PRINCIPIILE DREPTULUI DOCTRINA SI CONSACRARE LEGISLATIVA

Introducere H. Buche afirma ca principiile generale ale unui sistem constituie ansamblul propozitiilor directoare carora le sunt subordonate atat structura cat si dezvoltarea sistemului. Prin urmare, principiile au un rol constructiv cat si valorizator pentru sistemul de drept, ele cuprinzand cerintele obiective ale societatii, care la randul lor ajuta in procesul de constituire a dreptului si in procesul de realizare a sa. Cuvantul principiu vine de la termenul in limba latina principium, care inseamna inceput, izvor primordial, avand si sensul de element fundamental. De asemenea, notiunea de principiu poate avea mai multe conotatii in diverse domenii. pre e!emplu, in domeniul filosofiei, principiul are doua sensuri" unul metafizic # ca origini prime din care au provenit si s$au dezvoltat lucrurile% unul epistemologic si etic # ca supozitii fundamentale ale gandirii, cunoasterii si actiunii. &n opinia lui 'ant, principiile sunt fie ale intelectului pur, fie ale ratiunii pure (ideile). &n conceptia sa principiile sunt judecati sintetice a priori, care nu deriva din alte cunostinte mai generale si care cuprind in ele fundamentul altor judecati*. &n conceptia lui Constantin +oica daca cunosti principiile, elementele # atunci cunosti lucrurile, i nu numai pe cele reale, ci si pe cele posibile ,. -n principiu se poate prezenta sub diferite forme" a!iome, deductii, dar mai ales ca o generalizare de fapte e!perimentale. .tunci cand generalizarea acopera o totalitate de fapte e!perimentale, suntem in prezenta unui principiu general. /n esen01, in domeniul dreptului principiile dreptului, sunt idei generale ce fundamenteaz1 fenomenul juridic 2i care orienteaz1 2i 3ncadreaz1 3n limitele determin1rilor pe care le enun01 3ntregul proces de 3n0elegere, elaborare 2i aplicare a dreptului. Prin con0inutul lor principiile dreptului, comparativ cu alte principii, eviden0iaz1 caracterul lor preponderent normativ, av4nd rolul de a
1

22

Kant, Critica ratiunii pure, Ed. Stiint. Bucuresti 1969, p.631 C Noica op.cit, p.44

determina cadrul general al normativit10ii juridice, sensul, finalitatea sau 5spiritul5 normelor 3n procesul de elaborare 2i aplicare a lor. Delimitarea principiilor dreptului -n principiu general de drept este rezultatul unei e!periente sociale si o reflectare a unor cerinte obiective ale evolutiei sociale, ale convietuirii sociale, ale asigurarii acelui echilibru necesar intre drepturile unora si obligatiile altora. Pentru o mai buna intelegere a principiilor dreptului trebuie acestea nu se identific1 cu" a. categoriile 2i conceptele juridice$ libertate, echitate, dreptate, justi0ie distributiv1 etc.% b. normele pozitive ale dreptului. 6!" func0ionarul public este, de regul1, numit prin concurs% c. a!iomele, ma!imele 2i aforismele juridice. 6!" 5-nde$i lege nu$i tocmeal15. 7orma pe care o 3mbrac1 (prin care sunt e!primate) principiile dreptului este diferit1. .stfel" unele 32i g1sesc o consacrare e!pres1 3ntr$un te!t normativ$ de regul1$ 3ntr$un te!t constitu0ional, 3n anumite legi sau coduri de legi% altele sunt sub3n0elese sau deduse prin interpretare din sistemul respectiv de reglement1ri juridice, ori sunt desprinse din tabloul de valori al acelei societ10i. 8izavi de reglementarile juridice, e!ista o anumita corelatie intre principiile fundamentale ale dreptului si categoriile si conceptele juridice. Corelatia consta in faptul ca, conceptele si categoriile juridice servesc ca elemente de mijlocire pentru principiile fundamentale ale dreptului, iar acestea la randul lor ofera continut concret categoriilor juridice. 9andirea si cunoasterea juridica resimt necesitatea unor concepte si categorii% ele corespund legilor si ipotezelor celor mai generale, reprezentand astfel elaborarea stiintifica a dreptului. Djuvara le numea constructii juridice. 6le apar in urma formularii principiilor. Constructia mentionat ca

juridica # afirma Djuvara # confrunta diferitele principii intre ele, analizand toate intelesurile acestor principi, toate nuantele lor si le armonizeaza intre ele. : Problematica imperativit10ii principiilor dreptului presupune o 3n0elegere 2i o e!plicare mai nuan0at1 a acestora, oferind e!emple concrete" astfel, atunci c4nd un principiu de drept este cuprins 2i reflectat 3ntr$o norm1 juridic1 el va dob4ndi for0a juridic1, imperativitatea acelei norme. 6!" 3n Consitu0ia ;om4niei sunt consacrate o serie de principii precum" principiul supremaiei legii (art. *< pct. ,, art. =*) principiul nu exist pedeaps fr lege (art. ,: pct. > 5nulla poena sine lege5), principiul "bunei credine n ndeplinirea obligaiilor i al exercitrii drepturilor 5 (art. ?* 2i =? $ 3n0elegerile trebuie respectate), principiul neretroactivitii legii (art. =,) etc. .semenea principii consacrate prin Constitu0ie au for0a legii supreme 3n stat, vor fi 5fundamentale5 chiar dac1 nu toate dintre ele au o referin01 general1 asupra 3ntregului sistem de drept, ci doar asupra unora sau altora dintre ramuri$penal, civil, administrativ, interna0ional etc. .tunci c4nd unele dintre principiile dreptului nu$2i g1sesc consacrare e!pres1 3ntr$o norm1 $ ele fiind sub3n0elese sau deduse prin interpretare din 5spiritul5 reglement1rilor, e!ist1 diferen0ieri de opinie 3n analiza 2i recunoa2terea for0ei juridice a acestora. .ceasta 2i pentru faptul c1 unele ramuri de drept (civil, comercial, interna0ional) recunosc valoarea de izvor de drept pentru principii, pe c4nd altele (penal, administrativ, financiar) contest1 aceast1 valoare a principiilor, nuan01 ce diferen0iaz1 for0a lor juridic1" for0a de norm1, 3n primul caz, 2i titlul de recomandare 3n cel de$al doilea caz. /n plan interna0ional este tot mai e!tins1 practica recunoa2terii e!isten0ei principiilor. De e!" Carta @+men0ioneaz1 ca surs1 a dreptului 5principiile generale ale dreptului recunoscute de na0iunile civilizate5, iar Codul civil italian recomand1 judec1torului de a statua, 3n absen0a unor te!te, 3n lumina principiilor generale ale dreptului. ;olul principiilor generale este tocmai acela de a pune de acord sistemul juridic cu schimbarile sociale, proces in cadrul caruia conceptele si categoriile juridice dau principiilor continut concret, le asigura functionalitatea. Pornind de la practica judiciar1 european1 (dar 2i na0ional1) care dovede2te c1 nu se poate face abstrac0ie de e!isten0a principiilor dreptului (3nc1lc4ndu$le sau trec4ndu$le
3

M. Djuvara,, eoria !enera"a a dreptu"ui, #o". $$, p.4%3

sub t1cere), se poate concluziona c1 3n ierarhia fenomenului juridic principiile se situeaz1 deasupra normelor propriu$zise ale dreptului% for0a lor superioar1 apare " a. direct, din 5litera5 normei b. alteori, indirect, din 5spiritul5 acestora, adic1 din ra0iunea, scopul sau finalitatea normelor de drept ( e!" legea penal1) +uan01rile 3n 3n0elegerea imperativit10ii principiilor dreptului asupra sistemului intern al dreptului sunt necesare 3n 3n0elegerea for0ei principiilor dreptului interna0ional 3n raport cu sistemele interna0ionale 2i sistemele na0ionale (interne) ale dreptului. Principiile rela0iilor interna0ionale sunt, 3n esen0a lor de origine politic1, iar convertirea lor 3n principii interna0ionale de drept este condi0ionat1 fie de" $ asumarea lor de c1tre statele suverane 3n cauz1 $ fie prin manifestarea e!pres1 de voin01, prin semnarea 2i ratificarea de tratate, ceea ce coincide cu un consim01m4nt la respectarea prescrip0iilor lor% $ fie de preluarea 2i includerea 3n sistemul normelor dreptului intern (de regul1, a normelor constitu0ionale). Originea principiilor dreptului Cautarea si e!plicarea originii principiilor dreptului a constituit o preocupare permanenta pentru scolile si curentele de gandire juridica. coala dreptului natural gaseste in ratiunea umana izvorul constant si general al principiilor juridice. 6le sunt imuabile, valabile pentru orice timp si orice loc. Dupa ce 'ant demonstreaza ca ratiunea nu continne norme, ale constiintei colective, ale spiritului popular. Aai tarziu, coala istorica a tammler neaga dreptului sub influente 'antiene, prezinta dreptul si principiile sale ca produse autoritatea oricarui principiu juridic, considerand continutul dreptului ca special si particular dupa timp si loc. 6!istenta numeroaselor variatii nu poate scapa insa analizei stiintifice, care retinand menirea dreptului de a asigura ordinea, securitatea, pacea intre oameni, ridica intrebarea" care pace, care ordine si

securitateB

au, ordinea, securitatea si pacea cuiB ? . Conceptia moderna a

dreptului se a!eaza pe faptul ca dincolo de e!istenta principiilor dreptului, studiul acestora trebuie a!at si pe recunoasterea faptului ca dreptul nu poate fi disociat de material sociala. Importanta teoretica i practica a tudierii principiilor dreptului Principiile generale ale dreptului sunt strabatute de o dubla dialectica" Dialectica e!terna ce are in vedere dependenta principiilor de ansamblu de conditiile sociale, de structura societatii in ansamblu si dialectica interna care priveste ansamblul legaturilor interne caracteristice sistemului juridic, interferentele partilor sale componente. 8izavi de utilitatea practica a studiului principiilor generale ale dreptului, problema merita atentie din doua puncte de vedere" &n primul rand, fara ele dreptul nu ar putea fi conceput. Principiile dreptului e!ercita o actiune constructiva, orientand activitatea legiutorului. &n al doilea rand, ele au rol si in administrarea justitiei. Cei insarcinati cu aplicarea dreptului, trebuie sa cunoasca nu numai litera legii, ci si spiritul sau, iar principiile de drept alcatuiesc chiar spiritul legii. Pre!entarea intetic" a principiilor dreptului Aetoda noastr1 este orientat1 c1tre surprinderea categoriilor de principii 2i nu aceea de a face o prezentare analitic1. 6ste cert c1 nu e!ist1 o clasificare unitar1, un 5cod5 al acestor principii, 3n ciuda recunoa2terii universale a e!isten0ei lor. Consider1m important1 cunoa2terea delimit1rii, 3n primul r4nd la nivelul celor dou1 planuri" $ $ sistemul intern de drept sistemul dreptului interna0ional n planul sistemului intern al dreptului se pot stabili trei categorii

Mic&e" Miai""e, op. cit, p. 1%'

*. categoria principiilor generale (fundamentale), acestea fiind cele cu sfera de cuprindere la nivelul 3ntregului sistem al dreptului, a tuturor ramurilor acestuia precum 2i cele consacrate prin Constitu0ie% ,. categoria principiilor comune pentru mai multe ramuri ale dreptului% :. categoria principiilor de ramur1. .ici sunt necesare c4teva preciz1ri" $ Din punct de vedere al con0inutului, principiile pot fi de inspira0ie

filosofic1, politic1, social1% $ -nele principii sunt 3n acela2i timp 2i fundamentale (prin consacrare

constitu0ional1), dar 2i de ramur1 sau grup de ramuri (prin referin0a lor direct1). 6!" asigurarea bazelor legale de func0ionare a statului% $ -nele din principiile generale sau fundamentale ale dreptului precum" cel

al libert10ii, al egalit10ii, responsabilit10ii, propriet10ii etc. sunt nu numai principii generale ale dreptului ci 2i al altor sfere sau domenii ale e!isten0ei (moral1, filosofie, religie, economie), suprapun4ndu$se 3n acela2i timp cu valorile sociale respective. au" principii fundamentale (constitu0ionale) precum" cel al e!ercit1rii suverane a puterii de c1tre popor, cel al pluralismului politic, al separa0iei puterilor 3n stat, sunt principii de natur1 politic1, asimilate 2i consacrate ca principii ale dreptului. *. /n categoria principiilor generale (fundamentale, constitu0ionale) sunt cuprinse" $ $ $ $ $ $ principiul suprema0iei legii% principiul r1spunderii juridice% principiul garant1rii libert10ii, a vie0ii 2i integrit10ii personale, al propriet10ii% principiul bunei credin0e 3n e!ercitarea drepturilor 2i obliga0iilor% principiul autorit10ii lucrului judecat% principiul legea special1 derog1 de la legea general1% 6

principiul independen0ei 2i inamovibilit10ii judec1torilor (la care se adaug1

cele amintite" pluralismul politic, separa0ia puterilor, e!ercitarea puterii suverane de c1tre popor, asigurarea bazelor legale de func0ionare a statului etc.). ,. /n categoria principiilor comune pentru mai multe ramuri de drept " principiul asigur1rii dreptului la ap1rare (pentru procesul penal 2i cel civil), principiul egalit10ii p1r0ilor 3n fa0a instan0ei, principiul 5penalul 0ine 3n loc civilul5, principiul imposibilit10ii derog1rii prin conven0ii 2i dispozi0ii particulare de la legile ce intereseaz1 ordinea 2i bunele moravuri (pentru civil 2i comercial) etc. :. /n categoria principiilor de ramur1 " $ penal " nullum crime sine lege (legalitatea incrimin1rii 2i pedepsei)%

principiul individualiz1rii pedepsei% $ civil" principiul libert10ii contractuale, principiul analogiei, principiul

oblig1rii la recuperarea prejudiciului% $ administrativ" principiul anul1rii actului ilegal, principiul controlului

judec1toresc e!clusiv asupra legalit10ii actelor. n planul dreptului internaional sunt evidente acele principii ce s$au consacrat de$a lungul rela0iilor interna0ionale precum" principiul respect1rii tratatelor (5pacta sunt servanda5), principiul bunei vecin1t10i, principiul solu0ion1rii diferendelor interna0ionale pe calea pa2nic1 a negocierilor etc. Pre!entarea analitica principiilor ale dreptului Principiile de drept sunt e!trase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare. &n general, prezentarea principiilor, enumerarea lor, sunt rodul unor activitati de cercetare stiintifica # avand prin aceasta gradul lor de subiectivitate, desi in continutul lor ele raspund unor necesitati ce se impun in mod esential legiuitorului. 1. Asigurarea bazelor legale de functionare a statului .ctiunea acestui principiu constituie premisa e!istentei statului de drept. Caracteristica fundamentala a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legala a puterii, si apoi e!ercitarea sa in conformitate cu cerintele legalitatii, (

ceea ce implica si simtul compromisului, adica recunoasterea legimitatii partiale a argumentelor celorlalti. &ntr$un asemenea stat, dreptul indeplineste misiunea sa de intermediar intre idealurile morale, filosofice si fortele reale, sociologice intre ordine si viata (asa cu afirma Paul ;oubier). &n statul de drept izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie sa fie vointa suverana a poporului, iar aceasta trebuie sa$si gaseasca formule juridice potrivite de e!primare, in asa fel incat puterea poporului sa poata functiona in mod real ca o democratie. Din acest motiv trebuie sa e!iste aceste acele canale intermediare prin care circula puterea, sa fie stabilite garantii constitutionale eficiente pentru realizarea separatiei si autolimitarii puterilor in stat. 9uvernarea prin drept (;ule of CaD) in cadrul statului de drept isi are determinatiile sale calitative in raport cu ansamblul conditiilor interne si internationale specifice intr$ o etapa data. 9uvernarea are ca scop ideal ponderarea, in unele cazuri chiar reprimarea tendintelor abuzive, discretionarea, si afirmarea climatului in care omul sa$si gaseasca linistea intr$o ordine juridica activa. 2. Principiul libertatii si egalitatii Hegel afirma ca ideea dreptului este libertatea si pentru ca ea sa fie intr$adevar sesizata trebuie sa fie cunoscuta atat in conceptual ei cat si in e!istenta in fapt a acesteia. Cibertatea constituie substanta si determinarea dreptului, iar sistemul dreptului este domeniul libertatii infaptuite. Conform .rt. : din Declaratia universala a drepturilor omului fiecare individ are dreptul la viata, la libertate si la siguranta personala. 7undamente ale vietii sociale, libertatea si egalitatea trebuie sa$si gaseasca e!presia juridica. .ceste concepte vor fi principii ale dreptului, care le va consacra intr$o unitate ce tine de insasi dialectica vietii sociale. Principiul general al libertatii se difuzeaza in ramurile dreptului fie sub forma libertatilor generale, fie sub forma libertatilor individuale.&n timp ce libertatile generale indica un set de protectii, libertatile civile definesc canalele libere si pozitive =. Cibertatea de gandire este strans legata de libertatea de e!primare, libertatea cuvantului, libertatea de a scrie si de a publica. .ceste libertati sunt in inscrise in constitutii si in documentele internationale privind
%

)o* E Macridis, +i,era" De-ocratic*, Conte-porar* .o"itica" $deo"o!ies, Move-ents and )eci-es. Ca-,rid!e, Massac&usetts, 19/', p 2'

drepturile omului. &n planul realizarii efective a libertatii sociale, rolul dreptului se concretizeaza in ingradirea inclinatiei unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place, in neutralizarea acelei suspiciuni difuze a autoritatilor politice fata de gruparile neconformiste si in inlaturarea tuturor barierelor si a discriminarilro ce persista in calea asigurarii sanselor egale de manifestare si progres pentru toti oamenii. &n acest cadru, AontesEuieu considera ca Cibertatea este dreptul de a face tot ceea ce ingaduie legile% si daca un cetatean ar putea sa faca ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru ca si ceilalti ar putea sa faca la fel<. Cibertatea este una singura, dar caile sale de manifestare sunt numeroase" libertatea religioasa, libertatea cuvantului, libertatea presei. .cestor forme de e!primare ale libertatii le corespind diversele drepturi ale individului prevazute in constitutii si aparate in reglementarile legale subsecvente constitutiei. Cibertatea trebuie intelease de fiecare om, in felul acest ea devenind o conditie pentru ca fiecare sa$si poata construi, gratie alegerilor sale perpetui, propria personalitate. Aomentul sau esential este alegerea susceptibila de a ne construi noi insine. +u avem # scrie FP artre # nici

inapoia noastra, nici inaintarea noastra, justificari si scuze. 6ste ceea ce as e!prima spunand ca omul este condamnat sa fie liber. Condamnat pentru ca el nu s$a creat pe sine insusi si, de altfel, deoarece el este reponsabil de tot ceea ce faceG. &n societatea zilelor noastre, ce se caracterizeaza printr$o multiplicare fara precedent a raporturilor interumane, libertatea isi afirma latura e!terna, prin numeroasele sale garantii juridico$statale. 6!ista un adevar unanim admis, ca o societate civila are trei drepturi absolut necesare" securitatea persoanei, libertatea individului, proprietatea. Din toate aceste trei drepturi, proprietatea apare ca un fundament al atitudinii independente a spiritului% fara libertate economica nu poate e!ista nici o libertate si este deschis oricand drumul servitutii. 3. Principiul responsabilitatii ;esponsabilitatea insoteste libertatea. Dar trebuie facuta delimitare

concreta intre libertate si liberal # arbitru. Cand se aude spunand # scria Hegel # ca libertatea in genere este sa poti actiona asa cum vrei, o atare reprezentare
6 (

Montes0uieu, op. cit., p.193 1.. Sartre, +2e3istensia"is-e est un &u-anis-e, Na!e", 1964, p 3643(

poate fi luata numai ca totala lipsa a culturii gandirii, in care nu se gaseste inca nici o urma a ceea ce este vointa libera in si pentru sine, dreptul, moralitatea . H ;esponsabilitatea este un fenomen social si un act de angajare a individului 3n procesul interactiunii sociale. Concep4nd responsabilitatea ca o asumare a raspunderii fata de rezultatul actiunii sociale a omului, se admite ideea ca actiunea sociala este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, si totodata, ca libertatea este o conditie fundamentala a responsabilitatii. Dreptul nu trebuie sa fie privit si apreciat doar prin efectul sau sanctionator, intervenind pe tar4mul raului deja faptuit, ci trebuie avuta 3n vedere posibilitatea ca prin continutul prescriptiilor juridice sa contribuie la fundamentarea unei anumite atitudini a indivizilor fata de lege, care presupune grija fata de integritatea valorilor ocrotite de lege. 7iind strans legata de de actiunea omului, responsabilitatea apare ca fiind strans legata de sistemul normativ. +ivelul si masura responsabilitatii sunt apreciate in functie de gradul si continutul procesului de transpunere constienta in practica a prevederilor normelor sociale. Ioate fiintele # scrie Paul 7auconnet # sunt in mod virtual apte a deveni responsabile. ;esponsabilitatea unui subiect nu decurge din proprietati care i$ar fi lui inerente, ci din situatia in care se gaseste angajat.> Ca o concordanta intre ideile, sentimentele, atitudinile individului si cerintele normelor sociale, responsabilitatea a fost plasata, incepand cu 7auconnet, in mod absolut, pe terenul moralei. Domeniului juridic i$a fost contestat dimensiunea responsabilitatii, recunoscandu$i doar domeniul raspunderii (ca raport impus din afara). &n concluzie, asa cum afirma si A. 7lorea, dobandind dimensiunea responsabilitatii, individual nu se mai afla in situatia de subordonare oarba si supunere neinteleasa fata de norma de drept, ci in situatia de factor care se raporteaza la normele si valorile unei societati in mod activ si constient. *J

/ 9

5e!e", op.cit., p.4/ .. 6auconnet, +a reponsa,i"it7, 6. 8"can, .aris, 192/, p.396 1' M. 6"orea, )esponsa,i"itatea actiunii socia"e, E. stiinti9ica si Encic"op., Bucuresti, 19(6

1'

4. Principiul echitatii si justitiei 6chitatea si justitia readuc in prim plan problema e!istentei unor prescriptii fundamentale pree!istente, desprinse din ;atiune sau dintr$o ordine supraindividuala, si al caror scop este acela de a da siguranta vietii sociale. 6timologia cuvantului echitate dezvaluie diverse conotatii si implicatii pe care le$a avut inca din antichitate. .stfel, echitate provine din latinescul aequitas, care inseamna dreptate, potrivire, cumpatare. Ca greci, si anume la .ristotel termenul ( epieiheia) avea mai mult sensul de justitie sociala, ce avea ca scop indreptarea legii, acolo unde era deficitata din cauza caracterului sau universal. Ca romani, termenul aequitas are un sens mai apropiat dreptului. Ca Cicero, aeEuitas se confunda cu jus civile # dreptul egal pentru toti cetatenii. &n general, la jurisconsultii ;omei aeEuitas apare ca scop si ideal al dreptului. ustitia, (sora romana a lui DiKL # zeita armoniei si pacii civile la greci) reprezinta acea stare generala ideala a societatii, realizabila prin asigurarea pentru fiecare individ in parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor lor legitime. &n conceptia lui Platon, justitia se realizeaza prin indeplinirea de catre fiecare clasa sociala a ceea ce ii era destinat prin nastere $ sa conduca, sa munceasca, sa se lupte, sa se supuna fara proteste, etc. Ca romani justitia se fonda pe principiul moral al dreptatii, ei asezand la baza justitiei acel honeste vivere (a trai cinstit). Aorala crestina influenteaza continutul ideii de justitie. Crestinismul construieste o intreaga metafizica teologica bazata pe justitia divina. 7ilosofia germana a sec.M&M a formulat teza reglementarii conduitei umane potrivit unei legi morale apriorice. 'ant, spre e!emplu, concepe justitia ca un scop in sine, considerand sanctiunea juridical drept o rasplatire a raului cauzat, destinata a satisface e!igentele morale. AontesEuieu considera ca justitia este o lupta" daca nu ar fi e!istat injustitia s$ar ignora pana si numele justitiei. &deea de justitie # considera 11

tammler # inseamna in ultima instanta, e!cluderea contradictiei dintre scopurile urmarite de societatea omeneasca. &n celebra sa lucrare Ca giustitia, 9eorgio del 8ecchio, subliniaza faptul ca ideea de justitie are un dublu aspect" ea constituie o schema logica a juridicitatii si prezinta totodata o e!igenta practica de evaluare a actiunilor umane. Ca principiu de drept, rationalitatea ideii de justitie ajunge atfel sa domine prescriptiile pozitive. !ex injusta non est lex. 6!ista numeroase dovezi, in istorie, care sa ateste faptul ca pot sa apara si sa functioneze legi injuste. &n cazul in care legile pot fi nedrepte, impunandu$se astfel schimbarea lor, mai ales cand acestea reprezinta un obstacol definitv in realizarea justitiei. nimic insa # afirma Del 8ecchio # nu se poate pretinde in numele justitiei fara o supunere la poruncile ei**. Consacrand, in lucrarea sa Fustice et ;aison *,, un spatiu important analizei logice a justitiei, autorul Belgian Chaim Perelman identifica sase moduri de intelegere a notiunii de justitie, care au un element conceptual comun, elementul egalitatii. 7unctia esentiala a legii este aceea de a stabili categoriile esentiale intre memrii careia trebuie sa e!iste egalitate, dupa criterii diverse # munca, rangul, nevoile. @data stabilite categoriile esentiale, egalitatea trebuie asigurata prin puterea de constrangere. Fustitia este o virtute rationala, manifestarea ratiunii in actiune. Din acest motiv realizarea unei justitii concrete nu constituie o necesitate sociala, si este suficienta o justitie formala, care asigura, prin regula de justitie egalitatea intre membrii fiecarei categorii esentiale stabilite prin lege. 6numerand si analizand principiile generale ale dreptului, putem concluziona ca o buna cunoastere a unui sistem juridic are ca punct de plecare e!aminarea modului in care ideile conducatoare (principiile) sunt reflectate in acest sistem. .cesta este motivul pentru care multi practicieni si teoreticieni ai dreptului manifesta un interes crescut pentru principiile de drept. .cest interes vizeaza atat normele si institutiile dreptului intern, cat si in domeniul dreptului international contemporan. Aai trebuie mentionat faptul ca principiile generale nu pot e!ista in mod abstract, fara sa fie in legatura cu reglementarile din ramurile de drept.

11 12

:eor!io De" #ecc&io, ;p. cit., p. 1'2 C&ai- .ere"-an, 1ustice et )aison, .ress $nversitaires de Bru3e""es, 1963

12

6!presie juridica a raporturilor fundamentale din societate, principiile dreptului sunt cele care asigura deschiderea sistemului dreptului, legatura sa cu realitatea. H. Buche ofera o definitie sugestiva si cuprinzatoare" . actiona asupra dreptului si a ajuta dreptul sa actioneze, aceasta e natura principiilor generale ale dreptului.*:

13

5.Buc&e, ;p. cit., p.(9

13

Bibliografie

*. +. Popa, "eoria generala a dreptului, 6ditura .ctami, Bucuresti, *>>< ,. A. Djuvara, "eoria generala a dreptului, (6nciclopedie juridica), vol.&$&&, Bucuresti, *>:J :. Dan Ciobanu, #ntroducere in studiul dreptului, Bucuresti *>>*. ?. Del 8ecchio, !ectie de filosofie juridica, 6ditura 6uropa +ova, &asi, *>>: =. 6ugeniu *>?J peranta, #ntroducere in $ilosofia %reptului, Cluj,

14