Epidemiologia gripei sezoniere: Gripa atinge virful incidentei iarna.

Deoarece emisferele nordica si sudica au iernile in perioade diferite ale anului exista doua sezoane de gripa in fiecare an. De aceea OMS a facut recomandarea a efectuarii a doua formule de vaccinare in fiecare an. Nu este clar de ce epidemiile de gripa apar sezonier si nu uniform intrun an. O explicatie posibila este aceea conform careia, deoarece oamenii stau in case mai mult iarna, realizeaza contacte mai strinse si promoveaza transmiterea interumana. Un alt factor este temperatura rece care conduce la aer uscat, care deshidreateaza mucusul prevenind corpul de a expectora eficient particulele virale. Virusul poate astfel supravietuii mai mult pe suprafete la temperaturi reci. Transmiterea de aerosoli infectanti este maxima la sub 5 grade C. totusi in unele tari de la tropice epidemia de gripa este vara in perioada cea mai umeda a anului. O ipoteza alternativa asupra sezonalitatii gripei este efectul vitaminei D asupra imunitatii virusului. Aceasta explica variatiile gripei anuale prin variatiile vitaminei D din piele, care scade iarna fara expunere la soare. Astfel se explica de ce oamenii din tarile calde fac gripa in sezonul ploios cind stau in casa. Gripa aviara-H5N1: In 1997 un subtip aviar de gripa A, H5N1 a fost descris pentru prima data in Hong Kong. Infectia a fost confirmata la doar 18 persoane, dar 6 au decedat. De atunci, cazuri sporadice de H5N1 au continuat sa fie descrise in China de Sud. In ianuarie 2004 a aparut o epidemie la pasarile domestice din Asia de Sud Est. in toate cazurile de gripa aceasta a fost transmisa de la pasari la oameni. In 2008 s-au raportat 390 de cazuri de gripa aviara iar 246 au decedat. Alte epidemii spontane de gripa aviara au mai aparut in Eghipt, Tailanda, Cambodgia. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca o singura mutatie a condus la transformarea H5N1 intro tulpina care se poate transfera usor de la om la om. O astfel de tulpina are posibilitatea de a se extinde rapid si de a precipita o pandemie catastrofala. Desi toate tipurile de gripa A infecteaza natural pasarile, unele tulpini pot infecta mamiferele cum sunt porcii si oamenii. Rearanjarea genelor din ARN-ul virusului aviar cu cele din tulpina mamiferelor produce un virus himeric care este transmisibil intre mamifere. Mutatiile antigenice determina o populatie crescuta de mamifere succeptibile la care se poate dezvolta boala severa. Gripa aviara are o patogenitate slaba si este severa doar la pasari. Tulpinile au atras atentia datorita transmiterii om-pasari si a bolii severe la om. Gripa aviara-alte tipuri: In martie 1999 infectia cu un alt subtip de gripa aviara, H9N2 a fost descrisa la 2 copii. In ciuda ingrijorarile nu s-au raportat alte cazuri de infectie. Gripa porcina-H1N1: In aprilie 2009 Departamentul Sanatatii si a Serviviilor Umane a atras atentia asupra unei urgente publice la adresa sanatatii umane cu privire la gripa porcina. In urmatoarele citeva saptamini, o epidemie de gripa noua, care continea o combinatie intre genele de gripa porcina, aviara si umana a fost raportata in Mexic si S. U. A. Noul virus este rezistent la agentii antivirali amantadina si rimantadina dar sensibila la oseltamivir si zanamivir. Initierea terapiei antivirale la 48 de ore de la debutul simptomelor este imperativ pentru a dispune de un tratament eficace. Vaccinul comun pentru gripa administrat la debutul sezonier nu este eficient pentru aceasta tulpina gripala.

Semne si simptome de gripa Diferentierea precisa a infectiilor gripale A si B doar pe criterii clinice este dificila datorita simptomelor similare determinate de diferiti virusi asociati cu infectiile respiratorii aeriene. De altfel citeva virusuri cum este adenovirusurile, enterovirusurile si paramixovirusurile pot determina simptome similare gripei la debut. Cazurile de debut ale infectiilor moderate cu flavivirusuri pot mima initial gripa. Prezentarea clinica a gripei difera, totusi include multe dintre simptomele descrise. Pacientii cu gripa care au o pre-imunitate sau care au primit vaccinul pot avea simptome mai usoare. Simptomele cuprind: -debut brusc al starii de rau, multi pacienti cu gripa pot raporta momentul debutului gripei -febra poate varia larg printre pacienti, unii prezentind febra joasa sau ridicata, unii pacienti au frisoane -faringita poate fi severa si poate dura 3-5 zile -mialgiile sunt frecvente si variaza de la usoare la moderate -cefaleea frontala/retro-orbitala este comuna si de obicei severa -simptomele oculare se dezvolta la unii pacienti si include fotofobie, senzatie de arsura, durere la miscare -rinita de severitate variata -slabiciune si fatigabilitate severa care interfera cu activitatile normale zilnice ale pacientului -tuse si alte simptome respiratorii pot fi initial minime dar frecvent progreseaza pe masura ce infectia evolueaza, tusea poate fi reproductiva, durere pleuritica, dispnee, la copii diareea poate fi prezenta -encefalopatia acuta a fost recent asociata cu gripa A. Gripa mexicana, care se pare ca a facut deja mai mult de 150 de morti in Mexic, are "clar un potential pandemic", conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), citata de publicatia saptamanala L'Express. Publicatia, citata de Agerpres, prezinta o cronologie a celor mai ucigatoare epidemii de acest fel din secolul trecut: Gripa spaniola (1918-1919) a ucis intre 20 si 50 de milioane de persoane. Se stie, datorita biologiei moleculare, ca era vorba de o gripa A (H1N1), ca si actuala gripa mexicana, dar nu se stie de unde a venit si cate persoane au fost afectate. Se crede ca ar fi fost cauzata de un virus de origine mixta, aviar si uman. A facut cel mai mare numar de victime in randul nou nascutilor si a tinerilor. Gripa asiatica (1957-1958) a provocat moartea a 1-2 milioane de persoane, gripa A (H2N2), din China centrala. Desi numarul de persoane infectate a fost considerabil, mortalitatea a fost mai mica decat cea inregistrata in cazul altor epidemii. Analiza genomului acesteia a aratat ca se compunea dintr-un virus uman care circulase deja si dintr-o parte care provenea dintr-un virus aviar. Gripa din Hongkong (1968-1970), 1-2 milioane de morti. Acest virus H3N2, combinat cu un amestec de gene de origine umana si aviara, s-a extins rapid in toata Asia, apoi in Australia, Statele Unite si Europa. Gripa ruseasca (1977-1978), cauzata de un virus A (H1N1), care circulase deja cu douazeci de ani in urma, a avut o rata mica de atac si o virulenta redusa. A pornit din nordul Chinei, a lovit apoi Siberia si Rusia europeana inainte de a se extinde in restul lumii. Gripa aviara (1997-2009) (mai mult de 250 de victime umane): in 1997, o severa epizootie de gripa H5N1 pune stapanire pe crescatoriile de pui din Hong Kong. Sase persoane din apropierea unui centru avicol mor din cauza virusului. Virusul a trecut direct la om, fara gazda intermediara precum porcul.

Virusul a depasit din nou bariera speciilor cand a inceput sa se manifeste iar din decembrie 2003. In prezent, nu s-a inregistrat niciun caz de transmitere intre oameni a virusului H5N1. SARS (2003-2004): sindromul respirator acut sever care a afectat treizeci de tari si a provocat moartea a aproximativ 800 de persoane, a aparut in provincia chineza Guangdong. Este vorba de un virus necunoscut pana atunci, din familia coronavirus (nu este vorba de o gripa, dar transmisia lui se efectueaza, ca si in cazul virusului gripei, prin caile respiratorii). Pana atunci, aceasta familie de virusuri era la originea unor guturaiuri putin grave la om. Trebuie amintit ca epidemiile anuale de gripa sunt, de asemenea, redutabile, deoarece acest virus cu mutatie rapida produce regulat noi radacini impotriva carora omul nu are imunitate. Aceste forme de gripa ucid in fiecare an intre 250.000 si 500.000 de persoane in lume, din care 6.000 in Franta, conform OMS. Simptomele gripei sunt: Febr i extremitati reci (frisoane, tremurturi) Congestie nazal dureri in tot corpul, n special in zona articulaiilor i a gtului Oboseal Durere de cap Lacrimare si iritatia ochilor Zone iritate si inrosite (mai ales fata) ochii rosii, nas i gt La copii, simptome gastro-intestinale cum ar fi diaree i dureri abdominale Definiie: BPOC este o afeciune inflamatorie care conduce la limitarea progresiv, incomplet reversibil , a fluxului aerian prin cile respiratorii mici. BPOC include: Bronita cronic Emfizemul pulmonar Bronita cronic se definete pe criterii clinice: tuse productiv cel puin 3 luni/an, 2 ani consecutivi. Emfizemul pulmonar este definit pe baza criteriului morfopatologic: distrugerea pereilor alveolari i lrgirea anormal a spaiilor aeriene distal de bronhiola terminal. Epidemiologie: BPOC = problem de sntate public pe plan mondial: Afecteaz peste 5% din populaia adult. Este singura afeciune ai crei indici de morbiditate i mortalitate sunt n continu cretere n rile dezvoltate. Prevalen n lume: locul 12 (5 n 2020) Locul 6 printre cauzele de deces (3 n 2020) RO: prevalena BPOC se ridic la 7-8% din populaia de peste 35 ani (800 000 de bolnavi). Morbiditatea BPOC crete cu vrsta (peste 45 de ani) i este mai mare la brbai dect la femei, n strns corelaie cu fumatul. n ultimele decenii creterea numrului de femei fumtoare tinde s reduc diferena de prevalen ntre sexe. Etiologie Factori exogeni: Fumatul Poluarea mediului Infeciile respiratorii virale severe i repetate n copilrie Statusul socio-economic precar Factori endogeni: Factori genetici (cel mai bine documentat deficitul de alfa-1-antitripsina)

 Greutatea mic la natere Fumatul, cuantificat n numrul de pachete-an (=numrul de pachete de igri fumate pe zi x numrul de ani n care pacientul a fumat), se coreleaz specific cu prevalena BPOC. Dac, dup 30 de ani, nefumtorul sufer o scdere anual fiziologic a VEMS cu 15-30 ml, la fumtor declinul este de 2-5 ori mai accelerat. Renunarea la fumat readuce acest declin la limita superioar a normalului. Totui, mai puin de 20% dintre fumtori dezvolt de-a lungul vieii BPOC, ceea ce demonstreaz c efectele fumatului sunt modulate de factori genetici nc incomplet cunoscui. Renunarea la fumat nu determin obligator rezoluia procesului inflamator bronho-pulmonar: exist deci mecanisme de autopropagare a bolii ignorate n prezent. Unii dezvolt BPOC la zeci de ani dup abandonarea fumatului Cnd boala devine simptomatic, renunarea la fumat nu mai influeneaz ntotdeauna evoluia. Patogenie: BPOC = inflamaia cronic a cilor aeriene mici (bronhiolele cu calibrul sub 2 mm) i a parenchimului pulmonar: efector principal polimorfonuclearul neutrofil consecine ale inflamaiei cronice: obstrucia cilor respiratorii mici + distrugerea pereilor alveolari. Aparatul respirator este compus din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiratiei: al ventilatiei pulmonare si al hemostezei (schimburile de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare) Aparatul respirator impreuna cu aparatul digestiv permit intrarea din mediul extern in organism a substantelor chimice necesare functionarii normale a celulelor. Sistemul respirator asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si att epiteliul cavitatii nazale ct si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa. Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrnd in plamni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare. La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamanilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamani. Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian. Exista 2 faze ale respiratiei: prima faza a respiratiei se desfasoara la nivelul plamanilor - respiratia externa sau pulmonara faza a doua are loc la nivelul celulelor si se numeste respiratie interna sau celulara. La nivelul celulelor se desfasoara procesele de oxidare lenta a substantelor organice simple, rezultate in urma digestiei, rezultand energia necesara functionarii organismului si produsi de dezasimilatie ce sunt eliminati pe diferite cai.

Aparatul respirator este format din: 1. Caile respiratorii superioare Nas formatiune mediocefalica cu caracteristici specifice fiecarui individ, cu dublu rol respirator si olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge in plamani. Mucusul vascos si perii aflati in nas au rol de filtrare a impuritatilor din aer. La om prin inspiraie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20 -30 de minute), permitand astfel regenerarea mucoasei nazale. Cavitatea nazala este impartita in 2 cavitati numite fose nazale de un perete median (septul nazal). Fosele nazale comunica cu exteriorul prin 2 orificii (narine), iar cu faringele prin 2 orificii largi (meaturi narofaringiene). Cavitatea nazala este captusita cu o mucoasa foarte vascularizata si impartita in 2 regiuni: mucoasa olfactiva ce se afla in partea superioara si mucoasa respiratorie, aflata in partea inferioara. Faringe - organ musculos cptuit cu o mucoas, care reprezinta locul de incrucisare a caii respiratorii (laringele) cu cea digestiva (esofag). Faringele este delimitat in partea superioara de cavitatea bucal prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazal de coanele nazale. Ieirea postero-ventral din faringe se realizeaz pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de alt parte prin esofag. 2. Caile respiratorii inferioare

Laringe este un organ cartilaginos, cptuit cu o mucoas n interior, situat ntre laringe si trahee. Laringele, pe langa rolul de protejare a caii respiratorii, este si un organ al fonatiei. In faringe sunt situate coardele vocale. Epiglota - cartilaj elastic care impiedica patrunderea alimentelor in plamani, in momentul inghitirii Trahee - conduct fibrocartilaginos care continu laringele, situat nainte de esofag i terminat n torace la nivelul vertebrei a 5-a toracale prin dou ramuri de bifurcaie numite bronhii. Traheea are o lungime de 11-13 cm si un diametru de aproximativ 2 cm. 3. Plamanii

Plaman - organ pereche cu rol in respiratie, care furnizeaza oxigen intregului corp si elimina dioxidul de carbon din sange. Bronhii - 2 canale ce transporta aerul intre trahee si plamani Bronhiole - ramificatii ale bronhiilor in lobul pulmonar, care se termina cu alveolele Alveole pulmonare - saci care se umplu cu aer si la nivelul carora se face schimbul de oxigen cu dioxid de carbon. Fiecare plaman contine aproximativ 300 milioane de alveole