REFERAT LA MICROECONOMIE

Tema:Caracteristica generala a economiei de piata.

Grbu Iulia
Cuprins: 1 ECONOMIA DE PIATA

Piata Tipurile de piete Concurenta Tipurile de concurenta

ECONOMIA DE PIA
Este forma moderna de organizare a activitatii economice n cadrul careia oamenii actioneaza n mod liber, autonom si eficient, n concordanta cu regulile dinamice ale pietei si valorificarea eficienta a resurselor existente, pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. Economia de piata constituie un sistem economic, ale carui nceputuri au fost marcate de aparitia sistemului capitalist n Europa, n economia de piata trebuie avute n vedere o serie de particularitati n timp si spatiu, n ceea ce priveste structura proprietatii, n principal ponderea proprietatii private, gradul de autonomie si de libertate de decizie a ntreprinzatorilor, masura n care se foloseste managementul strategic, n general, n economia de piata, proprietatea privata are ponderea hotartoare. Institutiile economice de baza ale economiei de piata sunt: ntreprinderea privata (individuala sau colectiva), piata ca relatie ntre oferta si cerere, mecanismele si regulile acesteia avnd rol hotartor n desfasurarea vietii economice si statul care devine agent economic autonom si care, prin reglementari economice si financiare, intervine n viata economica. Economia de piata se caracterizeaza printr-un mecanism adecvat de functionare ale canii componente sunt: cererea., oferta, concurenta si preturile. Combinarea factorilor de productie consta n obtinerea produselor n conditii de rentabilitate. Proprietatea individuala reprezinta postulatul de baza al economiei de piata, totodata este suportul fundamental al liberei initiative, al liberei ntreprinderi. O alta caracteristica a economiei de piata este egalitatea n fata

legii a agentilor economici. Proclamata juridic si sustinuta de statul de drept, egalitatea economica dintre indivizi si grupuri de indivizi. Statul democratic este garantul bunei functionari a institutiilor economice si juridice specifice. El apara structurile economice globale: proprietatea individuala si contractele economice si comerciale, raporturile asociatilor si actionarilor. Bancile, institutiile financiare si asigurarile au devenit un agent economic autonom, se poate spune ca economia de piata favorizeaza pe cei puternici si penalizeaza pe cei slabi. Costurile sociale ale unor fenomene ca inflatia si somajul sunt suportate de cei cu o situatie economica slaba.

1.1. PIAA

Piata este o categorie economica specifica productiei de marfuri si a economiei de schimb, care exprima totalitatea relatiilor de vnzare-cumparare ntre agenti economici, care mpreuna cu fenomenele legate de manifestarea ofertei si a cererii de marfuri n conexiune cu spatiul si timpul n care se desfasoara acestea. Piata reprezinta locul de ntlnire reala dar si fictiva ntre vnzatori si cumparatorii de bunuri - factori de productie (munca, pamnt, resurse naturale, capital, bani) si de bunuri corporale si servicii de consum individual, n plus, n sfera pietei se includ si conditii concrete n care se formeaza si se manifesta oferta si cererea de bunuri economice. Aparitia si dezvoltarea pietei sunt determinate n mod direct de diviziunea sociala a muncii si de autonomia producatorilor, ea devenind necesara atunci cnd functia consumului este separata de functia productiei.

Privita ca un mecanism complex ce cuprinde cererea, oferta, concurenta si preturile, piata determina comportamentul agentilor economici. Pe piata se verifica concordanta dintre nivelul productiei, structura productiei si cererea sociala, finalizndu-se practic actiunea cererii si ofertei precum si caracterul dinamic 111l1116b al legii valorii. Functiile pietei n cadrul mecanismului economic sunt: piata face legatura permanenta dintre agentii economici producatori si agentii economici consumatori, respectiv consum. piata stabileste proportiile necesare productiei, respectiv propria reproductie. piata asigura echilibrul economic pe termen lung, n principal echilibrul ntre oferta si cerere, consum.
1.2. TIPURI DE PIEE
n literatura se specialitate, piata este considerata un ansamblu de mijloace de comunicare prin care vnzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestia au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzactiile dintre ei sa se ncheie, piata este constituita din mai multe segmente, deci piata reprezinta un sistem de piete. ncadrarea unui segment ntr-un tip de piata depinde criteriul de referinta propus:
Dupa natura economica a bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor comerciale :

1. piata bunurilor economice, respectiv a bunurilor de folosinta curenta, urmata de cele de folosinta ndelungata si al serviciilor de consum individual (posta, telefon, radio); 2. piata bunurilor de productie n care n primul rnd este piata capitalului (bunuri investitionale, titluri de proprietate), apoi piata muncii, piata resurselor naturale, piata financiara etc.
Dupa forma obiectelor schimbate, piata poate fi:

1. 2.

omogena - piata bunurilor uniforme; eterogena - piata bunurilor diferentiate.

Dupa starea obiectului schimbului:

1. piata reala, respectiv cererea si oferta de bunuri de consum si de factori de productie; 2. piata fictiva, respectiv cererea si oferta de titluri de proprietate.

Dupa timpul n care se transfera obiectul destinat schimbului: 1. piete la termen; 2. piete la vedere; 3. piete disponibile sa livreze . Dupa numarul si forta participantilor: 1. 2.

piata cu concurenta perfecta sau pura; piata cu concurenta imperfecta .

Dupa sfera extinderii sociale a schimbului:

1. 2. 3. 4.

piata locala; piata regionala; piata nationala; piata internationala.

1.3. PREUL Pretul este strns legat de economia de schimb si respectiv de piata, reprezentnd prin definitie o categorie economica ce exprima sub forma baneasca valoarea marfii, n sens general, pretul reprezinta cantitatea de moneda ce trebuie platita pentru achizitionarea unui bun economic n cadrul tranzactiilor bilaterale de pe piata. Modalitatea determinarii pretului constituie una dintre cele mai controversate probleme ale teoriei economice contemporane. Potrivit teoriei obiective, pretul se formeaza prin actiunea a patru factori generali: valoarea marfii, capacitatea de cumparare a monedei (valoarea banilor), raportul cerere-oferta si politica economica. n ultima instanta, pretul constituie rezultatul confruntarii intereselor

economice ale purtatorilor cererii si ofertei, formate sub influenta conditiilor de productie si ale pietei. Pretul apare, deci, ca factor de echilibru, care impune tuturor agentilor economici ca singurul element care asigura egalizarea prin concurenta a cantitatilor oferite si respectiv cerute pe piata. Pe piata cu concurenta perfecta , pretul se formeaza la nivelul punctului de echilibru dintre curbele cererii si ofertei, punct ce arata perfecta transparenta a pietei, respectiv egalitatea dintre cantitatile cerute si cele oferite, n aceasta situatie, pretul de echilibru al unui produs este indicat de punctul de intersectie dintre curba crescnda a ofertei si curba descrescnda a cererii, astfel nct pretul de vnzare al unui bun tinde sa devina egal cu costul marginal. Costul marginal reprezinta n esenta costul de productie pe unitatea suplimentara de produs, comparativ cu cheltuielile medii pe unitatea de produs obtinuta anterior. Considernd astfel pretul ca o variabila independenta, cresterea sau reducerea lui va determina modificarea cererii si ofertei n sens invers una fata de cealalta, n conditiile concurentei perfecte, pretul pietei poate fi diferit fata de cel de echilibru pentru perioade scurte, oferta adaptndu-se automat la cerintele consumatorilor, asigurndu-se astfel echilibrul pietei. Respectiv abaterea pretului pe piata fata de pretul de echilibra genereaza fie exces de oferta (surplus temporar de bunuri) fie exces de cerere (deficit temporar de bunuri), ceea ce obliga fortele pietei sa determine deplasarea pretului spre nivelul de echilibru. Piata cu concurenta imperfecta. Caracteristica generala a economiei contemporane este concurenta imperfecta, unde agentii economici sunt eterogeni att ca activitate ct si ca forta economica si n care interdependentele dintre ei au la baza att instrumente si prghii economice ct si extraeconomice. n asemenea conditii, functionarea concurentei libere este stnjenita de prghiile de care beneficiaza anumiti agenti economici. Principiile ce stau la baza formarii preturilor nu apartin n totalitate nici concurentei pure nici celei monopoliste pe perioada scurta efectul monopolului este predominant, pretul si cantitatea de echilibru sunt determinate de punctul de ntlnire a

costului marginal cu cel al venitului marginal. pe perioada lunga efectul concurentei este predominant, firma tinnd cont si de reactiile firmelor concurente interesate n cstigarea unor parti corespunzatoare din veniturile consumatorilor prin practicarea unor preturi mici, oferirea unor produse de calitate superioara, servicii post-vnzare. La o prima analiza se pare ca raportul dintre cerere si oferta reprezinta factorul major al evolutiei preturilor, totusi, rolul si importanta costului de productie si a celorlalti factori ne obliga sa-i luam n considerare.

1.4. CONCURENA
Concurenta este una din trasaturile esentiale ale economiei de piata, care exprima comportamentul specific al agentilor economici n conditiile liberei initiative, atestnd rolul dinamic dintre forte dintre participanti. Concurenta reprezinta rivalitatea economica ntre industriasi, bancheri, comercianti, prestatori de servicii pentru a atrage atentia clientelei consumatoare, dar si confruntarea si rivalitatea n cadrul acestor grupuri pentru a realiza sau a vinde

produsele la preturi convenabile, prin calitatea mai buna a lor implicit a obtine profituri mi mari. Concurenta este o confruntare deschisa, loiala, n cadrul careia agentii economici, n calitatea lor de cumparatori si vnzatori nvata printr-un proces continuu sa-si mbunatateasca situatia si pozitia n cadrul pietei. Concurenta reflecta un ansamblu de legaturi, relatii ntre actiunile subiective ale ntreprinzatorilor si necesitatile sociale obiective. Concurenta face posibil ca mecanismul preturilor, al cererii si ofertei agentilor economici, sa produca ceea ce trebuie si ct trebuie la costuri ct mai scazute si eficienta ct mai ridicata. Mecanismul concurential stimuleaza, deci, progresul general. Concurenta se manifesta ca o lege economica specifica economiei de schimb - aceasta lege exprima relatiile dintre producatori si dintre producatori si consumatori. Sfera de actiune a legii capata o mai mare amploare si nsemnatate n economia de piata si o restrngere a nsemnatatii ei n economia planificata de tip centralizat. Legea concurentei ndeplineste o serie de functii:

reprezinta motorul care pune n miscare ansamblul de legaturi dintre capitalurile individuale si capitalul social prin conectarea producatorilor individuali la productia sociala; respectiv fiecare producator individual trebuie sa intre n legatura cu alti producatori individuali cu anumite legaturi ntre vnzatori si cumparatori; concurenta asigura executarea cerintelor tuturor celorlalte legi economice, producatorii facnd eforturi deosebite pentru folosirea eficienta a resurselor existente. concurenta transforma suma intereselor individuale n necesitati sociale, asa nct agentii economici sa-si dispute suprematia pe baza calitatii, competitivitatii si eficientei, manifestndu-si astfel caracterul constructiv al legii.

1.5 TIPURI DE CONCUREN Concurenta perfecta sau pura, adica purificata de orice interventie

monopolista, presupune un asemenea raport de piata, nct toti vnzatorii (producatorii) sunt capabili sa-si vnda toata productia, toate marfurile oferite la pretul pietei fara a-l putea influenta hotartor, iar cumparatorii sa poata cumpara ceea ce au nevoie si ct doresc la acelasi pret. n aceasta situatie pretul se stabileste la un nivel care corespunde punctului de intersectie a curbelor cererii si ofertei produsului respectiv. Trasaturile principale a concurentei perfecte sunt: a) Atomicitatea participantilor - care presupune un numar mare de vnzatori si cumparatori pe piata, de marime si forta comparabile, astfel ca nici unul sa nu poata exercita vreo actiune asupra cantitatii de produse sau pretul de vnzare; Fluidizarea pietei se manifesta atunci cnd cumparatorii n mod liber pot sa-si aleaga furnizorii, iar producatorii pot intra sau iesi n mod liber dintr-o piata anume, neexistnd bariere juridice sau institutionale la intrarea unor noi producatori pe piata unui anumit produs; Mobilitatea perfecta a factorilor de productie care presupune ca factorii de productie munca si capitalul sunt orientati spre domeniile care asigura profitul maxim posibil; Omogenitatea produselor - conform careia produsele sunt identice, astfel nct celor ce le cumpara sa le fie indiferent de la ce producator obtin produsul; Transparenta pietei - n sensul cunoasterii acesteia de catre toti agentii economici. Concurenta poate fi considerata perfecta sau pura daca aceste trasaturi sunt prezente simultan pe piata. Concurenta imperfecta desemneaza acea situatie de piata cnd agentii economici n calitatea lor de vnzatori sau cumparatori, pot sa influenteze prin actiunile lor unilaterale cererea, oferta si marimea preturilor; n cazul concurentei imperfecte, una sau mai multe din premisele ei sunt ncalcate. Unele din conditiile concurentei imperfecte: exista fie putini vnzatori si multi cumparatori, fie multi vnzatori si putini cumparatori. Exista, deci, conditii pentru ca diferiti agenti economici sa exercite un control efectiv asupra preturilor. Se considera ca principalele

b)

c)

d)

e)

forme de manifestare a concurentei imperfecte sunt: Concurenta monopolista - se caracterizeaza prin faptul ca unul, doi sau ctiva producatori (vnzatori), respectiv ctiva consumatori (cumparatori) dicteaza conditiile lor n raporturile cu partenerii de piata. 1. 2. 3. a) b) c) d) 4. Monopolul exprima acea situatie de piata cnd un singur producator se confrunta cu un numar de consumatori (cumparatori). Duopolul desemneaza situatia cnd doi producatori aduc pe piata marfuri pentru o multitudine de cumparatori. Oligopolul reflecta raportul dintre un numar mic de producatori si un numar mare de consumatori. Caracteristicile esentiale ale oligopolului sunt: existenta unui numar redus de vnzatori, care detin un segment important de piata. diferentierea sau nu a produselor. dificultati la intrarea n ramura. controlul general asupra preturilor Monopsonul reprezinta acea situatie concurentiala n care un singur consumator se confrunta la piata cu un numar mare de producatori. Exemplul cel mai des invocat este cel al statului care este singurul achizitor al armamentului produs de mai multe firme. Duopsonul - doi consumatori care concureaza cererea, O forma speciala de concurenta este "monopolul bilateral" care exprima situatia determinata cnd un singur producator se confrunta cu un singur consumator. Sintetic, principalele tipuri de concurenta, avnd n vedere numarul de vnzatori si cumparatori prezenti la un moment dat pe piata, pot fi redate astfel:

5.

OFERTA CERERERE

Numar Mare

Numar Mic

Unicitate

Numar mare Numar mic Unicitate

Concurenta perfecta oligospon monospon

ologopol Oligopol bilateral Monospon contracarat

monopol Monopol contractat Monopol bilateral

Tabelul nr. 1 - Principalele tipuri de concurenta

Situatiile de concurenta pot fi analizate si dupa alte criterii: Dupa gradul de diferentiere a produsului: 1. 2. 1. 2. concurenta omogena concurenta eterogena Dupa gradul de libertate la intrarea n ramura: concurenta nchisa concurenta deschisa Dupa variabila de actiune: 1. 2. concurenta prin variatia pretului concurenta prin variatia produsului n conditiile actuale exista o diversitate de modalitati de concurenta, dintre care cele mai importante sunt: O anumita politica a vnzarilor mai bine zis de crestere a volumului acestora prin publicitate, demonstratii de avantaje calitative. Masuri si politici de influentare a cererii mai ales din partea marilor monopoluri prin informatii detaliate privind avantajele folosirii lui, convingerea consumatorilor n mod direct. Intrarea si ramnerea ntr-o ramura, n afara unor obstacole obiective, care tin de specificul ramurii; astazi firmele desfasoara o ntreaga strategie preventiva fata de concurentii potentiali prin: practicarea de preturi limita, efectuarea de investitii masive, controlul sever al materiilor prime si al echipamentelor. Stabilirea unor ntelegeri ntre firmele dintr-o ramura, crendu-se astfel

uniunile monopoliste indiferent de variante: cartel, trust, concern, conglomerat Cartelul - uniune monopolista n care mai multe ntreprinderi producatoare de marfuri de acelasi fel se nteleg asupra unor conditii comune de aprovizionare si desfacere si care are ca scop limitarea concurentei si dominarea pietei. Trustul presupune gruparea mai multor capitaluri sub aceiasi conducere, participantii pierzndu-si independenta productiva si comerciala. Concernul este o ntelegere oligopolista care cuprinde ntreprinderi din diferite ramuri, bazate pe criteriul cooperarii, fie pe verticala, fie pe orizontala - din ramuri complementare. Conglomeratul reprezinta forma cea mai complexa de ntelegere oligopolista care caracterizeaza tendinta de diversificare a activitatii, permitnd realizarea unui profit mai mare pe mai multe piete, compensarea conjuncturilor defavorabile. n functie de modul de exercitare a concurentei prin instrumentele economice dar si extraeconomice, concurenta poate fi: Concurenta loiala - prin folosirea nediscriminatorie a prghiilor economice n relatiile de vnzare-cumparare. Concurenta neloiala - care consta n folosirea unor instrumente proprii, a unor instrumente extraeconomice de patrundere si mentinere pe piata n vederea obtinerii de profit maxim. Intrnd n concurenta, agentii economici urmaresc sa obtina o pozitie mai buna fata de ceilalti, promovnd strategii comerciale numite si strategii anticoncurentiale: Strategia efortului concentrat - prin concentrarea efortului ntr-un scop unic al ofertei. Strategia elitei - este efortul pe care l face un agent economic de a aduce pe piata exclusiv produse de exceptie. Strategia costurilor - prin efortul producatorilor de a practica preturi mici

din costuri mici.

INFORMATII SUPLIMENTARE
Ludwig von Mises - Aciunea uman. Un tratat de teorie economic. Partea a patra: Catalactica sau economia societii de pia cuprins 1. Caracteristicile economiei de pia
Economia de pia este sistemul social de diviziune a muncii bazat pe proprietatea privat asupra mijloacelor de producie. Fiecare persoan acioneaz pe cont propriu; ns aciunile fiecruia urmresc satisfacerea nevoilor altor persoane, ca i pe aceea a nevoilor sale proprii. Acionnd, fiecare i servete semenii. Pe de alt parte, fiecare este beneficiarul serviciilor concetenilor si. Fiecare persoan este att un mijloc ct i un scop n sine, un scop ultim pentru ea nsi i un mijloc pentru alte persoane, n eforturile pe are le depun acestea pentru atingerea propriilor lor scopuri. Sistemul acesta este cluzit de pia. Piaa direcioneaz activitile individului nspre acele c anale care-l fac s deserveasc cel mai bine dorinele semenilor si. n modul de funcionare al pieei nu exist constrngere i coerciie. Statul, aparatul social de coerciie i constrngere, nu interfereaz cu piaa i cu activitile cetenilor care sunt cluzite de pia. El i ntrebuineaz puterea de a supune oamenii prin violen fizic numai pentru nlturarea aciunilor duntoare prezervrii i funcionrii neobstrucionate a economiei de pia. El protejeaz viaa, sntatea i proprietatea individului mpotriva agresiunilor violente sau frauduloase venite din partea rufctorilor interni sau a dumanilor externi. n felul acesta statul creeaz i prezerv un mediu n care economia de pia poate funciona n siguran. Sloganul marxist an arhia produciei caracterizeaz pertinent aceast structur social ca un sistem economic care nu este dirijat de un dictator, de un ar al produciei care s dea fiecrui individ o sarcin i s -l sileasc s-i asculte porunca. Fiecare om este liber; nimeni nu este supus vreunui despot. Omul se integreaz de bun voie ntr -un sistem

bazat pe cooperare. Piaa l cluzete i i arat n ce fel poate promova cel mai adecvat att bunstarea sa proprie ct i pe cea a celorlali. Piaa deine supremaia. Ea singur asigur ordinea ntregului sistem social, nzestrndu-l cu sens i semnificaie. Piaa nu este un loc, un lucru, sau o entitate colectiv. Piaa este un proces, pus n micare de interferena aciunilor diverilor indivizi care coopereaz n condiii de diviziune a muncii. Forele care determin starea mereu schimbtoare a pieei sunt [p.258] judecile de valoare ale acestor indivizi i aciunile lor, cluzite de aceste judeci de valoare. Starea pieei n fiecare moment const n structura preurilor, i.e., n totalitatea rapoartelor de schimb stabilite prin interaciunea celor dornici s cumpere cu cei dornici s vnd. Nu exist nimic inuman sau mistic n funcionarea pieei. Procesele de pia rezult n ntregime din aciunile umane. Fiecare fenomen de pia poate fi atribuit n cele din urm anumitor opiuni ale membrilor societii de pia. Procesul de pia este ajustarea aciunilor individuale ale diverilor membri ai societii de pia la imperativele cooperrii mutuale. Preurile de pia le comunic productorilor ce s produc, cum s produc i n ce cantitate. Piaa este focarul ctre care converg activitile indivizilor i centrul din care iradiaz aceste activiti. Economia de pia trebuie riguros difereniat de al doilea sistem de cooperare social n condiii de diviziune a muncii imaginabil dei irealizabil: sistemul bazat pe proprietatea social, sau guvernamental, asupra mijloacelor de producie. Acest al doilea sistem este numit ndeobte socialism, comunism, econ omie planificat, sau capitalism de stat. Economia de pia sau capitalismul, cum i se spune de regul, este incompatibil cu economia socialist. ntre aceste dou sisteme nici un amestec nu este posibil sau imaginabil; nu exist nimic de felul unei economii mixte, al unui sistem care s fie parial capitalist i parial socialist. Producia este dirijat de pia sau prin decretele unui ar al produciei sau ale unui comitet de ari ai produciei. Dac n cadrul unei societi bazate pe proprietatea privat asupra mijloacelor de producie o parte a acestor mijloace de producie sunt deinute n proprietate public i gestionate ca atare adic deinute i gestionate de guvern sau de una din ageniile sale aceasta nu nseamn c avem de-a face cu un sistem mixt, n care capitalismul i socialismul se combin. Faptul c statul, sau municipalitile, dein i gestioneaz anumite ntreprinderi nu modific trsturile caracteristice ale economiei de pia. Aceste ntreprinderi, deinute i gestionate n proprietate public, se supun suveranitii pieei. Ele trebuie s se ncadreze, n calitate de cumprtori de materii prime, echipamente i mn de lucru, precum i ca vnztori de bunuri i servicii, n schema economiei de pia. Ele se supun legilor pieei i depind ca atare de consumatori, care pot s le ofere sau nu patronajul lor. Ele trebuie s urmreasc profitul, sau, cel puin, s evite pierderile. Guvernul poate acoperi pierderile fabricilor sau magazinelor sale din fondurile publice. Dar lucrul acest a nu elimin i nici nu reduce supremaia pieei; el o translateaz pur i simplu ctre un alt sector. ntr -adevr, mijloacele de acoperire a pierderilor trebuie procurate prin impunere de taxe. ns impozitarea aceasta are [p.259]propriile sale efecte asupra pieei i influeneaz structura economic, n conformitate cu legile pieei. Funcionarea pieei i nu guvernul care colecteaz taxe decide asupra cui va cdea incidena impozitelor i cum vor afecta ele producia i consumul. Astfel, piaa i nu un birou guvernamental determin funcionarea acestor ntreprinderi gestionate public. Dintre lucrurile care au vreo legtur cu funcionarea pieei nici unul nu se poate numi, n sens praxeologic

sau economic, socialism. Noiunea de socialism, aa cum o concep i o definesc toi socialitii, implic absena unei piee a factorilor de producie i a preurilor acestor factori. Socializarea unor anumite ntreprinderi, magazine i ferme i.e., transferul lor din proprietate privat n proprietate public -- este o metod de implementare a socialismului prin msuri succesive. Este un pas pe calea ctre socialism, dar nu este socialismul nsui. (Marx i marxitii ortodoci neag categoric posibilitatea unei astfel de apropieri graduale de socialism. Conform doctrinei lor evoluia gradual a capitalismului va atinge ntr -o bun zi punctul n care capitalismul va fi transformat dintr-o lovitur n socialism). Prin simplul fapt c vnd i cumpr pe piee ntreprinderile guvernamentale i economia sovietic ruseasc sunt racordate la sistemul capitalist. Ele nsele mrturisesc aceast legtur, calculnd rentabilitatea n termeni monetari. Astfel, ele ntrebuineaz metodele intelectuale ale sistemului capitalist pe care -l condamn cu fanatism. ntr-adevr, calculul economic n termeni monetari este fundamentul intelectual al economiei de pia. Sarcinile pe care le are de ndeplinit aciunea n orice sistem de diviziune a muncii nu pot fi ndeplinite fr ajutorul calculului economic. Economia de pia calculeaz n termeni de preuri monetare. Faptul c ea este capabil de asemenea calcule de rentabilitate a fost decisiv n evoluia sa i condiioneaz modul ei actual de funcionare. Economia de pia este real pentru c este capabil s calculeze.

Criza moral a economiei de pia

Modul n care statele occidentale ncerc s ias din Criza economic mondial din 2007 submineaz fundamentul moral al economiei de pia.[ nclcnd principiul c cel care greete trebuie s i sufere i consecinele, se ncearc ieirea din criz pompnd sume imense n conturile bancherilor, care ani de zile au luat caimacul i acum se ndreapt spre faliment, statelor care au trit ani la rnd peste posibiliti i acum nu mai gsesc surse de finanare, sau proprietarilor de locuine, care s-au angajat la prea multe credite, i acum nu mai sunt n stare s-i achite ratele. Aceasta duce n publicul larg la sentimentul c cei care au greit sunt recompensai n loc s fie pedepsii.[ Pentru libertarieni, chestiunea filozofic central nu este opoziia - fals n opinia lor - ntre individualitate i comunitate, ci aceea dintre decizia liber a individului i lipsa acestei decizii libere (atunci cnd statul, sau comunitatea la orice alt nivel, oblig individul). a tezele filozofiei liberale a lui Mises s poat fi criticate i altfel dect strict teoretic, ar trebui s existe, sau s fii existat mcar, o societate ornduit pe principiile acestui liberalism pur; ns nc n-a existat i nu exist (statul intervine n reglementarea economiei n toate rile cu economie capitalist i a facut-o tot timpul) un astfel de exemplu, drept pentru care orice critic a acestei filozofii trebuie s porneasc de la analiza modelelor reale care aproximeaz cel mai bine idealul acestui liberalism pur (exemple gen S.U.A., Marea Britanie sunt cel mai adesea citate); dar critica unor exemple care ncarneaz imperfect modelul teoretic, e inerent doar parial convingtoare; eecul politicii de dereglementare din ultimele decenii n Statele Unite, politic care a sfrit n criza mprumuturilor ipotecare cu dobnzi liberalizate (din 1982, odat cu adoptarea AMTPA) i a mprumuturilor speculative ("subprime", din 1995,

care impuneau dobnzi enorme, pe msura riscului i el mare), poate fi n sine o critic justificat a libertarianismului dinspre stnga, dac aceste msuri n-ar fi fost la timpul lor, cel puin la nivel declarativ, totui bine-intenionate (n sensul promovrii binelui general, ba chiar al segmentelor de populaie mai srace, cci msurile de extindere a creditrii pe termen lung i la straturile mai srace ale populaiei, chiar dac este motivat de tendina de a gsi noi piste de profit, rmne n sine un fapt pozitiv). Fapt rmne c modelul socio-economic liberal aplicat n Romnia dup 1989, fie el mai bastardizat cu social-democraie, cum a fost n primi 15 ani, sau mai pur, cum a fost el n urmtorii 7-8 ani, n-a produs pentru moment dect o srcire a celei mai mari pri a populaiei i o polarizare economic demn de cele mai latino-americane republici bananiere. Chiar nainte ca criza global din 2007 s ating hotarele Romniei, srcia n ar era, n opinia unor economiti, de 7 ori mai rspndit dect la momentul cderii lui Ceauescu.[ Salariul mediu n ianuarie 2007 - nainte de criz deci - reprezenta aprox. 97 % din salariul mediu n octombrie 1990.[ Societatea romneasc, lipsit fiind de o veritabil clas mijlocie, ncepe s semene din ce n ce mai mult cu societile sub dictaturi de dreapta din America Latin a ultimei jumti a secolului XX.

SURSA DE INFORMARE Internet-http://www.stiucum.com/economie/economiegenerala/Caracterizarea-generala-a-econ34929.php Wikipedia -Economia de piata-criza morala a economiei de piatahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C8%9B%C4%83 Ludwig von Mises - Aciunea uman. Un tratat de teorie economic. Partea a patra: Catalactica sau economia societii de pia