Prof.

coordonator: Dumitrescu Andrei

Realizator: Grigore Marian Facultatea de Inginerie Aerospatiala Grupa 916

Capitolul 1. Tema proiectului Capitolul 2. Tema de necesitate Caiet de sarcini Capitolul 3. Materialul optim Capitolul 4. Procedee tehnologice Capitolul 5. Semifabricatul Capitolul 6. Operatii tehnologice Capitolul 7. Fortele din filet Asigurarea filetelor Capitolul 8. Norme de tehnica a securitatii si igiena a muncii Bibliografie

urubul este un organ de main utilizat la realizarea de fixri

mecanice, de mbinri demontabile sau pentru transmitere de fore i micri. Exist, tehnic i alte utilizri ale urubului. Se folosete frecvent mpreun cu organul de main pereche, numit piuli care are un filet intern. urubul se compune dintr-o tij cilindric sau conic extern filetat, pe toat lungimea sa sau numai pe o poriune, i un cap de urub de diverse forme. Exist un caz particular n care filetul ia forma unei spirale reliefate pe o suprafa plan. Acesta se aplic la construcia universalului cu trei bacuri utilizat (i) la maini unelte.

Tipuri de suruburi cu cap inecat

Tipuri de filete ISO DIN 336

Filetul metric este cel mai raspandit tip de filet din intreaga lume, folosit pentru imbinarea a diferitor componente. Acesta a fost unul dintre primele standarde internationale adoptate cand a luat nastere organizatia internationala pentru standardizare (ISO) in 1947. P: Pitch (pasul filetului) H: Thread height (inaltimea triunghiului profilului filetului) h: Thread depth (adncimea efectiv a filetului) Dmaj: Major diameter (diametrul exterior al filetului, cel mai mare diametru al surubului sau piulitei) Dmin: Minor diameter (diametrul interior al filetului, cel mai mic diametru al surubului sau piulitei, Dmin= Dmaj 2xh) Dp: Effective pitch diameter (diametrul mediu al filetului, diametrul unde grosimea filetului este egal cu spaiul dintre spire, Dp = Dmaj h) Caracteristicile filetului metric: unghiul filetului: 60; H = 0.866025 x P;
Clasele filetului metric:

Asamblari demontabile
n practica se ntlnesc doua mari tipuri de asamblari 1. Asamblari demontabile - care n urma desfacerii pieselor asamblate nu are loc nici o deteriorare a vreuneia dintre piese. Din aceasta categorie amintim: . asamblari filetate (surub - piulita); . asamblari prin forma (pene, caneluri, profile poligonale); . asamblari prin frecare (pe con, cu strngere); . asamblari elastice. 2. Asamblari nedemontabile - care n urma desfacerii pieselor asamblate are loc deteriorarea a cel putin uneia dintre ele: . asamblari sudate . asamblari prin lipire . asamblari prin ncheiere . asamblari nituite

Asamblari demontabile: Filetarea: Asamblarile prin suruburi fac parte dintre cele mai raspndite asamblari demontabile. Ele au n compunere cel putin doua piese cu filet si cea de-a treia cu/sau fara filet. Filetul reprezinta urma (suprafata) lasata de un profil oarecare (triunghiular, patrat, trapezoidal, circular) pe un cilindru sau con n deplasarea axiala a acelui profil (fig. 3.1)

AB = d0 - lungimea de desfasurare a cilindrului BC = p - pasul filetului (distanta masurata ntr-un plan paralel cu axa surubului sau n acelasi plan median, ntre punctele omoloage pe doua flancuri consecutive) d0 - diametrul - unghiul de nclinare al spirei

Relatia ntre , p si d0 este:

nainteaza n directia axiala, similar mpingerii unui corp pe plan nclinat. n fig.3.2.b este prezentata asamblarea a doua piese prin strngerea directa a surubului n gaura filetata, executata n una din piese (B), care ia rolul piulitei. b) Rolul functional si domenii de aplicare Rolul functional al surubului este: - de strngere - cu rol de a crea tensiuni ntre piese si deci de a etansa diferite medii, de a transmite diferite forte sau momente. Exemple: . asamblari demontabile (suruburi de fixare) . creare de tensiune (asamblarea capetelor de tiranti) . nchidere etansa (dopuri filetate) - de reglaj - pentru fixarea pozitiei relative sau strngerea ulterioara n scopul eliminarii jocurilor dupa uzura.

Exemple: . cuzineti . suruburile de reglare ale penelor saniilor mici - transformarea miscarii rotative n miscare axiala sau invers Exemple: . surubul central la strunguri . deplasarea mesei la strungurile normale, paralele - transformare de forte periferice mici n forte axiale mari Exemple: . prese . organe de nchidere . menghine - masurare Avantaje: - gabarit redus (datorita spirei care se nfasoara pe un cilindru se poate obtine o suprafata mai mare de contact - prin marimea lungimii de nfasurare; - posibilitatea adaptarii formei capului surubului si piulitei la forma pieselor de asamblat si la conditiile de acces; - executie relativ usoara; Dezavantaje: - filetul este un concentrator de tensiuni (datorita formei), periclitnd rezistenta la oboseala; - necunoasterea precisa a fortei de strngere a piulitei (poate duce la suprasolicitari periculoase) - necesita utilizarea cheilor dinamometrice pentru cunoasterea fortei de strngere; - asigurarea contra desfacerii;

- randamentul scazut (la suruburile de miscare); - uzura flancurilor (care pot introduce jocuri n cazul suruburilor de miscare) - lipsa de autocentrare. Filetul constituie partea caracteristica a surubului. 1. Dupa forma si rolul functional filetele pot fi: a) de fixare, respectiv de strngere de obicei filetul triunghiular; b) de strngere si etansare, pentru tevi (filetul triunghiular fara joc la vrfuri, filetul conic); c) de miscare (filetul dreptunghiular, trapezoidal n forma de ferastrau, rotund; 2. Dupa sensul de nfasurare: a) spre dreapta; b) spre stnga (pentru reglarea coincidentei sensulului strngerii piulitei si cel al rotatiei unui arbore spre a nu se slabi n timpul exploatarii, filetul de la buteliile de aragaz, etc.); 3. Dupa numarul de nceputuri: a) cu un singur nceput; b) cu mai multe nceputuri (la suruburile de miscare pentru mbunatirea randamentului); 4. Dupa forma lui : a) triunghiular cu unghiul la vrf 60 (filete metrice) sau de 55 (la suruburile n toli - Whitworrh) (fig.3.3.a); b) patrat sau dreptunghiular (fig.3.3.b)

c) trapezoidal (fig. 3.3.c) d) fierastrau (fig. 3.3.d) e) rotund(fig.3.3.e)

Alegerea materialului organelor de ansamblare filetate se face pe baza criteriilor care privesc ndeplinirea functiunii, tehnologia de fabricatie si costul. Pentru suruburi se folosesc: - oteluri laminate OL37, OL42, OL50, OL60 (STAS 500/2 ) cu capacitate buna de deformare plastica la rece; - oteluri de calitate OLC35, OLC45 (STAS 880) pentru solicitari medii; - oteluri aliate 41C10, 33MoC11 (STAS 791) pentru suruburi supuse la conditii severe de solicitare; - materiale si aliaje neferoase; . Al si Cu pentru conditii care cer materiale cu o buna conductibilitate electrica si termica; . Titan pentru suruburi solicitate n conditii de tempeaturi ridicate si mediu coroziv; - materiale plastice (poliamide, nylon, teflon) pentru cerinte de rezistenta la coroziune, izolare termica si electrica. Pentru piulite se folosesc - otel fosforos OLF (STAS 3400) - fonta - bronz

Alegerea unuia sau altuia dintre materiale se face n functie de temperatura de lucru a asamblarii: - T < 2300C - oteluri normale de nalta rezistenta; - T = 2300C 4800C - oteluri aliate cu Cr, Mo, Va - T = 4800C 6500C - aliaje de Fe, Ni si Cr - T = 6500C 8800C - aliaje pe baza de Ni - T = 8800C 11000C - aliaje Ni - Co Ca procedee tehnologice de prelucrare, alegerea depinde de seria de fabricatie: - manual (tarod si filiera) pentru unicate; - pe strung cu cutitul (cutitul de filet simplu, pieptane); - pe strunguri automate; - prin frezare; - filetarea n vrtej; - rulare (cu pastrarea continuitatii fibrelor de material); Filetele se pot rectifica (pentru cele de miscare) crendu-se o stare favorabila a tensiunii remanente. Otelul este un aliaj de fier, carbon si alte elemente, obtinut in stare lichida.Majoritatea otelurilor nu contin fosfor, sulf si siliciu si au intre 0,1 si 1,5% carbon. Otelurile moi sunt oteluri cu putin carbon (mai putin de 0,2%). Ele sunt maleabile si ductile si se folosesc in locul fierului forjat. Ele nu sunt intarite prin calire. Otelurile mijlocii, continand intre 0,2-0,6%carbon, se folosesc pentru fabricarea sinelor si a elementelor structurale (traverse, grinzi si altele). Otelurile moi si mijlocii pot fi forjate si sudate. Otelurile cu cu continut mare de carbon (de la 0,75 la 1,50) se folosesc la fabricarea briciurilor, instrumentelor chirurgicale, burghiurilor si a altor scule. Otelurile medii si cele bogate in carbon pot fi intarite sau pot suferi operatia de revenire.

Propriet i economic e Rezisten (E*10 p6) Turnab Deforma Uzinabi Preul de -a la [daN/mm ilitatea bilitatea litatea cost 2 rupere ] [lei/kg] [daN/m m2]
10 tkdk k=1

Proprieti Funcionale Mecanice Obs.

Proprieti tehnologice

T5

T6

Cal ific ativ

T7

Califi cativ

T8

Cal fica tiv

T9

T10

10 30 64 70 60 45 2,35 2,50 2,55 2,30 2,55 2,35 2,15 2,20 1,95 2,40 3 3 2 1 3 2 3 1
optim

11 12 13 14 15 1 0.74 1 F 3 3 1.2 2 B F 3 3 1.6 2 B F 3 B 1 1.5 2 F 3 2 1.7 2 B B 2 2 3 3 3 3 2 3 3 3 3 S S S S N B N S S S 3 3

16 FB S S S S

21 3 2 3 2 3

22 2,15 2,10 2,45 1,90

23

58 54

2 2

2.1 2.1

3 3

40 60 95 60 40 20 65 30

1 2 3 2 1 1 3 1

2.1 2.1 2.1 2.1 1.3 0.8 1.6 1.2

3 3 3 3 2 1 2 2

B F B F F B B F B F B F B F B F B 1,75

Otelul se fabrica in general din fier turnat prin procedeul cu cuptor cu vatra (prin care se fabrica mai mult de 80% din otelul obtinut in S.U.A), procedeul Bessemer si procedeul cu sulfare de oxigen. In fiecare procedeu se foloseste o captuseala bazica sau acida in cuptor sau in convertizor. Captuseala bazica (var, magnezie sau un amestec din amandoua) se poate folosi daca fierul turnat contine elemente, ca fosforul, care formeaza oxizi acizi, iar ce acida, daca fierul turnat contine elemente care formeaza baze.

17 18 19 20 3 F 3 500 1 B F 3 100 1 B F 3 0 300 B 1 F 3 900 1 B F 3 450 B 1 F 3 475 1 B F 3 400 B 1 F 3 425 1 B F 3 750 B 1 B 2 750 1 B 2 130 0 F 3 0 350 2 B F 3 625 0 B F 3 390 B 1 F 3 120 B 0

Proprieti tehnologice Obs. Fizice Densitatea [Kg/dm3 ] Chimice Nr. Ma crt. teri alul Conducti Rezisten- Duritat bilitatea a la ea [HB] termic coroziun [cal/cm*s e *C] [mm/an]
V T2 V T3 V T4

Proprie- 10 ti economic tkdk e k=1 Reziste (E*10 Turna Deform Uzinab Preul de n-a la p6) bilitate abilitate ilitatea cost rupere [daN/m a a [lei/kg] [daN/m m2] m2]
V T7 Califi cativ T8 Calf icati v T9 V T10 T1

Proprieti Funcionale Mecanice

T5

T6

Cali fica tiv

10

23

79

89

117

98

0 1 2 3 4 5
Dural umini CuZn u 15 Fgn700-2 CuSn 10 OL37

2 2.8 8.8 7.32 8.8 7.3 6 7

OL50 OLC 45 OT40 OT60

3 3 2 2 2 2 7.3 7.7 2 2

4 0.25 0.3 0.01 0.25 0.2 0.2 0.2

5 2 2 1 2 1 1 1

6 <.05 >.05 >.05 >.05 <.05 <.05 <.05

7 3 2 1 2 2 2 2

9 1 1 3 1 3 3 3

50

74,5

88

98

113

76

75

41Mo Cr11 12Cr1 30 Fc300 130

230

8 50 60 28 0 20 12 0 16 18 4 7 11 16 0 9 21 7 18 7 26 0 90 22 2,55 2,30 2,40 1,85 2,55 2,40 2,35 2,35 2,35 2,20 2,35 2,40 2,50 2,40 8 9 10 11 12 13 14 15 2,40 1,00
ATSi 5Cu Fm32 0p CuZn 39Pb2

115

120

7.4 7.4 7.5 7.5 7.3 2.6 7.36 8.4

2 2 2 2 2 3 2 2

0.2 0.2 0.2 0.3 0.14 0.20 0.14 0.2

1 1 1 2 1 2 1 2

<.05 <.05 <.05 <.02 >.05 <.01 >.05 <.03

2 2 2 3 1 3 1 2

25 0 65

2 3 3 3 3 1 3 1

180

11 3 3 3 3 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 0,05 0,05 0,15 0,20

12 13 14 15 16 17 18 19 20 2,2 3 FB 3 B 2 FB 3 100 0 1,9 2 FB 3 FB 3 FB 3 210 0 1,8 2 FB 3 FB 3 FB 3 200 0 1,4 1 FB 3 FB 3 B 2 150 0 2,2 3 FB 3 S 1 FB 3 500 0,9 1 FB 3 B 2 FB 3 200 1,0 1 FB 3 BB S 1 FB 3 200 B 5 1,2 1 FB 3 S 1 FB 3 200 1,3 1 FB 3 S 1 FB 3 210 1,9 1 FB 3 S 1 FB 3 300 1,9 1 FB 3 S 1 FB 3 310 2 1 FB 3 B 2 FB 3 310 2,1 2 FB 3 S 1 FB 3 310 2,1 2 FB 3 B 2 FB 3 310 2,1 2 FB 3 B 2 FB 3 320

21 2 1 1 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2

0,10

0,05

Densi Conduct Rezisten Durita ta-tea ibilitate -a la tea [Kg/d a coroziu [HB] m3] termic ne [cal/cm* [mm/an s*C] ]

T4

Chimice

T3

7 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 15Cr08 18Mg Cr10 20Mo Ni35 40Cr10 OLC 60 FcX 200 FcX25 0 FcX30 0 FcX35 0 Fc100 0 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 6 <.05 <.05 <.05 <.05 <0,5 <0,5 <0,5 <0,5 <0,1 <0,1 <0,1 <0,1 <0,1 <0,1 <0,1 4 0,22 0,19 0,20 0,10 0,20 0,01 0,01 0,01 0,07 0,01 0,01 0,02 0,01 0,01 0,03

T2

Fizice

T1

Materi a-lul

Nr crt.

-Procedeul

cu cuptor cu vatra

La obtinerea otelului preparat in cuptorul cu vatra se foloseste un cuptor cu reverberatie. Fonta se topeste cu pilitura de otel si putin hematite intr-un cuptor incalzit cu gaz sau petrol. Combustibilul si aerul se preincalzesc prin trecerea printr-un gratar de caramizi fierbinti intr-o parte a furnalului; un gratar similar se gaseste in cealalta parte a cuptorului si este incalzit de gazelle fierbinti care scapa din cuptor. Din timp in timp se inverseaza directia fluxului de gaze. Carbonul si alte impuritati din fierul topit sunt oxidate de hematite si de excesul de aer din gazul din cuptor. Se fac serii de analize din 8 in 8 or, iar cand tot carbonul este oxidat, cantitatea de carbon necesara pentru otel este adaugata sub forma de cocs sau ca un aliaj bogat in carbune, de obicei feromangan sau spiegeleisen. Otelul topit este turnat apoi in lingouri. Se poate obtine astfel un otel de calitate uniforma, deoarece procedeul poate fi controlat des prin analize.

Ponde rea

Fc150 Fc200 Fc250 Fc300 Fc350

2 3 7, 2 9 2 8, 0 3 6, 5 2 7, 2 2 7, 4 2 7, 1 2 7, 1 2 7, 2 2 7, 1 2 7, 4 2 7, 3 2 7, 1 2 7, 2 2 7, 2 2 7, 3 0,10

0,05

0,15

8 9 17 3 4 3 20 7 3 20 8 1 21 7 3 19 0 3 19 5 3 30 0 3 38 0 3 38 5 2 18 0 3 18 0 3 17 0 3 24 0 3 26 0 3 28 0 0,10

-Proprietatile

otelului

Cand otelul bogat in carbon este incalzit la rosu si racit incet, el este relativ moale. Daca este racit brusc, prin cufundare in apa, ulei sau mercur, devine mai dur ca sticla si casant. Acest otel tare poate suferi fenomenul de revenire printr-o reincalzire, obtinandu-se un produs cu combinatia dorita de rezistenta si duritate. Deseori revenirea se face astfel incat sa se lase in piesa o margine ascutita pentru taiat, sprijinita pe un alt otel mai moale. Gradul de revenire poate fi estimat in mare prin culorile de interferinta ale unui film subtire de oxid format la suprafata polizata a otelului in timpul incalzirii; culoarea galben-pai corespunde unei caliri pentru briciuri, galben-intens pentru bricege, pentru foarfete si dalte, rosu-purpuriu pentru cutite de macelarie, albastru pentru arcurile de ceasornice si negru-albastrui pentru fierastraie. Aceste procese de intarire si revenire pot fi intelese prin luarea in considerare a fazelor pe care le poate forma fierul si carbonul. Carbonul este solubil in fierul , forma stabila de peste 9120C. Daca otelul se caleste peste aceasta se obtine o solutie solubila de carbon in fier y. Acest material, numit martensit, este dur si casant. El confera duritate si fragilitate otelului calit bogat in carbon. Martensitul nu e stabil la temperatura camerei, dar viteza lui de conversie in faze mai stabile este atat de mica la temperatura camerei, incat se poate neglija, iar otelul intarit continand martensit ramane mult timp dar atat timp cat nu e reincalzit. Cand otelul intarit este supus procesului de revenire printr-o reincalzire lenta, martensitul sufera o transformare intr-o faza mai stabila. Schimbarile care au loc sunt complexe, dar in final rezulta un amestec de graunte de fier x si carbura de fier dura Fe3C. otelul continand 0,9% carbon se schimba prin revenire in perlit,care este compus din straturi alternative, extrem de subtiri, de ferita si cementit. Perlitul este rezistent si dur. Otelul continand mai putin de 0,9% carbon (otel hipoeutectoid) se schimba prin revenire intr-un metal microcristalin constand din graunte de ferita si de perlit, in timp ce in otelul care contine mai mult de 0,9% carbon (otel hipereutectoid), prin revenire apar graunte de cementit si de perlit.

Deformarea plastic este o metod de prelucrare prin care, n scopul obinerii unor piese finite sau semifabricate, se realizeaz deformarea permanent a materialelor n stare solid (la cald sau la rece) fr fisurare micro sau macroscopic. Avantaje -proprieti mecanice mbuntite datorit unei structuri omogene i mai dense ; -consum minim de materiale; -precizie mare de prelucrare (mai ales la deformare plastic la rece); -posibilitatea obinerii unor forme complexe cu un numr minim de operaii i manoper redus; -posibilitate de automatizare (linii de automatizare + celule flexibile de fabricaie ); Dezavantaje: -investiii iniiale mari n ceea ce privesc utilajele folosite; -necesitatea unor fore mari pentru deformare; Dup temperatura la care are loc deformarea distingem : - deformare plastic la cald; - deformare plastic la rece; Deformarea se consider plastic dac eforturile unitare datorate forelor de prelucrare tehnologic sunt peste limita de curgere convenional (efortul unitar cruia i corespunde o deformare remanent de 0,2% , 0,2 ). Mecanismele intime ale deformaiilor plastice se realizeaz prin: ntrirea (Ecruisarea) este ansamblul fenomenelor legate de modificarea proprietilor mecanice, fizice ale metalelor n procesul de deformare plastic la rece. ntrirea se poate interpreta ca fiind datorat acumulrii deformaiilor elastice care creaz o stare de tensiune care ngreuneaz procesul deformrilor plastice. O alt cauz a ntririi este creterea frnrii micrii dislocaiilor odat cu creterea gradului de deformare. Mecanismul deformrii la cald are loc ca i n cazul deformrii la rece prin alunecare i maclare.

Starea de ntrire caracterizat n special printr-o rezisten i duritate mrit, plasticitate micorat. Constituie o stare la care mrirea gradului de deformare este greoaie sau imposibil. Pentru a impiedica apariia timpurie a acestei stri i pentru a uura procesul de deformare plastic se procedeaz la nclzirea materialelor. Alunecarea este deplasarea straturilor subiri ale cristalului unele fa de altele. Lunecarea se produce de-a lungul unor plane de densitate atomica maxim, distana ntre dou plane fiind de aproximativ 1 m. Deformarea plastic a policristalelor se compune din deformarea cristalelor i din deformarea substanei intercristaline. Deformarea grunilor n policristal ncepe cu planurile grunilor care sunt orientai favorabil fa de axa eforturilor unitare. Maclarea - este fenomenul de reorientare a unei pri dintr-un cristal n raport cu restul, de-a lungul unui plan numit plan de maclare. Partea rotit a cristalului se numete macl. Apare la viteze de deformare mari. Procesul se realizeaz instantaneu sub aciunea unor fore tangeniale mai mici dect cele de alunecare. Influena temperaturii asupra deformrii plastice Revenirea - este fenomenul de nlturare a tensiunilor reelei i mrirea plasticitii materialului, fr a produce nici o modificare a microstructurii (0,2tt < tr < 0,4tt, unde tt temperatura de topire). Prin nclzire mobilitatea atomilor crete, constatndu-se o mrire a fenomenului de difuzie determinat de deplasarea atomilor n vacane i interstiii, stare care duce n final la eliminarea tensiunilor interne. Recristalizarea - Are loc n stare solid i const n reorganizarea reelei cristaline deformate i apariia unor noi centre de cristalizare. Prin recristalizare se elimin complet tensiunile interne, micorndu-se duritatea, rezistena la deformare i mrindu-se plasticitatea. Influena temperaturii asupra rezistenei la deformare i a plasticitii Creterea temperaturii provoac schimbri eseniale ale caracteristicilor de rezisten ale metalelor. Rezistena la deformare scade spectaculos odat cu creterea temperaturii datorit urmtoarelor fenomene: -la temperaturi mari crete amplitudinea oscilaiilor atomilor datorit creterii energiei lor poteniale. Atomii trec mai uor dintr-o poziie de echilibru n alta;

-la temperaturi mari rezistena la deformare scade mult, deplasarea i orientarea grunilor devine mai uoar astfel nct deformarea se poate face la eforturi mai mici; Parametrii care definesc nclzirea sunt: viteza de nclzire (temperatura de nclzire raportat la timpul de atingere al acesteia); viteza de rcire (temperatura de rcire raportat la timpul de atingere al acesteia); durata meninerii la temperatura palierului; Zone de temperatur la deformarea plastic la cald n funcie de influena reciproc a fenomenelor ce au loc la deformarea la cald (ntrire, revenire, recristalizare) se deosebesc urmtoarele faze: -deformare plastic la rece : td< 0,2 tt ; -deformare incomplet la rece : 0,2tt < td < 0,4tt ; Apare fenomenul de ntrire i cel de revenire. Este caracteristic prelucrarea cu viteze mari de deformare. -deformare incomplet la cald 0,4tt < td < 0,6tt ; Deformarea se caracterizeaz prin aciunea complet a fenomenului de revenire i incomplet a fenomenului de recristalizare. Datorit neomogenitii grunilor, materialul este puternic tensionat ceea ce duce la apariia fisurilor. -deformare la cald - se caracterizeaz prin lipsa efectelor ntririi dup prelucrare i printr-o structur fin i omogen a materialului metalic ca urmare a aciunii complete a revenirii i recristalizrii. Rezistena la deformare la cald este foarte mic din cea la rece, iar plasticitatea este mare (0,6tt < td < 0,85tt ). Pentru 0,85tt < td se constat supranclzire i tendina de ardere. Legile deformrii plastice Aceste legi sunt valabile att la deformarea plastic la cald ct i la rece. 1. Legea volumului constant. Volumul semifabricatului supus deformrii plastice ( la cald sau la rece ) este egal cu volumul piesei finite. Facnd abstracie de micile variaii de volum prin ndesare sau pierderi de oxizi ,putem considera c volumul piesei finite obinut prin deformare plastic este egal cu volumul semifabricatului. Aceast lege este foarte importanta n practica , ea permind calculul volumului semifabricatului supus deformarii plastice.

2. Legea prezenei deformaiilor elastice n timpul deformrilor plastice. Deformarea plastic este ntotdeauna nsoit de o deformare elastic. Nu putem ajunge n zona de plasticitate fr s trecem prin cea de elasticitate. (Hooke). Conform acestei legi , dupa prelucrarea prin deformare plastica la rece apare o tendinta de relaxare a materialului. Solicitarea incetind , inceteaza deformarea elastica , ceea ce produce relaxarea materialului , ramanind numai deformarea plastica. De efectele acestei legi se tine cont la proiectarea unei scule pentru deformare plastica , ca de exemplu matritele de tragere i extrudare care au intotdeauna un con de iesire. 3. Legea rezistenei minime. Aceast lege are mai multe formulri: a)Orice form a seciunii transversale a unui corp supus deformrii plastice prin refulare n prezena frecrii pe suprafaa de contact tinde s ia forma care are perimetrul minim la suprafaa dat ; la limit tinde ctre cerc. b)Deplasarea punctelor corpului pe suprafaa perpendicular pe direcia forelor exterioare are loc dup normala cea mai scurt dus la perimetrul seciunii. Deplasarea maxim se va produce n acea direcie n care se va deplasa cea mai mare cantitate de material. 4. Legea apariiei i echilibrrii eforturilor interioare suplimentare. La orice schimbare a formei unui corp policristalin aflat n stare plastic apar n interiorul materialului eforturi suplimentare care se opun deformrii relative i care tind s se echilibreze reciproc. Eforturile suplimentare apar datorit frecrilor de contact dintre scul i semifabricat, neomogenitii compoziiei chimice, proprietilor mecanice, etc. Eforturile unitare produse i rmase n piesa prelucrat se pot adauga eforturilor unitare ce apar n timpul funcionrii, ceea ce poate produce fisuri sau distrugerea piesei. Pentru evitarea apariiei eforturilor suplimentare se vor reduce frecrile ntre suprafaa materialului deformat i suprafaa activ a sculei.

5.

Legea similitudinii. Pentru aceleai condiii de deformare a dou corpuri geometrice asemenea care au mrimi diferite, presiunile specifice de deformare sunt egale ntre ele, raportul forelor de deformare fiind egal cu ptratul raportului mrimilor liniare. Legea este valabil cnd ambele corpuri au aceleasi faze structurale, aceeai stare chimic i aceleai caracteristici mecanice, iar temperatura corpului la nceputul
deformrii este aceeai.

Semifabricatul este o bucat de material sau o pies brut care a suferit o serie de prelucrri mecanice sau tehnice, dar care necesit n continuare alte prelucrri pentru a deveni o pies finit. Piesa finit rezult n urma prelucrrii semifabricatului cu respectarea tuturor condiiilor impuse prin desenul de execuie (form, dimensiune, toleran, calitatea suprafeelor). Semifabricatul supus prelucrrii prin achiere are una sau mai multe dimensiuni mai mari dect al piesei finite. Surplusul de material care trebuie ndeprtat de pe suprafaa semifabricatului poart denumirea de adaos de prelucrare. Un semifabricat bun re ct mai multe suprafee identice cu ale piesei finite, iar adaosul de prelucrare este redus la minimum. Principalele tipuri de semifabricate folosite la prelucrarea prin achiere sunt: - buci debitate din produse laminate (bare, profile, srme); - piese brute obinute prin turnare; - piese brute forjate liber; - piese brute forjate n matri (matriate); - produse trase la rece. Din semifabricatele enumerate, unele sunt caracterizate de o precizie ridicat, cum ar fi cele matriate, cele presate, din pulberi i cele turnate (n special cele turnate sub presiune). Alegerea unui anumit tip de semifabricat este legat de seria de fabricaie. Semifabricatele turnate sau matriate nu pot fi folosite dect atunci cnd numrul pieselor de acelai tip prelucrat este mare .

Calirea otelului.Otelirea in cuptorul de calire La operatiunea de calire a otelului nealiat se incalzeste in prima faza piesa ce urmeaza a fi prelucrata, la o temperatura intre 800C-900C, daca e cazul unui otel cu continut scazut de carbon, si cu continut mare de austenit. La otelurile aliate, temperaturile pot avea variatii inseminate. Pentru a impiedica coroziunea se insufla in cuptor gaz exoterm. Exotermele se pot obtine cu un generator de gaze, care se genereaza din hidrocarburi si mai contine pe langa CO si H2, N2, CO2 si H2O. Dupa maleabilzare, otelul se va raci / cali rapid pentru a impiedica o migrare a atomilor de carbon pe structuri mai convenabile, acesta deoarece viteza de difuziune a atomilor de carbon devine destul de mica pentru a mai permite un schimb a structurii, respectiv a retelei atomice. Structura cristalina a fierului se modifica totusi la temperatura scazanda astfel formanduse martensita sau asa zisa transformare martensitica, denumit si otel martensitic. Din cauza defectelor in structura si a tensiunilor, martensita este casanta, foarte dura si aspra dar si greu deformabila. La piese groase sunt necesare sesiuni de racire inalte pentru a permite calirea lor. In practica piesele se racesc in ulei sau bai cu apa. Cea mai efectiva este calirea in apa deoarece apa are proprietatea de a a dispersa bine caldura.La scufundarea in baia de apa se formeaza in prima faza pe suprafata piesei un strat de abur, rau dispersor de caldura, acest fenomen numinduse si "Efect Leidenfrost". Trebuie urmarit ca piesa sa fie in asa fel scufundata ca lichidul sa aibe un contact pe toata suprafata sa. Alternativ se pot folosi si diferite solutii polimerice care se pot adauga la baia de calire. Incalzirea pieselor se poate efectua in cuptoare transportoare actionate cu lant sau cuptoare actionate cu role transportoare (conveioare), piesele cazand sau alunecand la capatul acestora in baia de calire sau mai pot ajunge si intr-un cuptor cu hota la care incarcarea se face de jos in sus permitand astfel o evacuare rapida a pieselor de dimensiuni mari.

Si cuptoarele cu vacum sunt folosite in procesele de calire. Depresiunea creata impiedica oxidarea respective revenirea suprafetei pieselor prelucrate. Spalarea pieselor: Dupa calirea in ulei sau emulsii este necesara o spalare a pieselor inainte de a intra in cuptorul de maleabilizare. Firma Koyo va prezinta o gama intreaga de astfel de masini de spalat totodata existand si posibilitatea integrarii masinilor de spalat in cuptoare de calire. Astfel toti acesti pasi cum ar fi incalzirea, calirea, spalarea si revenirea se pot face cu o singura instalatie.

Maleabilizarea sau revenirea otelului in cuptoare de revenire Dupa calirea otelului acesta devine foarte dur, dar si foarte casant. Acest efect se poate contracara prin reincalzirea piesei. La intervalul de temperatura de sub 100C, rezulta o imbogatire cu atomi de carbon in zona cu defecte ale structurii atomice a otelului martensitic. La temperaturi intre 100C si 200C atomi de carbon incep sa migreze din pozitiile nefavorabile ale structurii. Incepe eliminarea de cementita. La continuarea cresteri temperaturii acest process se amplifica. Peste temperatura de 320C practic toti atomii de carbon parasesc pozitiile nefavorabile ale structurii iar la temperatura de 400C nu mai au loc schimbari la nivel structural iar otelul devine moale. La otelurile aliate cu crom, vanadiu, molibden si wolfram, duritatea ia amploare in acest interval de temperatura cand se fac cedari de carbizi.Calirea secundara este importanta pentru prefabricate, deoarece trebuie sa isi pastreze duritatea si la temperaturi inalte. In general odata cu cresterea temperaturii de maleabilizare / revenire scade si duritatea otelului. La contact cu aerul ia nastere o oxidare a suprafetei, care are ca

efect decolorarea piesei. Timpul necesar maleabilizarii/reveniri este in functie de volumul si masa piesei. Otelirea prin carbonitrare repectiv carbonitrizare La carbonitrare, in timpul incalzirii se adauga in faza gazoasa langa carbon si azot, ceea ce duce la formarea unor nitriti pe suprafata piesei de prelucrat. Azotul se introduce la carbonitrarea cu gaz sub forma de amoniac NH3 Daca operatia de carbonitrare se face la temperaturi mici de 650C-770C, atunci azotul poate difuza si se formeaza un strat de martensita cu continut de azot si cu un strat subtire din nitrizi si carbizi. La carbonitrarea peste 770C pana la 930C acest strat nu se mai formeaza, deoarece carbonul se poate difuza mai bine. Azotul stabilizeaza faza de austenita si permite o calire mai blanda dar in acelasi timp cu o duritate ridicata. Stratul durizat calit este totusi mai subtire decat la cementare, revenire iar transformarea spre interiorul materialului este mai puternica. Ca si la carburare in fazele gazoase urmeaza operatiile cum sunt calirea si maleabilizarea / revenirea.

Sistemul de forte din asamblarea filetata.

Strngerea piulitei unui surub sub actiunea unei forte axiale F poate fi echivalata cu deplasarea unui corp cu greutatea F pe un plan nclinat, al carui unghi fata de orizontala este egal cu unghiul 2 de nclinare a spirei filetului. Forta H necesara pentru mpingerea corpului F pe planul nclinat corespunde fortei H care da nastere momentului necesar pentru deplasarea aceleiasi sarcini F (fig.3.6) Se considera cunoscute: - F - forta ce trebuie transmisa de la surub la piulita si invers; - p, d1, d2, d - geometria filetului; - materialul surubului si piulitei; Se cere sa se determine: - H - forta cu care actionam asupra piulitei sau surubului; - Mins - momentul de nsurubare; - Mdes - momentul de desurubare.

Ipoteze: - urcarea pe plan se face cu viteza v = ct (acceleratia a = 0) - urcarea pe plan se face cu frecarea dintre spirele surubului si piulitei - greutatea corpului pe spira este neglijabila Se descompun cele doua forte F si H pe directia planului si perpendiculara pe plan:

Daca miscarea se face cu frecare, la nsurubare apare o forta de frecare Ff care se opune miscarii

Observatie asupra coeficientului de frecare

Coeficientul de frecare se nlocuieste cu unghiul de frecare

nlocuind coeficientul de frecare cu unghiul de frecare n relatia (3.5) se obtine expresia fortei H,necesara pentru mpingerea corpului pe planul nclinat sau altfel spus, pentru deplasarea piulitei pe surub

Cum unghiul de nfasurare este mic, < 70 .. 80, forta H va fi

La desfacerea piulitei ca si la coborrea corpului pe planul nclinat, forta de frecare si schimba sensul, forta H fiind nlocuita cu

Pentru strngerea piulitei pe surub, trebuie nvins un moment care pentru filetul patrat are expresia:

Solicitarile suplimentare din suruburi: a) Solicitarea suplimentara de torsiune ca urmare a strngerii piulitei. b) Solicitarea suplimentara de ncovoiere a surubului. Aceasta solicitare apare atunci cnd suprafata de reazem a capului surubului si/sau piulitei nu este perpendiculara pe axa surubului. c) Lipsa de uniformitate a repartitiei sarcinilor asupra spirelor n contact Cercetarile experimentale au aratat ca sarcina nu se repartizeaza uniform pe cele z spire din contact , ca urmare a deformarii inegale a surubului si piulitei. n aceste conditii, tensiunile din spirele mai solicitate vor fi semnificativ mai mari si pot fi considerate ca solicitari suplimentare fata de solicitarile medii. Pentru reducerea acestor solicitari suplimentare se folosesc solutii constructive de piulite caresa asigure o reparitie ct mai buna a sarcinii pe cele z spire, de exemplu piulita cu guler de reazem. Elemente de asigurare a asamblarilor filetate: Practica si cercetarile experimentale au aratat ca desi la proiectare si montare este ndeplinita conditia de autoblocare, totusi asamblarile filetate nu sunt ntotdeauna stabile si prin slabirea de la sine a nsurubarii (autoslabirea), pot aparea urmari destul de grave. Dupa scop, prin solutiile constructive se pote urmari: - evitarea desfacerii complete si a pierderii piulitei, slabirea nefiind importanta pentru functionare, Exemplu: capace de protectie - asigurarea pozitiei de montare a unei piese sau reglarea lungimii unei tije de comanda a unui element, Exemple: reglarea tachetilor la motoare - mpiedicarea slabirii piulitei (surubului; n scopul mentinerii strngerii initiale). Exemple: capacele recipientilor sub presiune, strngerea semicarcaselor

reductoarelor. Din punct de vedere constructiv se pot deosebi metode de asigurare bazate pe: 1)folosirea formei si a unor elemente speciale, fara introducerea de forte suplimentare n organele folosite; 2)introducerea de forte suplimentare axiale, radiale sau combinate n scopul sporirii si mentinerii frecarii; 3)deformatii plastice sau aport de material strain, 1) Din aceasta categorie putem aminti ca solutii folosirea - cuiului spintecat (fig.3.20.a); - piulita crenelata (fig.3.20.b); - trecerea unei srme prin capetele suruburilor n serie (fig.3.20.c); - saibe de siguranta cu umeri sau nas (fig. 3.20.g,h,I,j,k,l); - placi crestate (fig.3.20.d, e, f); - piulite cu guler si cu surub lateral de asigurare (fig. 3.20.f). 2) Din aceasta categorie fac parte (fig.3.21) - contrapiulita elestica(fig.3.21.a), - saibe elestice (Grower) (fig.3.21.b), - piulita cu inel interior de presiune (fig.3.21.c) - contrapiulitele (fig. 3.21.d); 3) Din aceasta categorie fac parte : - asigurarea prin refulare de material cu ajutorul unui dorn, - sudarea piulitelor prin puncte de sudura fata de suprafata de reazem,

- lipirea piulitei cu adezivi.

Protecia muncii, tehnica securitii i igiena muncii constau din msuri pentruasigurarea celor mai bune condiii de munc, evitarea accidentelor i preve nirea mbolnvirilor. Protecia muncii este o problem de stat. Ocrotirea sntaii tuturor persoanelor ncadrate n procesul de producie este reglementat prin legi i se cheltuiesc fonduri importante pentru acest scop. Industria construcii lor cere o serie de msuri specifice, adaptate la natura produciei. Securitatea i igiena muncii se realizeaz att prin msuri organizatorice, cti prin contribuia nemijlocit a activului de producie.

Muncitorilor recent ncadrai n producie trebuie s li se fac instructajsubstanial, s nu se aprobe nici o avansare ntr -o categorie superioar de salarizareacelora care nu cunosc temeinic regulile de protecie a muncii. n cele ce urmeaz se dau indicaii generale care trebuie respectate n produciaconfeciilor metalice. In general, accidentele pot fi evitate dac se ine seama de forma i dimensiunilemateriilor i materialelor folosite , de modalitatea de manipulare a acestora precum i decondiiile de depozitare . n ceea ce privete deeurile, acestea trebuie strnse i evacuateimediat din jurul mainilor. Locurile de trecere ca: drumurile de acces i de circulaie, coridoarele, trebuie sfie permanent libere, s nu se permit depozitarea materialelor pe ele. Podeaua trebuie sfie neted, orice deteriorare sau denivelare trebuind reparat astfel nct, la trecere, s nuse piard echilibrul omului sau al obiectelor transportate, care pot s devin surse de accidente. Sculele manuale trebuie s fie permanent n perfect stare. Cozile de ciocan trebuie s fie mpnate i captul dlilor s fie fr floare. Metodele de lucru improvizatesau periculoase pot fi surs de accidente. La lucrri de montaj se impune folosireacenturii de siguran. Folosirea echipamentelor de protecie: palmarele, ctile, ochelarii igenunchierele sudorilor, capacele i ecranele de protecie a polizoarelor, intr n

obligaiamuncitorilor care nu trebuie s execute o lucrare ce nu le-a fost ncredinat. Calificarea insuficient a muncitorilor poate avea urmri grave, iar instructajul de protecia muncii fcut formal sporete pericolul de accidente.Aplicarea tuturor msurilor tehnico-organizatorice privind protecia munciitrebuie s fie permanent verificat de ctre organele de conducere, efii de echipe,maitrii i inginerii. Oboseala poate provoca slbirea organismului, sporete stngcia iimprudena micrilor i impune intercalarea pauzelor n desfurarea procesului demunc. Poziia corect a corpului n timpul lucrului este deseori neglijat, nlimeamenghinei trebuind corelat cu nlimea muncitorului.Efectul dunator al vibraiilor sculelor care se transmit corpului uman semicoreaz prin folosirea tampoanelor i amortizoarelor(cazul uneltelor pneumatice portabile). Pentru micorarea zgomotului se vor folosi antifoane de cauciuc ce dau rezultate bune n protecia fonic. Aparatele i instalaiile electrice, n special aparatele electrice de sudur nutrebuie nghesuite sau amplasate necorespunztor. Nu se sudeaz n atmosfer cu umiditate ridicat (n aceste condiii chiar i curentul de joas tensiune putnd provoca accidente mortale). Instalaiile i sculele electrice vor fi corect construite i n perfect stare defuncionare, iar legarea acestora la pmant este una din regulile de protecia muncii itehnica securitii.

1.Horovitz B.,Organe de maini,Editura Didactic i Pedagoigic Bucureti 1969 2.Mladinescu T., Rizescu E., Weinberg H., Organe de mainii mecanisme, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1972 3, ASCHELAND, D.R. The Science and Engineering Materials; Chapman & Hall,London, 1989 4.D.Drimer, G.Dumitru, S.Ionescu, A.Paris, D.Dimitrescu, ndrumar pentru tema de cas la tehnologia materialelor vo l. I, vol II, Bucuresti, 1989 5.DRGAN, I. Tehnologia deformrilor plastice; E. D. P. Bucureti, 1976.