M
M
P(M)
0
Figura 54
VA URMA
143
Surse bibliograce
[1] Adobe Systems Inc., Postscript language. Tutorial and cookbook,
Addison-Wesley, Reading, 1985
[2] Amann, H., Ordinary differential equations, de Gruyter, Berlin, 1990
[3] Arnold, V. I., Ecuatii diferent iale ordinare, Ed. Stiintic a si Enciclope-
dic a, Bucuresti, 1978
[4] Arnold, V. I., Geometrical methods in the theory of ordinary differen-
tial equations, Springer-Verlag, New York, 1988
[5] Barbu, V., Ecuatii diferent iale, Ed. Junimea, Iasi, 1985
[6] Bellman, R., Stability theory of differential equations, McGraw-Hill,
New York, 1953
[7] Bhatia, N. P.; Szeg o, G. P., Stability theory of dynamical systems,
Springer-Verlag, New York, 1970
[8] Birkhoff, G. D., Dynamical systems, Colloquium Publ. 9, AMS, Provi-
dence, 1966
[9] Brauer, F., Some stability and perturbation problems for differential
andintegral equations, Monogr. Matem atica 25, IMPA, Rio de Janeiro,
1976
[10] Calculator de orbite: WINPP,
http://www.math.pitt.edu/bard/bardware/
[11] Calculator de orbite: documentatia WINPP,
http://www.math.pitt.edu/bard/classes/wppdoc/readme.htm
[12] Carr, J., Applications of centre manifold theory, Springer-Verlag, New
York, 1981
[13] Casselman, B., Mathematical Illustrations,
http://www.math.ubc.ca/cass/graphics/manual/
index.html#main
144
[14] Chicone, C., Ordinarydifferential equations withapplications. Second
edition, Springer-Verlag, New York, 2006
[15] Coddington, E. A.; Levinson, N., Theory of ordinary differential equa-
tions, McGraw-Hill, New York, 1955
[16] Doob, M.; Hefferon, J., Approaching Asymptote, TUGboat 33 (2012),
213218
[17] Dumortier, F.; Llibre, J.; Art es, J. C., Qualitative theory of planar
differential systems, Springer-Verlag, Berlin, 2006
[18] Evans, L. C., Partial differential equations, AMS, Providence, 1999
[19] Goossens, M.; Mittelbach, F.; Rahtz, S.; Roegel, D.; Voss, H., The L
A
T
E
X
graphics companion. Second edition, Addison-Wesley, Upper Saddle
River, 2008
[20] Guillemin, V.; Pollack, A., Differential topology, AMS Chelsea Pub-
lish., Providence, 2010
[21] Hahn, W., Stability of motion, Springer-Verlag, Berlin, 1967
[22] Hale, J. K., Ordinary differential equations, Wiley Interscience, New
York, 1969
[23] Hale, J. K., Functional differential equations, Springer-Verlag, New
York, 1971
[24] Haraux, A., Syst` emes dynamiques dissipatifs et applications, Masson,
Paris, 1991
[25] Hartman, P., Ordinary differential equations, J. Wiley & Sons, New
York, 1964
[26] Heineman, G. T.; Pollice, G.; Selkow, S., Algorithms in a nutshell,
OReilly, Sebastopol, 2009
[27] Horn, R. A.; Johnson, C. R., Matrix analysis, Cambridge Univ. Press,
Cambridge, 1990
[28] Interpretor de Postscript: Ghostscript,
http://www.ghostscript.com/download/gsdnld.html
145
[29] Jordan, D. W.; Smith, P., Nonlinear ordinary differential equations.
Second edition, Clarendon Press, Oxford, 1991
[30] Kartsatos, A., G., Advanced ordinary differential equations, Mariner
Publ., Tampa, 1980
[31] Kato, T., Perturbation theory for linear operators, Springer-Verlag,
Berlin, 1995
[32] Kelley, A., Stability of the center-stable manifold, Apendicele B din
cartea Abraham, R., Foundations of mechanics, W.A. Benjamin, Inc.,
New York, 1967 .
[33] Kelley, J. L., General topology, Van Nostrand Reinhold, New York,
1955
[34] Knuth, D. E., The METAFONT book, Addison Wesley, Reading, 1986
[35] Lang, S., Differential and Riemannian manifolds, Springer-Verlag,
New York, 1995
[36] LaSalle, J. P., The stability of dynamical systems, SIAM, Philadelphia,
1976
[37] Lee, J. M., Introduction to topological manifolds, Springer-Verlag,
New York, 2000
[38] Lefschetz, S., Differential equations: geometric theory, Interscience
Publish., New York, 1959
[39] Mustafa, O. G., Integrarea asimptotic a a ecuat iilor diferent iale ordi-
nare n cazul neautonom, Ed. Sitech, Craiova, 2006. On-line la adresa:
https://www.dropbox.com/sh/gi3yyjt1rsq58vl/6R_nE49U9j
[40] Mustafa, O. G., Elemente de mecanica punctului material si a soli-
dului rigid, Ed. Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 2006. On-line la
adresa:
https://www.dropbox.com/s/5cfmp5zl3ess15m/mechanics.pdf
[41] Mustafa, O. G., Note de T
E
X, DAL, 2009. On-line la adresa:
https://www.dropbox.com/s/n1mm0um79a14fme/knuth.pdf
146
[42] Mustafa, O. G., Heat Lie: un fel de intro..., DAL, 2009. On-line la
adresa:
[43] Mustafa, O. G., Curbe si suprafet e, DAL, 2009. On-line la adresa:
[44] Mustafa, O. G., Derivata Lie, conexiunea an a, calculul bi-hamilto-
nian, DAL, 2010. On-line la adresa:
[45] Mustafa, O. G., Note de laborator: C
++
. Vers. 2.0, DAL, 2012. On-line
la adresa:
[46] Mustafa, O. G., The Bihari inequality and some applications, DAL,
2008. On-line la adresa:
[47] NURBS,
http://en.wikipedia.org/wiki/NURBS
[48] Perko, L., Differential equations and dynamical systems. Second edi-
tion, Springer-Verlag, New York, 1996
[49] Piegl, L. A.; Tiller, W., The NURBS book. 2nd edition, Springer-Verlag,
New York, 1997
[50] Pontryagin, L. S., Ordinary differential equations, Addison-Wesley,
Reading, 1962
[51] Preparator de grace: Sisteme_Dinamice_1,
[52] Programul Adobe Reader,
http://get.adobe.com/reader/
[53] Robinson, R. C., An introduction to dynamical systems: continuous
and discrete, Pearson, Upper Saddle River, 2004
[54] Robinson, R. C., Dynamical systems. Stability, symbolic dynamics,
and chaos, CRC Press, Boca Raton, 1995
147
[55] Rouche, N.; Mawhin, J.,

Equations diff erentielles ordinaires (Vol. 1),
Masson, Paris, 1973
[56] Rudin, W., Analiz a real a si complex a, Edit ia a treia, Ed. Theta, Bucu-
resti, 1999
[57] Sansone, G.; Conti, R., Non-linear differential equations. Revised edi-
tion, Pergamon Press, Oxford, 1964
[58] Sell, G. R., Topological dynamics and ordinary differential equations,
Van Nostrand Comp., New York, 1971
[59] Serre, D., Matrices. Theory and applications, Springer-Verlag, New
York, 2002
[60] Standardul limbajului Postscript,
http://partners.adobe.com/public/developer/ps/
index_specs.html
[61] Sistemul TeX Live,
http://www.tug.org/texlive/
[62] Viswanatham, B., A generalization of Bellmans lemma, Proc. Amer.
Math. Soc. 14 (1963), 1518
[63] Vizualizator de Postscript: GSview,
http://pages.cs.wisc.edu/ghost/gsview/get50.htm
[64] Voss, H., PSTricks. Graphics and PostScript for T
E
X and L
A
T
E
X, UIT,
Cambridge, 2011
[65] Whyburn, G. T., Topological analysis. Revised edition, Princeton
Univ. Press, Princeton, 1964
148

Dynsys

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dynsys

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme dinamice: intro. . .

e-mail address: octawian@yahoo.com

In lucrarea de fat a prezent am diverse aspecte ale teoriei sistemelor di-

Acest eseu nu a fost raportat vreunui referent.

In limba englez a, phase plane.

In sfarsit, pentru a putea acompania gracele cu formule matematice,

Intr-un sier *.txt introducem textul urmator.

In limba englez a, viewer.

In acest moment trebuie sa traducem valorile obt inute ntr-un limbaj

In limba englez a, path.

In continuare, e inseram alte orbite, e introducem saget ile triunghi,

Incheiem cu comanda showpage. Fisierul poza.eps este gata.

In acest scop, apelam la o suit a de schimbari de variabile.

In particular, au loc relat iile

In limba englez a, eigenvalues.

, +), e satisface inegalitatea |x(t)| pentru cel put in un

, atunci solut ia x = Ty a sistemului (10) exista n [0, +).

0 astfel ncat dac a |x(t

Intr-adev ar, pentru partea (i), observam ca

In subsect iunea anterioar a am investigat ideea de a modica modul de

In Figurile 5, 6 sunt reprezentate traiectoriile

In limba englez a, topologically equivalent [17, p. 8].

In limba englez a, completed separatrix skeleton [17, p. 35].

In limba englez a, stable node.

In limba englez a, saddle (point).

In limba englez a, stable focus.

In limba englez a, center.

D), unde D = [Trace(A)]

x este campul vectorial [3, p. 23], [42, p. 6]

In sfarsit, campul vectorial

In limba englez a, push-forward.

In acest context, echilibrul 0

In consecint a, seria telescopica

In limba englez a, projection operator (sing.), cf. [31, p. 20].

In mod simetric, introducem expresia integrala [54, p. 184]

In cazul 2dimensional, varietat ile n cauza devin niste curbe. Tehnica

In cazul m = 0, via (57), lu am

matricea adjunct a [31, p. 23] a matricei B(x). Dac a y, z R

In mod analog, relat iile precedente sunt vericate si de matricea I B(x).

In cart ile dedicate sistemelor dinamice ntalnim din abundent a ilustrat ii

Incepem prin a deni o biblioteca de funct ii matematice: x [x[, x

In limba englez a, isocline (sing.) [53, p. 109].

() = 0, atunci punctul stat ionar

In Figura 18, linia continua desemneaza mult imea (raza) invarianta (,

In mod natural, putem pune ntrebarea: cand se ntampla asa ceva?

In Figurile 18, 19 am descris direct iile campului vectorial

, i 5, 6, deci marimea unghiului

In cazul particular discutat pana acum k impar si Z(

In limba englez a, signed curvature.

Inainte de a comenta subcazul k = 1, introducem alta cantitate auxiliar a

In continuare, presupunem ca numarul k este impar, Z(

In sfarsit, n Figurile 40 42 liniile (drepte) continue sunt raze invariante

n metrica spat iului;

) constituie un atractor global al funct iei F.

In raport cu topologia generata de metrica produs a spat iului X Y , av and formula

In particular, cum f(0) = 0, avem |f(x)| |f| |x| si

kl, dat ind ca aplicat ia u

In particular, y(0, a, ) = (a).

, vezi [12, p. 17].

In mod analog, pentru a, b R

, avem, t in and seama de

este presupusa neteda.

In mod informal, varietatea propriu-zisa ind mult imea (x, (x)) : x R